Decizia civilă nr. 1335/2013. Acțiune în daune contractuale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1335/R
Ședința publică din 29 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H.
J. ecător C. G.
J. ecător M. P.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul-pârât
G. A. B., cu sediul în B., str. G. P., et. 3, nr. 58-60, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 10017 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC R. SA, cu sediul în B.
M., str. V. L. nr. 160, județul M. și intimatul-intervenient H. C.
M., cu domiciliul în Târgu L., str. P. R. nr. 19, județul M., având ca obiect acțiune în daune contractuale.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de_, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de_, apoi la data de_, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10017/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta
S.C. R. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. România asigurare Reasigurare S.A., și în consecință a fost obligată pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 10224,69 lei, cu penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi începând cu data de_ până la plata efectivă și 902 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._, reclamanta S.C. R. S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta G. A. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 10224,69 lei despăgubiri, reprezentând costul reparației auto_, facturată cu factura nr. 2008984/_ și 2965,16 lei
penalități, reprezentând 0,1% pentru fiecare zi de întârziere la plată, și cheltuieli de judecată.
În fapt, auto_, fostă proprietate a RCI Leasing R., actual proprietatea reclamantei (după finalizarea leasingului) a fost implicat într-un accident provocat de auto_, proprietar IFN Fortuna Leasing, asigurat de răspundere civilă obligatorie de către pârâtă.
Urmare a accidentului, pârâta a întocmit dosarul de daună nr.
290140856, în baza poliței RCA nr. 00051762, emisă de G. A. .
Devizul estimativ, întocmit la data de_, a fost comunicat și însușit de către pârâtă.
În baza acceptului dat de pârâtă, S.C. Auto Becoro S.R.L. a întocmit factura fiscală mai sus amintită comunicată pârâtei și înregistrată de aceasta la data de_ .
La data de_, pârâta a comunicat reclamantei refuzul plății reparației.
Și societatea care a efectuat reparațiile a convocat părțile la conciliere, fără succes însă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 82, 112 și urm. c. pr. civilă, 969,_ c. civil și Ordinul 21/2009 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.
În probațiune au fost depuse înscrisuri, reclamantei fiindu-i încuviințată și proba testimonială.
Formulând întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active a reclamantei și a inadmisibilității, precizând în esență că reclamanta nu ar fi făcut dovada plății reparațiilor, nu a făcut dovada calității de proprietar a bunului și nu a urmat procedura concilierii.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii în condițiile în care raportat la concluziile expertizei extrajudiciare efectuate, avariile autoturismului reclamantei neputând fi provocate în incidentul în care a fost implicat auto asigurat de pârâtă.
În probațiune au fost depuse înscrisuri, pârâtei fiindu-i încuviințată și expertiza tehnică auto.
Răspunzând întâmpinării, reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor, depunând dovada proprietății (carte și certificat de înmatriculare), scrisoarea de respingere a plății daunelor comunicată la sediul reclamantei și dovada îndeplinirii procedurii concilierii.
La ședința publică din data de_, pârâta a precizat că și-a schimbat denumirea, în G. România Asigurare Reasigurare S.A..
Asupra excepțiilor ridicate, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii lor la ședința publică din data de_ .
Pe fond, raportat la dispozițiile art. 969, 998, 999 și 1073 c. civil, Ordinul nr. 21/2009 și probatoriul administrat, instanța apreciază acțiunea formulată ca fiind întemeiată.
În fapt, urmare a incidentului petrecut în anul 2009, auto_, proprietatea reclamantei, a fost lovit în trafic de auto_, proprietatea IFN Fortuna Leasing, asigurat RCA de către pârâtă.
Vinovăția șoferului auto_ a fost confirmată de martorul audiat și de actele întocmite de Poliția Rutieră.
Starea de fapt reținută și vinovăția conducătorului auto_ a fost dovedită și de raportul de expertiză întocmit în cauză.
De reținut că pârâta, în dosarul de daună format, și-a dat acceptul service-ului auto pentru repararea autoturismului avariat proprietatea reclamantei.
Potrivit devizului întocmit de unitatea service agreată de pârâtă, reparația efectuată se ridică la suma de 10224,69 lei.
