Decizia civilă nr. 5764/2013. Alte cereri

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ /a5

DECIZIE CIVILĂ Nr. 5764/2013

Ședința publică de la 17 Mai 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.

Judecător M. B. Judecător M. S. Grefier M. N. Țâr

Pe rol, judecarea recursului declarat de SC BL_ S. împotriva sentinței civile nr. 578 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C. în contradictoriu cu intimații SC M. B. S. prin administrator special B. Z., SC M. B. S., SC M. B. S., SC M. B.

S. PRIN ADMINISTRATOR J. J. S. , având ca obiect alte cereri imp Sent 578/_ depus de SC BL_ S. .

Pentru acest termen de judecată întregirea completului de judecată 5RI se face prin participarea d-nei judecător M. S., aflată pe programarea de permanență conform procesului verbal atașat.

La apelul nominal făcut în ședința se prezintă dna. Nuna M. el Corina în reprezentarea intereselor practicianului în insolvență cu delegație de reprezentare aflată la fila 33 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de_ se înregistrează din partea apelantei - un script având atașat certificatul de grefă din data de_ emis de C. ea de Apel București.

La data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în scris prin întâmpinare.

C. ea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.578 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C. s-a respins contestația formulată de creditoarea SC BL_ S. împotriva tabelului preliminar de creanțe al debitoarei SC M. B.

S. .

S-a admis cererea formulată de administratorul judiciar J. S. și, în consecință:

S-a dispus intrarea în faliment în procedură generală a debitoarei SC M.

B. S., J_, CUI 11895564 și s-a desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu pe J. S. care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006.

S-a dispus dizolvarea debitoarei SC M. B. S. .

S-a fixat termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitoare către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii pentru data de 12 martie 2013.

S-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei în vederea întocmirii tabelului suplimentar al creanțelor la data de 2 aprilie 2013, termenul de verificare, întocmire, afișare și comunicare a tabelului suplimentar al creanțelor, la data de 23 aprilie 2013, data limită de depunere a contestațiilor împotriva trecerii creanțelor sau drepturilor de preferință în tabelul suplimentar la 30 aprilie 2013 și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și de pronunțare asupra tabelului definitiv consolidat, la data de 14 mai 2013.

S-a dispus notificarea de către lichidatorul judiciar provizoriu a intrării în faliment în condițiile art. 108 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 debitoarei și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea mențiunii.

S-a dispus notificarea de către lichidator a intrării în faliment în condițiile art.108 alin.1 din Legea nr.85/2006, debitoarei și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea mențiunii.

S-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.

S-a dispus în sarcina lichidatorului obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor.

S-a stabilit termen pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de_ .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3299/_ pronunțată de Tribunalul S. izat C. în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC M. B. S., fiind desemnat administrator judiciar J. I. (f.39-40).

Prin cererea de admitere a creanței formulată de creditoarea SC B. U_ a solicitat înscrierea sa la masa credală cu o creanță în cuantum 1.027.286 lei reprezentând daune interese moratorii datorate în temeiul art. 4.4, alin. 2, art.

4.5 și art. 4.6 din contractul de antrepriză nr. 287/_, cu o creanță în cuantum de 320.729 lei reprezentând totalul sumelor achitate de creditoare în contul datoriilor debitoarei, precum și cu creanța în cuantum de 6.514.985 lei reprezentând daune interese datorate de debitoare în temeiul art. 6.12 din contractul de antrepriză.

Administratorul judiciar a analizat această declarație de creanță și a considerat că nu se poate înscrie la masa credală creanța solicitată deoarece suma solicitată cu titlu de daune interese nu este constatată printr-un titlu executoriu și nu este recunoscută de debitoare prin alte înscrisuri.

Judecătorul sindic a constatat că creditoarea a anexat cererii de admitere a creanțelor înscrisuri care fac dovada modului în care s-au derulat relațiile contractuale între părți, însă în lipsa unor acte care să emane de la debitoare și prin care acesta să recunoască executarea cu întârziere sau neexecutarea lucrărilor contractate, precum și a câtimii pretențiilor pretinse de creditoare, judecătorul sindic a reținut că nu s-a făcut dovada caracterului cert al creanței pretinse cu titlu de despăgubiri. Este adevărat că antreprenorul datorează penalități pentru executarea cu întârziere a lucrărilor, precum și daune interese pentru sistarea lucrărilor din motive imputabile antreprenorului sau rezilierii contractului, însă toate aceste despăgubiri se calculează fie prin raportare la valoarea situațiilor de lucrări întârziate, fie prin raportare la prețul forfetar, fie prin raportare la valoarea contractului. Contestatoarea nu a indicat în cuprinsul cererilor formulate modul în care au fost calculate aceste daune, iar judecătorul

