Sentința civilă nr. 554/2013. Acțiune în daune contractuale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 554/2013
Ședința publică din 16 Octombrie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: I. P. JUDECĂTOR: I. U. JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: K. F.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind acțiunea formulată de recurenta O.
V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr. 1599 pronunțată în ședință publică la data de 26 februarie 2013 de către Judecătoria Bistrița în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații SC.
A. P. S., O. V. I. G. SA - A. B., P. P., B. B. având ca obiect acțiune în daune contractuale .
Cauza s-a judecat în fond la data de 02 octombrie 2013, concluziile reprezentantului părții fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 09 octombrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat din nou pronunțarea soluției la data de 16 octombrie 2013.
Deliberând constată :
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1599 pronunțată în ședință publică la data de 26 februarie 2013 de către Judecătoria Bistrița în dosar nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. P. S., în contradictoriu cu pârâții O. V. I. G. SA, P. ÂRȚAC P., și B. B.
, având ca obiect pretenții și în consecință :
A fost obligat pârâtul O. V. I. G. SA, să plătească către reclamantul SC A. P.
S., suma de 23500 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu suferit în urma producerii unui accident de autovehicule .
S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului B. B. la plata sumei de 23500 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu suferit în urma producerii unui accident de autovehicule, respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților P. ÂRȚAC P., B. B., la plată în solidar a sumei de 23500 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu suferit în urma producerii unui accident de autovehicule.
A fost obligat pârâtul O. V. I. G. SA,să plătească către reclamantul SC A. P.
S., suma de 2476 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 950 lei onorariul avocațial, 1521 lei taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt
, la data de_ autoturismul având numărul de înmatriculare_ condus de pârâtul P. P. a acroșat autoturismul având numărul de înmatriculare_, avariind acest autoturism ( proces verbal seria CC, nr. 2021053-fila 51).
Vinovat de producerea acestui eveniment auto a fost pârâtul P. P., care nu a acordat prioritate de dreapta autoturismului avariat, condus de B. Veniamin( proces verbal seria CC, nr. 2021053-fila 51).
La data accidentului, autoturismul condus de pârâtul P. ârțac P. era asigurat RCA la pârâta SC OMIASIG V. I. G. SA, prin polița de asigurare cu seria RO/10/U4/CA, nr. 000252684, pârâta SC OMIASIG V. I. G. SA întocmind în cauză dosarul de daune RCA
/BN/08/1330 ( poliță asigurare -fila 56, dosar daună-filele 47-67).
În cuprinsul dosarului de daună, pârâtul B. Veniamin, a formulat o cerere de despăgubire în cuprinsul căreia și-a menționat datele de identificare și a semnat-o, nu a completat rubricile referitoare la valoarea despăgubirilor și modalitatea de plată aleasă( cerere despăgubire - fila 59).
Între reclamanta SC A. P. S. și pârâtul B. Veniamin s-a încheiat contractul de prestări servicii reparații auto privind autoturismul marca VW SHARAN având numărul de înmatriculare_, respectiv devizul de reparații nr. 1871, reclamanta SC A. P. S. a efectuat lucrările de reparații solicitate și a emis factura fiscală seria BNPAF, nr. 21020/_ pentru suma de 23500 lei( factură fiscală-fila 4, deviz reparații -fila 5-10).
În drept
, regimul juridic al contractului de asigurare obligatorie pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este reglementat de legea 136/1995 și Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 8/2008 ( în vigoare la data producerii evenimentului asigurat).
Efectuarea despăgubirii este reglementată de art. 26, alin. 1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 8/2008, respectiv potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.
Este adevărat că persoana păgubită nu a inserat în cererea de despăgubire cuantumul pretențiilor, însă prin atașarea la cererea de despăgubire a facturii fiscale emisă de unitatea ce a prestat servicii de reparații auto și a devizului de lucrări, cuantumul pretențiilor este evident, articolul anterior menționat prevăzând expres că dovada pretențiilor se face cu orice mijloc de probă
, deci inclusiv cu facturi fiscale și devize de reparație.
