Decizia civilă nr. 125/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
R.
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 125/2013
Ședința publică din data de:_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - C. C. GREFIER - T. G.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de către creditoarea SC D.
S. în contradictoriu cu debitoarea C.N.A.D.N.R. SA BUCUREȘTI - D. R.
D. ȘI P. C., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul creditoarei, d-nul avocat MĂRGINEAN IOAN, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei la fila nr. 10 volumul 1 și reprezentanta debitoarei, d-na consilier juridic LĂPUȘAN CRINA, cu împuternicire depusă la acest termen de judecată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta debitoarei depune întâmpinare, cu acte în anexă, din care se comunică un exemplar reprezentantului creditoarei.
Reprezentanta debitoarei arată că susține întâmpinarea astfel cum a fost formulată și solicită respingerea cererii privind creanța de plată ca neîntemeiată. Precizează faptul că în cererea formulată există neclarități cu privire la cuantumul debitului pretins. Creanța în sumă de 1.548.162,62 lei nu are caracter cert, dat fiind faptul că această creanță nu este recunoscută de către partea pe care o reprezintă. Astfel art. 18.1 aliniatul 1 care reglementează
"modalitățile de plată este prevăzută foarte clar că "plățile se vor face după confirmarea situațiilor de lucrări/ servicii de către șeful de District, șeful SDN sau alte persoane responsabile desemnate de către DRDP C. în limita resurselor financiare ale achizitorului";. Coroborând prevederile art. 18.1 cu cele ale art. 18.2 liniatul 1 rezultă că termenul de 60 de zile calendaristice este afectat de condiția alocării resurselor financiare. Apreciază faptul că creditoarea prin semnarea contractului și-a asumat toate clauzelor din acesta, inclusiv cele reglementate de art. 18.1 aliniatul 1.
Întrebată fiind reprezentanta debitoarei arată că toate facturile emise de către creditoare au fost primite de către debitoare și de altfel au fost achitate.
Reprezentantul creditoarei solicită instanței să ia act de faptul că în cuprinsul cererii, dintr-o eroare materială, a menționat în considerentele invocate în justificarea temeinicei pretențiilor faptul că debitoarea îi datorează suma totală de 2.109.143,26 lei cu titlu de penalități de întârziere și că suma reală este cea menționată în cuprinsul petitului cererii, 1.548.162,62 lei.
Reprezentantul creditoarei și reprezentanta debitoarei arată că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea cererii de plată a prețului astfel cum a fost formulată în sensul de a se dispune prin hotărârea ce urmează a se pronunța emiterea ordonanței de plată prin care să fie obligată debitoarea C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. SA - D. R.
DE D. ȘI P. C. la plata debitului de 1.548.162,62 lei pe care îl datorează creditoarei, cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata în termenul stabilit a facturilor emise în temeiul contractelor subsecvente la acordul cadru
nr. 1029/_ încheiat între părți, stabilirea unui termen de plată până la care pârâta să își achite debitele față de creditoarei, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Arată că nu solicită obligarea debitoarei la plata onorariului avocațial. Partea pe care o reprezintă în temeiul dispozițiilor art. 18 din fiecare contract subsecvent acordului cadru având nr. 1029/2008, a întocmit facturile fiscale și le-a comunicat debitoarei. În temeiul dispozițiilor art. 18.2 aliniatul 3 din fiecare contract subsecvent acordului cadru, debitoarea avea posibilitatea în condițiile sesizării de către acesta a unor nereguli, dar și a prezentării în facturi a unor date eronate sau incomplete, să le returneze facturile fiscale în original în termen de 3 zile de la data primirii acestora. Deși, partea pe care o reprezintă a onorat în totalitate obligațiile la care s-a obligat prin contract, debitoarea are o culpă în ceea ce privește respectarea obligației impuse de către dispozițiile art. 18.2 aliniatul 1, în sensul că nu a respectat obligația de plată a contravalorii facturilor fiscale în termen de 60 de zile calendaristice de la data confirmării de primire a acestora de către debitoarei.
