Decizia civilă nr. 136/2013. Alte cereri
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 136/A
Ședința publică din 06 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător A. C. O.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de pârâta SC S. C. SRL, cu sediul în B., sector 5, Bd. L., M., T. II, III și IV, împotriva sentinței civile nr. 146 din_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._ , având ca obiect alte cereri - rectificare carte funciară și împotriva sentinței civile nr. 705 din_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosar nr._ * (conexat la prezenta cauză prin încheierea pronunțată în data de_ ), având ca obiect completare dispozitiv, ambele în contradictoriu cu intimata SC D. SRL, precum și soluționarea apelului declarat de pârâta B. C. R. SA, cu sediul în B.
, B-dul R. E., nr. 5, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 609/_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosar nr._ (conexat la prezenta cauză prin încheierea pronunțată în data de_ ), în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC D. SRL, având ca obiect alte cereri - rectificare carte funciară.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.146/17 ianuarie 2012 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus pronunțată în dosarul nr._ s-au respins excepțiile necompetenței materiale și a insuficientei timbrări a acțiunii, formulată de pârâta S.C. "S.
C. "; S.R.L.
S-a admis acțiunea în rectificare de carte funciară, formulată de reclamanta S.C. "D. " S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele S.C. "S. C. ";
S.R.L. și S.C. "T. "; S.R.L. și în consecință;
S-a dispus radierea dreptului de ipotecă înscris sub C/4 din c.f. nr. 50705 V. de Sus (provenită din c.f. 5921 V. de Sus) și a interdicțiilor înscrise sub B/7 în favoarea paratei S.C. "S. C. "; S.R.L.
A fost obligată pârâta S.C. "S. C. "; S.R.L. să plătească reclamantei
S.C. "D. " S.R.L suma de 1819,00 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că în esența acțiunea formulată de reclamanta nu urmărește schimbarea, modificarea sau rectificarea acesteia, ci doar radierea unei notari in partea III -a, care privește sarcinile impuse imobilului. Cum notarea de la C/4 privește interdicția de înstrăinare sau demolare, până la achitarea creanței contractate și cum reclamanta a dovedit că creanța a fost stinsă prin plată, urmează a admite acțiunea reclamantei si a dispune radierea dreptului de ipoteca. S-au respins excepțiile invocate, acțiunea nefiind evaluabilă în bani și taxele de timbru fiind achitate.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă cererea este întemeiata, ca efect al admiterii acțiunii, in temeiul art. 274 cod procedura civilă, cuantumul acestora fiind de 1819 lei reprezentând onorarii avocațiale si taxa de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. "S. C. "; S.R.L. solicitând, în principal, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că potrivit dispozițiilor art.1 din Contractul de cesiune de creanțe nr.J927/2009 "Creanțe cedate"; reprezintă creanțele și încasările și orice alte sume, inclusiv dar fără limitare la principal, dobânda, penalități, onorarii și comisioane, datorate cedentului de către debitorii cedați sau de către orice alte persoane (precum garanții) în baza Contractelor de credit, împreună cu toate drepturile, fructele și beneficiile aferente acestora (…)";, iar pe de altă parte potrivit dispozițiilor art. 1396 cod civil "Vinderea sau cesiunea unei creanțe cuprinde accesoriile creanței, precum cauțiunea, privilegiul și ipoteca";.
În atare situație, calculele aritmetice făcute de reclamanta-intimată conform cărora, prin plata sumei de 36.717 lei achitată de aceasta, raportându- se la plățile efectuate în cadrul procedurii falimentului debitoarei S.C. T. SRL în cuantum de 303.600 lei și la suma datorată de aceasta debitoarei la data de_ -data încheierii Contractului de cesiune de creanțe nr.J927/2009 între BCR SA și S.C. "S. C. "; S.R.L., respectiv 398.604 lei și însușite de instanța de fond, conform cărora consideră că, creanța a fost stinsă prin plata integrală, sunt total eronate, susțineri întemeiate și pe dispozițiile art.41 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței conform cărora, apelanta nu ar fi avut dreptul de a calcula dobânzi și penalități.
Intimata SC D. SRL în calitate de garant ipotecar al debitoarei falite
S.C. T. SRL nu se poate prevala de dispozițiile art.41 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței întrucât conform dispozițiilor pct.1 din art.41
"Nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii";, însă conform dispozițiilor art.41 pct.2 din același act normativ "prin excepție de la prevederile alin.1, creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare (…)";, iar, devreme ce potrivit dispozițiilor art.3 pct.9 din Legea nr.85/2006 privind
procedura insolvenței "creanțe garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale";, dispozițiile art.41 din Legea nr.85/2006 cu modificările și completările ulterioare privind stoparea calculelor dobânzilor, neputând fi aplicate.
Suma menționată în anexa Contractului de cesiune de creanțe nr.J927/2009 între BCR SA și S.C. "S. C. "; S.R.L., respectiv 398.604 lei este suma calculată la data încheierii contractului de cesiune de creanțe, SC D. SRL în calitate de garant ipotecar neputându-se raporta la aceasta cu atât mai mult cu cât a renunțat la beneficiul diviziunii și discuțiunii iar în ceea ce privește calculul accesoriilor, trebuie a fi calculate conform contractelor de credit și garanție încheiate cu aceasta în calitate de terț garant astfel cum au fost stabilite prin Contractele de Credit și Actele Adiționale încheiate, prin plata sumei de 36.717 lei rezultată urmare a calculelor efectuate în mod total eronat, neputând fi considerată stinsă prin plata integrală a creanței față de apelantă.
În drept s-au invocat prevederile art.282 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la filele 8,9 intimata-reclamantă SC D. SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat. S-a arătat că în mod corect prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamantă urmărește radierea unei notări din partea a treia a cărții funciare, respectiv a sarcinilor înscrise în CF 50705 V. de Sus, sub C/4, fiind așadar în prezența unei acțiuni neevaluabile în bani.
Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr.146/1997 "acțiunile și cererile prevăzute de (…) Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996, cu modificările și completările ulterioare, altele decât cererile de efectuare a operațiunilor de publicitate se taxează cu 8 lei";.
