Decizia civilă nr. 9293/2013. Acțiune în daune contractuale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9293/2013
Ședința publică din data de 02 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
J. ECĂTOR M. H.
J. ECĂTOR D. M.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtele SC F. A. - R. SA și SC F. A. - R. SA - S. B. M. împotriva deciziei civile nr. 12/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul D. V., având ca obiect - acțiune în daune contractuale.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 12/A din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Maramureș
s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtele SC
F. A. - R. SA și S. B. M. a SC F. A. - R. SA, împotriva sentinței civile nr. 10370 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. Maramureș.
Au fost obligate apelantele SC F. A. - R. SA să plătească intimatului D. V. suma de 3400 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10370 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, la data de_
, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâtele: SC F. A. - R. SA, B. și SC F. A.
-R. SA - S. B. M., obligând pârâtele să achite reclamantului suma de 23.602,75 euro, echivalentul în lei, la data plății, cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă debitului, începând cu data de_ și până la data plății efective, precum și suma de 9.000 lei cu titlu de lipsă de folosință a bunului. Pârâtele au fost obligate să achite reclamantului și suma de 10.115 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit poliței de asigurare CASCO, seria AV nr. BM0320802245 /_ și a actului adițional nr. 2 /_ la polița de asigurare CASCO seria AV nr. BM0320802144 /_, reclamantul
D. V. beneficia de asigurare CASCO atât pentru avarii și furt în România, cât și pentru avarii fără furt în România și străinătate, pentru perioada_ -_, respectiv_ -_, pentru autoturismul marca M. des CL 500, cu număr de înmatriculare MM - 18 - DMD.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în data de _
, în Italia, autoturismul asigurat CASCO a fost distrus în totalitate în urma unui
incendiu, astfel încât se poate reține că riscul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare încheiate între reclamant și societatea de asigurări.
Dosarul de daună deschis în urma solicitării cu privire la acordarea despăgubirilor a fost soluționat în urma administrării tuturor documentelor depuse și în urma analizării vehiculului incendiat, prin emiterea adresei nr. 214
/_ prin care asiguratului-reclamant D. V. i-au fost aduse la cunoștință următoarele: " la data de_ a fost deschis dosarul de daună nr. IRA 0022EC11 pentru daună totală ca urmare a incendierii autoturismului la data de_ în Italia. Cauzele care au dus la incendierea autoturismului marca M. des CL 500, cu număr de înmatriculare MM - 18 - DMD nu sunt de natură tehnică și nici ca urmare a unui accident de circulație, conform constatărilor efectuate de autoritățile din Italia și de un expert tehnic independent din România, și ca urmare nu reprezintă un risc asigurat conform normelor de asigurare. Prin prezenta vă informăm că dosarul IRA 0022EC11 a fost respins de la plata asigurării ".
Astfel, prin raportare la dispozițiile art. 3.1 cap. III din condițiile de asigurare, " asiguratul acordă despăgubiri pentru pagubele produse prin avarierea sau distrugerea vehiculelor și/sau dotărilor suplimentare cuprinse în asigurare provocate de: ... c) incendiu (inclusiv pagubele produse prin afumare, pătare, carbonizare sau diverse distrugeri ca urmare a incendiului), explozie (inclusiv afumare, pătare, consecință a exploziei)" și la dispozițiile art. 10.1 din cap. X din contract, coroborate cu dispozițiile art. 15.12 și 14.1 lit. b), instanța constată că riscul asigurat s-a produs în mod indubitabil, autoturismul a fost integral distrus ca urmare a unui incendiu în cadrul perioadei de valabilitate a poliței, astfel încât instanța va admite capătul de cerere cu privire la acordarea de despăgubiri, acestea urmând a fi calculate în conformitate cu dispozițiile contractuale, respectiv 15.25 din contract, conform cărora "în cazul în care valoarea estimată a reparațiilor depășește 85% din valoarea vehiculului, aceasta se consideră daună totală economică, în această situație despăgubirea nu va depăși: ... b) dacă suma asigurată este egală sau mai mare decât valoarea reală
(supraasigurare): valoarea reală a vehiculului diminuată cu 25% (valoarea epavei) în cazul în care asiguratul nu repară vehiculul; în ambele situații, din suma ce se cuvine drept despăgubire, se scade valoarea franșizei prevăzută în contractul de asigurare - valoarea ratelor de primă rămase de achitat până la sfârșitul perioadei de asigurare pentru vehiculul avariat", obligându-le, de asemenea, pe pârâte la plata dobânzii legale calculate asupra debitului principal începând cu data de _
, așa cum arată clauzele contractuale pe care părțile și le-au asumat prin încheierea contractului, conform cărora asigurătorul are obligația să efectueze plata despăgubirilor în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data depunerii de către asigurat a ultimului document necesar finalizării dosarului de daună.