În temeiul Ordinului 21/2009 (art. 36 alin. 3), asigurătorul pârât urmează a fi obligat la o penalitate de 0,1% pe zi de întârziere, calculată începând cu data de_ . până la plata efectivă.
Cu aplicarea art. 274 c. pr. civilă față de pârâta aflată în culpă procesuală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurenta S.C. G. România Asigurare Reasigurare S.A., solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivare, se arată în esență că, în mod nelegal, prima instanță a admis acțiunea în condițiile în care pe de o parte,din hotărâre și din încheierea de ședință din_, nu rezultă motivele de fapt și de drept care au dus la respingerea excepțiilor lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active a reclamantului și a inadmisibilității,, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr.civ. și 304 ind.1 cod pr.civ.
Astfel, lipsa calității procesuale active a reclamantului rezultă din faptul că obiectul acțiunii îl prezintă pretenții izvorând din factura fiscală 2008984/_ emisă de SC AutoBecoro SRL pentru RCI Leasing România IFN SA: lipsa interesului rezultă din faptul că reclamanta nu a suferit vreun prejudiciu, în condițiile în care autoturismul a fost reparat de SC AutoBecoro SRL pe cheltuiala ei; iar excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile este argumentată prin aceea că nu a avut loc concilierea prevăzută imperativ de art.720 ind.1 cod pr.civ.
Pe fond acțiunea este nefondată în condițiile în care expertiza extrajudiciară confirmă că avariile nu au fost produse de asiguratul recurentei, iar prima instanță a respins obiecțiunile formulate împotriva expertizei judiciare ce necesitau un răspuns sau o explicație a expertului, nerezultând din considerente motivele instanței care au condus la soluția dată.
Se arată că hotărârea este nelegală și prin aceea că penalitățile de 1% pe zi de întârziere nu sunt prevăzute de Ordinul 21/2009 incident cauzei, normă care prevede o penalitate de 0,1% pe zi de întârziere.
Intimata S.C. R. S.A, prin întâmpinare, solicită respingerea recursului, în condițiile în care interesul său a fost justificat prin aceea că este proprietarul autovehiculului avariat, interesul există întrucât recurenta a transmis scrisoarea de respingere a plății daunelor către pârâtă conform adresei nr. 0352/_, iar la data de_, ora 12, a fost convenită cu SC AutoBecoro SRL o întâlnire pentru soluționarea amiabilă a conflictului, fiind invitată și pârâta. Mai mult, la data de_ reclamanta a transmis acestei pârâte, prin fax, solicitând acesteia să facă plata.
În privința expertizei efectuată în cauză, recurenta nici nu s-a prezentat la convocarea expertului, fapt pentru care pârâta s-a opus obiecțiunilor formulate.
Cu privire la penalități apreciază că instanța a făcut o eroare.
În drept s-au invocat prev. art. 115-118 cod pr.civ., art.969,_ cod civ, art.37 din Ordinul 21/2009.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Conform acțiunii reclamantei coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, s-a arătat că la data de_ a avut loc avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, aflat la acel moment în proprietatea RCI Leasing România IFN SA, dar în folosința reclamantei-utilizator, în baza contractului de leasing 53844/_ (f.36) încheiat între acestea, dobândit ulterior prin cumpărare de către reclamantă, care a devenit titulară a înmatriculării la data de_ (f.76-78 dosar fond) cu noul nr. de înmatriculare_, avariere produsă în urma coliziunii cu autoturismul având nr. de înmatriculare_, asigurat RCA la recurenta S.C. G. România Asigurare Reasigurare S.A în baza poliței RCA nr. 000517621/_, cu valabilitate de la_ la_ (f.68 dosar fond), afirmând că vinovat de producerea accidentului se face șoferul acestui din urmă autoturism, întocmindu-se de către șoferii celor două autoturisme, respectiv Nodiș A. conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și H. C. conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, constatarea amiabilă de accident.
