Decizia civilă nr. 149/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 149/2013

Ședința publică din data de 11 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTOR: S. AL H.

GREFIER: D. B.

S-au luat în examinare-în vederea pronunțării, apelurile declarate de reclamanții S. V., S. M. A., S. E. S., S. R. C., SS ,

S. R. M., SA, L. V., L. C. C. - PRIN T. F. A., L.

N. A. - PRIN T. F. A., Ș. N., Ș. P., P. G. D.

, Ș. N. A., R. M. C., C. G., C. F., C. I., P. I.

- PRIN M. B. R. și de pârâta apelantă SC A. A. -R. A. SA B. împotriva Sentinței civile nr. 423/2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița- Năsăud, precum și cererea de aderare la apel formulată de R. L. I., intimat R. A. - prin mama R. L. I., L. V., L. C. - C. ȘI L. N. - A., având ca obiect pretenții.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de _

, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.423 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții R. L. I., R. A. - prin mama R. L. I., S. V., S. M. A., S. E. S., S. R. C., SS, S. R. M., SA

, L. V., L. C. C. - prin tutore F. A., L. N. A. - prin

tutore F. A., Ș. N., Ș. P., P. G. D., Ș. N.

, R. M. C., C. G., C. F., C. I., P. I. - prin mama
R., împotriva pârâtei SA A. R. SA.
A fost obligată pe pârâta Societatea de A. -R. A. S.A. B. să plătească în favoarea reclamanților despăgubiri civile, astfel:
- 90.000 lei daune morale în favoarea reclamantei R. L. I. ;
- 100.000 lei daune morale și o sumă periodică de 200 lei lunar de la data accidentului -_ și până la majorat în favoarea minorului R. A., născut la data de 18 iunie 2010
- 50.000 lei daune morale și 20.000 lei daune materiale în favoarea reclamantului S. V. ;
- câte 40.000 lei daune morale în favoarea fiecăruia dintre reclamanții: S.

A., S. E. S., S. R. C., SS, SA și S. R. M.
;
- 90.000 lei daune morale în favoarea reclamantului L. V. ;
- 100.000 lei daune morale și o sumă periodică de 133 lei lunar de la data accidentului -_ și până la majorat, în favoarea minorului L. C. -C.
  , născut la data de 08 mai 2000;
- 120.000 lei daune morale și o sumă periodică de 133 lei lunar, de la data accidentului-_ și până la majorat în favoarea minorului L. N. A.
  ,născut la_ ;
- 50.000 lei daune morale și 20.000 lei daune materiale în favoarea reclamantului Șipotean N. ;
- câte 40.000 lei daune morale fiecăruia dintre reclamanții: P. G. D.
  , Ș. N. A. și R. M. C. ;
- 50.000 lei daune morale în favoarea reclamantei Ș. P. ;
- câte 35.000 lei daune morale în favoarea fiecăruia dintre reclamanții C.

și C. F. ;
- 15.000 lei daune materiale în favoarea reclamanților C. G. și C. F.
  ;
- 30.000 lei daune morale în favoarea reclamantului C. I. ;
- 20.000 lei daune morale în favoarea reclamantului P. I. ;

A fost obligată pârâta la plata penalităților de 0,1 % pe zi întârziere la

sumele acordate, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata efectivă a sumelor.

S-a respins ca neîntemeiat petitul din precizarea de acțiune (f.86) de obligare a pârâtei către reclamantul Ș. N. la plata sumei de 25.601,4 lei cu titlu de daune materiale.

A fost obligată pârâta Societatea de A. -R. A. S.A. B. la plata următoarelor sume cu titlu de cheltuieli de judecată:

- câte 1000 lei reclamanților R.	L. I.	și L.	V.	;
- câte 2.166 lei reclamanților S.	V.	și C.		G.	și 2.366 lei

reclamantului Ș. N. .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Cele două excepții invocate prin întâmpinare, respectiv excepția netimbrării și a prematurității acțiunii au fost respinse ca neîntemeiate, prin încheierea din data de 25 mai 2012 (f. 88).

Examinând pe fond acțiunea reclamanților

, prin prisma dispozițiilor legale în materie, a probelor administrate în prezentul dosar și dosarul penal nr. 5/P/2012 (acvirat), s-au reținut următoarele:

La data de_ organele de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Bistrița Năsăud au fost sesizate că pe DN 17, pe raza localității Tiha Bârgăului, jud. Bistrița Năsăud s-a produs un accident rutier soldat cu decesul unor persoane și vătămarea corporală a altora .

S-a constatat că numitul Ciurea I. conducea autoturismul marca Audi 80 cu nr. de înmatriculare MS - 09 - DZE în direcția Prundu Bârgăului Tureac. În autoturism se mai aflau încă șase persoane, respectiv Pasăre D., Bruj L., C.