Apărările invocate de pârâtă prin raportare la dispozițiile art. 4.1 din cap. IV, conform cărora asigurătorul nu poate acorda despăgubiri pentru pagube produse prin arsuri simple care sunt urmate de incendiu nu pot fi reținute de instanță prin simpla considerare a faptului că eventuale împrejurări care să înlăture răspunderea contractuală a asigurătorului nu au fost dovedite.
Concluziile raportului de expertiză extrajudiciară efectuat în cauză nu pot conduce la înlăturarea răspunderii asigurătorului prin raportare la dispozițiile contractuale menționate anterior, acestea fiind echivoce, arătându-se că nu poate fi indicată cu exactitate cauza declanșării incendiului și folosindu-se termeni precum "rămâne posibil și chiar probabil", astfel încât posibilitatea extinderii incendiului de la o arsură simplă apare ca fiind exclusă.
Cu privire la obligarea la plata sumei de 9000 lei solicitată cu titlu de lipsa de folosință a autoturismului pentru perioada de după producerea riscului asigurat, instanța reține că această pretenție apare ca fiind întemeiată, cuantumul rezultând din simplul calcul raportat la prețul solicitat de societățile specializate în închirierea autovehiculelor, fiind aplicabil în speță principiul reparării integrale a prejudiciului, adică inclusiv a prejudiciului suferit ca urmare a lipsei de folosință a vehiculului, lipsă de folosință care poate fi cuantificată prin raportare la valorile solicitate de proprietarii de autovehicule pentru cedarea folosinței acestora către terți, motiv pentru care va admite acțiunea civilă în întregul ei, conform dispozitivului.
Prin raportare la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța, constatând că pârâtele au căzut în pretenții, le va obliga și la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant, în cuantum de 10.115 lei, reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs, recalificat in apel, SC F. A. - R. SA, B. și SC F. A. - R. SA B. M., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a făcut interpretare eronată asupra materialului probator administrat în cauză.
Astfel, din probele depuse la dosarul de daune întocmit de recurentă și, din probele administrate în instanță, nu s-a dovedit că reclamantul a solicitat pompierilor documentele constatatoare ale cauzelor generatoare a incendiului și nici faptul că a r fi solicitat organelor de politie stabilirea vinovaților, ceea ce contravine art. 10.6 lit.a, din condițiile de asigurare aferente poliței BM 0320802245 /_ ( fila 61 dosar) și art. 13.6 lit.a, din condițiile de asigurare aferente poliței BM0320802144 /_ ( fila 16 dosar ).
În aceste condiții considerăm că sunt aplicabile prevederile Legii 136/1995- privind asigurările și reasigurările în România (versiunea valabilă la data producerii evenimentului), cităm:"; art.19 - Asiguratul este obligat să comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare. În caz de neîndeplinire a obligației prevăzute de aliniatul precedent asiguratorul are dreptul să refuze plata indemnizației, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubelor";.
Dacă reclamantul ar fi comunicat în termenul contractual intervenirea evenimentului specialiștii societății ar fi putut determina cauza producerii evenimentului și întinderii pagubei, pe baza probelor materiale și a unor declarații ale martorilor la eveniment.
Prin expertiza efectuată de D-l expert tehnic judiciar în specializarea autovehicule și circulație rutieră Ing. Cânța Mircea, la solicitarea societății noastre s-au stabilit cauzele probabile, modul de producere și efectele incendiului care a provocat avarierea autoturismului din cauză.
D-l expert a concluzionat că apariția unui scurt circuit pe instalația electrică sau a aprinderii combustibilului din instalația de alimentare avea o probabilitate extrem de redusă, date fiind urmele incendiului, însă a fost posibil, chiar probabil contactul cu un corp incandescent sau cu un recipient cu lichid inflamat, cu acid concentrat provenit din exterior și ajuns la mașină. Aceste aprecieri se coroborează și cu faptul că în interiorul mașinii s-au găsit foarte puține cioburi de sticlă, ceea ce se poate explica prin explozia geamurilor, din cauza căldurii generate de incendiu în habitaclu, spre exteriorul vehiculului, iar acest fapt, indică probabilitatea ca obiectul care a generat incendiul să nu fi
pătruns în autoturism din exterior prin spargerea unui geam ci, mai degrabă, ar fi ajuns în habitaclu în mod non-violent.
Contrar concluziilor instanței de fond, posibilitatea extinderii incendiului de la o arsură simplă nu putea fi exclusă, această concluzie nerezultând din expertiză.
Văzând aceste constatări ( deoarece reclamantul a solicitat eliberarea unor copii de pe dosarul de daună care a cuprins și expertiza - filele 86 - 91 dosar ), reclamantul nu a contestat expertiza, care a concluzionat în sensul unei arsuri simple urmate de incendiu, excludere de la plata unor despăgubiri, conform oricăreia din polițe.
Conform art.5.1 lit. u, din condițiile de asigurare aferente poliței din 2011 ( fila 57 dosar ) și art. 4.1 lit. t, din condițiile de asigurare aferente poliței din 2010 ( fila 12 dosar ), asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagube produse prin arsuri simple care sunt urmate de incendiu.