Mai arată că debitoarea în luna iunie nu s-a prezentat la conciliere și nu a avut o poziție de opunere la solicitarea părții pe care o reprezintă. Pe de altă parte, în momentul de față prin întâmpinare debitoarea face referire la faptul că plățile se vor face după confirmarea situațiilor de lucrări, respectiv de către șeful de district. Nu sunt discuții cu privire la aceste plăți, plățile s-au făcut, penalitățile de întârziere nu s-au achitat, deci nu se pune în discuție neexecutarea obligațiilor contractuale care reveneau creditoarei. La dosarul cauzei a depus o serie de recomandări, o serie de înscrisuri din care rezultă că și-au îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale. Anexat cererii de chemare în judecată este o anexă în care a fost prezentat pe larg modul în care au fost calculate aceste penalități pentru fiecare contract în parte. Această anexă este întocmită de către un expert contabil și s-a stabilit care este cuantumul acestor penalități. Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile imperative prevăzute de dispozițiile OUG nr. 119/2007 și anume că există o creanță certă,
lichidă și exigibilă ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din convenții, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând în taxă
judiciară de timbru.
Reprezentanta debitoarei solicită respingerea cererii ca neîntemeiată pentru motivele arătate în întâmpinare. Arată că art. 18.1 aliniatul 1 care reglementează "modalitățile de plată"; prevede foarte clar că "plățile se vor face după confirmarea situațiilor de lucrări/ servicii de către șeful de District, șeful SDN sau alte persoane responsabile desemnate de către DRDP C. în limita resurselor financiare ale achizitorului";. Coroborând prevederile art. 18.1 cu cele ale art. 18.2 liniatul 1 rezultă că termenul de 60 de zile calendaristice este afectat de condiția alocării resurselor financiare. Apreciază faptul că creditoarea prin semnarea contractului și-a asumat toate clauzelor din acesta, inclusiv cele reglementate de art. 18.1 aliniatul 1. Partea pe care o reprezintă a dat dovadă de bună credință în relațiile contractuale iar în momentul în care s- au alocat resursele financiare de la bugetul de stat au fost efectuate plăți. De exemplu, pentru facturile emise în baza contractului subsecvent 1024 resursele financiare au fost alocate în data de_ iar plățile au fost efectuate în data de_ . Contrar susținerilor creditoarei, potrivit cărora certitudinea creanței rezultă din faptul că partea pe care o reprezintă a recunoscut creanța în Registrul Obligațiunilor generatoare de plata postată pe site-ul C.N.A.D.N.R. SA arată că la o simplă analiză a situației penalităților depuse de către creditoare se observă multiple inadvertențe. Astfel, numărul
zilelor de întârziere pentru care au fost calculate penalitățile nu coincide în majoritatea cazurilor, diferența nefiind dor de una, două zile așa cum susține creditoarea ci de ordinul zilelor. De altfel, precizează că registrul tuturor obligațiilor generatoare de plată are drept scop asigurarea transparenței utilizării fondurilor publice și nu stabilirea certitudinii unei creanțe. Consideră că în vederea stabilirii cu exactitate dacă debitoarea datorează penalități de întârziere, respectiv cuantumul acestora este necesară abordarea fondului cauzei, ceea ce nu este permis în procedura ordonanței de plată, aceasta având un caracter de urgență. Având în vedere cele relatate solicită respingerea cererii privind creanța de plată a prețului ca neîntemeiată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2012 sub nr. de mai sus, creditoarea SC DS a chemat-o în judecată pe debitoarea C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. SA D. N. DE D. ȘI P. C. ,
solicitând instanței ca prin raportare la disp. art.5 alin.1 din OUG nr.119/2007, să emită o ordonanță de plată în baza căreia să fie obligată debitoarea la plata sumei de 1.548.162,62 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata la termenul stabilit a facturilor emise în temeiul contractelor subsecvente la acordul cadru nr.1029/_, încheiat între părți, respectiv a contractelor subsecvente nr.1025/2009 în valoare de 124.931,95 lei, nr.1035/2009 în valoare de 592.527,02 lei, nr.10002/2010 în valoare de 402.244,59 lei, nr.10010/2010 în valoare de 333.464,18 lei, nr.10017/2011 în valoare de 94.734,97 lei, nr.10025/2011 în valoare de 9.481,05 lei, nr.10035/2011 în valoare de 436,37 lei, nr.10043/2011 în valoare de 7.945,27 lei, nr.10048/2011 în valoare de 13.799,13 lei, nr.10053/2011 în valoare de 9.768,38 lei, nr.10069/2011 în valoare de 74.305,52 lei, nr.10077/2011 în valoare de 4.983,70 lei.