G., Țigănoi Ioniță, P. I. (recl.de rând 21 care era ținut în brațe de un alt pasager) și M. Teodor.

În localitatea Tiha Bărgăului făptuitorul a intrat în depășirea altei mașini, într-o zonă unde manevra era interzisă, astfel că a intrat în coliziune frontală cu autoturismul VW Passat cu nr. BC - 557 - XN, condus regulamentar din sens invers de către victima S. Vijay, în mașina căruia se aflau L. V., L. E. A.

, L. N. A. și L. C. C. .

În urma accidentului a rezultat decesul conducătorilor auto Ciurea I. și

S. Vijay, precum și a pasagerilor L. E. A. și C. G. . Toți ceilalți au suferit leziuni corporale traumatice.

S-a constat și că făptuitorul Ciurea I. nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, dar și că avea o alcoolemie de 1,35 gr/l alcool pur în sânge.

Întrucât în cauză a intervenit decesul făptuitorului, în baza art. 10 lit. g C. pr. penală s-a dispus prin Rezoluția procurorului din_ neînceperea urmăririi penale față de Ciurea I., eventualele despăgubiri civile urmând a se formula pe calea acțiunii civile de la societatea de asigurări sau de la moștenitorii făptuitorului.

Starea de fapt privind accidentul de circulație din_ și vinovăția în producerea acestuia este dovedită cu actele dosarului penal nr. 5/P/2012al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud ( acvirat) și nu este contestată nici de intimata A. care este asiguratorul de răspundere civilă auto în condițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, în baza Poliței de asigurare RCA depusă și la prezentul dosar (f. 42).

De asemenea, reclamanții au făcut dovada gradului de rudenie cu victimele decedate în accident, cu actele de stare civilă depuse la dosar și existente, în parte și la dosarul penal.

Pentru o mai bună evidență și administrare a probelor, reclamanții au fost împărțiți în trei grupuri, respectiv pe păgubiți ai celor 3 persoane decedate în accident: pentru decedat S. VIJAY (21 ani), reclamanții de ordin 1-9; pentru decedat L. E. A. (31 ani), reclamanții de ordin 10-17; pentru decedat C.

G. (21 ani), reclamanții de ordin 18-21.

Fiecare din cele trei categorii de reclamanți au solicitat atât despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare și îndeplinirea ritualurilor creștinești dar și daune morale, în cuantumuri diferite, funcție de gradul de rudenie, de la 1.200.000lei pentru soții, părinții și copii ai decedaților și câte

120.000 lei frații și surorile, iar reclamantul de ordin 21, victimă la rândul ei a solicitat 100.000 lei dar și daune materiale ca urmare a vătămărilor corporale. Daune materiale pentru vătămări corporale au solicitat și reclamanții de rând 10,11,12, respectiv L. V. și cei doi copii - L. C. C. și L. N. A.

De asemenea, pentru copii s-a cerut suma globală reprezentând pensia de întreținere până la majorat.

În ceea ce privește daunele materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și îndeplinirea ritualurilor creștinești, tribunalul a reținut că acestea au fost dovedite cu actele depuse la dosar și martorii audiați în cauză (f. 123, 132, 133, 134), în limita sumelor de 20.000 lei pentru defunctul S. VIJAY, ce se va plăti reclamantului S. V. - tată care a efectuat aceste cheltuieli,

30.000 lei pentru defuncta L. E. A., ce se va achita tatălui Ș. NICOLAI care a avansat cheltuielile și 15.000 lei pentru defunctul C. G. ce se va achita părinților C. G. și F. . Este de menționat că pentru acest din urmă defunct, deși s-a făcut dovada cheltuielilor de înmormântare în limita sumei de

20.000 lei s-a redus această sumă de către instanță cu ¼, având în vedere și culpa victimei decedate care s-a urcat cu alte 6 persoane în autoturismul ce era condus de un cunoscut al său, care nu avea permis de conducere și era în stare avansată de ebrietate.

Practica judiciară s-a pronunțat constat în sensul că la acordarea daunelor

-atât materiale cât și morale - instanța va ține cont și de cota de vinovăție a victimelor la producerea accidentelor de circulație și implicit rezultatul acestora.

De asemenea, în favoarea minorilor victimelor decedate, respectiv Rizmireș

A., născut la 18 iunie 2010 (copil recunoscut al defunctului S. VIJAY, v.f.

13) și celor 2 copii ai defunctei L. E. A., reclamanții L. C. C., născut la_ (f. 24) și L. N. A., născut la_ /f. 26) se vor stabili rente lunare de întreținere până la majoratul acestora, de câte 200 lei pentru minorul Rizmireș A. și câte 133 lei lunar pentru ceilalți doi minori, rente

calculate în baza prev. art.86 și 94 Codul Familiei,)aplicabile raporturilor juridice născute ca urmare a accidentului din data de_, prin raportare la venitul minim pe economie de cca. 800 lei.