Considerăm că revenea reclamantului sarcina probei contrare. Cum acesta nu a solicitat administrarea nici unei probe în fața instanței de judecată, considerăm că acesta a acceptat concluziile expertizei mai sus menționate, drept pentru care acțiunea urmează a fi respinsă ca nefondată.
Conform art.5.6 din condițiile de asigurare aferente poliței din 2011 ( fila 58 dosar ) și art.4.6. din condițiile de asigurare aferente poliței din 2010 ( fila 13 dosar ), asigurătorul nu acordă despăgubiri dacă cererea de despăgubire are la bază o tentativă de fraudă sau se sprijină pe declarații false.
Considerăm că declarațiile reclamantului făcute în fața societății noastre la_ privind împrejurările descoperirii incendiului și momentul producerii acestuia ( fila 93 dosar )ca fiind false, cele declarate fiind combătute prin probele aflate la filele 100-106 din dosar, anume: raportul pompierilor și raportul poliției din Italia, din care a rezultat faptul că la data de_, ora 02.00, centrala operativă i-a trimis pe Sergentul major Sacco L. ardo și pe Caporalul de Carabinieri Sena Alesssandro în Monza, str. Alberto I, în curtea imobilului de la nr.11, pentru incendiul apărut la un autoturism staționat, iar din schema statistică - raportul de intervenție al Corpului Național de Pompieri a rezultat faptul că au fost apelați în data de_, ora 01,45 de către Bernardi Veronica de pe tel. nr. 3396417036 și un echipaj s-a deplasat la fața locului stingând incendiul.
Conform art.10.6 lit. b, din condițiile de asigurare aferente poliței din 2011 ( fila 61 dosar ), D. V. era obligat să ia, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor, iar conform art.5.4. lit.b, din condițiile de asigurare aferente poliței din 2011 ( fila 57 dosar ), asigurătorul nu acordă despăgubiri atunci când asiguratul persoană fizică (…)li se atribuie săvârșirea următoarelor fapte: " în timpul producerii evenimentului asigurat sau după producerea acestuia, paguba s-a mărit prin neluarea intenționată a măsurilor pentru limitarea ei și numai partea de pagubă ce s-a mărit";.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor de la dosar, tribunalul a reținut următoarele:
Conform poliței de asigurare CASCO seria AV nr. BM0320802245/_ și a actului adițional nr. 2/_ la polița de asigurare CASCO seria AV nr. BM0320802144/_, reclamantul D. V. beneficia de asigurare CASCO atât pentru avarii și furt în România, cât și pentru avarii fără furt în România și străinătate, pentru perioada_ -_, respectiv_ -_, pentru autoturismul marca M. des CL 500, cu număr de înmatriculare MM - 18 - DMD.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în data de _
, în Italia, autoturismul asigurat CASCO a fost distrus în totalitate în urma unui
incendiu, astfel încât s-a putut reține că riscul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare încheiate între reclamant și societatea de asigurări.
Dosarul de daună deschis în urma solicitării cu privire la acordarea despăgubirilor a fost soluționat în urma administrării tuturor documentelor depuse și în urma analizării vehiculului incendiat, prin emiterea adresei nr. 214/_ prin care asiguratului-reclamant D. V. i-au fost aduse la cunoștință următoarele: "la data de_ a fost deschis dosarul de daună nr. IRA 0022EC11 pentru daună totală ca urmare a incendierii autoturismului la data de_ în Italia. Cauzele care au dus la incendierea autoturismului marca
des CL 500, cu număr de înmatriculare MM - 18 - DMD nu sunt de natură tehnică și nici ca urmare a unui accident de circulație, conform constatărilor efectuate de autoritățile din Italia și de un expert tehnic independent din România, și ca urmare nu reprezintă un risc asigurat conform normelor de asigurare. Prin prezenta vă informăm că dosarul IRA 0022EC11 a fost respins de la plata asigurării".
Astfel, prin raportare la dispozițiile art. 3.1 cap. III din condițiile de asigurare, "asiguratul acordă despăgubiri pentru pagubele produse prin avarierea sau distrugerea vehiculelor și/sau dotărilor suplimentare cuprinse în asigurare provocate de: ... c) incendiu (inclusiv pagubele produse prin afumare, pătare, carbonizare sau diverse distrugeri ca urmare a incendiului), explozie (inclusiv afumare, pătare, consecință a exploziei)" și la dispozițiile art. 10.1 din cap. X din contract, coroborate cu dispozițiile art. 15.12 și 14.1 lit. b), instanța a constatat că riscul asigurat s-a produs în mod indubitabil, autoturismul a fost integral distrus ca urmare a unui incendiu în cadrul perioadei de valabilitate a poliței, astfel încât instanța a admis capătul de cerere cu privire la acordarea de despăgubiri, acestea urmând a fi calculate în conformitate cu dispozițiile contractuale, respectiv 15.25 din contract, conform cărora "în cazul în care valoarea estimată a reparațiilor depășește 85% din valoarea vehiculului, aceasta se consideră daună totală economică, în această situație despăgubirea nu va depăși: ... b) dacă suma asigurată este egală sau mai mare decât valoarea reală (supraasigurare): valoarea reală a vehiculului diminuată cu 25% (valoarea epavei) în cazul în care asiguratul nu repară vehiculul; în ambele situații, din suma ce se cuvine drept despăgubire, se scade valoarea franșizei prevăzută în contractul de asigurare - valoarea ratelor de primă rămase de achitat până la sfârșitul perioadei de asigurare pentru vehiculul avariat", obligându-le, de asemenea, pe pârâte la plata dobânzii legale calculate asupra debitului principal începând cu data de _
, așa cum arată clauzele contractuale pe care părțile și le-au asumat prin încheierea contractului, conform cărora asigurătorul are obligația să efectueze plata despăgubirilor în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data depunerii de către asigurat a ultimului document necesar finalizării dosarului de daună.