Pe baza poliței de asigurare RCA nr. 000517621/_, la solicitarea numitului Nodiș A., delegat al reclamantei și împuternicit de RCI Leasing România IFN SA, conform împuternicirii depuse la dosar(f.36 dosar fond) s-a deschis de către pârâtă dosarul de daună 290140856, iar ca urmare a avizării de daune făcute, inspectorul de daune al pârâtei a efectuat constatarea avariilor(f.15 dosar fond) stabilind necesitatea înlocuirii unor repere, respectiv: bară față, grilă centrală bară, mască față, siglă Dacia, grilă cromată față, faruri stg.-dr., radiator apă, radiator climă, intercooler, întăritură bară față, deflector radiator, suport nr. față, iar pentru aripa stg. față avariată soluția
reparării și a eliberat documentul de introducere în reparație a vehiculului nr. RA-029/MM/00000556/_ (f. 37 dosar fond).
În urma devizului de reparații nr. 130005900 întocmit de unitatea service SC AutoBecoro SRL(f.12-14 dosar fond) din care rezultă costul reparației auto_ în cuantum de 10224,69 lei, numitul Nodiș A., delegat al reclamantei și împuternicit de RCI Leasing România IFN SA, a solicitat pârâtei la data de _
, plata acestei despăgubiri în contul bancar al unității service (f.16 dosar fond), unitate care a și emis, pentru această valoare, factura fiscală nr. 2008984/_ pentru beneficiarul RCI Leasing România IFN SA, factură înregistrată la pârâtă sub nr. 1487/_ (f.10 dosar fond).
În urma unei expertize extrajudiciare efectuată de pârâtă la data de _
, în baza concluziilor acesteia, pârâta, prin adresa 436/_ (f.7 dosar fond) comunicată reclamantei a învederat faptul că prejudiciile invocate la autoturismul cu nr. de înmatriculare_ au avut altă cauză decât coliziunea cu autoturismul asigurat la recurenta-pârâtă, refuzând despăgubirea solicitată.
Prevederile art.7201C.proc.civ. privind efectuarea concilierii prealabile, în litigiile comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii, în schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, cât
și conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menționat începând cu alineatul 2, dar nu reprezintă condiții cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile ci numai dacă partea dovedește o vătămare.
Este adevărat că adresa reclamantei nr.1508/_ (f.6 dosar de fond) trimisă și recepționată prin fax recurentei în aceeași dată, prin care se solicită plata contravalorii facturii de reparație a autoturismului, în cazul în care nu se optează pentru soluționarea în instanță a diferendului, nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.7201C. proc. civ., lipsind o invitație formală, expresă la conciliere. Însă, nerespectarea unora din prevederile art.7201C.proc. civ. nu atrage automat nulitatea concilierii ci numai dacă partea dovedește o vătămare. Dacă pârâta ar fi invocat și dovedit o vătămare, s-ar fi putut pune cu temei problema neîndeplinirii procedurii prealabile, ori pârâta - recurentă nu invocă vreo vătămare.
Având în vedere demersurile ambelor părți precum și relațiile dintre ele, ar fi excesiv de rigidă o interpretare în sensul că nu s-a realizat încercarea de conciliere prevăzută de art.7201C. proc. civ. pentru a se putea promova acțiunea în fața instanțelor judecătorești. Astfel, în mod corect prima instanță a respins excepția prematurității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, în condițiile în care reclamanta a încercat recuperarea despăgubirilor pe cale amiabilă, elocventă fiind, astfel cum s-a arătat, adresa reclamantei nr.1508/_
, pertinentă fiind și observația primei instanțe conform căreia din înscrisurile depuse la dosar rezultă că soluționarea amiabilă între cele două părți nu a fost posibilă.
In conformitate cu dispozitiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data formulării acțiunii, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde in baza legii fata de tertele persoane pagubite. Legea conferă calitate procesuală activă persoanelor păgubite în sensul prevăzut de art.42 alin.2, conform căruia asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite, în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare". Conform art.43 din același act normativ, despăgubirea se stabilește și se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească. Art.54 prevede că despăgubirea se stabilește și se efectuează în condițiile art.43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanei păgubite prin accidente produse prin vehicule aflate în proprietatea persoanelor din România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Calitatea procesual activă a reclamantei este conferită de calitatea sa de titular al dreptului subiectiv ce formează conținutul raportului juridic dedus judecății, respectiv dreptul de a obține ca persoană păgubită prin accidentul rutier o reparare a prejudiciului astfel produs.