Referitor la celelalte daune materiale solicitate de reclamanți,tribunalul a reținut că pentru autoturismul VW Passat,cu nr.de înmatriculare în Italia, BC- 557-XN,avariat în accident, nu numai că nu s-a făcut dovada sumei solicitate de recl.R. L. I. și apoi,prin precizarea de acțiune,de către recl.L. V. dar nu s-a făcut nici dovada proprietății bunului avariat în accident de către vreunul dintre reclamanți,doar proprietarul fiind îndreptățit la despăgubiri. Din actele dosarului și așa cum s-a reținut și de către poliție, proprietar al acestui autoturism este numitul R. Dragoș Mihai (f.1 și 74 dosar penal nr.5/P/2012,acvirat) și nu s-a făcut o altă dovadă că proprietatea autoturismului s-ar fi transferat legal la unul din reclamanții care au solicitat să fie despăgubiți prin avarierea acestuia și nici nu au fost împuterniciți în acest sens.

De asemenea, reclamanții de rând. 10,11,12, și 21, respectiv L. V. și cei doi copii - L. C. C. și L. N. A., precum și reclamantul P.

I., nu au făcut dovada unor prejudicii materiale de câte 30.000 lei cum au solicitat prin acțiune și nici pentru alte sume,astfel că nu vor fi acordate astfel de despăgubiri materiale.

În ceea ce privește daunele morale instanța a reținut că potrivit doctrinei juridice și jurisprudenței, prejudiciul moral este consecința negativă nesusceptibilă de evaluare pecuniară care rezultă din lezarea unui drept sau

interes nepatrimonial cum ar fi: dreptul la viață, la integritate corporală, la sănătate, la onoare etc. și constă în moartea, durerile fizice sau/și psihice cauzate prin vătămarea integrității corporale sau a sănătății, atingerea onoarei sau reputației unor persoane.

De asemenea,doctrina și jurisprudența au recunoscut ca fiind un prejudiciu moral suferința de ordin afectiv pentru pierderea unei persoane apropiate iar în cauză,prin declarațiile martorilor audiați, s-a dovedit că între victimele decedate și rudele apropiate (reclamanții din acțiune) arau relații apropiate, de afecțiune și sprijin material, cu atât mai mult cu cât victimele decedate erau persoane tinere.

Potrivit prev.art.49 din L.nr.l36/l995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, în cazul asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule (Cap.3),

"asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule… a căror drepturi se exercită direct împotriva asigurătorului, în cazul în care se solicită ca stabilirea lor să se facă prin hotărâre

judecătorească (art.54 alin.l).

Așadar, fiind de principiu că în cazul răspunderii civile delictuale, prejudiciul trebuie reparat integral, fie el material sau moral, pârâta A. SA, în calitate de asigurator a fost obligată să plătească reclamanților prejudiciile morale cauzate de decesul celor 3 victime ale accidentului rutier.

Tribunalul a apreciat, în concordanță și cu practica judiciară, că toți reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri morale, în mod diferențiat, în funcție de gradul de rudenie cu victimele decedate și în funcție de care se apreciază și suferințele psihice, prezente și viitoare, a lipsei de afecțiune din partea celor apropiați ori de ajutor și sprijin material și moral în diferite etape ale vieții fiecăruia dintre reclamanți.

Astfel tribunalul a apreciat că sunt de natură să aducă o compensație corespunzătoare a prejudiciilor morale, suma de câte 90.000 lei pentru soții victimelor decedat (este asimilată în această categorie și reclamanta R. L. I.

care a trăit în concubinaj cu decedatul S. Vijai, având și pe minorul R. A.

), câte 50.000 lei pentru părinții decedaților și câte 40.000 lei pentru frații / surorile acestora.

S-au acordat daune morale mai mari, respectiv câte 100.000 lei în favoarea copiilor minori ai decedaților S. VIJAY și L. E. A., cu precizarea că pentru minorul L. C. C. (născut la 08 mai 2010) și care este bolnav psihic ( Oligofrenie gr. II, v.f. 46 dosar penal), având nevoie de sprijin și afecțiune suplimentară, mai ales din partea mamei, suma să fie mai mare, respectiv de

120.000 lei, dar acesta a suferit și vătămări corporale (v.f. 46 dosar penal),.

Pentru reclamanții C. Gravil și F. - părinții defunctului C. G. și reclamantul C. I. - frate, se vor reduce corespunzător și daunele morale la câte 35.000 lei pentru părinți și 30.000 lei pentru frate cu aceeași motivare de la justificarea daunelor materiale, ținând cont și de cota de ¼ de vinovăție a decedatului.