Apărările invocate de apelante în sensul nevalabilității poliței de asigurare, deținută de intimatul-reclamant D. V. nu apar și în dosarul de daună ca fiind motive de respingere a soluționării de acordare a despăgubirilor, deși ele ar fi trebuit să primeze dacă ar viza o stare de fapt reală.
Intimatul - reclamant avea încheiată însă o poliță de asigurare valabilă (fila 5 dosar fond ), încheiată în baza contractului de asigurare care în cap. Cap. III,
"Riscuri asigurate"; pct.3.1, lit.c, menționează incendiul ( fără să conteze cauzele care l-au determinat ), ca risc asigurat.
Raportarea de către apelante la prevederile art.4.1 Cap.IV, al contractului, conform cărora asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru pagube produse prin arsuri simple care sunt urmate de incendiu, în mod corect au fost înlăturate de
către prima instanță, întrucât nu s-a dovedit că ar fi existat o astfel de situație care ar presupune o neglijență din partea proprietarului autoturismului avariat.
Prima instanță a analizat în mod riguros materialul probator administrat în cauză și a reținut întemeiată acțiunea reclamantului în integralitatea sa, apreciind justificată și acordarea sumei de 9.000 lei solicitată cu titlu de lipsă de folosință.
Instanța a considerat neîntemeiate criticile aduse sentinței în apel, astfel că acestea au fost înlăturate și în consecință, apelul respins conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. F. A. - R. SA B. și S. B. M. a S.C. F. A. -R. SA
solicitând: admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele; dispunerea restituirii cauțiunii plătite de societatea pârâtă.
În motivare s-a arătat că în fapt, instanța de fond și de apel au pronunțat soluția fără a avea în vedere reglementările legale și contractuale în vigoare, ajungând la concluzii contrare probatoriului administrat în cauză.
Critică soluțiile instanței de fond și de apel deoarece în hotărârile pronunțate nu se analizează, nu există nici măcar referiri la anumite împrejurări concrete care duc la inadmisibilitatea acțiunii, împrejurări invocate de societatea pârâtă.
Probabil instanțele au pornit de la premisa falsă a obligativității instanțelor de a admite acțiunea reclamantului ca titular al unui contract de asigurare, iar nu de la o analiză a condițiilor legale care trebuiau îndeplinite pentru ca acea convenție de asigurare să-și producă efectele în sensul dorit de reclamantul - intimat.
Instanțele de fond și de apel fără nici o probă pe baza unor aprecieri pur subiective și părtinitoare au ignorat faptul că dauna reclamată a fi produsă nu poate fi despăgubită în concret deoarece constituie o excludere asumată de reclamant de la plata despăgubirilor conform condițiile de asigurare.
Instanțele de fond și apel nu au dorit să observe faptul că reclamantul a depus cererea de despăgubire cu mult peste termenul convenit în contractul de asigurare.
Reclamantul a înțeles să solicite repararea pagubelor suferite de autoturism pe baza poliței BM0320802144/_ (fila 110 din; dosar de fond), astfel consideră acțiunea acestuia ca fiind nefondată deoarece pe baza unei polițe expirate nu se pot achita daune.
Reclamantul, când peste termen a depus cerere de despăgubire, a declarat în fals că a găsit autoturismul arzând în parcare, deoarece organele Poliției și Pompierilor din Italia nu l-au putut găsi, iar avocatul reclamantului a recunoscut în fața instanței de fond că reclamantul a fost în Anglia la data arsurii.
Din probele depuse la dosarul de daună a pârâtei și din probele administrate în fața instanței de judecată nu s-a dovedit faptul că reclamantul ar fi solicitat pompierilor documente constatatoare ale cauzelor generatoare a incendiului și nici faptul că ar fi solicitat organelor de poliție stabilirea vinovaților, ceea ce contravine art. 10.6 lit. a din condițiile de asigurare aferente poliței BM03220802245/_ (fila 61 dosar) și art. 13.6 lit a din condițiile de asigurare aferente poliței BM0320802144/_ (fila 16 dosar).