sindic a reținut că pentru a se lămuri întinderea creanței pretinse cu titlu de daune interese ar fi fost necesară efectuarea unei expertize de specialitate atât în domeniul construcțiilor civile, pentru a se stabili deficiențele în executarea contractului, cât și în domeniul contabilității, pentru a se putea stabilit valoarea daunelor prin raportare la zilele de întârziere în executarea lucrărilor, precum și prin raportare la valoarea contractului. Aceste constatări nu pot fi realizate de instanța de judecată pe baza înscrisurilor anexate cererii de admitere a creanțelor, pentru lămurirea împrejurărilor de fapt invocate fiind necesară părerea unor specialiști.

Creditoarea s-a prevalat în susținerea contestației de expertiza contabilă realizată în litigiul arbitral derulat între părți, însă nu există nici o probă din care să rezulte că debitoarea a acceptat concluziile acestei expertize. De altfel, după cum s-a arătat, expertiza contabilă ar fi trebuit să țină seama de concluziile unei expertize în specialitatea construcții care să stabilească în ce a constat executarea cu întârziere sau neexecutarea obligațiilor contractuale asumate de debitoare.

De asemenea, și pentru suma de 320.729 lei pretins a fi fost achitată de către creditoare pentru a stinge datoriile acumulate de debitoare față de proprii subantreprenori, creditoarea nu a înțeles să invoce temeiul de drept al pretențiilor formulate și nu a solicitat administrarea probelor concludente pentru a dovedi plățile efectuate.

În conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 16 din Legea nr. 85/2006, tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii, scadente, sub condiție sau în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. Conform art. 379 c.pr.civ. o creanță este certă atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, semnate de debitor sau recunoscute de acesta. Judecătorul sindic a apreciat că pentru a se stabili întinderea creanței pretinse de către creditoare era necesară administrarea unor probe în acest sens, probe care nu au fost solicitate de către contestatoare, deși conform art. 1.169 c.civ. trebuia să dovedească afirmațiile făcute în fața instanței.

Față de considerentele reținute, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de creditoarea SC BL_ S. împotriva tabelului preliminar de creanțe al debitoarei SC M. B. S. .

Având în vedere faptul că nici una din persoanele care aveau legitimare nu au formulat un plan de reorganizare al debitoarei în termenul stabilit de art. 94 din lege anr. 85/2006, în conformitate cu prev. art. 107 alin.1 lit.A pct. c din Legea nr. 85/2006, s-a admis cererea administratorului judiciar și s-a dispus intrarea în faliment în procedura generală a debitoarei SC M. B. S., fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu J. I. în baza disp. art. 107 alin.2 lit. b din Legea nr. 85/2006, care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 25 din Legea nr.85/2006.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, recalificat recurs, creditoarea SC BL_ S.

solicitând admiterea lui si schimbarea in parte a sentinței apelate, in sensul admiterii contestației creditoarei la tabelul preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei S. C. M. B. S. si, implicit, a declarației de creanța a creditoarei înregistrata la data de_, cu consecința de a dispune înscrierea la masa credala a creanței in suma de 7.863.000 lei pe care creditoarea o invocă fata de debitoarea insolventa S.C. M. B. S. ; cu cheltuieli de judecata;

II.1 In primul rand, consideră ca respingerea contestației creditoarei pe motiv ca creditoarea nu a depus la dosar acte care sa emane de la debitoare si prin care aceasta sa fi recunoscut expres executarea necorespunzatoare si cu

intarziere a lucrărilor angajate in baza contractului de antrepriza cu nr. 287/ 0_ si câtimea pretențiilor creditoarei (adică existenta si intinderea creanței creditoarei) contravine flagrant dispozițiilor art 64 alin. (3) din Legea nr.85/ 2006, potrivit cărora cererea de admitere a creanțelor poate fi făcuta si este admisibila chiar daca creanțele nu sunt stabilite printr-un titlu.