Reclamanții minori, prin avocat, au solicitat acordarea unor sume globale care să reprezinte aceste rente de întreținere dar nu au menționat modul de calcul și, mai ales, nu au motivat necesitatea plății globale anticipate.

În ce-l privește pe reclamantul de ordinul 21, P. I. care a solicitat atât daune morale de 100.000 lei cât și daune materiale de 30.000 lei ca urmare a vătămărilor corporale, instanța a acordat suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferințele datorate vătămărilor corporale dovedite cu expertiză medico-legală, prin leziuni ce au necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale /f. 52- 53 dosar penal).

Este de menționat că și la această victimă s-a aplicat același principiu de reducere a despăgubirilor întrucât acesta s-a urcat cu alte 6 persoane în autoturismul condus de prietenul său (f.64 dosar penal), fără carnet de conducere și în stare avansată de ebrietate, ceea ce denotă că are o contribuție importantă la vătămarea sa.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate, acestea nu s-au acordat întrucât nu au fost dovedite.

În baza prev. art. 36 alin.1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr.14/25.nov.2011, valabil pentru accidentele produse în anul 2011, asiguratorul de răspundere civilă auto (R.C.A.) a fost obligat să plătească reclamanților penalități de întârziere de 0,1% pe zi la sumele acordate, începând cu a 11 - a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a sumelor.

De asemenea, în baza art. 274 C. pr. civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamanților Rizmireș Lisa I. și L. V. câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare pentru avocat, reclamanților S. V. și C. G., câte 2.166 lei și 2.366 lei reclamantului Sipotean N., justificate cu chitanțele depuse la dosar.

Pârâta a cerut să nu fie obligată la cheltuieli de judecată întrucât nu a putut face o ofertă din vina reclamanților care nu au prezentat acte justificative, însă instanța a apreciat că este culpă procesuală întrucât nu s-a prezentat nici la conciliere, nici la mediere, conform dovezilor depuse la dosar (f. 48 - 53).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții S. V., SZUCZ M. A., SZUCZ E. S., SZUCZ R. C., SS, SZUCZ R.

M., SZUCZ A., L. V., L. C. C. prin tata L. V., L. N.