Promovarea acțiunii în justiție s-a făcut de proprietarul autoturismului care nu mai era utilizator, în condițiile în care reclamanta a dobândit proprietatea asupra autoturismului, fiind titularul înmatriculării încă din data de_ (f.76-78 dosr fond), un astfel de demers judiciar înscriindu-se în prerogativa dreptului de dispoziție care nu mai aparține finanțatorului ci reclamantului în calitate de proprietar al bunului. Reclamanta, fost utilizator, nu mai avea interes să solicite societății de leasing o împuternicire pentru promovarea acțiunii împotriva societății de asigurări, în condițiile în care, până la exprimarea refuzului de despăgubire (f.9 dosar fond), aceasta a devenit proprietar.
De altfel, astfel cum rezultă din contractul de leasing 53844/_, menționat mai sus, conform clauzei stipulate în art.11.1, la data accidentului, reclamanta, în calitate de utilizator, avea obligația să suporte cheltuielile cu reparațiile autoturismului, iar potrivit clauzei stipulate în art. 9.2.3., după achitarea contractului, dreptul de proprietate se transferă utilizatorului, de plin drept, independent de starea fizică în care se găsește autovehiculul. Mai mult, conform clauzelor, în cazul daunelor, reparațiile se vor executa prin grija și spezele utilizatorului.
Așadar, la data acțiunii, reclamanta era proprietar al autoturismului, aceasta fiind dobândit prin cumpărare la finalizarea contractului de leasing, achitând, conform susținerilor finanțatorului (f.62), valoarea reziduală ce reprezintă, conform legii(Ordonanța Guvernului nr. 51/1997), valoarea la care, după achitarea de către utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în
contract, precum și a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator.
Deși recurenta nu a mai susținut în primă instanță excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei(f.86 dosar de fond), aceasta a învederat faptul că nu există interes în promovarea litigiului, atâta timp cât autoturismul a fost remediat de societatea service, iar reclamanta nu a făcut dovada plății contravalorii reparației.
În mod corect prima instanță a respins această excepție a lipsei de interes în condițiile în care s-a reținut faptul că despăgubirile pentru autovehicul nu au fost achitate, iar la data accidentului reclamanta era utilizator al autovehiculului în baza unui contract de leasing, iar în prezent este proprietar al acestui autovehicul, astfel că aceasta justifică un interes în promovarea acțiunii. Faptul că autoturismul ar fi fost reparat de unitatea service nu conduce automat la lipsa interesului în condițiile în care, din actele dosarului, în principal: adresa nr. 2749/_ emisă de SC AutoBecoro SRL către reclamantă(f.5 dosar fond), adresa 987/_ emisă de aceeași unitate service către recurentă(f.8 dosar fond), coroborat cu factura fiscală nr. 2008984/_ și devizul de reparații emise de aceeași SC AutoBecoro SRL, rezultă indubitabil faptul că unitatea service SC AutoBecoro SRL, prin reparațiile făcute, nu a înțeles în nici un moment ca prin această reparație să despăgubească în locul celui vinovat de producerea accidentului, ori în locul asigurătorului RCA al acestuia, ci, din contră, aceasta a solicitat expres plata contravalorii reparațiilor. Mai mult, prin această reparație, unitatea service SC AutoBecoro SRL nu a înțeles nici să-l ajute cu titlu gratuit pe păgubit. Oricum, și în această ultimă situație, chiar dacă ar fi primit acel ipotetic ajutor benevol, această situație nu influențează dreptul păgubitului de a obține despăgubirea de la asigurător.
Având în vedere cele reținute, critica privind nemotivarea de către prima instanță a respingerii excepțiilor apare ca fiind nefondată, încheierea din data de_ cuprinzând motivele pe care se sprijină.