In mod evident, aceasta prevedere speciala a Legii nr.85/ 2006 este una derogatorie de la dispozițiile de drept comun ale art.379 alin.(3) din vechiul Cod de procedura civila (care definesc creanța certa ca fiind aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanța sau si din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de acesta), astfel ca potrivit principiului specialia generalibus derogant dispozițiile art. 64 alin.(3) din Legea nr.85/ 2006 sunt aplicabile cu prioritate in materia dedusa judecații (si inlatura astfel aplicarea dispozițiilor de drept comun ale art.379 alin. (3) C.pr.civ.) in sensul ca declarațiile de creanța sunt considerate perfect admisibile chiar daca ele nu rezulta dintr-un titlu emanat de la debitor sau recunoscut expres de către acesta.

De altfel, tocmai din acest considerent - si anume ca declarațiile de creanța pot avea ca obiect creanțe constatate sau neconstatate printr-un titlu emanat de la debitor sau recunoscut de acesta - art. 73 alin.(3) din Legea nr.85/ 2006 vine ca o completare a art.64 alin.(3), prevăzând in mod expres posibilitatea ca in cazul creanțelor care nu sunt constatate printr-un titlu acestea sa poată fi stabilite pe baza probelor administrate in fata judecătorului sindic.

Din aceasta perspectiva, soluția instanței de fond - de a respinge contestația creditoarei pe motiv ca creanța invocata nu este constatata printr-un titlu recunoscut de debitor - este cu atat mai surprinzătoare si absurda cu cat, prin sentința civila cu nr.4710/_ pronunțata anterior in același dosar judecătorul sindic a reținut incidența in cauza a dispozițiilor art.73 alin.(3) din Legea nr.85/ 2006, dispunând înscrierea provizorie a creanței creditoarei in tabelul preliminar al creanțelor sub condiția suspensiva a admiterii ulterioare a contestației creditoarei si prorogarea soluționării contestației in vederea administrării probelor necesare pentru stabilirea existentei si intinderii creanței invocate.

Or, in opinia creditoarei, soluția pronunțata in cauza la data de_ are semnificația clara a recunoașterii faptului ca creanța creditoarei este, de principiu, admisibila chiar daca nu este constatata printr-un titlu emanat de la debitor sau recunoscut expres de acesta, sub unica condiție ca existenta si întinderea ei sa fie dovedite prin probele administrate in condițiile prevăzute de art.73 alin.(3) din Lege (lucru pe care creditoarea l-a si făcut).

Astfel fiind, apreciază ca soluția de respingere a contestației creditoarei este nelegala, intrucat ea contravine atat dispozițiilor art.64 alin.(3) din Legea nr.85/ 2006, cat si statuarilor proprii ale judecătorului sindic din sentința cu nr. 4710/_ pronunțata in cauza anterior.

II.2. In al doilea rand, in mod greșit se retine ca creditoarea nu ar fi indicat in cerere modul de calcul al daunelor pretinse.

Astfel, prin insasi declarația de creanța depusa la data de_, creditoarea a menționat defalcat componenta creanței in suma totala de

lei invocate fata de debitoarea S.C. M. B. S., arătând ca aceasta se compune din:
- suma de 1.027.286 lei-reprezentand daune interese moratorii pe care debitoarea i le datorează pentru intarziere in predarea fiecărei etape de execuție in parte, conform art. 4.4. al. 2, art. 4.5., respectiv art. 4.6 din Contractul de antrepriza nr. 287/0_ ,
- suma de 320.729 lei cu TVA inclus reprezentând totalul sumelor achitate către diverși subantreprenori urmare a neexecutarii obligațiilor debitoarei si respectiv
- suma de 6.514.985 lei reprezentând daune interese in cuantum de 20% din valoarea contractului (32.574.925 lei) pe care debitoarea i le datorează pentru reziliere contractului de antrepriză din culpa sa, conform art. 6.12 din contractul de antrepriza.

În plus față de această defalcare, creditoarea a anexat declarației de creanță înscrisuri doveditoare in ceea ce privește fiecare din cele 3 categorii sus- mentionate de daune-interese. Astfel:

In ceea ce privește daunele-interese moratorii (in suma totala de
De asemenea, in ceea ce privește daunele-interese compensatorii in suma de 320.729 lei cu TVA inclus, dincolo de faptul ca creditoarea a anexat declarației de creanța toate documentele (contracte de antrepriza/prestări servicii) aferente plaților efectuate către terți antreprenori in contul datoriilor debitoarei sau in vederea remedierii sau reparării deficientelor constatate la lucrările executate de aceasta, același raport de expertiza intocmit in condiții de contradictorialitate cu debitoarea in dosarul cu nr. cu nr. 389/ 2009 al Curții de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIA a României a concluzionat in mod cert si neechivoc ca urmare a executării necorespunzatoare a lucrărilor de către debitoare, societatea creditoare a fost nevoita sa achite unor terți prestatori următoarele cheltuieli de reparații:
- suma totala de 251.792, 34 lei Ron, constând in contravaloarea lucrărilor de remediere a deficientelor constatate prin procesele-verbale de recepție (fila 12 din raportul de expertiza contabila);
- suma de 48.543,86 lei Ron, constând in contravaloarea lucrării de reparare a viciilor ascunse constatate si reclamate "de cumpărătorii apartamentelor in perioada de garantie (fila 14 din raportul de expertiza contabila);