prin tata L. V., Ș. N., Ș. P., P. G. D., Ș. N. A., R. M. C., C. G., C. F., C. I., P. I. prin mama B. R. și pârâta SC A. A. -R. A. SA B. .
1. Prin apelul declarat de reclamanții S. V., SZUCZ M. A., SZUCZ E. S., SZUCZ R. C., SS, SZUCZ R. M., SZUCZ A. ,
  L. V., L. C. C. prin tata L. V., L. N. A. prin tata L. V., Ș. N., Ș. P., P. G. D., Ș. N. A. ,
  R. M. C., C. G., C. F., C. I., P. I. prin mama B.
  R.
  s-a solicitat schimbarea în parte a Sentinței Civile nr. 423/2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate părților vătămate la un nivel decent și în acord cu suferința acestor persoane și a acordării daunelor materiale minorilor L. C.
  C. în cuantum de 10.773 și L. N. A., în cuantum de 21.280 lei, în sumă globală precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părți.
  În motivare s-a arătat că:
  In fapt, prin sentința nr.423/2013, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților, a obligat pârâta SC A. A. R. SA să achite cu titlul de despăgubiri morale și materiale următoarele sume:
  -către S. V. suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale și 20.000 lei, cu titlu de daune materiale;
  -către S. M. A., S. E. S., S. R. C., SS, S. R.
  M., SA, câte 40.000 lei, cu titlu de daune morale;
  -către L. V., suma de 90.000 lei cu titlu de daune morale;
  -către L. C. C., suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale și o sumă periodică de 133 lei lunar de la data accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani;
  -către L. N. A., suma de 120.000 lei cu titlu de daune morale și o sumă periodică de 133 lei lunar de la data accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani;
  -către Ș. N., suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale și 20.000 lei cu titlu de daune materiale;
  -către Ș.
  P.
  , suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale;
  -către P.
  G.
  D., Ș. N. A. și R. M. C.
  suma de
  40.000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale;
  -către C. G. și C. F. suma de 35.000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale;
  -către C. I., suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale;
  -către P. lonuț, suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
  Instanța de fond a mai luat act că la data producerii accidentului rutier soldat cu decesul numiților S. Vijai, L. E. A. și C. G. autoturismul
  inculpatului era asigurat pentru răspundere civilă la societatea de asigurare SC
  A. A. R. SA, pârâta în prezenta cauză.
  În mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt iar din probele administrate instanța a concluzionat că reclamanții apelanți sunt marcați de tragicul accident.
  În ceea ce privește daunelor morale solicitate de familiile S., L., C., existența acestora a fost apreciată de instanța de fond a fi incontestabilă. Instanța a apreciat că viața de zi cu zi a reclamanților apelanți a fost afectată de pierderea intempestivă a unei persoane apropiate.
  Referitor la repararea prejudiciului moral, instanța a apreciat că sumele ce se cuvin reclamanților apelanți nu are în nici un caz menirea de a reprezenta un preț al durerii sau de a suplini lipsa soților, părinților, copiilor, și fraților din viața acestora.
  Din contră, din această perspectivă prejudiciul moral este ireparabil. Instanța a considerat că este totuși, necesar, să se acorde posibilitatea acestor reclamanți de a beneficia de banii necesari pentru a-și asigura în viața de zi cu zi
  o ambianță care să contribuie într-o anumită măsură la diminuarea suferinței inerente.
  Din această perspectivă, reclamanții apelanți consideră că instanța de fond nu a apreciat în mod corect durerea familiilor îndoliate, impactul pe care acel grav accident 1-a avut asupra celor rămași. Este de la sine înțeles că suferința psihică încercată este cu atât mai intensa cu cât relațiile dintre cei dispăruți și cei rămași au fost mai intense.
  În acest context solicită a se avea în vedere faptul că prejudiciul moral suferit de reclamanții apelanți este nu numai prezumat, dar a fost pe deplin dovedit cu martorii audiați în cauză care au arătat care erau efectiv relațiile de
  familie ale tuturor reclamanților cu cei decedați, instanța punând întrebări punctuale cu privire la aspecte importante pentru cuantificarea prejudiciului suferit de aceștia.
  Arată că este recunoscută de doctrina "...suferința de ordin afectiv pentru pierderea unei persoane apropiate..."", ca fiind un prejudiciu moral, care îndreptățește la plata unor despăgubiri morale.
  Într-adevăr este atributul exclusiv al instanței să stabilească cuantumul daunelor morale însă aprecierea asupra cuantumului acestora, trebuie să se facă având în vedere, trauma suferită de soții, părinții, copiii, respectiv frații celor decedați în evenimentul rutier din data de_ .
  Familiile Szucz, L., C. au fost fericite, frumoase, relațiile erau foarte bune, iar decesul a adus multă durere și suferință. Dispariția unui membru al familiei a avut urmări grave în viața ulterioară a părințiilor și fraților acestora,