Prima instanță a respins în mod corect atât excepția insuficientei timbrări invocate de către pârâtă, cât și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei
V. de Sus.
În ceea ce privește fondul problemei, s-a arătat că prin contractul de cesiune de creanță nr.J927/_ creditoarea B. C. R. S.A. în calitate de cedent, transferă cesionarului S.C. "S. C. "; S.R.L. drepturile de creanță pe care aceasta le avea reprezentând creanțele și încasările și orice alte sume, inclusiv dar fără limitare la principal, dobânda, penalități, onorarii și comisioane ce la data contractului erau datorate cedentului de către debitorii cedați sau de către orice alte persoane cum sunt garanții, în baza contractelor de credit, împreună cu toate drepturile, fructele și beneficiile aferente acestora.
Așa cum reiese din tabelul anexă la contractul de cesiune (poziția 354) intervenit între cele două societăți, apelanta din prezenta cauză în calitate de cesionar a preluat de la BCR în calitate de cedent, creanța pe care acesta o avea împotriva debitorului cedat S.C. T. S.R.L. Este însă de subliniat că potrivit acestui act, cuantumul total al creanței cedate de către BCR în favoarea apelantei a fost de 398.604 lei, creanță ce a constituit de altfel și obiectul
dosarului nr._ al T. ui M. privind procedura de insolvență a S.C.
T. S.R.L.
Reclamanta a luat la cunoștință de intervenția cesiunii de creanță prin notificarea ce i-a fost înaintată de către apelantă în calitate de cesionar prin adresa nr.1216/_ .
Așadar prin contractul de cesiune încheiat între BCR și apelanta s-a transmis în favoarea acesteia din urmă o creanță de 398.604 lei care a fost stinsă prin plată, așa cum reiese din înscrisurile existente la dosar.
Potrivit "Raportului final privind procedura de faliment a debitorului SC
T. SRL-V. de Sus"; apelanta a încasat suma de 303.600 lei, iar cedentul BCR a încasat anterior cesiunii (_ ) suma de 13.845 euro (echivalent
58.287 lei la curs BNR 1 euro=4,21 lei, la data contractului). Diferența de 36.717 lei până la suma garantată a fost deopotrivă achitată apelantei prin ordinul de plată depus în probațiune înaintea primei instanțe.
Or, atâta timp cât creanța a fost stinsă prin plata, în mod firesc s-a stins și dreptul accesoriu al acestei creanțe reprezentat de ipoteca înscrisă în CF 50705 V. de Sus, sub C/4. Situația se circumscrie în mod evident dispozițiile art.34 din Legea nr.7/1996, respectiv nu mai sunt întrunite condițiile de existență ale dreptului înscris în cartea funciară, sens în care hotărârea pronunțată de prima instanță este pe deplin întemeiată.
Prin sentința civilă nr.705/20 martie 2012 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a admis cererea de completare a hotărârii, formulată de reclamanta S.C. "D. " S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele
S.C. "S. C. "; S.R.L. și S.C. "T. "; S.R.L., și în consecință s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 146/_ pronunțată în dos. nr._ a Judecătoriei V. de Sus în sensul că se constată ca stinsă prin plată creanța pârâtei în cuantum de 398.604 lei și pe cale de consecință constată stins dreptul de ipoteca asupra imobilului înscris în c.f. 50705 V. de Sus nr. cadastral 50705 nr. top_ /1 și 3724/1.
În considerentele sentinței s-a reținut că, în conformitate cu art.2812(1)
Cod procedura civilă, "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii in același termen in care se poate declara după caz, apel sau recurs împotriva aceleia hotărâri". In speța de față, reclamanta prin cererea formulată, a solicitat completarea hotărârii in sensul de a se reține explicit că datoria a fost stinsă prin plata, petit existent în acțiunea introductivă.
Reținând că în cauza de față ne aflăm în situația prevăzută de dispozițiile art.2812alin.1 Cod procedura civilă referitoare la omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere, prezenta cerere a fost admisă așa cum s-a solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel S.C. "S. C. "; S.R.L. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de completare a hotărârii în sensul solicitat de către reclamant.
În motivarea cererii de apel au fost reluate parte din argumentele aduse în cuprinsul apelului declarat împotriva sentinței a cărei completare se solicită.
În drept s-au invocat prevederile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006.
Intimata SC D. SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin sentința civilă nr. 609/8 martie 2012 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință și cea a lipsei calității procesuale pasive a Băncii Comerciale Române SA -Sucursala V. de Sus, invocate de pârâtă.
S-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta SC ,,D. "; SRL, în contradictoriu cu pârâta B. C. R. SA, în nume propriu și prin Sucursala BCR V. de Sus, și în consecință s-a constatat că dreptul de ipotecă al pârâtei B.C.R. S.A. față de reclamantă privind imobilele înscrise sub C2 în CF 50705 V. de Sus, provenită din conversia de pe hârtie a CF 5921 V. de Sus nr.top._ /1, 3724/1 a fost transmis în baza contractului de cesiune de creanță nr. J927/_ de către cedenta B.C.R S.A. în favoarea cesionarei
S.C. S. C. S.R.L.
S-a dispus radierea dreptului de ipotecă înscris sub C2 precum și a interdicțiilor înscrise sub B4 în favoarea pârâtei B.C.R. S.A. -V. de Sus cu privire la imobilul înscris sub A1.1 în CF 50705 V. de Sus, provenită din conversia de pe hârtie a CF 5921 V. de Sus nr. top._ /1, 3724/1 .
A fost obligată pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.278,3 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că în apărare pârâta a invocat două excepții, și anume a lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei calității procesuale pasive a BCR SA-Sucursala V. de Sus, acestea vor fi mai întâi analizate, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.137 C. pr.c., prealabil judecării fondului acțiunii, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Reclamanta a solicitat respingerea acestor excepții, precizând, la termenul de judecată din data de 01 martie 2012 că înțelege să se judece cu BCR SA-B., societatea mamă, dar a precizat acțiunea și față de BCR SA- Sucursala V. de Sus având în vedere că aceasta apare înscrisă în cartea funciară, ca titular al dreptului de ipotecă ce se cere a fi radiat.
Din prevederile art.22 din Legea nr.7/1996 reiese că înscrierea unui drept în cartea funciară se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută sau împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată. Prin interpretarea per a contrario a acestui articol rezultă că radierea unui drept din cartea funciară se poate efectua numai împotriva aceluia care, la data cererii, era înscris ca titular al acestui drept.
Contractul de credit nr.76 din_ este încheiat de către BCR SA- Sucursala J. ețeană M., Sucursala V. de Sus (fila 13), Contractul de garanție imobiliară nr.76/1/_ este încheiat de BCR SA Sucursala V. de Sus (fila 19), iar Contractul de garanție reală imobiliară nr.76/2/_ este încheiat de către BCR SA B. prin Sucursala V. de Sus. De asemenea,
potrivit extrasului CF 50705 V. de Sus, ipoteca a cărei radiere se cere este instituită în favoarea BCR SA-Sucursala V. de Sus (filele 23-24).