Totodată, s-a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
În motivarea cererii creditoarea a susținut că a încheiat la data de _
, în calitate de prestator, cu debitoarea, în calitate de achizitor, acordul cadru nr.1029/2008, având ca obiect "Întreținere multianuală iarnă și vară 2008- 2011"; și că în temeiul acordului urmau să fie încheiate contracte subsecvente pentru a fi efectuate în calitate de prestator serviciile și lucrările de întreținere multianuale pentru sectorul de drum național Bistrița.
Drept urmare, între părți s-au încheiat contractele subsecvente în temeiul cărora creditoarea susține că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate față de debitoare.
Îndeplinirea acestor obligații reiese și din emiterea înscrisurilor denumite
"Document constatator cu informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către debitoare și acordarea calificativelor "Foarte bun"; aferent fiecărui contract subsecvent.
În baza disp. art.18 din fiecare contract, creditoarea susține că a întocmit facturile fiscale pentru serviciile prestate în favoarea acesteia, facturi care i-au fost comunicate debitoarei, aceasta procedând la plata tuturor facturilor ce i- au fost remise, deși în conformitate cu prev. art.18.2 alin.3 din fiecare contract subsecvent acordului cadru, pârâta era îndreptățită să returneze facturile în original în termen de 3 zile de la primirea lor în condițiile în care sesiza existența unor nereguli, respectiv includerea în facturi a unor date eronate sau incomplete.
În acest sens, creditoarea susține că ordinele de plată și extrasele de cont bancar relevă achitarea în integralitate de către debitoare a contravalorii facturilor emise.
Totodată, se susține că în baza disp. art.18.2 din fiecare contract subsecvent debitoarea și-a asumat obligația de a achita în termen de 60 de zile calendaristice contravaloarea fiecărei facturi nerefuzate la plată, termen ce curge de la confirmarea primirii facturii de către achizitor și că plata cu
întârziere a contravalorii acestor facturi o îndreptățește pe creditoare să solicite plata penalităților de întârziere stabilite contractual.
Astfel, conform disp. art.12.3 din fiecare contract subsecvent și respectiv art.12.8 din contractul nr.1014/2009, părțile au stipulat de comun acord obligația beneficiarului de a aplica contractantului, cu titlu de penalități de întârziere, după fiecare zi de după data scadenței sumei facturate, o cotă de 0,1% din valoarea facturii fără TVA neonorate în termen, până la achitare.
În acest sens, se susține că a fost depus la dosar un centralizator care cuprinde pentru fiecare factură în parte achitată cu întârziere valoarea penalităților raportată la cuantumul facturii fiscale, centralizatorul fiind întocmit de o echipă de experți contabili, în condițiile în care și pe site-ul debitoarei era public un centralizator în care însă erau erori de o zi sau două în ceea ce privește numărul zilelor de întârziere la plata facturilor fiscale.