  care au suferit și suferă în continuare. Nici unuia nu i-a fost ușor să depășească această grea barieră, prin acceptarea acestei crude realități. Deși au trecut doi ani de la acel tragic accident, aceștia încă mai plâng moartea celor dragi. Este mai mult decât evidentă suferința, trauma psihică pe care nu au reușit să o depășească. Este de la sine înțeles că suferința psihică încercată este cu atât mai intensă cu cât relațiile de afecțiune dintre cei dispăruți și cei rămași au fost mai
  intense. Pierderea ființei dragi în tragicul accident produs, reprezintă un dezechilibru, o distrugere psihică, dar și fizică, având în vedere relațiile frumoase de familie.
  Durerea pierderii unui părinte, fiu și frate nu se compară cu nimic altceva. Este cu totul nefiresc și împotriva legilor naturii. Lipsa suportului material, ce poate fi compensată, este doar cea mai mică dintre pierderi. Un astfel de eveniment zdruncină din temelii orice credință, orice speranță, orice sentimente.
  Daunele morale solicitate pentru cei trei răniți, respectiv L. N. A., L.
  C. C., P. I., au fost pe măsura suferinței acestora, aceștia sunt încă foarte marcați de accident. Cei doi minori L. N. A. și L. C. C., pe
  lângă pierderea mamei au avut și grave suferințe fizice. L. N. A. la numai 4 ani, în urma accidentului rutier a suferit luxație coxo-femurală dreaptă redusă în gips, contuzie coloană vertebrală, contuzie toracică, necesitând 54-55 zile de îngrijiri medicale. Leziunile suferite îi determină o pierdere totală a capacității de muncă, fiind încadrat în gradul 1 de invaliditate.
  L. C. C. la vîrsta de 11 ani a suferit în urma accidentului rutier leziuni corporale traumatice care au necesitat 28-30 zile de îngrijiri medical, fiind încadrat în gradul de handicap Deficiență funcțională accentuată, cod handicap 7.
  P. I. la vîrsta de 17 ani a suferit politraumatisme produse în urma accidentului rutier, traumatisme toraco-abdominale, fractura 1/3 medie ambele oase antebraț drept, fractura 1/3 medie antebraț stâng, fractura 1/3 medie femur drept, leziunile suferite necesitând 75-80 zile îngrijiri medicale.
  Pentru aceste considerente solicită a se majora substanțial cuantumul daunelor morale acordate tuturor reclamanților apelanți.
  Apelanții au înțeles să critice hotărârea instanței de fond și sub aspectul neacordării daunelor materiale pentru minorii L. C. C., în cuantum de 10.799,731ei și L. N. A., în cuantum de 21.332,8 lei, în sume globale și nu ca prestații periodice.
  Daunele materiale solicitate de minorii L. C. C. și L. N. A. în cuantum de 10.799,73.00 lei respectiv în cuantum de 21.332,8 lei reprezintă 1/6 din salariul minim pe economie de la data producerii accidentului, până la împlinirea vârstei de 18 ani, având în vedere faptul că aceștia sunt lipsiți de afecțiunea și întreținerea mamei lor. M. au suferit un prejudiciu material ce se impune a fi reparat, prin acordarea daunelor materiale solicitate în cuantum de 10.799,73 lei pentru L. C. C. și 21.332,8 lei pentru L. N. A., reprezentând prestație de întreținere pentru minorii L. C. C. și L. N.
  A. pe care o solicită în sume globale și nu ca prestații periodice lunare.
  Instanța de fond a apreciat în mod eronat că pensia nu poate fi acordată ca o sumă globală, ci doar ca o prestație periodică lunară, nici un text de lege în vigoare la data decesului sau la data pronunțării sentinței neinterzicând acesta. Ori, acolo unde legea nu interzice înseamnă că permite iar repararea prejudiciului material cauzat printr-o faptă ilicită trebuie să fie integrală. Persoana păgubită este cea care are alegerea între a solicita acordarea pensiei de întreținere ca prestație periodică lunară sau ca sumă globală. De astfel, acordarea pensiei ca sumă globală este benefică atât pentru cel care pretinde această sumă putând fi eficient investită, cât și pentru cel ce o datorează întrucât
  evită judecăți ulterioare care pot urmări majorarea pensiei în raport de evoluția salariului minim pe economie.
  Depune în acest sens decizia 199/2011 a Curții de Apel Craiova rămasă definitivă prin care într-o speță similară a obligat asigurătorul la plata pensiei de întreținere pentru o minoră în sumă globală, sumă calculată la 1/4 din salariul tatălui de la decesul acestuia și până la majoratul minorei.
  Apreciază că daunele morale solicitate de părțile vătămate sunt îndestulătoare pentru compensarea prejudiciilor morale suferite precum și în concordanță cu practica judiciară europeană în materie și desigur cu o serie de hotărâri ale unor instanțe judecătorești din România.
  În îndeplinirea dificilei sarcini de stabilire a cuantumului daunelor morale, instanța poate și trebuie să se orienteze după practica judiciară din România astfel, înțelege să depună la dosarul cauzei o serie de decizii pronunțate de instanțe de judecată în spețe similare.
2. Prin apelul declarat de pârâta SOCIETATEA DE A. R. A. SA B., cu sediul procesual ales la Sucursala Bistrița
  s-a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se admită apelul, să se desființeze sentința civilă menționată a Tribunalului Bistrița-Năsăud și să se pronunțe o noua hotărâre prin care să se admită, in parte, pretențiile pârtilor civile numai în măsura în care acestea au fost dovedite si raportat practica judiciara in materie, respectiv să se dispună diminuarea sumelor acordate cu titlu de daune morale de către instanța de fond.