Față de aceste aspecte, excepțiile invocate de pârâtă au fost respinse. Pe fond, cererea reclamantei este întemeiată.
Art.33 al Legii nr.7/1996 arată că în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
Doctrina și practica juridică au definit acțiunea în rectificarea cărții funciare ca fiind acea acțiune în justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității, făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a unui imobil. Se cere așadar, ca înscrierea a cărei rectificare se solicită să fie inexactă, adică să nu existe identitate între imaginea situației juridice a imobilului sau a dreptului înscris în legătură cu acel imobil, oferită de înscrierea existentă, și imaginea reală a acelei situații juridice.
Art.34 din Legea nr.7/1996 reglementează condițiile și situațiile expres și limitativ prevăzute, în care se poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, la alin.1 pct.4 arătându-se că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Acest caz de rectificare vizează, așadar, toate situațiile neprevăzute de lege în care neconcordanța dintre starea tabulară și situația reală poate fi înlăturată numai pe calea rectificării, astfel încât situația juridică reală a imobilului să fie aceeași cu cea adusă la cunoștința terților prin sistemul de publicitate imobiliară.
Prin Contractul de cesiune de creanță nr. J927/_ intervenit între BCR SA, în calitate de cedentă și SC ,,S. C. "; SRL, în calitate de cesionară, toate drepturile de creanță și accesoriile, inclusiv garanțiile constituite în baza Contractului de credit nr.76/2003 au fost transmise în patrimoniul cesionarei SC ,,S. C. "; SRL.
Urmare a acestei operațiuni, dreptul de ipotecă cu privire la imobilele indicate în cererea reclamantei s-a stins în patrimoniul cedentei și s-a transmis în patrimoniul cesionarei, astfel că înscrierea din cartea funciară cu privire la acest drept nu mai corespunde cu situația reală a imobilului, titularul dreptului de ipotecă nemaifiind persoana înscrisă ca titular al acestui drept .
Înscrierea în cartea funciară, potrivit Legii nr.7/1996, aplicabilă speței de față, raportat la data încheierii Contractului de garanție imobiliară, dar și a Contractului de cesiune de creanță, la care ne-am referit anterior, nu are caracter constitutiv sau translativ de drepturi reale, această lege adoptând principiul opozabilității față de terți a drepturilor reale înscrise, art. 30 al.1 din acest act normativ instituind prezumția potrivit căreia, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, iar la alineat 2 arătându-se că dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acest drept nu există. Evident, această prezumție va putea fi invocată numai față de terții actului
juridic care a stat la baza înscrierii, respectiv radierii din cartea funciară, neputând fi opusă între părțile actului juridic sau succesorii, universali sau cu titlu universal, ai părților care au încheiat actul juridic.
În cauza de față, dreptul de ipotecă înscris în CF 50705 V. de Sus, provenită din conversia de pe hârtie a CF 5921 V. de Sus, nr. top._ /1, 3724/1-C1 nu mai există în favoarea pârâtei BCR SA - Sucursala V. de Sus, așa cum apare menționat în cuprinsul acestei cărți funciare, fiind transmis cesionarei SC ,,S. C. "; SRL, care este titulara actuală a acestui drept, dar care nu și l-a notat în cartea funciară în baza contractului de cesiune de creanță.
Potrivit art. 111 C.pr.c., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În cauza de față, realizarea dreptului nu poate fi cerută de către reclamantă, în calitate de garant ipotecar, dar aceasta poate cere constatarea inexistenței dreptului de ipotecă, la această dată, în favoarea pârâtei.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantei a fost admisă și s-a constatat că dreptul de ipotecă al pârâtei B.C.R. S.A. față de reclamantă, privind imobilele înscrise sub C2 în CF 50705 V. de Sus, provenită din conversia de pe hârtie a CF 5921 V. de Sus nr.top._ /1, 3724/1 a fost transmis în baza contractului de cesiune de creanță nr. J927/_ de către cedenta B.C.R S.A. în favoarea cesionarei S.C. S. C. S.R.L. urmând a se dispune radierea dreptului de ipotecă înscris sub C2 precum și a interdicțiilor înscrise sub B4 în favoarea pârâtei B.C.R. S.A. -V. de Sus cu privire la imobilul înscris sub A1.1 în CF 50705 V. de Sus, provenită din conversia de pe hârtie a CF 5921 V. de Sus nr. top._ /1, 3724/1.
Fiind în culpă procesuală, căzând în pretenții în baza art.274 C.pr.c, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.278,3 lei, reprezentând: 38,3 lei taxe timbru și timbru judiciar și
1.240 lei onorariu avocat justificat cu factura și chitanța depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel B. C. R. S.A. solicitând, în principal, fie schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosință/exercițiu/lipsită de calitate procesuală, fie anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi citată societatea cesionară S.C. S.
C. S.R.L., iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondat.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că persoana chemată, indicată în calitate de pârâtă, să poată sta in judecata, aceasta trebuie sa aibă atât capacitate procesuala de folosința, cât si capacitate procesuala de exercițiu, potrivit art. 5 alin. 2 si alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.
În cazul unei persoane juridice, pentru ca aceasta să aibă atât aptitudinea de a avea drepturi si obligații in plan procesual, cât și aptitudinea de a-si
valorifica singură drepturile procesuale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, este necesar să aibă personalitate juridică.
Sucursala V. de Sus este inclusă in cadrul rețelei de unități a băncii, rețea formată din dezmembrăminte fără personalitate juridica, respectiv Sucursala Municipiului B., sucursale județene, sucursale, agenții, reprezentante.
În lumina dispozițiilor punctul 31 al art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului, sucursala si agenția constituie "orice unitate operaționala dependenta din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile acesteia."
Sucursala V. de Sus constituie un dezmembrământ fără personalitate juridica ale unei societăți comerciale (a se vedea art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale), căreia i-au fost delegate anumite competente de către societatea comerciala deținătoare a personalității juridice - B. C.
R. S.A..
Unitățile teritoriale au sarcini operative, stabilesc relații directe cu clienții, desfășoară activități specifice domeniului de activitate al băncii prevăzut in actul constitutiv.
Unica deținătoare a personalității juridice este societatea mama - B. C.
