Decizia civilă nr. 116/2013. Acțiune în daune contractuale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINIS. IV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIV ILĂ NR. 116/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. | I. | |
JUDECĂTOR: A. | -I. | A. |
GREFIER M. N.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta A. M. A.
B. PRIN A. I. B., împotriva sentinței civile nr. 307 din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud, în contradictoriu cu intimata S. ANA, având ca obiect acțiune în daune contractuale .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. I. -A. Zedler, în substituire și în reprezentarea intereselor apelantei cu împuternicire avocațială aflată la fila 51 din dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Se mai menționează că la data de_ s-a înregistrat din partea intimatei întâmpinare.
Reprezentanta apelantei arată că a lecturat întâmpinarea depusă de către intimată și nu solicită termen pentru studiul acesteia. Totodată, menționează că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și nici excepții de ridicat.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și apreciind cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei apelantei.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și pe cale consecință modificarea sentinței atacate în sensul reducerii cuantumului daunelor morale acordate, apreciind că suma este vădit excesivă raportat la faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis in judecată și condamnat a fost săvârșită din culpă și nu cu intenție, că nu există la dosar vreun înscris din care să rezulte că partea vătămată a rămas cu infirmități și nici vreo constatare medico-legală care să ateste existența vreunui handicap. Totodată, arată că a depus la dosarul cauzei cu titlu de practică judiciară o serie de hotărâri pronunțate în cazuri similare din care rezultă că au fost acordate sume de bani și mai mici în cazuri mai grave. Reprezentanta apelantei arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. nr. 307 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. ANA, împotriva pârâtei A. M. A. B. din Ungaria, și în consecință: a fost obligată pârâta A. M. A. B. să plătească reclamantei S. ANA suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale și suma de
3.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița înregistrat sub nr._ a fost trimis în judecată inculpatul Szekely Eugen pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al. 2 și al. 4 Cod penal, comisă prin aceea că în data de_, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Ford Fiesta, în cartierul V. nu a acordat prioritate părții vătămate S. Ana care se angajase, în calitate de pieton, în traversarea străzii pe marcajul corespunzător, accidentând-o, cu mențiunea că leziunile suferite de aceasta au necesitat pentru vindecare un nr. de 75-80 zile îngrijiri medicale.
Ulterior investirii instanței prin rechizitoriu partea vătămată S. Ana, a formulat o cerere de constituire de parte civilă solicitând obligarea exclusivă a asigurătorului A. M. A. B. prin reprezentant A. I. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 515.250,00 lei (125.000.00 euro la cursul BNR din_: 1 Euro = 4,1220 RON), cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii s-a arătat că în urma accidentului rutier suferit în data de_, partea vătămată S. Ana a suferit vătămări corporale care au necesitat un număr mare de zile în care a fost internată în spital și nici în prezent nu este vindecată. De la data accidentului partea vătămată a avut nevoie de însoțitor permanent nemaiputând să se deplaseze singură nici măcar la baie. Traumatismele grave suferite au consecințe negative asupra vieții părții vătămate in împrejurările în care refacerea organismului la această vârstă este imposibilă, fiind nevoită să renunțe la orice activitate legată de viața socială în condițiile în care nu mai poate ieși din casă, orice deplasare cauzându-i dureri insuportabile.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor solicitate, partea vătămată precizează că dificultatea acestei probleme constă în găsirea unui echilibru între prejudiciul moral suferit, necuantificabil, și necesitatea reparării integrale a prejudiciului, în condițiile în care legislația actuală nu conține criterii clare de determinare a daunelor morale cuvenite persoanelor prejudiciate, îndeplinirea celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale fiind evidentă.
De asemenea, partea vătămată a menționat că fiind în prezența unui prejudiciu de natură nepatrimonială, pentru o justă stabilire a despăgubirilor, care reprezintă în realitate o compensație acordată subsemnatei pentru a "atenua" suferințele fizice și psihice, urmările cu caracter temporar ori permanent asupra vieții și sănătății, este necesară o evaluare a valorilor morale lezate.