Exceptând sumele prescrise, creditoarea susține că debitoarea îi datorează suma de 2.109.943,26 lei cu titlu de penalități de întârziere, corespunzător facturilor fiscale achitate cu întârziere după data scadenței.
Debitoarea a depus la dosar întâmpinare, înregistrată fiind la data de 17 ianuarie 2013, solicitând respingerea cererii formulate de creditoare, motivat pe faptul că cererea formulată de creditoare nu întrunește condițiile obligatorii prevăzute de OUG nr.119/2007, creanța neavând un caracter cert, lichid și exigibil din perspectiva disp. art.2 și respectiv art.379 alin.3 și 4 C.pr.civ.
Debitoarea susține că există neclarități cu privire la cuantumul debitului pretins întrucât însăși creditoarea se referă în cuprinsul cererii la două sume:
1.548.162 lei și respectiv suma de 2.109.943,26 lei.
Chiar și în ceea ce privește creanța în cuantum de 1.548.162,62 lei debitoarea susține că nu are caracter cert, întrucât nu o recunoaște. Aceasta deoarece în conformitate cu disp. art.18.1 din convenția părților în ceea ce privește plățile urmau să se facă după confirmarea situațiilor de lucrări/servicii de către șeful de district, șeful SDN sau alte persoane responsabile desemnate de debitoare, în limita resurselor financiare ale achizitorului.
Dispozițiile art.18.2 alin.1 din convenția părților prevedeau ca și dată a scadenței obligației de plată 60 de zile calendaristice de la data confirmării primirii.
Coroborarea celor două articole relevă faptul că termenul de plată era de 60 de zile calendaristice, însă afectat de condiția alocării resurselor financiare.
Debitoarea consideră că a dat dovadă de bună credință în raporturile contractuale și că la momentul la care s-au alocat resursele financiare de la bugetul de stat au fost efectuate plăți.
Se mai arată că în contradicție cu susținerile creditoarei, conform cărora certitudinea creanței ar rezulta din faptul recunoașterii creanței în registrul obligațiunilor generatoare de plată postat de site-ul CNADNR SA, există neconcordanțe în ceea ce privește numărul de zile de întârziere pentru care au fost calculate penalitățile de întârziere, în sensul că numărul acestora nu coincide în majoritatea cazurilor.
Drept urmare, în vederea stabilirii cu exactitate a faptului dacă debitoarea datorează penalități de întârziere și stabilirii cuantumului acestora se apreciază că este necesară abordarea fondului cauzei, ceea ce nu este permis în procedura somației de plată, aceasta având caracter de urgență.
În ședința publică din data de 17 ianuarie 2013, creditoarea a precizat faptul că în cuprinsul cererii introductive există o eroare în ceea ce privește creanța solicitată și că suma pentru care a fost formulată cererea de emitere a ordonanței este cea din petitele cererii, 1.548.162,62 lei și nu 2.109.943,26 lei cum rezultă din cuprinsul considerentelor cererii, mențiune ce s-a făcut în mod eronat.
Analizând cererea formulată de creditoare prin raportare la disp. art.1 și
2 din OUG nr.119/2007 instanța consideră că raporturilor dintre cele două părți litigante li se aplică normele legale invocate întrucât contractul este încheiat între o autoritate contractantă și un profesionist și are ca obiect prestarea unor servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani, iar cererea formulată de creditoare și pretențiile acesteia reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, o obligație de plată a unei sume de bani ce rezultă din contractul încheiat cu debitoarea.
Instanța va reține faptul că în baza contractului intitulat "Acord cadru"; încheiat între creditoare și debitoare, acord având nr.1029/2008 și a contractelor subsecvente, creditoarea în calitate de prestator s-a obligat să presteze în favoarea beneficiarului, al debitoarei, servicii și lucrări de întreținere multianuale, iarnă și vară, pe perioada 2008-2011 pentru SDN Bistrița, aspecte pe care ambele părți litigante le-au confirmat.