R. S.A. B., in subordinea căreia sunt constituite toate entitățile teritoriale fara personalitate juridica.
In virtutea caracteristicilor si a regulamentelor de organizare, sucursalele pot avea anumite drepturi de reprezentare in raporturile cu terții, in baza unei delegări de atribuții de reprezentare date de societatea mama. Capacitatea de folosința si de exercițiu este deținuta de societatea mama, care poate delega exercițiul drepturilor reprezentanților sucursalelor, condiție neindeplinita in cauza.
Or, pornind de la toate aceste considerente, Sucursala V. de Sus a fost mandatata de B. C. R. S.A. să accepte în numele său o garanție, insa nu are dreptul de a renunța la o garanție - un act de dispoziție care nu poate fi făcut decât cu mandatul expres dat de către deținătoarea personalității juridice. Cu toate că atât reclamanta precizează, cât si instanța judecătorească reține, în considerentele sentinței, împrejurarea că atât creanța, cât si dreptul de ipoteca au fost cesionate către S.C. "S. C. " S.R.L., cu alte cuvinte că actualul creditor ipotecar este societatea cesionara, hotărârea nu a fost pronunțata în contradictoriu cu titulara dreptului de ipoteca, in ciuda faptului că banca, în cuprinsul întâmpinării a solicitat in mod expres acest lucru —
introducerea in cauza a S.C. "S. C. " S.R.L..
Această omisiune nu poate conduce decât la casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, in temeiul dispozițiilor art.297 alin. 1 Cod procedura civila, pentru a se dispune introducerea in cauza a societății cesionare, titulara a dreptului de creanța si a garanțiilor accesorii acestuia - S.C. "S. C. " S.R.L, cu sediul in B-dul L. nr. 22, bl.102, mezanin, tonson IE, III si parțial IV, sector 5, B. .
Pe fondul cauzei, apelanta arată că: între B.C.R. S.A. prin Sucursala V. de Sus, in calitatea de creditoare, pe de £ o parte si S.C. "T. " S.R.L., in calitate de imprumutată, pe de alta parte, a fost perfectat Contractul de credite nr. 76 din_, prin care a fost pus la dispoziția societății un credit global de exploatare in cuantum de 650.000.000 lei.
Ulterior, intre parti au fost încheiate mai multe acte adiționale, parte integranta din contract: Actul adițional nr. 76/A/_ ; nr. 76/B/_ ; nr. 76/C/_ .
Creditul a fost garantat, printre altele si cu un drept de ipoteca constituit asupra imobilului inscris in CF. nr. 50705 V. de Sus (provenita din conversia cârtii funciare nr. 5921 V. de Sus), nr. top_ /1, 3724/1, proprietate reclamantei, prin Contractul de garanție reala imobiliara nr. 76/2/_, autentificat sub nr. 1518/_ la BNP Sas Constantin din V. de Sus.
Intre B. C. R. S.A., in calitate de cedent, si S.C. "S. C. " S.R.L., cu sediul actual in cu sediu in B-dul L. Nr. 22, Bl.102, mezanin, tonson II, III si parțial IV, sector 5, B., in calitate de cesionar, a intervenit Contractul de cesiune de creanța nr. J 927/_, prin care toate drepturile creditorului - banca impotriva debitoarei S.C. "T. " S.R.L., inclusiv garantiile accesorii creditului au fost transferate cesionarului.
Cesiunea de creanța constituie convenția prin care un creditor, cedent A transmite o creanța a sa unei alte persoane, cesionar, debitorul creanței fiind debitorul cedat..
Ca efect al cesiunii operează transmiterea creanțelor din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului.
Pentru validitatea cesiunii de creanța nu este necesar consimțământul debitorului cedat, el fiind un terț față de convenția dintre cedent si cesionar.
Însă, pentru ca cesiunea sa fie opozabila terților, intre care si debitorul cedat, este necesara notificarea acestuia.
Prin notificarea nr. 1216/_, depusa in probațiune de reclamanta aceasta condiție a fost îndeplinită, Contractul de cesiune de creanța nr. J927/_ devenind opozabil debitorului cedat si celorlalți terți fata de contract.
Astfel cum rezulta din obiectul cesiunii de creanța, citat de societatea reclamanta, in cadrul cererii de chemare in judecata, cedenta B. C. R.
S.A. transfera cesionarei S.C. "S. C. " S.R.L. drepturile de creanța, inclusiv garanțiile accesorii ale creanțelor, sume datorate de garanți in baza contractului de credit.
In virtutea prevederilor art. 33 alin. 1 si 2 din Legea nr. 7/1996, radierea unei înscrieri din carte funciara se subsumează operațiunii de rectificare a înscrierilor care nu mai corespund situației reale a imobilului.
Rectificarea înscrierilor din C.F. se poate solicita de către orice persoana interesata, in cazurile expres si limitativ prevăzute de art. 34 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare.
Însă, o acțiune având ca obiect rectificarea de carte funciara nu poate constitui o acțiune de sine stătătoare, posedând un caracter subsidiar care necesită grefarea pe o acțiune principala.
Instanța de fond face grave confuzii ale instituțiilor si noțiunilor juridice, precum si o greșita aplicare a legii.
În primul rând, cesiunea de creanța constituie o modalitate de transmitere a obligațiilor, iar nu un mod de stingere a obligațiilor.
Cu alte cuvinte, cesiunea unei creanțe generează schimbarea creditorului
-cesionarul in locul cedentului și nu generează o stingere a creanței cedate.
Creanța își conservă toate caracteristicile inițiale însă intră și se regăsește in patrimoniul cesionarului.
În al doilea rând, dreptul de ipoteca constituie un mijloc de garantare a obligației, o măsura de asigurare a executării obligației.
Acesta este considerentul pentru care dreptul de ipoteca este un drept real accesoriu; contractul de ipoteca prin care a fost constituita ipoteca are un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut care a generat creanța cesionata.
Ipoteca însoțește obligația pe care o are debitorul fata de creditor, a cărei soarta o impărtășește.
Din acest motiv art. 1746 alin. 3 Cod civil stabilește ca dreptul de ipoteca se conserva in orice mana ar trece imobilul, iar art. 1790 Cod civil impune ca acei creditori care au o ipoteca înscrisa asupra unui imobil il pot urmări in orice mana ar trece.
În al treilea rând, ipoteca este supusă principiului specializării sub dublu aspect - trebuie sa fie determinată atât asupra imobilului, cât si asupra creanței garantate.