În motivare s-a arătat că în fapt:

1. Instanța de fond a apreciat situația de fapt în mod eronat, cu neobservarea legislației aplicabile.

In materie de răspundere civila auto obligatorie, legiuitorul a reglementat cu strictețe modul de stabilire a despăgubirilor către terțele persoane păgubite, acoperind o arie mult mai restrânsă decât cea conferita de Codul civil in materie de răspundere civila delictuala. Astfel, din rațiuni economice, ASIGURĂTORUL

RCA preia prin contract, in condițiile legale, doar o parte din răspunderea conducătorului auto vinovat, restul rămânând in sarcina exclusiva a acestuia din urmă.

În ceea ce privește despăgubirile acordate reclamanților, societatea pârâtă răspunde IN RAPORT DE ÎNTINDEREA RĂSPUNDERII ASIGURATULUI SĂU, iar

repararea daunelor materiale si morale poate fi efectuata numai in condițiile si in limitele stabilite de art. 24 din Normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 5/2010 (în vigoare Ia data producerii accidentului), daca acestea sunt probate si justificate si nu au fost despăgubite din fondurile de asigurări sociale.

Potrivit Cap. II Stabilirea despăgubirilor in cazul vătămării corporale sau al decesului Art. 49 pct. 2 din Normele Ordinului CSA nr. 5/2010: "La stabilirea despăgubirilor in cazul [..] decesului unor persoane se au in vedere următoarele:
In caz de deces:
1. cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerara, precum si cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
2. cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pana la localitatea in care se face înmormântarea;
3. veniturile nete nerealizate si alte eventuale cheltuieli rezultate in perioada de la data producerii accidentului si pana la data decesului, prevăzute la pct. 1, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
4. daunele morale: in conformitate cu legislația si jurisprudenta din România.
Prin urmare, despăgubirile materiale acordate de instanța de fond urmează a fi corect dimensionate, in măsura in care sunt dovedite, căci pârâta, in calitate de asigurător de răspundere civila, nu poate acoperi decât strict prejudiciile cauzate ca urmare a evenimentului rutier.
Învederează că, în dovedirea pretențiilor de 20.000 lei- daune materiale, pentru defunctul S. Vijay (ce se vor plăti reclamantului S. victor - tatăl care a efectuat aceste cheltuieli), de 30.000 lei - daune materiale, pentru defuncta L.
E. A. (ce se vor plăti tatălui Ș. N. care a avansat cheltuielile), de
15.000 lei pentru defunctul C. G. (ce se vor achita părinților C. G. și F.
) "tribunalul reține că acestea au fost dovedite cu actele depuse la dosar și martorii audiați în cauză" (s.n.).Or, martorii nu au fost în măsură a preciza cu exactitate cuantumul sumelor cheltuite cu înmormântarea și îndeplinirea ritualurilor creștinești.
In ceea ce privește daunele materiale pentru defunctul C. G., deși instanța de fond reține, fără a avea vreun dubiu, "culpa victimei decedate care s-a urcat cu alte 6 persoane în autoturismul ce era condus de un cunoscut al său, care nu avea permis de conducere și era în stare avansată de ebrietate." Procedează la reducerea sumei cu doar ¼. Decesul victimei nu s-ar fi produs dacă aceasta n-ar fi avut conduita descrisă, apreciind fără temei că rezultatul conduitei sale nu se va produce, deși, probabil, 1-a prevăzut, dar nu 1-a acceptat. Instanța de fond reține, de altfel, că "Practica judiciară s-a pronunțat
constant în sensul că la acordarea daunelor - atât materiale cât și morale - instanța va ține cont și de cota de vinovăție a victimelor la producerea accidentelor de circulație și implicit rezultatul acestora." Paradoxal, instanța, omițând să aplice principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", diminuează cu doar 1/4 sumele solicitate de către reclamanți, deși, în opinia pârâtei, culpa victimei trebuia sa atragă anularea pretențiilor - materiale și morale - ale acesteia, respectiv ale moștenitorilor. Pentru aceste argumente,
apreciază că se impune cenzurarea soluției date de instanța de fond, în sensul neacordarii pretențiilor - daune materiale și morale - pentru defunctul C. G. . Pentru identitate de rațiune, Daunele morale solicitate de către reclamantul
-intimat P. I., care s-a urcat cu alte 6 persoane în autoturismul condus de prietenul său, fără carnet de conducere și în stare avansată de ebrietate nu ar fi trebuit acordate.
Cu privire la daunele morale, solicită diminuarea cuantumului acestora, deoarece il consideră ca nefiind just apreciat de instanța de fond, fiind disproporționat in raport cu prejudiciile suferite de reclamantii-intimati si probele administrate, intrucat, desi nu se poate realiza o reparare efectiva a acestui prejudiciu, se impune a se asigura o compensație echitabila pentru prejudiciul cauzat reclamanților-intimati in raport de suferințele psihice cauzate ca urmare a decesului numiților S. Vijaz, L. E. A. și C. G. .
Cuantumul daunelor morale trebuie stabilit de instanța astfel incat sa reprezinte o compensare a suferinței morale a reclamantilor-intimati. Cuantificarea acestei suferințe este in mod obiectiv greu de realizat in termeni pecuniari insa practica judiciara a stabilit anumite criterii si a concretizat modul de determinare a despăgubirilor.
Nu putem decât constata ca sumele acordate de către instanța de fond cu titlu de daune morale reclamanților sunt excesive, prin raportare la practica consacrata in materie, astfel ca pot fi considerate ca depășesc scopul acoperirii prejudiciului, constituind un venit nejustificat pentru reclamanți.