Rezulta ca si sub acest aspect expertiza contabila efectuata in contradictoriu cu debitoarea in dosarul arbitrai demonstrează existenta unei creanțe certe in favoarea societății creditoare in suma de 300.336,2 lei (la care se adaugă un procent de 5% din aceasta suma, reprezentând garanția de buna execuție reținuta terților antreprenori si pe care avea obligația de a le-o elibera la expirarea perioadei de garanție, valoarea totala a cheltuielilor aferente lucrărilor de remediere si reparații fiind așadar de 315.353,01 lei), reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat de către debitoare prin executarea necorespunzatoare a obligațiilor sale contractuale si pe care aceasta este ținuta a-1 repara in condițiile răspunderii civile contractuale.

De asemenea, nici in privința acestei categorii de daune, argumentul instanței de fond -potrivit căruia expertiza contabila din dosarul arbitrai nu.ar putea fi luata in considerare intrucat nu ar exista probe ca debitoarea a acceptat concluziile acestei expertize - nu subzista fata de dispozițiile art.64 alin.(3) din Legea nr.85/ 2006 invocate mai sus, dar si fata de imprejurarea ca expertiza sus- mentionata este una judiciara, efectuata in condiții de contradictorialitate cu debitoarea (si, deci, opozabila acesteia), iar acceptarea tacita a concluziilor acestei expertize rezulta din insusi faptul ca in dosarul arbitrai debitoarea nu a solicitat efectuarea unei expertize contrarii si nici nu a administrat vreo contraproba in combaterea concluziilor acestei lucrări de specialitate.

Mai mult, si expertiza in construcții întocmita in dosarul arbitraj a confirmat ca lucrările executate de debitoare au avut si deficiente de calitate, care au fost remediate de către beneficiar.

De altfel, este de remarcat ca in considerentele sentinței apelate insusi judecătorul sindic retine ca debitoarea (in calitatea sa de antreprenor) îi datorează creditoarei penalități pentru executarea cu intarziere a lucrărilor angajate in baza contractului de antrepriza nr. 287/0_, precum si daune interese pentru sistarea lucrărilor din motive imputabile sau rezilierii contractului de antrepriza, adică cu alte cuvinte ca exista indicii in sensul ca creanța creditoarei este una certa, dar ca pentru stabilirea intinderii ei este necesara administrarea unor probe suplimentare (respectiv expertize de specialitate).

Or, in aceste condiții, poziția adoptata finalmente de judecătorul sindic in sensul de a respinge "de plano " contestația creditoarei ca nedovedita (dupa ce in prealabil a respins si probele solicitate de creditoare in dovedirea ei) constituie o

încălcare flagranta atat a principiului rolului activ, cat si a obligației judecătorului de a depune toate eforturile pentru aflarea adevărului in cauza, astfel cum sunt consfințite acestea de vechiul Cod de procedura civila.

La fel stau lucrurile si in ceea ce privește daunele interese compensatorii in suma de 6.514.985 lei reprezentând 20% din valoarea contractului de antrepriza (cuantificata de creditoare la nivelul sumei de 32.574.925 lei) pe care debitoarea i le datorează urmare a rezilierii contractului de antrepriza din culpa sa conform art. 1.2.2. coroborat cu art. 6.12. din contractul de antrepriza, potrivit cărora:

Beneficiarul poate sa rezilieze contractul, dupa emiterea unui preaviz de 7 zile, in cazul apariției uneia din următoarele situații:
1. Antreprenorul nu respecta, de minim 3 ori, prevederile contractului si solicitările Beneficiarului cu toate ca a fost notificat in scris de Beneficiar;
2. Daca intarzierile fata de graficul de execuție din culpa Antreprenorului si a subantreprenorilor sai depășesc 10 zile. In aceasta situație, Antreprenorul isi va ridica toate utilajele si va elibera frontul de lucru in termen de cel mult 5 zile de la data notificării Beneficiarului. In cazul ca Antreprenorul intarzie sa elibereze amplasamentul, acesta va plați beneficiarului o penalizare suplimentara de 1 % din valoarea rămasa a prezentului contract pentru fiecare zi de intarziere pana la evacuarea totala a șantierului.
3. Antreprenorul devine falit sau insolvabil, intra in lichidare sau impotriva lui s-a emis un ordin de executare silita".
In cazul sistării lucrărilor din motive imputabile Antreprenorului sau rezilierii Contractului conform art. 12.2, Antreprenorul este obligat să plătească daune-interese in cuantum de 20 % din valoarea contractului,,

Sub acest aspect, apreciază ca judecătorul sindic dispunea de toate datele si dovezile necesare pentru a stabili ca conduita contractuala a debitoarei insolvente a generat toate premisele pentru ca aceasta sa fie sancționată prin rezilierea contractului, sens in care menționează doar împrejurarea ca, după cum clar rezulta din procesele-verbale de recepție si expertiza contabila efectuata in dosarul arbitrai, la data de_ întârzierile înregistrate de reclamanta in raport de termenele prevăzute in graficul de execuție depășeau cu mult 10 zile.

Prin urmare, facand aplicarea prevederilor art.6.2. din contractul de antrepriza incheiat cu debitoarea raportat la valoarea estimativa a contractului de la data semnării acestuia (32.574.925 lei RON - conform estimării creditoarei bazate pe obiectul inițial al contractului sau 11.241.080,34 lei conform concluziei expertului contabil de la fila 7 a raportului de expertiza), rezulta ca daunele- interese pe care debitoarea i le datorează conform art. 6.2. din contract se ridica la suma de 6.514.985 lei (sau minim 2.248.216,06 lei, conform valorii contractului stabilita de experta contabila).

In al treilea rând, critică sentința apelata si sub aspectul încălcării grave a dreptului creditoarei la apărare prin aceea ca cererea creditoarei de amânare legitim formulata in baza art.156 C.pr.civ. la primul termen de judecata de după pronunțarea sentinței cu nr. 4710/_ a fost nejustificat respinsa, dar mai ales vis-a-vis de respingerea cererii creditoarei de probatiune formulate prin notele de ședința depuse la_ in sensul efectuării unei expertize contabile care sa sintetizeze înscrisurile probatorii depuse la dosar, in situația in care instanța nu era in măsura sa cenzureze si sa evalueze ea insasi respectivele inscrisuri.
Sub acest aspect, apreciază ca sentința apelata frizează absurdul in condițiile in care in partea introductiva a hotărârii instanța respinge cererea creditoarei de efectuare a expertizei contabile pe motiv ca aceasta nu este concludenta si utila pentru soluționarea cauzei, pentru ca in considerente
instanța sa isi intemeieze soluția de respingere a contestației creditoarei tocmai pe motivul ca "pentru a se lamuri intinderea creanței pretinse cu titlu de daune- interese ar fi fost necesara efectuarea unei expertize de specialitate atat in domeniul construcțiilor civile, pentru a se stabili deficientele in executarea contractului, cat si in domeniul contabilității respectiv ca "Aceste constatări nu pot fi realizate de instanța de judecata in baza inscrisurilor anexate cererii de admitere a creanțelor, pentru lămurirea împrejurărilor de fapt invocate fiind necesara părerea unor specialiști."
Nu in ultimul rand, soluția superficiala adoptata de prima instanța o privează indirect si de dreptul la acces la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului sub aspectul componentei sale privind efectivitatea accesului la justiție, intrucat refuzul comod al instanței de a analiza si valorifica înscrisurile probatorii anexate declarației de creanța a creditoarei si de a administra probele necesare pentru clarificarea si sintetizarea datelor din dosar golește practic de conținut dreptul ce îi este conferit de art. 73 alin.(1) si (2) din Legea nr.85/ 2006, transformandu-l intr-unul pur iluzoriu.

Aceasta cu atat mai mult cu cat, urmare a intrării debitoarei S.C. M. B.