De reținut, ipoteca nu este determinată sub aspectul proprietarului bunului sau al titularului creanței, aceste elemente putând oricând suferi modificări fără a afecta însă ipoteca.
Totodată, ipoteca este indivizibila, dreptul de ipoteca apărând ca fiind incorporat imobilului, art. 1746 alin. 2 Cod civil.
În al patrulea rând, existenta unei cesiuni de creanța nu se incadrează în situațiile prevăzute de pct. 4 al art. 34 din Legea nr. 7/1996 - înscrierea in cartea funciara nu este in concordanță cu situația reala a imobilului.
Cesiunea de creanța nu a determinat, nici nu a stins dreptul de creanța si nici dreptul de ipoteca constituit in scopul garantării creanței.
Ipoteca a rămas in ființa in temeiul aceluiași contract de ipoteca semnat de către S.C. "D. " S.R.L. cu banca.
Or, absenta notarii contractului de cesiune nu conduce la înlăturarea efectelor contractului de ipoteca valabil încheiat și in vigoare.
Sigurul aspect care poate fi semnalat și care ar putea fi invocat de terțe persoane, nenotificate, care nu au cunoștința despre existenta contractului de cesiune, îl constituie nenotarea cesiunii in favoarea in S.C. "S. C. " S.R.L. și asupra imobilului.
Cu toate aceastea să nu pierdem din vedere prescriptele art. 1393 alin. Cod civil, care stipulează ca fata de terți cesiunea devine opozabila după notificarea debitorului cedat.
Or, in speța, singura modalitate de rectificare a inscrierii dreptului de ipoteca constituit asupra imobilului inscris in OF. nr. 50705 V. de Sus
(provenita din conversia cârtii funciare nr. 5921 V. de Sus), nr. top_ /1, 3724/1, prin Contractul de garanție reala imobiliara nr. 76/2/_, autentificat sub nr. 1518/_ la BNP Sas Constantin din V. de Sus, in sesnul radierii ar fi fost cele prevăzute pct. 3 al art. 34 din legea cadastrului si a publicității imobiliare, in concret stingerea creanței, dispariția imobilului sau de exemplu anularea contractului de ipoteca.
Constatarea că a intervenit cesiunea de creanța, precum și cesiunea garanțiilor aferente creanței pe care B.C.R. S.A. o are fata de S.C. "T. "
S.R.L. ar genera radierea dreptului de ipoteca, determina schimbarea naturii juridice a cesiunii de creanța din mod de transmitere a obligațiilor in mod de stingere a obligațiilor.
Mai apoi, fără a se întemeia pe un argument juridic, instanța de fond tratează dreptul de ipoteca distinct de dreptul de creanța al cărui accesoriu este, rupând legătura dintre principal si accesoriu.
Totodată, instanța de fond nu tine cont de împrejurarea că prin cesiune efectele dreptului de ipoteca nu se sting, cesionarul nefiind obligat să încheie un nou contract cu debitorul cedat, ci ipoteca se transmite cesionarului astfel cum a fost constituită in favoarea cedentului, cu tot cu interdicțiile notate in baza aceluiași act.
Absența notării contractului de cesiune nu poate conduce la invalidarea ipotecii, aceasta generând cel mult inopozabilitatea cesiunii față de terțele persoane, terți printre care nu se situează si garanta ipotecara - reclamanta notificata prin notificarea nr. 1216/_ . Cu toate ca și această chestiune, prin prisma prescriptelor art. 1393 alin. 1 Cod civil, devin discutabile.
Soluția pronunțata de instanța se traduce prin rectificarea "situației reale actuale a imobilului" in sensul inducerii in eroare a terțelor persoane, imobilul in discuție apărând fata de aceștia ca nefiind grevat de sarcini - drept de ipoteca si interdicții - in condițiile in care exista un contract de ipoteca valabil încheiat și care își produce efectele juridice, adică este constituita o ipoteca insa, înscrierea acesteia a fost radiată din cartea funciara.
În sistemul Legii nr. 7/1996, intabularea in cartea funciara nu este constitutiva de drepturi, ci are doar efecte de opozabilitate fata de terțele persoane.
În concluzie, instanța recunoaște cesiunea, dar inlătură caracterul de opozabilitate al contractului de ipoteca valabil încheiat și cesionat.
Ca o consecința a celor mai sus ilustrate, nu s-a stins creanța pe care banca o are împotriva debitoarei S.C. "T. " S.R.L. și împotriva garantei ipotecare - S.C."D. " S.R.L, ci a fost modificat "doar creditorul S.C. .S. C. " S.R.L. subrogându-se in toate drepturile băncii.
Întrucât nu s-a stins obligația principala și întrucât nu există niciun temei legal propriu pentru stingerea dreptului de ipoteca (renunțarea creditorului la ipoteca, purga, anularea catului, pieirea bunului, etc), garanția reală imobiliară constituită asupra imobilului cuprins in C.F. sub nr. 50705 V. de Sus (provenita din conversia cârtii funciare nr. 5921 V. de Sus), nr. top_ /1, 3724/1, proprietatea S.C. "D. " S.R.L. subzistă, insă a fost transferată din patrimoniul cedentei in patrimoniul cesionarei.
Fiind întrunite condițiile de existenta a dreptului înscris și neîncetând efectele actului juridic in temeiul căruia s-a făcut înscrierea, nu exista niciun fundament juridic pentru rectificarea înscrierii de carte funciară.
În drept s-au invocat textele de lege la care s-a făcut trimitere în expunerea motivelor de apel.
Prin întâmpinarea depusă la filele 46-48 din dosarul înregistrat sub nr._ pe rolul Secției I Civile a T. ui M., intimata-reclamantă SC
D. SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat. S-a arătat că în mod corect prima instanță a reținut că din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 2z din Legea 7/1996, reiese ca radierea unui drept din cartea funciara se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al acestui drept. Or, Contractul de garanție reala imobiliara nr. 76/2/_ este incheiat de către BCR SA B. prin Sucursala
V. de Sus, iar potrivit extrasului CF 50705 V. de Sus, ipoteca a cărei radiere se cere este instituita in favoarea BCR SA - Sucursala V. de Sus.
Față de aceste mențiuni, orice critică adusa hotărârii apelate prin prisma respingerii excepțiilor, este nefondata, atât timp cât, din probele administrate, reiese în mod cert faptul ca titularul dreptului asupra căruia înscrierea urma sa fie făcuta, era B.C.R. SA, prin Sucursala V. de Sus.