Consideră că instanța de apel trebuia să observe că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 136/1995 - privind asigurările și reasigurările în România (versiunea valabilă la data producerii evenimentului), citează: "art. 19. -
"Asiguratul este obligat sa comunice asigurătorului producerea riscului asigurat,
în termenul prevăzut în contractul de asigurare. în caz de neîndeplinire a obligației prevăzute la alineatul precedent asigurătorul are dreptul sa refuze piața indemnizației, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si întinderea pagubei".
Dacă reclamantul ar fi comunicat în termenul contractual intervenirea evenimentului specialiștii societății pârâte ar fi putut determina cauza producerii evenimentului și întinderea pagubei, pe baza probelor materiale și a unor declarații ale martorilor la eveniment.
Instanțele de fond și apel au tratat cu o maximă indiferență expertiza efectuată de D-l expert tehnic judiciar în specializarea autovehicule și circulație rutieră Ing. Cînța Mircea, aflat la dosar, care, la solicitarea societății pârâte, a stabilit cauzele probabile, modul de producere și efectele incendiului care a provocat avarierea autoturismului din cauză.
D-l expert a concluzionat că apariția unui scurt circuit pe instalația electrică sau a aprinderii combustibilului din instalația de alimentare avea o probabilitate extrem de redusă, date fiind urmele incendiului, însă a fost posibil, chiar probabil contactul cu un corp incandescent sau cu un recipient cu lichid inflamat, cu acid concentrat provenit din exterior și ajuns în mașină. Aceste aprecieri se coroborează și cu faptul că în interiorul mașinii s-au găsit foarte puține cioburi de sticlă, ceea ce se poate explica prin explozia geamurilor, din cauza căldurii generate de incendiu în: habitaclu, spre exteriorul vehiculului, iar acest fapt indică probabilitatea ca obiectul care a generat incendiul să nu fi pătruns în autoturism din exterior prin spargerea unui geam, ci mai degrabă ar fi ajuns în habitaclu în mod non-violent.
Contrar concluziilor instanței de fond posibilitatea extinderii incendiului de la o arsură simplă nu putea fi exclusă, această concluzie nerezultând din expertiză.
Instanța de fond în mod absolut părtinitor îi face apărarea reclamantului (căruia procedural îi revine sarcina probei) afirmând că nu s-a dovedit faptul existenței unei arsuri simple - excludere de la condițiile de asigurare.
Are impresia că instanțele doresc ca reclamantul să încaseze sumele solicitate cu titlu de despăgubire în orice situație, indiferent dacă această soluție violează convenția părților și legea asigurărilor.
Conform art. 5.6 din condițiile de asigurare aferente poliței din 2011 (fila fila 58 dosar) și art. 4.6 din condițiile de asigurare aferente poliței din 2010 (fila 13 dosar) asigurătorul nu acordă despăgubiri dacă cererea de despăgubire are la bază o tentativă de fraudă sau se sprijină pe declarații false.
Consideră că declarațiile reclamantului făcute în fața societății pârâte la_ privind împrejurările descoperirii incendiului și momentul producerii acesteia (fila 93 dosar) ca fiind false, cele declarate fiind combătute prin probele aflate la filele100-106 dosar, anume raportul pompierilor și raportul poliției din Italia, din care a rezultat faptul că la_, ora 02.00 centrala operativă i-a trimis pe sergentul maior Sacco L. ardo și pe caporalul de carabinieri Sena Alessandro în Monza, str. Alberto I. în curtea imobilului de la nr. 11 pentru incendiul apărut la un autoturism staționat, iar din schema statistică - raportul de intervenție al Corpului Național de Pompieri a rezultat faptul că au fost apelați în data de_, ora 01.45 de către Bernardi Veronica de pe nr. tel. 3396417036 și un echipaj s-a deplasat la fața locului stingând incendiul.
Conform art. 10.6 lit. b din condițiile de asigurare aferente poliței din 2011 (fila 61 dosar) D. Viore! era obligat să ia, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor, iar conform art. 5.4 lit. b din condițiile de asigurare aferente poliței din 2011 (fila 57 dosar) asigurătorul nu acordă despăgubiri atunci
când asiguratul persoană fizică_ li se atribuie săvârșirea următoarelor fapte:
"în timpul producerii evenimentului asigurat sau după producerea acestuia paguba s-a mărit prin neluarea intenționată a măsurilor pentru limitarea ei și numai pentru partea de pagubă ce s-a mărit".
Pentru aceste motive văzând multitudinea de fapte ale reclamantului care generează aplicabilitatea prevederilor din cap. Excluderi ale condițiilor de asigurare aferente polițelor de asigurare, văzând faptul că nu a intervenit un risc asigurat în sensul convenției părților materializată prin polițele de asigurare solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca fiind nefondate.
In drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ.
Reclamantul intimat D. V. a formulat întâmpinare
solicitând a se respinge recursul promovat, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, prin decizia recurată a fost respins apelul declarat de societatea de asigurare împotriva sentinței civile prin care a fost admisă acțiunea reclamantului, fiind obligată aceasta a-l despăgubi pentru prejudiciul suferit, urmare intervenirii riscului asigurat.