S. in insolventa si suspendării de drept a cererii reconventionale formulate de creditoare contra acesteia in dosarul arbitraj nr. 389/2009 al Curții de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comerț si Industrie a României (cu șanse egale cu zero de a mai fi vreodată repusa pe rol), prezenta contestație reprezintă singura cale procedurala pe care o mai are la dispoziție pentru a-și dovedi si valorifica dreptul de creanța fata de debitoarea insolventa, motiv in plus care impune ca judecata prezentei contestații sa fie una completa si efectiva.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C. ea constată următoarele:

I. .

Prin contestația înregistrată la data de_ în dosarul nr._ /a3 creditoarea SC B. U_ a contestat tabelul preliminar de creanțe al debitoarei SC M. B. S. și a solicitat înscrierea sa la masa credală cu o creanță în cuantum 1.027.286 lei reprezentând daune interese moratorii datorate în temeiul art. 4.4, alin. 2, art. 4.5 și art. 4.6 din contractul de antrepriză nr. 287/_, cu o creanță în cuantum de 320.729 lei reprezentând totalul sumelor achitate de creditoare în contul datoriilor debitoarei, precum și cu creanța în cuantum de 6.514.985 lei reprezentând daune interese datorate de debitoare în temeiul art.

6.12 din contractul de antrepriză.

În motivarea contestației creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul de antrepriză nr. 287/2008 prin care debitoarea s-a obligat să execute lucrările de construcție și de instalații pentru un număr de 8 blocuri în municipiul A., str. P. nr. 1/c, însă în executarea contractului debitoarea a înregistrat întârzieri față de graficul de execuție, lucrările executate au fost necorespunzătoare și nu au fost finalizate. Creanța pretinsă de creditoare a făcut obiectul dosarului arbitral nr. 389/2009 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, însă ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, judecarea cererii a fost suspendată, creditoarea înțelegând să-și realizeze creanța în cadrul procedurii insolvenței debitoarei.

Creditoarea a arătat că a plătit și o parte din sumele pe care debitoarea le datora către SC G. I. S., iar aceste sume nu au fost decontate de debitoare.

Creditoarea a susținut că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitoare și că nu se justifică refuzul administratorului judiciar de a înscrie creditoarea la masa credală cu o creanță în cuantum de 7.863.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 4710/_ a fost definitivat tabelul de creanțe împotriva averii debitoarei SC M. B. S. și având în vedere că pentru soluționarea contestației formulate de creditoarea SC BL_ S. judecătorul sindic a considerat că pentru a se stabili întinderea creanței pretinse este necesară administrarea de probe, probe care de altfel au fost solicitate de creditoare prin notele de ședință depuse la dosar la data de_, în temeiul art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 s-a prorogat soluționarea contestației formulate de creditoarea SC BL_ S. împotriva tabelului preliminar de creanțe și s-a dispus înscrierea acesteia la masa credală în mod provizoriu sub condiția suspensivă a admiterii contestației cu o creanță chirografară în cuantum de

7.863.000 lei.

Ulterior, prin sentința recurată, judecătorul sindic a dispus, între altele, respingerea contestației formulate de creditoarea S.C. BL_ S. împotriva refuzului administratorului judiciar de a înscrie in tabelul preliminar de creanțe al debitoarei S.C. M. B. S. creanța creditoarei in suma totala de 7.863.000 lei invocata fata de debitoarea insolventa prin declarația de creanța depusa de creditoare la data de_ .

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut, in esență, ca creditoarea nu ar fi făcut dovada caracterului cert al creanței pretinse întrucât nu a depus la dosar acte care sa emane de la debitoare si prin care aceasta sa fi recunoscut executarea necorespunzătoare si cu întârziere a lucrărilor angajate in baza contractului de antrepriza cu nr. 287/ 0_ si câtimea pretențiilor sale.

De asemenea, s-a reținut ca creditoarea nu ar fi indicat in cerere modul de calcul al daunelor pretinse, precum si ca pentru stabilirea întinderii creanței pretinse cu titlu de daune-interese ar fi fost necesara efectuarea unei expertize de specialitate atât in domeniul construcțiilor civile, cât și in domeniul contabilității. De reținut este și că prin notele de ședința înregistrate de creditoare la data de_ creditoarea a solicitat in probatiune efectuarea unei expertize contabile, insa aceasta proba a fost respinsă, la termenul la care cauza a rămas în pronunțare, pe considerentul că recurenta nu a formulat obiectivele asupra cărora să se pronunțe expertul contabil.

C. ea apreciază că modalitatea de soluționare a diferendului nu este în acord cu exigențele procedurale, susținerile esențiale ale creditoarei nefiind analizate punctual.