În altă ordine de idei faptul ca hotărârea nu a fost pronunțata in contradictoriu cu actualul titular al dreptului de ipoteca - SC S. C. SRL, nu poate constitui un motiv de nelegalitate, întrucât calitate procesual pasivă intr- un proces privind rectificarea CF, poate avea doar persoana care la înregistrarea cererii sale era înscrisă ca titular al dreptului de ipoteca, respectiv B.C.R. S.A. În aceste condiții nu subzistă în cauză niciun motiv de nelegalitate, prin prisma faptului ca instanța in mod corect nu a dat curs unei solicitări formulate prin întâmpinare de introducere in cauza a societății cesionare. Solicitarea acesteia nu a îmbrăcat niciuna din formele prevăzute de Codul de procedura civila, privind introducerea in cauza a altor persoane, nefiind nicio o cerere de chemare in garanție, nicio o cerere privind arătarea titularului dreptului si nici măcar o cerere de chemare in judecata a unei alte persoane.
Pe fondul cauzei dedusă judecății, s-a arătat că urmare a contractului de credit nr.76 din_, a actului adițional nr. 76/A/2003, si a contractului de garanție reala imobiliara 76/2/_ (SC. D. SRL. fiind garant pentru împrumuturile acordate SC. "T. " SRL), la cererea pârâtei B.C.R. S.A. - Sucursala V. de Sus se înscrie in C.F. 50705 -V. de Sus (provenita din conversia c.f. 5921 V. de Sus), sub C2 dreptul de ipoteca în favoarea acesteia asupra imobilului construcție corespunzător nr. topo._ /1, 3724/1, notându-se totodată și interdicție de înstrăinare și demolare în favoarea pârâtei. Însă, ulterior, prin contractul de cesiune de creanța nr. J927/_ creditoarea B. C. R. S.A. in calitate de cedent, transfera cesionarului
S.C. S. C. S.R.L. drepturile de creanța pe care aceasta le avea reprezentând creanțele și încasările si orice alte sume, inclusiv dar fără limitare la principal, dobânda, penalități, onorarii si comisioane ce la data contractului erau datorate cedentului de către debitorii cedați sau de către orice alte
persoane cum sunt garanții, in baza contractelor de credit, împreuna cu toate drepturile, fructele si beneficiile aferente acestora. Printre creanțele cedate se afla si creanța pe care BCR S.A. o avea in baza contractelor de credit respectiv ipoteca, nr. 76/2003 -_ Astfel, in tabelul anexa care cuprinde creanțele cedate, la poziția 354 se afla creanța pe care B.C.R. SA o avea fata de debitoarei în insolvență S.C. T. SRL.
Cu privire la intervenția cesiunii de creanța prin care BCR S.A., in calitate de cedent, a cedat, transferat, si vândut creanța rezultata din împrumuturile de care a beneficiat S.C. T. SRL. către S.C. S. C. S.R.L., au fost notificați prin adresa nr. 1216/_ emisa de S.C. S. C. S.R.L. - G. BCR împreuna cu adresa 1216/2010 prin care li se aduce la cunoștința despre cesiunea întregii creanțe pe care BCR S.A. o avea, comunicându-li-se si contractul de cesiune de creanța împreuna cu extras din tabelul creanțelor cedate.
Și prin adresa nr. 111/_ emisă de B. C. R. S.A. - Direcția Remediere si Recuperare - Regionala C., aceasta recunoaște că: "cele doua credite acordate de BCR la SC T. SRL, in care SC D. SRL are calitatea de garant ipotecar au fost cesionate către SC S. C. SRL ".
În chiar contractul de cesiune de creanța notificat subscrisei, la art.6 lit."c" se menționează că: detaliile creanțelor cedate prevăzute in anexa 1, anexa 2 si Anexa 3, precum și detaliile complete privind Creanțele Cedate ce se predau de către Cedent către Cesionar din prezentul Contract sunt complete, reale și exacte în toate privințele ".
După cum se cunoaște, dreptul de ipoteca ca drept real accesoriu al unei creanțe subzista în favoarea creditorului atât timp cât exista și creanța în patrimoniul creditorului.
Prin urmare, nemaiexistând un drept de creanța al paratei B.C.R. SA, nu mai poate subzista nici un drept de ipoteca al acesteia fata de reclamanta SC D. SRL.
Așadar criticile aduse hotărârii apelate sunt nefondate astfel:
Chiar daca cesiunea de creanța constituie o modalitate de transmitere a obligațiilor si nu un mod de stingere a obligațiilor, obiectul prezentului litigiu îl constituie rectificarea cârtii funciare prin prisma faptului că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reala actuala a imobilului. In concret, atât timp cât dreptul creanța al apelantei cedente s-a stins in patrimoniul acesteia prin transmiterea sa in patrimoniul cesionarei SC
S. C. SRL, si dreptul de ipoteca accesoriu al dreptului de creanța s-a stins in același mod, înscrierea din cartea funciara cu privire la acest drept nu mai corespunde cu situația reală a imobilului, titularul dreptului de ipoteca nemaifiind persoana înscrisă ca titular al acestui drept.
Nefondată este și critica privind nesocotirea dispozițiilor art. 1746 alin.
(3) si art. 1790 Cod civil, raportat la aceleași motive mai sus expuse, întrucât dreptul de ipoteca s-a stins in patrimoniul apelantei cedente si s-a născut in patrimoniul cesionarei SC S. C. SRL, fără insa ca aceasta din urma să-și mai înscrie acest drept.
Prin hotărârea primei instanțe nu a fost încălcat nici principiul indivizibilității dreptului de ipoteca consacrat de prevederile art. 1746 alin. 2 Cod civil, întrucât nu s-a făcut vorbire de stingerea dreptului de ipoteca in patrimoniul apelantei decât urmare a cesionarii dreptului de creanța împreună cu toate accesoriile și garanțiile acestuia către SC S. C. SRL. De altfel, în cuprinsul hotărârii se specifică in mod clar faptul ca acest drept s-a stins in patrimoniul apelantei prin cesionare și a luat naștere in patrimoniul SC S. C. SRL care însă nu și-a mai inscris acest drept în cartea funciară.
Așadar nu poate fi vorba de o nesocotire a prevederilor art. 1746 alin. 2 Cod civil, atât timp cât hotărârea apelata constată stins dreptul de ipoteca strict prin prisma cesionarii acestuia către SC S. C. SRL care nu și-a mai înscris acest drept ulterior.