Recurentele arată că înțeleg să "critice soluțiile instanței de fond și de apel"; ambele cereri fiind inadmisibile, la modul cum au fost formulate.
Astfel, recursul poate viza doar critici aduse deciziei pronunțate în apel, și nicidecum celei pronunțate în fond, care a fost supusă apelului, soluționat prin respingerea acestuia și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Baia Mare. Potrivit art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului "hotărârile date fără drept de apel", or sentința Judecătoriei B. M. avea ca și primă cale de atac apelul, motiv pentru care criticarea sa în recurs este inadmisibilă.
Mergând pe același raționament, nu poate fi admisă solicitarea recurentelor adresată Curții de Apel în sensul de a "modifica in tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță ca fiind nefondată" întrucât calea de atac a recursului nu poate fi îndreptată împotriva sentinței Judecătoriei B. M., ci doar a deciziei T. ului Maramureș. Iar aceasta din urmă nu poate fi modificată "în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță", ci doar în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței Judecătoriei B. M., ceea ce nu s-a solicitat însă de către recurente, motiv pentru care recursul este inadmisibil.
Dacă recursul se socotește promovat împotriva deciziei T. ului Maramureș, trebuie observat că nemulțumirile recurentelor se referă la interpretarea pe care a dat-o instanța de apel probelor administrate pe parcursul derulării procesului, criticile aduse vizând exclusiv netemeinicia deciziei, iar nu nelegalitatea sa. Insă art.304 Cod procedură civilă indică faptul că modificarea sau casarea hotărârii se poate cere DOAR PENTRU MOTIVE DE NELEGALITATE, nefiind incidente prevederile art.3041 întrucât ne aflăm în prezența uni recurs după soluționarea apelului.
Decizia se impune a fi modificată, în opinia recurentului, întrucât instanța a ajuns la concluzii contrare probatoriului administrai. Apare astfel evidentă și explicită doleanța recurentului în sensul de a se reaprecia probațiunea de către instanța de recurs și a se modifica în tot decizia atacată.
Or, Curtea de Apel C. s-a pronunțat în nenumărate rânduri în mod constat în astfel de situații, inclusiv prin decizia civilă nr. 176l/R/_ din dosarul nr._, în sensul că Recurentul critică modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate. (..) Din motivele de recurs rezultă că recurentul critică greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probatoriului, invocând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Dar, criticile formulate nu fac posibilă încadrarea lor în vreunul din motivele legale prevăzute de art.304. Aceste critici nu pot face obiectul
analizei instanței de recurs, în condițiile în care pct.11 este abrogat, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor".
Prin urmare, atâta vreme cât motivele expuse de recurent nu pot face obiectul cenzurii în recurs, acesta se impune a fi respins. Indicarea art.304 pct.7 și 9, pur formal, nu suplinește lipsa recurentelor de a indica motivele efective de nelegalitate.
Totuși, dacă instanța ar aprecia că motivele s-a încadra între cele prevăzute la art.304, deși nu crede că este cazul, arate faptul că decizia este una legală,
În calitate de proprietar al autovehiculului marca M. DES CL 500 cu nr. de înmatriculare_, a încheiat la sucursala B. M. a F. Asigurare - Reasigurare S.A. contractul de asigurare aferent poliței seria AV nr.BM0320802245/_, prin care aceasta se obliga ca, în schimbul primelor de asigurare, să îl despăgubească în caz de avarii sau furt al autovehiculului în România și în străinătate, acesta fiind evaluat de către pârâta la suma de 32.721 Euro. Menționează faptul că acest autovehicul fusese asigurat CASCO la societatea pârâtă și în anul anterior (în_ fiind extinsă polița și pentru avarii în străinătate, în baza unui act adițional), când fusese evaluat la suma de 38.375 Euro, și pentru care a achitat o primă totală de asigurare în cuantum de 1.944 Euro. Prin urmare, autovehiculul a fost asigurat în mod continuu din data de_ până în_ la societatea recurentă, fiind excluse criticile în sensul că nu ar fi fost valabilă polița în baza căreia s-a solicitat despăgubirea.
La data de_ în jurul orei 1 în localitatea Monza, Italia, în urma unui incendiu autovehiculul a fost distrus în totalitate. La fața locului s-au deplasat autoritățile italiene care au procedat la stingerea incendiului, constatând că autovehiculul fusese complet ars, însă neputând stabili cauzele incendiului.
S-a adresat societății de asigurare cu o cerere de despăgubire, fiind deschis dosarul de daună IRA 0022EC11, depunând toate actele necesare și oferindu-le toate informațiile solicitate, aducând mașina pe cheltuială proprie din Italia până în România pentru a fi efectuate constatările necesare. Cu stupoare a aflat prin adresa nr.214/_ că i s-a respins plata despăgubirilor întrucât "cauzele care au dus la incendierea autoturismului M. des cu numărul de înmatriculare_ nu sunt de natură tehnică și nici urmare unui accident de circulație";.