Totodată, partea vătămată a arătat că a suferit vătămări grave, care i-au schimbat în totalitate modul de viață. Așa cum a arătat mai sus, după producerea accidentului aceasta nu se mai poate deplasa singură, viața socială fiindu-i redusă la vizitele pe care le face la medici. Nu mai are posibilitatea de a-și vizita copiii, nepoții, celelalte rude și persoane cu care obișnuia să-și petreacă timpul, iar participarea la diverse manifestări socio-culturale este exclusă. Nu trebuie neglijate nici durerile fizice și nici disconfortul dat de numeroasele perioade petrecute în spital.
Partea vătămată a mai menționat că, având în vedere aceste grave repercusiuni, suma solicitată are rolul de a-i oferi o compensație reală pentru prejudiciul moral suferit, acesta neputând fi reparat în adevăratul sens niciodată. De asemenea, în lipsa unor criterii legale de evaluare a prejudiciului, trebuie avute în vedere cu ocazia aprecierii cuantumului despăgubirilor morale, evoluția legislației în materie și jurisprudența.
În ceea ce privește legislația în domeniu, atât cea națională cât și la nivel european partea vătămată precizează că aceasta a evoluat continuu în această privință, cuantumul despăgubirilor morale cuvenite victimelor accidentelor de circulație crescând de la an la an. ajungându-se ca limita maximă a sumelor acordate de asigurători cu titlu de daune morale persoanelor care au fost victime ale accidentelor de circulație să crească până la 3.500.000 Euro, conform prev.an.24 alin.(3) din Ordinul nr.20/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor: "Pentru vătămări corporala și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul si același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru anul 2009, la un nivel de cel puțin 1.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naționala a României. Pentru anul 2010 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de cel puțin 2.500.000 euro. echivalent în lei, la cursul de schimb al pieței valutare La data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru anul 2011 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de cel puțin
3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. "
În finalul constituirii de parte civilă partea vătămată a menționat că raportat la aceste criterii, solicitarea cu titlu de daune morale a unei sume ce reprezintă 5% din valoarea asigurată la nivelul anului 2010, partea vătămată o apreciază ca fiind rezonabilă și pe deplin justificată.
În drept au fost invocate art. 998, 999 C.civ., art.49, art. 50, art. 54 din Legea nr. 136/1995, art. 24, art. 26, art. 49 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul Directorului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 20/2008 publicat în MO. nr.762/_ în vigoare la data producerii accidentului.
Intimata A. M. A. B. prin reprezentant A. I. nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în instanță prin avocat la toate termenele de judecată și prin concluziile la judecarea în fond s-a pronunțat pentru admiterea în parte a acțiunii, în sensul de a se reduce cuantumul daunelor morale solicitate. Printr-un script depus ulterior, intitulat "NOTE REZUMATIVE";, reprezentantul pârâtei, după ce a făcut unele considerațiuni generale referitoare la regimul juridic și principiile răspunderii civile delictuale a solicitat să fie redus cuantumul daunelor morale solicitate de reclamantă de la suma de 5l5.250 lei, la limita sumei de 40.000 lei (f.28-34).
Starea de fapt privind accidentul de circulație din data de 30.0l.20l0 și vinovăția în producerea accidentului în care a fost grav vătămată reclamanta S. ANA, a rezultat cu prisosință din dosarele penale nr. l0.059/l90720l0 și 5030/l90/20ll ale Judecătoriei B. și nu este contestată de intimata A. M.
B. prin reprezentant A. I. care este asiguratorul de răspundere civilă auto în condițiile Legii nr. l36/l995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare.
Prin raportul de expertiză medico-legală (f.l7-l9), s-a concluzionat că numita S. ANA prezintă, în urma accidentului rutier din data de 30.0l.20l0, următorul dgs.: 1)"Stare după politraumatism prin accident rutier. Redoare secundară a genunchiului dr.Gonartroza dr.secundară, după fractura cominutiva metafiză proximală tibie dr. și platou tibial extern dr., operată, consolidată. Redoare secundară umăr dr.după fractura cominutiva col.humeral dr,";.
Leziunile traumatice au necesitat în totalitate ll0-l20 zile de îngrijiri medicale .
Leziunile suferite i-au determinat susnumitei pierderea totală, temporară, a capacității de muncă, încadrabilă în gradul I de invaliditate, pe o perioadă de 6 luni de la data accidentului, iar ulterior o scădere permanentă a capacității de muncă cu 2025 %, neîncadrabilă în grad de invaliditate.