Din declarațiile celor doi șoferi date la asigurător, respectiv declarația martorului Nodiș A. și a intervenientului H. C., coroborat cu constatarea amiabilă de accident încheiată de aceștia, dar și cu expertiza judiciară efectuată în prima instanță, la care s-au anexat fotografii ale locului accidentului, rezultă faptul că intervenientul H. C., care circula pe drumul principal în com. Groși dinspre B. M. spre Târgu L. s-a angajat în depășirea unui tractor, trecând pe banda de contrasens peste linia continuă de separare a sensurilor, în timp ce autoturismului cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul Nodiș A. tocmai ieșise pe drumul principal de pe un drum lateral aflat în partea stângă a sensului de deplasare a celuilalt autovehicul, cu intenția de deplasare către B.
M., producându-se coliziunea.
Așadar intervenientul H. C. nu a respectat dispozițiile art. 120 alin.1 lit. i din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 potrivit cărora se interzice
depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Expertiza extrajudiară de care se prevalează recurenta apreciază că deformarea foarte explicită a traversei-armătura metalică față a autoturismului_, inclusiv traversa superioară a panoului față și a muchiei față de la capota motorului, se explică prin lovitura cu un stâlp, în condițiile în care la celălalt autovehicul nu se regăsește nici un element care să corespundă geometric sau din punct de vedere al rigidității, care să genereze prin coliziune deformarea autoturismului_ .
Însă, raportul de expertiza judiciară, efectuat în cauză, prin descrierea măsurătorilor și argumentele de dinamică, constată corespondența avariilor, excluzând tamponarea autoturismului_ cu un stâlp rigid, concluzionând faptul că toate avariile constatate de reprezentantul pârâtei recurente la acest autoturism au putut să rezulte din accidentul reclamat, așa cum a fost descris de către cei doi conducători auto implicați.
Cât privește faptul că instanța a respins obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiza, se constată că aceste obiecțiuni sunt simple aprecieri, nefiind nevoie ca expertul să-și spună din nou punctul de vedere cu privire la aceste aspecte referitoare la dinamica producerii accidentului, iar în condițiile în care raportul de expertiza judiciară a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, în mod corect instanța le-a respins ca neconcludente.
Se constată că în cauză au fost probate condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, și respectiv existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, nerespectând dispozițiile art. 120 alin.1 lit. i din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006.
Prejudiciul a fost probat cu factura de reparație și conform devizului întocmit de SC AutoBecoro SRL, care este corespunzător constatării avariilor de către inspectorul de daune al pârâtei, din care rezultă costul reparației auto_ în cuantum de 10224,69 lei.
Așadar în temeiul dispozițiilor legale arătate, pârâta-recurentă, în calitate de asigurător are obligația de a plăti dezdăunări reclamantei păgubite prin fapta intervenientului care conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, asigurat RCA la recurentă în baza poliței RCA nr. 000517621/_ .
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cuantumul penalităților de întârziere acordate, instanța apreciază că acesta este întemeiat, în condițiile în care art.37 din Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a A. lor nr. 21/2009, stabilește o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, iar nu de 1%, astfel cum în mod greșit s-a dispus.
Față de cele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod procedura civila, instanța urmează să admită recursul declarat de SC G. România Asigurare Reasigurare SA împotriva sentinței civile nr.10017/_ a
Judecătoriei B. M., pe care o modifică în parte în sensul că pârâta asigurător este obligată să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere.
Menține ca legale restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de SC G. România Asigurare Reasigurare SA cu sediul în B., str.Charles de Gaulle nr.5, et.6-8, sector 1 împotriva sentinței civile nr.10017/_ a Judecătoriei B. M., pe care o modifică în parte în temeiul art.312 Cod procedură civilă, în sensul că:
Pârâta asigurător este obligată să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere.
Menține ca legale restul dispozițiilor sentinței atacate. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 29 Noiembrie 2013.
Președinte, M. H. | J. ecător, C. G. | J. ecător, M. P. |
G. ier, C. M. C. |
Red./tehnored.G.C.-_
J. ecător la fond:D. D.
| ← Decizia civilă nr. 77/2013. Acțiune în daune contractuale | Decizia civilă nr. 132/2013. Acțiune în daune contractuale → |
|---|