Or, potrivit condițiile de asigurare, parte integrantă din contract, la Capitolul III Riscuri asigurate pct.3.1. lit.c este prevăzut ca și risc asigurat INCENDIUL, fără a se face vreo precizare cu privire la cauzele acestuia, fără a fi condiționată plata despăgubirilor de avarierea autovehiculului într-un incendiu produs din cauze de natură tehnică sau ca urmare a unui accident de circulație. Se face doar mențiunea că "Asigurătorul acordă despăgubiri pentru pagubele produse prin avarierea sau distrugerea vehiculelor si/sau a dotărilor suplimentare cuprinse în asigurare, provocate de:_ c) incendiu (inclusiv pagubele produse prin afumare, pătare, carbonizare sau diverse distrugeri ca urmare a incendiului), explozie (inclusiv afumare, pătare, consecință a exploziei)".
Raportat la contractul încheiat cu pârâta, respingerea acordării despăgubiri a apreciat-o ca fiind abuzivă, contrară înțelegerii materializate în scris, pretextul refuzului fiind unul inventat și care nu are acoperire contractuală. Nu s-a făcut altceva decât să se interpreteze contractul prin inventarea unor clauze inexistente, după bunul plac al asigurătorului, astfel încât să-și fabrice un pretext de refuz, menținut și cu ocazia convocării la conciliere directă. Prin urmare, apreciază că riscul asigurat s-a produs, incendiul, ale cărei cauze n-au putut fi stabilite, este cert că a distrus în totalitate autovehiculul, recurenta fiind obligată conform contractului încheiat să-i acorde despăgubirile cuvenite.
Contractul încheiat face mențiunea la cap.X art.10.1 că "Prin încheierea Contractului de asigurare, Contractantul sau Asiguratul se obligă să plătească o primă de asigurare Asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească Asiguratului (sau persoanei desemnate) o despăgubire, în limitele și termenele convenite". Potrivit art.15.12. "Asigurătorul despăgubește pe
asigurat pentru pagubele materiale suferite, înscrise în procesul verbal de constatare, prin plata contravalorii reparațiilor sau plata sumei asigurate, în caz de daună totală".
Cu referire la interogatoriul luat, menționează faptul că nu s-a aflat în România la momentul citării sale, fiind plecat în Anglia unde este angajat cu contract individual de muncă (aspect pe care 1-a indicat în fața instanței și apărătorul său, reprezentantul recurentelor făcând o confuzie când arată că avocatul său ar fi spus că a fost în Anglia la data producerii accidentului, afirmația apărătorului vizând locul unde se afla la momentul luării interogatoriului). De asemenea, a declarat atât în fața societății de asigurare, cât și în fața inspectorului de daune, că a găsit mașina în parcare arzând, fiind în Italia în concediu la acel moment.
La dosarul cauzei (dar și la dosarul de daună) a depus documente din care rezultă că s-a adresat organelor de poliție cu privire la evenimentul produs, dovadă fiind adresa nr.97/7 din_ a Legiunii Carabineri Lombardia - Compania Monza. Totodată, a anunțat societatea de asigurări care i-a comunicat să aducă mașina pe proprie cheltuială pentru a fi făcută constatarea, ceea ce a și făcut. Expertiza extrajudiciară întocmită de către Cânta A. nu a acceptat-o, neputând fi luată în considerare ca și probă în proces. însă, din cuprinsul său rezultă doar anumite probabilități, concluzia fiind aceeași cu cea a pompierilor italieni, în sensul că "nu poate fi identificată cauza declanșării incendiului".
In drept, s-au invocat prevederile art. 115, art.274 Cod procedură civilă.
Reclamantul intimat D. V. a depus la dosar concluzii scrise
de care solicită a se ține seama în vederea respingerii recursul promovat de pârâte.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Starea de fapt dedusă judecății și necontestată de părți vizează distrugerea prin ardere a autoturismului marca M. des CL 500 cu nr. de înmatriculare _
, proprietatea reclamantului D. V., deținător al unei polițe de asigurare încheiată cu SC F. A. -R. SA.
Probațiunea administrată în fața instanței de fond și de apel nu a dus la lămurirea unor împrejurări controversate și contestate în cauză astfel încât raportat la dispozițiile art. 312 C.pr.civ. Curtea apreciază că se impune soluția casării cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel - Tribunalul Maramureș.
Astfel, este indiscutabil faptul că reclamantul a deținut o poliță de asigurare de avarii și furt a vehiculelor având seria AV nr. BM0320802144 semnată la_ cu asigurătorul F. A. -R. SA, valabilă pentru perioada_ -_ .
La_ asigurarea a fost prelungită pentru perioada_ -_ semnându-se în acest sens polița seria AV nr.BM0320802245.