Chiar daca nu constituie obiectul prezentului dosar este de precizat ca un argument in plus, că dreptul de ipoteca al SC S. C. SRL s-a stins la rândul sau prin plată, fapt ce a fost constatat deja printr-o hotărâre judecătoreasca.
În mod logic cesiunea creanței a generat schimbarea titularului dreptului de ipoteca, fapt ce a generat și o schimbare a situației juridice reale a imobilului. Or, atâta timp cat creditorul cesionar nu și-a înscris in CF acest drept, nu, poate fi vorba decât de neconcordanța prevăzută de dispozițiile art. 34 pct. 3 din Legea 7/1996.
Apelurile au fost mai întâi înregistrate pe rolul Secției I Civile a T. ui
M. fiind transpuse spre soluționare Secției a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Verificându-și competența, Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a T. ui M. a apreciat că este competentă funcțional în soluționarea celor trei apeluri având în vedere faptul că litigiile deduse judecății au la bază raporturi juridice între profesioniști.
Prin încheierea de ședință a T. ui M. din 28 septembrie 2012 s-a dispus conexarea dosarului nr._ * la dosarul nr._ *, iar prin încheierea de ședință din 21 decembrie 2012 s-a dispus conexarea la dosarul nr._ * și a dosarului nr._ *.
Trecând la soluționarea conexuală a apelulurilor cu soluționarea cărora a fost învestit, tribunalul reține următoarele:
Între BCR SA prin Sucursala V. de Sus, în calitate de creditoare, pe de o parte și SC T. SRL, în calitate de împrumutat pe de altă parte, s-a încheiat contractul de credit nr.17/2002 prin care banca împrumuta SC T. SRL cu suma de 70.000 euro și contractul de credit nr.76/_, prin care banca a împrumutat această societate cu suma de 650.000.000 lei (ROL).
Ulterior, între părți s-au încheiat mai multe acte adiționale, respectiv actul adițional nr.76/A/_, nr.76/B/_, nr.76/C/_ .
Creditele au fost garantate, printre alte garanții, și cu drepturi de ipotecă constituite asupra imobilului înscris în CF vechi nr.5921 V. de Sus nr. top. _
/1, 3724/1, proprietatea reclamantei SC D. SRL, drepturile reale accesorii fiind înscrise în foaia de sarcini sub C58 și C61.
Prin sentința civilă nr. 255/_ a T. ui M. s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC T. SRL.
La data de 3 mai 2005 creditoarea B. C. R. SA înregistrează la dosarul de insolvență declarația de creanță pentru suma totală de 4.174.962.495,75 ROL. În justificarea dreptului său de creanță creditoarea a depus contractele de credit mai înainte menționate și actele adiționale anexă, contractele de garanție, precum și contractul de credit nr.73/2001.
Dat fiind faptul că creanța băncii a fost garantată și cu imobilele aparținând debitoarei SC T. SRL însăși, prin prima prevederilor art. 3 pct.9 din Legea nr.85/2006, în procedura insolvenței creanța s-a bucurat de tratamentul aplicabil unei creanțe garantate.
În consecință, atât în tabelul preliminar al creanțelor deținute împotriva debitoarei SC T. SRL cât și în tabelul definitiv, SC BCR SA a fost înscrisă cu o creanță garantată în valoare totală de 4.174.962.495,75 ROL.
La data de 22 septembrie 2005 Tribunalul Maramureș pronunță sentința civilă nr.921/2005 prin care se dispune intrarea debitoarei în faliment.
Lichidatorul judiciar în cadrul procedurii a întocmit tabelul definitiv consolidat și, ulterior, un tabel definitiv consolidat actualizat, în cuprinsul cărora natura și cuantumul creanței BCR rămâne neschimbată, respectiv creanță garantată în valoare totală de 417.496,25 RON.
La dosarul de insolvență există rapoartele lichidatorului privind distribuirile de sume obținute din vânzarea bunurilor debitoarei (filele 271 și 283 vol.I, fila 1 vol.II) și care atestă faptul că până la momentul cesiunii de creanță SC BCR SA a încasat din distribuiri suma totală de 47.850 RON (21.400+17.750+8.700).
Diferența de recuperat ar fi fost de 369.646 RON.
Potrivit Contractului de cesiune de creanță nr.J927/_, banca a cesionat către SC S. C. SRL creanța în suma totală de 398.604 RON.
La data de_, la dosarul de insolvență, BCR SA încunoștințează participanții la procedura insolvenței cu privire la cesionarea creanței sale către SC S. C. SRL.
Potrivit raportului lichidatorului judiciar înregistrat la data de 2 martie 2010, distribuirea sumei de 26.000 lei s-a efectuat deja în favoarea cesionarei SC S. C. SRL.
Urmează noi distribuiri efectuate în favoarea SC S. C. SRL (25.500 RON, 85.000 RON, 7.200 RON, 112.000 RON).
Cumulând toate încasările efectuate în procedura insolvenței fie de către cedenta BCR SA, fie de către cesionara SC S. C. SRL, rezultă o creanță achitată în sumă totală de 303.600 lei, sumă despre care se face vorbire și în raportul final întocmit de către practicianul de insolvență (fila 60 vol.II dosarul nr._ ).
Prin raportare la suma totală cu care BCR a fost înscrisă în tabelele de creanță, respectiv aceea de 417.496,25 lei, prin plata sumei de 303.600 lei, rămâne o diferență de plată în sumă totală de 113.896,25 lei.
La data de_ reclamanta SC D. SRL, prin ordin de plată, mai achită în contul creanței și suma de 36.717 lei.
Rezultă astfel o diferență neachitată în sumă de 77.179,25 lei.
După cum s-a arătat mai înainte, obiect al contractului de cesiune de creanță îl constituie suma de 398.604 RON.
Și aceasta cu toate că la data încheierii contractului, respectiv_ banca mai avea de recuperat în procedura insolvenței doar suma de 369.646 lei.
Obiect al cesiunii de creanță nu îl putea constitui decât creanța deținută de către cedent în patrimoniul său, acesta neputând cesiona mai mult decât deținea el însuși, potrivit principiului "nemo dat quod non habet";.
Potrivit lămuririlor solicitate de către instanța de apel și aduse prin răspunsul înaintat de către B. C. R. SA, creanța cesionată este în cuantum total de 398.604 lei, diferența dintre cuantumul creanței indicat prin cererea de înregistrare a creanței și valoarea cesionată este reprezentată de sumele recuperate de bancă în dosarul de insolvență, cu precizare că, raportat la caracterul garantat al creanțelor bancare, calculul accesoriilor nu a fost stopat.