4.Leziunile suferite de susnumita afectează capacitatea locomotorie, la data examinării, mersului este posibil doar cu sprijin, și mobilitatea membrului superior drept.
Martorii audiați în cauză (f.23,26), au declarat că reclamanta a fost internată de mai multe ori după accident pentru tratamente de recuperare, că a avut nevoie de apărător din partea unei alte persoane (o femeie plătită), că după accident nu și-a mai revenit, se poate deplasa doar pe distanțe mici sprijinită în baston, are în continuare dureri.
Potrivit doctrinei juridice și jurisprudenței, prejudiciul moral este consecința negativă nesusceptibilă de evaluare pecuniară care rezultă din lezarea unui drept sau interes nepatrimonial cum ar fi: dreptul la viață, la integritate corporală, la sănătate, la onoare etc și constă în moartea, durerile fizice sau/și psihice cauzate prin vătămarea integrității corporale sau a sănătății, atingerea onoarei sau reputației unor persoane.
Potrivit prev.art.49 din L.nr.l36/l995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modif.și completările ulterioare, în cazul asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule (Cap.3), " asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule… a căror drepturi se exercită direct împotriva asigurătorului, în cazul în care se solicită ca stabilirea lor să se facă prin hotărâre judecătorească (art.54 alin.l).
Așadar, fiind de principiu că în cazul răspunderii civile delictuale, prejudiciul trebuie reparat integral, fie el material sau moral, pârâta A. M.
A. B., în calitate de asigurator va fi obligată să plătească reclamanților prejudiciile morale cauzate de politraumatismele suferite din accident și urmările acestora.
Tribunalul a apreciat pe baza interpretării probelor administrate, în funcție de gravitatea consecințelor traumatismelor, respectiv prin raportare la participarea reclamantei la evenimente în viața socială, incluzând și prejudiciul de agrement și estetic, că acoperirea acestor prejudicii morale s-ar putea realiza prin plata sumei de 200.000 lei în favoarea reclamantei S. Ana.
La stabilirea acestei sume, instanța a avut în vedere suferințele reclamantei provocate de vătămările cauzate de accidentul rutier, stresul și constrângerile determinate de perioadele îndelungate de spitalizare și, mai ales, de impactul produs asupra vieții sociale, constând în limita permanentă a posibilităților de a desfășura anumite activități, prin reducerea permanentă a capacității de muncă cu 20-25 %, cum a stabilit expertiza, ceea ce presupune depunerea unor eforturi fizice și psihice suplimentare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 998 și urm.Cod civil, de la l864 (aplicabil în speță), rap.la art. 49,50,54 (l) și 55 (l) din L.nr. l36/l995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, se va admite în parte acțiunea reclamantei S. Ana și a fost obligată pârâta să plătească acesteia suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale.
In temeiul art.274 C.pr.civ, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel A. M. A. BIZTOSIT solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în
sensul reducerii cuantumului daunelor morale în limita sumei de 40.000 lei pentru intimata S. Ana
.
În motivele de apel se arată că sentința instanței de fond este nelegală, întrucât daunele morale acordate in favoarea pârtii civile S. Ana sunt nejustificat de mari raportat la împrejurările cauzei și practica judiciară în cauze similare
Arată că în referire la daunele morale, in considerentele sentinței pronunțata de Tribunalul B. -Nasaud, instanța a aprecieat ca in raport de consecințele accidentului partea civila ar fi indreptatita sa primească cu titlu de daune morale suma de 200.000 Lei ca urmare a leziunilor suferite prin accidentul rutier, care au necesitat pentru vindecare un număr de 110-120 de zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiza medico-legala efectuat in cursul cercetării judecătorești.
Având in vedere cuantumul sumei acordate apreciem ca hotărârea fondului este vădit nelegală și prin aceea că încalcă dispozițiile legale care consacră principiul egalității de tratament și regim juridic aplicabil părților raporturilor juridice procesuale, indiferent de naționalitatea, starea și/sau posibilitățile financiare ale autorului pagubei și/sau a altor persoane chemate, potrivit legii civile, să garanteze și/sau să acopere prejudiciul cert produs, de vreme ce a acordat pârtii civile despăgubiri morale în cuantumul precizat, în condițiile în care, în litigii similare si pentru consecințe mult mai grave ale accidentelor rutiere
-vătămări corporale urmate de infirmități si/sau invaliditate sau chiar in caz de deces al victimelor - nu se acorda despăgubiri într-o asemenea suma.