Circumstanțele concrete în care s-a produs distrugerea totală a autoturismului asigurat de reclamant sunt de natură să determine necesitatea unor lămuriri suplimentare în privința următoarelor aspecte:
Se susține de către reclamant că în dimineața zilei de_ aflându-se în
B. -M. a semnat polița seria AV nr.BM0320802245 după care a părăsit țara ajungând în aceeași zi în localitatea Monza, Italia unde urma să-și petreacă concediul împreună cu niște prieteni. A parcat autoturismul în parcarea blocului nr. 1 din str. Alberto I. nr. 11 din localitate și a plecat împreună cu prietenii săi
în zonă. De asemenea, în declarațiile date cu prilejul deschiderii dosarului de despăgubire respectiv în avizarea de daună din_ - fila 21 dosar fond și în declarația dată la aceeași dată - fila 24 dosar fond reclamantul arată "Am găsit mașina în parcare arzând";. În ambele documente se face referire la evenimentul asigurat care s-ar fi produs în_, cu mențiunea că în declarație există un element temporal suplimentar, respectiv se indică aprox. ora 24 ca fiind momentul constatării evenimentului.
Raportat la aceste susțineri ale reclamantului și văzând celelalte înscrisuri existente la dosar se constată existența unor neconcordanțe ce se impun a fi înlăturate pentru o justă soluționare a cauzei.
Sub acest aspect Curtea apreciază că ar fi utilă luarea interogatoriului reclamantului și suplimentarea probațiunii prin audierea de martori pentru a se stabili:
sub incidența cărei polițe de asigurare s-a produs evenimentul;
În măsura în care incendierea mașinii a avut loc cu puțin înaintea orei 24 a datei de_, așa cum susține reclamantul ar fi fost în vigoare polița semnată în 2010, iar în măsura în care sunt avute în vedere constatările Comandamentului Provincial de Pompieri din Milano trebuie avută în vedere ziua de_ ora 1,45 ca moment al apelului care a semnalat existența incendiului ceea ce ar atrage valabilitatea poliței semnate în_ . Sub acest aspect trebuie luată în considerare și diferența de fus orar la care a făcut referire intimatul în cadrul apărărilor formulate în recurs.
care este data la care reclamantul a anunțat asigurătorul despre producerea incendiului;
Se susține de către reclamant că a existat o convorbire telefonică în intervalul de timp ce a urmat imediat incendiului prin care a anunțat asigurătorul despre producerea evenimentului în vreme ce SC F. A. -R. SA invocă faptul că depunerea cererii de despăgubire s-a realizat doar la_ cu nerespectarea termenului de 2 zile lucrătoare prevăzut la art. 13 pct. 6 lit. d din contract.
care au fost circumstanțele constatării pagubei;
Reclamantul susține că a găsit mașina în parcare arzând în vreme ce raportul pompierilor italieni evidențiază faptul că la ora 1,45 în data de_ au fost apelați de către numita Bernardi Veronica care i-a sesizat cu privire la existența unui incendiu în parcarea blocului nr. 1 din str. Alberto I. nr. 11. Intervenția pompierilor a durat în jur de 20 de minute, până la ora 2,10 fără a se putea identifica la fața locului proprietarul autoturismului - filele 31-32 dosar fond. În acest sens, trebuie avută în vedere și adresa Legiunii Carabinieri Lombardia - Compania Monza potrivit căreia odată ajunși la fața locului, la ora 2 au constatat prezența pompierilor din Monza fără a putea identifica proprietarul autoturismului fiind contactați în acest sens mai mulți locatari ai blocului.
Curtea apreciază că se impune a se lămuri dacă și în ce condiții reclamantul a solicitat organelor de poliție stabilirea eventualilor vinovați de izbucnirea incendiului și care este, în opinia părților și a unor specialiști distincția între riscul asigurat al incendiului și cauza de excludere de la despăgubire prevăzută la art. 4 pct. 1 lit. t din contract "pagube produse prin arsuri simple urmate de incendiu";.
Curtea consideră că ar fi oportun să se procedeze la o analiză a evenimentelor petrecute în zilele de 08-_ începând cu momentul semnării poliței de asigurare la sediul asigurătorului din B. -M. . În acest sens trebuie stabilit dacă autoturismul asigurat a fost prezentat/inspectat de către agentul de asigurare la momentul încheierii poliței, care este ora la care reclamantul a părăsit localitatea B. -M., care este ora la care în ziua de_ a parcat
mașina în parcarea din localitatea Monza. Trebuie avut în vedere în acest sens și faptul că, carabinierii Companiei Monza arată în înscrisul depus la dosarul de fond - fila 34 că în urma contactării locatarilor din blocul de la nr. 11 aceștia au spus că "autoturismul era parcat în curte de ceva timp";.
Față de aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de SC F.
A. -R. SA împotriva deciziei civile nr. 12 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Maramureș pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Maramureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC F. A. -R. SA împotriva deciziei civile nr. 12 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2013.
Președinte, F. T. | J. ecător, M. H. | J. ecător, D. M. |
G. , D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
J. .apel: S. O., A. C. Opriș
J. .fond: C. C. P.
| ← Decizia civilă nr. 116/2013. Acțiune în daune contractuale | Sentința civilă nr. 554/2013. Acțiune în daune contractuale → |
|---|