Astfel, din înscrisurile anexate declarației de creanță, rezultă că prin contractul de antrepriză nr. 287/_ debitoarea SC M. B. S., în calitate de antreprenor, s-a obligat să execute anumite lucrări de construcții și instalații la un ansamblu de blocuri, beneficiara lucrărilor fiind creditoarea SC BL_ S. . Prețul contractului a fost stabilit în cuprinsul punctului VIII, iar elementele de stabilire a prețului a fost incluse în anexa nr. 2 a contractului, despre care judecătorul sindic a reținut că nu a fost anexată cererii de admitere a creanțelor și nici contestației formulate.

O parte din creanța pretinsă de creditoarea SC BL_ S. constă în daunele interese solicitate în temeiul clauzelor penale inserate în art. 4.4, 4.5, 4.6, precum și 6.12 din contract. Executarea stadiilor de lucrări trebuia să se realizeze în conformitate cu termenele stabilite în graficul de execuție, iar orice întârziere datorată culpei antreprenorului sau subantreprenorilor săi, mai mare de trei zile trebuia recuperată într-un termen de 15 zile, în caz contrar, urmând a se calcula o penalitate de 5% din valoarea situațiilor de lucrări întârziate(art. 4.4). În cazul în care existau întârzieri cauzate din culpa antreprenorului mai mari de

30 de zile, beneficiarul avea dreptul să introducă un alt antreprenor sau forță de muncă suplimentară pe cheltuiala antreprenorului inițial, iar costurile suplimentare urmau a fi deduse de către beneficiar din prețul forfetar, chiar la prețuri unitare mai mari decât cele ofertate(art. 4.5). În cazul în care termenul de predare nu era respectat, antreprenorul datora o penalitate de 0,3% din valoarea lucrărilor nerecepționate sau rămase de executat, pentru fiecare zi de întârziere(art. 4.6), iar în cazul sistării lucrărilor din motive imputabile antreprenorului sau rezilierii contractului conform art. 12.2 din contract, antreprenorul datora daune interese în cuantum de 20% din valoarea contractului.

Debitoarea nu a contestat împrejurarea că relațiile contractuale nu s-au derulat conform înțelegerii părților, contractul fiind reziliat, adresându-se ulterior Curții de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comerț si Industrie a României și solicitând obligarea creditoarei la plata unor sume de bani apreciate ca fiind datorate pentru lucrările executate anterior rezilierii, în dosar nr. 389/2009.

În acest dosar, creditoarea a formulat cerere reconvențională, ce are ca obiect sumele pe care aceasta încearcă să le valorifice în dosarul de insolvență. Conform susținerilor recurentei, în dosarul arbitral s-a efectuat o expertiză contabilă și una în construcții, care confirmă, cel puțin parțial, pretențiile formulate. De menționat este faptul că, deși anexat declarației de creanță, a fost depusă expertiza contabilă (fără însă a exista certitudinea că aceasta este varianta finală care a fost luată în calcul la pronunțarea sentinței), cea în construcții nu a fost anexată.

Înainte însă de pronunțarea sentinței arbitrale, urmare a intrării debitoarei

S.C. M. B. S. in insolvență, tribunalul arbitral a făcut aplicarea prev. art. 36 din LPI, suspendând soluționarea cererii reconvenționale, în acest context fiind corecte susținerile recurentei conform cărora prezenta contestație reprezintă, cel mai probabil, singura cale procedurala pe care o mai are la dispoziție pentru a-și dovedi si valorifica dreptul de creanța fata de debitoarea insolventa, un motiv in plus care impune ca judecata cererii sa fie una completă si efectivă.

Actele anexate în recurs atestă și împrejurarea că sentința arbitrală, pronunțată cu privire la cererea principală a debitoarei, a fost anulată de către C. ea de Apel București, în dosar nr._, care a reținut cauza pentru evocarea fondului, în limita convenției arbitrale. Având însă în vedere că părțile nu au fost în măsură să pună la dispoziția instanței o copie a acestei hotărâri, pentru a vedea dacă motivele de nulitate reținute influențează în vreun fel modul de soluționare al prezentei cauze, din perspectiva susținerilor recurentei conform cărora proba cu expertizele care au fost administrate se impune a fi luată în calcul, cu atât mai mult cu cât debitoarea nu a formulat obiecțiuni și nu a administrat contra-probe, C. ea constată că valoarea probatorie a acestor mijloace de probă nu poate fi stabilită la acest moment, acesta fiind unul dintre chestiunile care vor trebui să facă obiectul preocupărilor judecătorului sindic în rejudecare.