In motivarea cuantumului excesiv al despăgubirilor acordate, instanța de fond arata ca a avut in vedere « ... mai ales impactul produs asupra vieții sociale, constând in limita permanenta a posibilităților de a desfășura anumite activități, prin reducerea permanenta a capacității de munca cu 20-25% ... ». Insa va rugam sa observați ca partea vătămata avea 64 de ani la data producerii accidentului rutier, era pensionata pentru limita de vârsta, si deci apreciata de lege ca nemaiavand capacitate de munca.
lata ca desi cuantificarea prejudiciului moral nu are criterii legale de determinare, totuși este necesar ca acesta sa fie apreciat rezonabil, pe o baza echitabila, raportat la consecințele negative suferite de cei in cauza, astfel incat sa nu se transforme in venituri nejustificate.
De altfel si doctrina statuează ca finalitatea reparației consecințelor dăunătoare ale faptului delictual este acoperirea integrala a pagubei și repunerea persoanei prejudiciate în starea sa materială anterioară accidentului (restitutio in stătu quo ante) cu excluderea, însă, în mod obligatoriu, a oricărei tendințe de îmbogățire fără justă cauză.
Apelanta arată că repararea prejudiciului in prezenta cauza se întemeiază pe dispozitiunile Legii speciale ca temei juridic, aceasta fiind dreptul comun in materie de asigurări, care, la Art. 49 pct. 1 lit. f din Norma pusa in aplicare prin Ordinul nr. 21/2009 (in vigoare la data accidentului), prevăd :
« La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: 1. In caz de vătămare corporală:
f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. ».
Cuantumul daunelor morale se stabilește de către Instanțele de judecata luandu-se in considerare gravitatea pe care o prezintă fapta ilicita pentru persoana lezata, profilul moral al autorului faptei ilicite, frecventa unei asemenea conduite a autorului, precum si orice elemente care asigura o dezdaunare echitabila si raționala. In acest sens, doctrina juridica de la noi a apreciat ca prejudiciile nepatrimoniale: « nu sunt susceptibile de o reparare propriu-zisa.
Instanța va trebui sa caute a fixa o suma necesara nu atat pentru repunerea victimei intr-o situație similara cu cea avuta anterior, cat de a-i procura satisfacții de ordin moral susceptibile a inlocui valoarea de care a fost privata. ».
Este adevărat că, în lipsa unor criterii stabilite de lege, revine magistratului judecător dificila sarcină de stabilire a cuantumului daunelor morale pe care persoana vătămată este îndreptățită să le primească; insa în lumina principiului egalității de tratament și regim juridic aplicabil părților raporturilor juridice procesuale, se impune, în mod evident, promovarea unor soluții asemănătoare în cauzele similare în care sunt implicate, exclusiv, persoane fizice/juridice romane.
Drept urmare, apreciaza ca instanța de fond, la stabilirea cuantumului daunelor morale acordate, ar fi trebuit sa aiba in vedere ca infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si condamnat este din culpa si nu de intenție; ca suferințele fizice ale persoanelor vătămate nu diferă de la caz la caz in funcție de: sumele cerute cu titlu de daune morale, de poziția sociala si/sau materiala a victimelor accidentelor sau a persoanelor vinovate, aceste suferințe fiind similare pentru toate părțile vătămate ; ca la dosarul cauzei nu exista vreun inscris din care sa rezulte ca partea vătămata a rămas cu infirmități, dupa cum nu exista o constatare medico-legala pentru existenta vreunui handicap; probele administrate, practica altor instanțe din tară în cazuri identice la infracțiunile de vătămare corporala, si sa acorde despăgubiri morale intimatei S. Ana in concordanta cu legea si jurisprudenta.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata S. Ana solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Apelanta A. M. A. B. PRIN A. I. B. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul nelegalității în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate reclamantei S. Ana în sumă de 200.000 lei. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că în funcție de gravitatea consecințelor, traumatismelor, respectiv prin raportare la participarea reclamantei la evenimente în viața socială, incluzând și prejeudiciul de agrement estetic, a conchis că acoperirea acestor prejudicii morale s-ar putea realiza prin plata sumei de 200.000 lei. La stabilirea acestei sume, instanța a avut în vedere suferințele reclamantei provocate de vătămările cauzate de accidentul rutier potrivit cărora din raportul de expertiză medico-legală rezultă că leziunile traumatice au necesitat în totalitate 110-120 zile de îngrijiri medicale, leziunile determinând pierderea capacității de muncă a reclamantei care a fost încadrată în gradul 1 de invaliditate pe o perioadă de 6 luni de la data accidentului, iar ulterior o scădere permanentă a capacității de muncă cu 20-25%, neîncadrabilă în grad de invaliditate. S-au mai avut în vedere stresul și constrângerile determinate de perioadele îndelungate de spitalizare și mai ales de impactul produs asupra vieții sociale, constând în limita permanentă a posibilităților de a desfășura anumite activități prin reducerea capacității de muncă cu 20-25% ceea ce presupune depunerea unor eforturi fizice și psihice suplimentare.