Astfel, nu poate fi primită susținerea pârâtei SC OMIASIG V. I. G. SA, care justifică neplata pretențiilor pe motiv că acestea nu au fost expres menționate de persoana păgubită, cât timp avea la dosarul de daună suficiente elemente prin care este precizat cuantumul pretențiilor.
Conform articolului 33, alin. 1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 8/2008, persoana păgubită și-a respectat datoria de a înștiința asiguratorul și a precizat împrejurările accidentului.
Cererea persoanei păgubite este depusă la data de_, această dată reprezentând avizarea de daună, conform art. 38 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 8/2008.
De la această dată, asigurătorul avea un termen de cel mult 3 luni în care să efectueze investigația aferentă și ori să formuleze oferta de despăgubire, ori să notifice motivele pentru care nu a aprobat pretențiile.
Instanța reține că asigurătorul, pârât în prezenta cauză nu și-a îndeplinit obligațiile precizate la paragraful anterior, prevăzute de art. 36 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 8/2008.
Susținerile privind lipsa cererii de despăgubire formulate de pârâtul asigurător din cauză nu pot fi primite, la dosarul de daună existând cererea de despăgubire semnată de persoana păgubită, cerere care nu cuprinde valoarea pretențiilor, ori între lipsa cererii și lipsa menționării pretențiilor este diferență, pretențiile fiind o rubrică din cuprinsul cererii de despăgubire.
Nu pot fi primite nici susținerile pârâtului asigurator referitoare la efectele ce ar fi aplicabile generate de lipsa depunerii documentelor privind reparațiile efectuate, art. 42 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 8/2008 prevăzând că mărimea pagubei se stabilește pe baza prețurilor practicate de unitatea de specialitate și pe baza examinării reparațiilor de către asigurator.
Devizul depus de reclamant la dosarul de daună reprezintă lista cu prețurile practicate de unitatea de specialitate, în sistem de evaluare AUDATEX, sistem de evaluare agreat de asiguratori și unitățile de specialitate.
Pârâtul asigurator avea posibilitatea examinării reparațiilor efectuate dar nu a înțeles să procedeze la această activitate care îi putea justifica un eventual refuz de plată a pretențiilor persoanei păgubite pe motiv că suma solicitată este superioară reparațiilor efectuate.
Din examinarea dosarului de daună întocmit de pârâtul asigurător reiese că acesta nu a comunicat persoanei păgubite refuzul motivat al plății și nici nu i-a transmis indicații în vederea efectuării plății, așa cum era obligată de art. 33, alin. 1 teza finală din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 8/2008.
Art. 50 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 8/2008 precizează cum se calculează cuantumul pagubei, incluzând costul reparațiilor pieselor avariate, după caz a înlocuirii
pieselor avariate, cheltuielilor pe materiale, cheltuielile de montare și demontare, evaluarea făcându-se la prețurile practicate de unitățile de specialitate.
Examinând obiectul de activitate al reclamantei, indicat în certificatul de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerțului, instanța reține că reclamanta este unitate de specialitate în sensul art. 50 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 8/2008, având ca obiect de activitate întreținere și reparații autovehicule.
Instanța nu va reține nici susținerile pârâtului asigurator referitoare la lipsa calității procesual pasive a lui, motivată de motivarea în drept a reclamantului pe răspunderea contractuală
Susținerile pârâtului asigurator privind nemenționarea modalității de plată a pretențiilor nu poate fi primită, din factura depusă la dosarul de daună reieșind suficiente elemente de identificare ale contului bancar a unității de specialitate, așa cum prevede art. 64 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 8/2008.
Pentru considerentele anterior expuse instanța a admis ca întemeiată cererea reclamantului și a obligat pârâtul asigurator la plata prejudiciului suferit de persoana păgubită, reclamantul subrogându-se în dreptul de a primi această plată prin efectuarea reparațiilor la autovehiculul avariat.
Având în vedere că prin contractul de asigurare de răspundere civilă pentru prejudicii se transferă răspunderea persoanei vinovate de producerea accidentului auto în sarcina asiguratorului, instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului B. B. la plata sumei de 23500 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu suferit în urma producerii unui accident de autovehicule și a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților P. ÂRȚAC P., B. B., la plată în solidar a sumei de 23500 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu suferit în urma producerii unui accident de autovehicule.