Totodată, se va reține faptul că în baza contractelor subsecvente încheiate între cele două părți și a actelor adiționale, creditoarea a emis în sarcina debitoarei, pentru serviciile prestate, facturi fiscale a căror contravaloare a fost achitată în întregime de către debitoare, după ce în prealabil, aceasta și-a exprimat calificativul cu privire la calitatea lucrărilor executate, lucrările fiind recepționate în integralitate pe baza unor situații de lucrări, dovada recepționării lucrărilor și a calificativului acordat de beneficiar fiind făcută prin înscrisurile depuse la dosar anexă la fiecare convenție în parte.
De altfel, prin întâmpinarea depusă la dosar debitoarea recunoaște achitarea tuturor facturilor emise de creditoare în baza acordului cadru și a contractelor subsecvente, susținând însă faptul că plata contravalorii acestor servicii prestate urma să se facă după confirmarea situațiilor de lucrări/servicii de șeful de district, șeful SDN sau alte persoane responsabile desemnate de DRDP C., conform disp. art.18.1 din convenția părților și în limita resurselor financiare ale achizitorului.
Dacă în ceea ce privește confirmarea situațiilor de lucrări, aceasta nu este contestată, mai mult decât atât creditoarea a făcut dovada confirmării pentru fiecare lucrare în parte, în ceea ce privește resursele financiare ale achizitorului, partea a susținut că prevederea contractuală condiționa efectuarea plății de obținerea acestor resurse.
Instanța reține faptul că dispozițiile art.18.2 alin.1 din convenția părților statuau în sarcina beneficiarului, a achizitorului, obligația de plată a contravalorii lucrărilor și serviciilor prestate de creditoare în termen de 60 de zile calendaristice de la confirmarea primirii facturii de către achizitor, această primire nefiind contestată de debitoare, în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013 debitoarea confirmând primirea tuturor facturilor.
Susținerile debitoarei în sensul că plata contravalorii acestor facturi era afectată de condiția alocării resurselor financiare nu se pot reține, impunându-
se a fi înlăturate, în caz contrar lipsind de conținut clauza penală pe care părțile au inserat-o în cuprinsul contractului cadru și a contractelor subsecvente, clauză penală conform căreia pentru neplata la termen a facturilor beneficiarul datorează contractantului o sumă cu titlu de penalități de întârziere după fiecare zi de după data scadenței sumei datorate în cuantum de 0,1% din valoarea facturii fără TVA, neonorate în termen, până la achitare.
Aceste dispoziții contractuale prin intermediul cărora părțile au înțeles ca la încheierea contractului să cuantifice daunele interese moratorii pentru neîndeplinirea obligației de plată a contravalorii lucrărilor efectuate la scadență au putere de lege între părțile contractante, conform art.969 C.civ., fiind inserate în cuprinsul convențiilor dintre cele două părți la art.12.3 din fiecare contract subsecvent încheiat și respectiv la art.12.8 din contractul nr.1014/2009.
Suma solicitată cu titlu de penalități de creditoare este o sumă de bani a cărei plată s-a convenit a se face la momentul încheierii convențiilor pe baza cărora creditoarea își întemeiază pretențiile, simpla menționare în cuprinsul contractelor a faptului că plata contravalorii situațiilor de lucrări/servicii urma să se facă în limita resurselor de finanțare a achizitorului neputând fi considerată o condiție suspensivă până la împlinirea căreia obligația de plată nu este exigibilă, scadentă.
Singura condiție care urma să fie îndeplinită în raporturile dintre cele două părți pentru ca obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate de către creditoare să fie scadentă era împlinirea termenului de 60 de zile calendaristice de la confirmarea primirii facturilor, astfel cum rezultă din cuprinsul art.18.1 coroborat cu prev. art.18.2 din contractele subsecvente.