Dimpotrivă, apelanta susține că acordarea în cuantumul mai sus arătat a daunelor morale încalcă principiul egalității de tratament. Cuantumul daunelor morale se stabilește de către instanțe prin luarea în considerare a gravității pe care o prezintă fapta ilicităpentru persoana lezată, profilul moral al autorului faptei ilicite, frecvența unei asemenea conduite a autorului, precum și orice elemente care asigură o dezdăunare echitabilă și rațională. În acest sens, doctrina a apreciat că prejudiciile nepatrimoniale nu sunt susceptibile de o reparare propriu zisă, iar instanța va trebui să caute o sumă fixă necesară nu atât pentru repunerea victimei într-o situație similară cu cea avută anterior, cât
de a-i procura satisfacții de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privată.
În lipsa unor criterii stabilite de lege revine instanței sarcina dificilă de stabilire a cuantumului daunelor morale pe care persoana vătămată este îndreptățită să le primească.
Pentru justa și corecta apreciere a prejudiciului moral, instanța nu se poate rezuma decât să evidențeieze câteva principii ce stau la baza stabilirii nivelului de despăgubire în astfel de situații și care mutatis mutandis pot fi reținute și în prezenta cauză corespunzător particularităților acesteia.
Așa fiind, reperele stabilite, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară pertinentă, rețin în ansamblu că indemnizația acordată pentru repararea prejudiciului moral trebuie să reprezinte, în realitate, o reparare a acestuia în sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii. Stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale include, în mod firesc, o doză mai mică sau mai mare de arbitrar. Totuși, despăgubirea trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitatea, importanța și consecințele acesteia pentru persoana vătămată.
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea "prețului"; suferinței fizice și psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită și fericită pentru aceasta în momentul respectiv, dar și în viitor în societatea respectivă., Se face, deci, o apreciere a prejudiciului moral, și apoi, în raport cu acesta se stabilește indemnizația.
Acordarea daunelor morale în speță este oportună deoarece reclamanta a suferit și un prejudiciu nepatrimonial, efectiv concretizat în conștiința de a fi bolnav al internării în spital pe o perioadă îndelungată, și privarea de o viață normală corespunzătoare vârstei și pregătirii profesionale a acesteia.
Raportat la cazul concret dedus judecății și la considerentele mai sus arătate, instanța în baza art.296 C.pr.civ. va admite apelul declarat de A. M.
A. B. PRIN A. I. B. și în consecință, va schimba în parte hotărârea primei instanțe în sensul că reduce cuantumul daunelor morale de la suma de 200.000 lei la suma de 100.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de A. M. | A. B. PRIN A. I. | |
B. | împotriva Sentinței civile nr. 307 din _ | , pronunțate in dosarul nr. _ |
al Tribunalului B. Năsăud pe care o schimbă în parte în sensul că reduce cuantumul daunelor morale de la suma de 200.000 lei la suma de 100.000 lei. Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Decizia este definită și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
C. | I. | A. | -I. | A. | M. N. |
red.C.I./A.C.
4 ex. - _
jud.fond.U. I.
| ← Încheierea civilă nr. 397/2013. Acțiune în daune contractuale | Decizia civilă nr. 9293/2013. Acțiune în daune contractuale → |
|---|