Raportat la art. 274 cod procedură civilă, instanța a reținut că pârâtul O. V. I. G. SA a căzut în pretenții și a fost obligat să plătească către reclamantul SC A. P. S., suma de 2476 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 950 lei onorariul avocațial, 1521 lei taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, intimata O. V. I. G. SA a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, sau modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că s-au invocat disp.art.304 pct.9 C.pr.civ, întrucât între asigurător și reclamantă nu există vreo convenție în baza căreia s-ar fi putut angaja răspunderea contractuală, iar conf.prev.art.973 C.civ, "convențiile n-au efect decât între părțile contractante";. Sub acest aspect, s-a susținut că instanța a făcut o aplicare greșită a legii, dar nici nu a motivat în drept respingerea acestei excepții ce a fost invocată și la instanța de fond.
Referitor la fondul cauzei, s-a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de disp.art.26 alin.l din Ordinul CSA nr.8/2008, în care se prevede că pretențiile formulate de persoana păgubită trebuie să fie menționate în cererea de despăgubire și că în mod corect a fost refuzată plata pentru autoturismul avariat, fiind făcută o aplicare greșită a legii și în această privință.
Pe de altă parte, s-a invocat faptul că nu a fost dovedită suma solicitată cu titlu de despăgubire și la care a fost obligată prin sentința atacată, urmând a se modifica sentința în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
In ceea ce privește primul motiv de recurs, respectiv că în mod greșit nemotivat în drept s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, tribunalul reține că instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanta s-a subrogat în dreptul de a primi despăgubirea reprezentând costul reparațiilor, întrucât ea a efectuat reparațiile la autoturismul avariat și că plata despăgubirii este preluată de către asigurătorul RCA, care acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare conf. disp.art.49 și urm.din L.l96/l995 privind asigurările și reasigurările în România.
Chiar dacă nu a fost indicat temeiul acestei subrogări, aceasta operează ca fiind o subrogare convențională potrivit disp.art. ll07 C.civ. din anul l864, aplicabil raporturilor juridice născute între părți, și care fac obiectul prezentului dosar (evenimentul asigurat s-a produs la 8.ll.2008).
Așa cum s-a menționat și în considerentele hotărârii atacate, devizul s-a făcut în sistem de evaluare AUDATEX, agreat de asiguratori și unitățile de specialitate, iar la unitatea de reparații(reclamanta) a fost depus și procesul verbal de constatare întocmit de reprezentantul societății de asigurare în dosarul de daună RCA/BN/08/l330 (f.47-50).
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, în sensul că nu putea fi obligat asigurătorul la plata daunei din moment ce nu s-a precizat suma în cererea tipizată și că nici nu a fost dovedită această sumă, tribunalul reține că și acest motiv este nefundat întrucât în mod corect a apreciat instanța de fond că neprecizarea sumei în cererea de despăgubire nu conduce automat la refuzul plății din moment ce la cerere a fost anexată factura din 30.04.20l0, pentru suma de 23.500 lei și devizul cu prețurile practicate de unitatea de specialitate în sistem de evaluare AUDATEX (f.6l-67). De altfel, pârâta nu a contestat pe parcursul procesului valoarea reparațiilor și nu a propus administrarea altor probe, cu care să dovedească o altă valoare a reparațiilor decât cele înscrise în factura și devizul întocmit de unitatea de specialitate și nici nu a invocat faptul că o parte din lucrările efectuate nu ar fi în concordanță cu constatările înscrise în dosarul de daună de către un
reprezentant al său.
Față de aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata O. V. I. G. SA, cu sediul în
B., str.Grigore Mora, nr. 23, sector l, înregistrată la ORC sub nr.J40/l0454/200l, împotriva sentinței civile nr.l599 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. 50l_ .
Decizia este irevocabilă.
I. P. | I. U. | V. | C. | K. | F. |
Red/dact UI/CR/2 ex. 18..ll.2013 Jud.fond:B. M. | A. |
Pronunțată în ședința publică din data de l6 octombrie 20l3 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 9293/2013. Acțiune în daune contractuale | Decizia civilă nr. 77/2013. Acțiune în daune contractuale → |
|---|