Aceste susțineri sunt nefondate, întrucât din actele întocmite de către lichidatorul judiciar în procedura insolvenței nu reiese că la creanța cu care a fost înscrisă în tabelele de creanță BCR-ul s-ar fi calculat accesorii. Se constată de asemenea că potrivit art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006 calculul accesoriilor se putea efectua doar până la momentul vânzării bunurilor aparținând SC T. SRL cu care s-a garantat creanța.
În consecință, la data de_, data la care banca a cesionat creanța cu care a fost înscrisă la masa credală, BCR SA mai avea de recuperat doar suma de 369.646 lei. Prin distribuirile ulterioare efectuate în contul cesionarului s-au mai efectuat plăți în valoare de 255.750 lei.
La închiderea procedurii insolvenței, SC S. C. SRL mai deținea o creanță de 113.896,25 lei.
Prin plata efectuată în afara procedurii de către terțul garant SC D. SRL, cesionara s-a mai îndestulat cu suma de 36.717 lei.
Toate aceste plăți efectuate, dovedesc faptul că SC S. C. SRL (căreia pentru motivele mai sus expuse nu i se poate recunoaște o creanță totală în suma pretinsă de către aceasta) mai deține o creanță în valoare de 77.179 lei, reprezentând diferența dintre sumele încasate și suma care a putut face, potrivit legii, obiectul cesiunii de creanță.
În consecință, dreptul de creanță garantat de către reclamantă nu este încă stins în totalitate, supraviețuind închiderii procedurii insolvenței pentru diferența nerecuperată.
În consecință, solicitarea reclamantei formulată în dosarul nr._ de a se constata stins dreptul de creanță al pârâtei SC S. C. SRL se impune a fi respinsă, pe cale de consecință impunându-se și respingerea petitului privind stingerea dreptului de ipotecă, dat fiind caracterul indivizibil al ipotecii.
Întrucât în cauză nu este incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 34 din Legea nr.7/1996 (aplicabilă în speță prin prisma prevederilor art.76 și art.80 din Legea nr.71/2011), prima instanță trebuia să procedeze la respingerea capătului de cerere având ca obiect rectificarea de carte funciară.
Aceeași soluție de respingere se impunea a fi pronunțată și în dosarul înregistrat sub nr._, pentru cele ce urmează:
Din analiza colilor funciare, depuse in extenso la filele 54-102 din dosarul de apel, reiese că în coala veche 5921 V. de Sus asupra imobilelor construcții cu nr. top._ /1 și 3724/1 proprietatea SC D. SRL, sub C58 și C61 s-au înscris două drepturi de ipotecă ale Băncii Comerciale Române- Sucursala V. de Sus, alături de interdicțiile de înstrăinare și grevare.
Odată cu conversia de pe hârtie a CF 5921 V. de Sus, imobilele în litigiu au fost înscrise în CF 50705 sub A1.1.
Sub C1 este înscris dreptul de ipotecă al SC S. C. SRL ca urmare a notării făcute în data de_ sub C4 unde se menționează transferul dreptului de ipotecă înscris în favoarea Băncii Comerciale Române SA cu titlu de drept de cesiune în favoarea SC S. C. SRL. Sub B7 se notează transferul interdicțiilor înscrise sub B3 din favoarea BCR în favoarea SC S. C. SRL.
Părțile contractului de cesiune nu manifestă însă aceeași diligență și sub aspectul înscrierii efectuate sub C2 din foaia de sarcini a cărții funciare și sub B4 în foaia de proprietate. Astfel se constată că sub C2, încă în baza întabulării făcute în_, în temeiul contractului de garanție imobiliară, B. C. V. de Sus figurează cu un drept de ipotecă, iar sub B4 este notată în favoarea băncii interdicția de înstrăinare și demolare.
Deși dreptul de creanță garantat cu ipoteca de sub C2 a fost cesionat prin contractul de garanție din august 2009 în favoarea SC S. C. SRL, cartea funciară nu evidențiază acest transfer al dreptului de ipotecă. Este de reținut că sub imperiul Legii nr.7/1996 întabularea drepturilor reale în cartea funciară avea doar rol de opozabilitate și nu efect constitutiv.
Prin cesiunea de creanță intervenită între BCR și SC S. C. SRL dreptul de creanță deținut de cedent împotriva SC T. SRL nu s-a stins, ci doar s-a transferat către cesionar împreună cu garanțiile care-l însoțeau. Și, dat fiind faptul că la acest moment, din dreptul de creanță cesionat, cesionara mai are de recuperat suma de 77.179 lei nu sunt incidente în speță dispozițiile art.34 pct.3 din Legea nr.7/1996. Rectificarea de carte funciară nu se poate opera în sensul solicitat de către reclamantă, întrucât dreptul de ipotecă nu s-a stins ci s- a transferat. În consecință, punerea de acord a situației de carte funciară cu starea de fapt și de drept nu poate fi făcută în sensul urmărit de către reclamantă ci doar în sensul înscrierii în cartea funciară a cesionarei cu dreptul de ipotecă deținut anterior de către cedent.
Având în vedere că în cartea funciară dreptul este înscris în favoarea Sucursalei V. de Sus a Băncii Comerciale Române, în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei capacității de folosință și a lipsei calității procesuale pasive a BCR-Sucursala V. de Sus.
Soluția care se impunea însă pe fondul cauzei, pentru considerentele de mai sus, era aceea de respingere a acțiunii reclamantei ca nefondată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelurile conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de către pârâta SC S. C. SRL, cu sediul în B.
, sector 5, Bd. L., M., T. II, III și IV, împotriva sentinței civile nr. 146 din_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus, jud. M., pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acțiunea de carte funciară formulată de către reclamanta SC D. SRL. Menține dispozițiile sentinței privind respingerea excepțiilor.
Admite apelul declarat de către pârâta B. C. R. SA, cu sediul în
B., B-dul R. E., nr. 5, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 609/_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus,jud. M. pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea de carte funciară formulată de către reclamanta SC
D. SRL. Menține dispozițiile sentinței privind respingerea excepțiilor. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, | J. ecător, | G. ier, | |||
V. P. | C. | O. | A. | H. |
Red.P.V./_
Tred. A.H./_
5 ex.
J. ecător la fond:U. I.
| ← Încheierea civilă nr. 131/2013. Alte cereri | Sentința civilă nr. 62/2013. Alte cereri → |
|---|