Pe de altă parte, chiar trecând peste aceste aspecte și achiesând tezei conform căreia contestația la tabel nu putea fi soluționată exclusiv pe baza unor probe care nu au fost administrate nemijlocit, nu se poate ignora faptul că recurenta a solicitat efectuarea unei expertize contabile și în prezentul dosar, cerere respinsă pe considerentul că nu au fost formulate obiective punctuale asupra cărora să se pronunțe expertul.

Or, prin raportare la cele anterior relevate, o astfel de măsură apare ca fiind nejustificată, existând suficiente elemente care să ateste că demersul recurentei

nu este vădit nefondat, tribunalul trebuind în acest context să-și manifeste, într- o formă sau alta, rolul activ și să stăruie pentru aflarea adevărului în cauză.

Ca atare, din moment ce susținerile contestatoarei nu aveau un caracter pur formal, tribunalul a soluționat, de principiu, chestiunea dedusă judecății, fără a se pronunța, în mod efectiv și în substanță, cu privire la ele.

Neanalizarea și nesoluționarea pe fond a argumentelor reclamantei, de o manieră care să fie compatibilă cu jurisprudența în materie a CEDO, la care se face referire în recurs, este de natură să atragă incidența prevederilor art. 312 alin. 3 și 5 referitoare la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu respectarea dreptului părților de a beneficia de toate gradele de jurisdicție prevăzute de lege referitor la chestiunile deduse judecății.

Această soluție se impune a fi adoptată și din perspectiva faptului că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, prima instanță nesocotind principiul procesual al rolului activ, întrucât nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză.

Judecătorii trebuie să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale; tocmai de aceasta - cum se precizează de art.129 alin.5 C.proc.civ. - ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, or, în cazul de față, creditoarea a formulat o cerere în probațiune care era pertinentă și utilă, tribunalul având fie posibilitatea de a formula obiectivele, fie, dată fiind soluția de respingere a cererii de amânare, să ordone reprezentantului recurentei depunerea la dosar a obiectivelor, cu luarea măsurilor procesuale corespunzătoare, în sensul amendării acestuia pentru tergiversarea soluționării cauzei.

Premisele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv, anulează principiul rolului activ al instanței, principiu care constituie practic o garanție a realizării drepturilor intereselor părților aflate în litigiu. Analiza silogismului judiciar conduce la ideea că rolul activ al judecătorului în procesul civil nu se poate înfățișa decât în ipostaza ordonării administrării probelor care aveau atitudinea de a lămuri împrejurările de fapt ale pricinii. Apărările evocate de creditoare nu au analizate de judecătorul fondului. Numai o expertiză contabilă ar fi avut a aptitudinea de a aduce clarificări cu privire la raporturile dintre părți.

Stabilirea situației de fapt este atributul suveran al instanței de fond, instanța de recurs putând acum să judece pricina în fond, pe baza probelor administrate și, eventual, a unor înscrisuri noi.

După cum s-a arătat în doctrină, "fără a avea putere să decidă, prin administrarea de noi probe sau readministrarea celor existente la dosar, asupra existenței sau inexistenței unui fapt ori asupra veracității unui mijloc de probațiune, instanța de recurs le poate declara îndoielnice și, în cazul când ele constituie elemente de bază în soluționarea procesului, să constate că fondul cauzei nu a fost cercetat și să caseze cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea fondului"; (P.Perju - Probleme de drept civil și drept procesual civil din practica Secției civile a Înaltei Curți de C. și Justiție, Dreptul nr. 5/2004, pag. 204).

C. ea apreciază că această ipoteză se regăsește și în prezenta cauză, fiind necesară administrarea probei cu expertiza contabilă, pentru a se clarifica situația litigioasă dedusă judecății, ținând cont de raporturile juridice constituite de părți în baza contractului de antrepriză.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 312 C.proc.civ. instanța va admite recursul declarat de creditoarei, casând sentința și dispunând trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a se completa probațiunea administrată, în acord cu cele mai sus expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de creditoarea SC BL_ S. împotriva sentinței civile nr.578 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a5 al Tribunalului S. izat C. pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,		JUDECĂTOR,		JUDECĂTOR,
S. Al H.	M.	B. M.	S.

GREFIER,

M. N. Țâr

Red.M.B./dact.L.C.C.

2 ex./_

Jud.fond: S. Ivănescu

← Decizia civilă nr. 1/2013. Alte cereri		Încheierea civilă nr. 131/2013. Alte cereri →

Decizia civilă nr. 5764/2013. Alte cereri

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 5764/2013. Alte cereri