Dispozițiile art.18.1 condiționează de altfel plățile de confirmarea situațiilor de lucrări/servicii în limita surselor de finanțare aprobate prin legea anuală a bugetului de stat ori, debitoarea nu a făcut dovada faptului că nu avea alocate prin legea anuală a bugetului resursele financiare pentru plata contravalorii situațiilor de lucrări/serviciilor prestate de către creditoare.
Susținerile debitoarei în sensul că pentru facturile emise în baza contractului subsecvent nr.1024 resursele financiare au fost alocate în data de_ iar plățile au fost efectuate în data de_ nu pot fi considerate ca fiind o justificare și în ceea ce privește celelalte contracte subsecvente.
În ceea ce privește cuantumul penalităților solicitate de creditoare, instanța va avea în vedere faptul că au fost depuse la dosar înscrisuri din care rezultă modul de calcul pentru fiecare acord cadru și factură în parte, stabilirea cuantumului penalităților făcându-se cu luarea în considerare a scadenței de 60 de zile de la data înregistrării facturii la registratura debitoarei și până la data achitării contravalorii fiecărei facturi în parte.
Susținerile debitoarei în sensul că numărul zilelor de întârziere pentru care au fost calculate penalități nu coincide, în majoritatea cazurilor, cu situația pe care partea însăși o are dată publicității pe site-ul său se impun a fi înlăturate, fiind făcute la modul general, fără a se menționa, în concret, pentru care dintre facturi au fost constatate diferențe, însăși susținerea că există diferențe între numărul de zile de întârziere pretinse de creditoare și numărul de zile recunoscute de debitoare nefiind susținută prin prezentarea în concret a situațiilor pretinse de parte.
Tribunalul apreciază că pentru stabilirea penalităților de întârziere, respectiv a cuantumului acestora, nu este necesară abordarea fondului cauzei, atâta timp cât părțile au stabilit în mod clar și neechivoc data scadenței, cuantumul penalităților de întârziere și, implicit, suma la care se raportează acest cuantum, cu atât mai mult cu cât plata contravalorii facturilor a fost
efectuată cu întârziere, aspect de altfel necontestat, iar situațiile de lucrări/servicii au fost confirmate de persoanele abilitate, nefiind contestată primirea facturilor.
Față de considerentele mai sus reținute, în urma verificării înscrisurilor depuse la dosar, a declarațiilor părților, a poziției procesuale exprimate de debitoare prin întâmpinarea depusă la dosar, prin raportare la prev. art.10 alin.1 din OUG nr.119/2007, tribunalul va admite cererea formulată de creditoare și va dispune emiterea unei ordonanțe de plată în sarcina debitoarei pentru suma de 1.548.162,63 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neachitarea la scadență a contravalorii facturilor emise în baza contractului cadru nr.1029/_ și a actelor subsecvente încheiate între părțile litigante, plata acestei sume urmând a se face în termen de 60 de zile prin raportare la alineatul 3 al art.10.
În baza prev. art.274 C.pr.civ., debitoarea va fi obligată să-i achite creditoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 44 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
O R D O N Ă :
Admite cererea formulată de creditoarea SC DS, cu sediul în C. -N.
, B-dul M. nr.18, jud.C., în contradictoriu cu debitoarea C. N. DE
A. ȘI D. N. D. R. SA - D. R. DE D. ȘI P. C., cu sediul în C. -N., str.D. nr.128, jud.C. și în consecință:
Ordonă în sarcina debitoarei plata sumei în cuantum de 1.548.162,62 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata la scadență a contravalorii facturilor emise în baza contractului cadru nr. 1029/_ și a actelor subsecvente încheiate de părțile litigante, plata urmând a se face în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Obligă debitoarea să-i achite creditoarei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 44 lei cheltuieli de judecată.
Atacabilă cu cerere în anulare în termen de 10 zile de la data comunicării.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. T. G.
Red.CC/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3306/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 191/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 → |
|---|