Raportat la jurisprudenta instanțelor naționale in aceasta materie, stabilirea unor daune morale la nivelul celor acordate de instanța de fond ar reprezenta o sarcina excesiva, suplimentara si disproporționata raportat la prejudiciul moral efectiv suportat de către reclamanți. In speța, se impune a se face aplicarea principiului proportionalitatii, astfel incat rezulta ca necesara asigurarea unui echilibru intre sancțiune si comportament.
Consideră totodată, ca la stabilirea cuantumului daunelor morale nu trebuie sa se tinda către atingerea limitei maxime de despăgubire prevăzuta prin ordinul aplicabil, ci, despăgubirea acordata trebuie sa fie apreciata de către instanța in mod rezonabil si echitabil, pentru a se evita obținerea unui castig necuvenit.
Regula care carmuieste repararea prejudiciului in materia asigurărilor este aceea ca se au in vedere numai prejudiciile efective suferite, nu si beneficiul nerealizat.
Ori, având in vedere cuantumul exagerat al despăgubirilor acordate de instanța de fond, își pune următoarele întrebări: Daca nu s-ar fi produs accidentul, oare numitul S. Vijay avea o situație materiala atat de buna astfel incat sa asigure reclamanților 480.000 lei? Suma ce in prezent echivalează cu contravaloarea a 3 apartamente cu 3 camere. Daca nu s-ar fi produs accidentul, oare numita L. E. A. avea o situație materiala atat de buna astfel incat sa asigure reclamanților 530.000 lei? Daca nu s-ar fi produs accidentul oare numitul C. G. avea o situație materiala atat de buna astfel incat sa asigure reclamanților 120.000 lei? Sau, daca nu ar fi fost instituita obligația asigurării autoturismelor si nu ar fi existat asigurător, atunci instanța ar fi obligat conducătorul auto răspunzător de producerea accidentului la plata unor despăgubiri la fel de mari?
Faptul ca despăgubirile urmează sa fie preluate de asigurătorul RCA in baza unui contract de asigurare nu poate constitui motiv de amplificare a nivelului acestor despăgubiri numai pentru ca "are cine si de unde sa plătească" - O astfel de abordare, fara justificare in prevederile legale, creează grave discrepante intre diversele categorii de victime, desi nu se poate considera ca
durerea pricinuita prin pierderea unei ființe dragi ar fi mai mica in cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție pentru care nu exista asigurător sa preia plata daunelor morale.
Învederează ca potrivit practicii constante a Curții de Apel C. - a se vedea de ex. Hotărârea pronunțata in ds._, pentru o fapta de omor deosebit de grav, deci pentru săvârșirea unei infracțiuni mult mai grave, instanța de apel a condamnat inculpatul sa achite fiecăreia dintre părțile civile suma de 15.000 Euro... Si atunci, se pune întrebarea, oare cum ar fi putut fi obligat făptuitorul Ciurea I. care a săvârșit o infracțiune mai puțin grava, la plata unei sume mai mari decât cea la care este obligat inculpatul in mod obișnuit pentru o infracțiune cu mult mai grava?
Apreciază ca instanța investita cu soluționarea unor astfel de cereri de despăgubire trebuie sa tina seama si de faptul ca decesul a fost produs din culpa, iar nu cu intenție! Consideră ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor, acest aspect are o mare relevanta si nu poate fi ignorat! Da, este adevărat ca asigurătorul preia răspunderea civila a făptuitorului, insa preia repararea prejudiciului la care făptuitorul ar fi fost obligat, raportat la propriile posibilități de acoperire a prejudiciului si in nici un caz nu ar trebui raportata despăgubirea ce urmează a fi acordata la disponibilitățile bănești pe care o terța persoana- respectiv societatea de asigurare- le are.
În aceste condiții, opinează că motivarea instanței trebuie să vizeze între altele și identificarea unor criterii obiective concrete, de exemplu vârsta persoanei decedate, speranța de viata a unei persoane locuind în România și afecțiunile preexistente, situația materială a victimei, precum și raportarea despăgubirilor acordate Ia condițiile socio-economice individuale ale reclamanților și ale făptuitorului Ciurea I. .
Trebuie subliniat și că din practica judiciara rezulta faptul ca sumele acordate ca daune morale nu se ridica la nivelul sumei solicitate de părțile civile si acordate de către instanța de fond - suma totala de 1.130.000 lei (echivalentul sumei de 262.350 Euro la un curs de 4,3072 lei/Eur la data de_ ) . Subliniază in acest context, recenta Decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului care in cazul uciderii tinerilor Frumusanu si Crainiceanu a stabilit o despăgubire de 30.000 de Euro pentru apropiații celor doua victime cu titlu de daune morale, iar in cauza vorbim despre infracțiunea de omor deosebit de grav.
Acoperirea prejudiciului moral creat părților civile trebuie sa presupună o justa evaluare a compensației sau satisfacției acordate persoanelor vătămate si nu o amendare excesiva a inculpatului alături de asigurător ori o modalitate de imbogatire fara justa cauza.
In alta ordine de idei, ține sa sublinieze ca, in Studiul de doctrina si practica judiciara cu titlul "Daunele morale", autorii G. Vintila si C. Furtuna, referindu-se la victima indirecta sau mediata, indisolubil legata de prejudiciul indirect, respectiv prejudiciul suportat de o terța persoana, au concluzionat ca, in vederea stabilirii caracterului cert al prejudiciului, invocat de apropiații victimei, pentru a descuraja cererile abuzive de dauna, trebuie identificat un criteriu obiectiv, propunandu-se o distincție intre cele care au dreptul la pensie de urmaș si cele care nu au acest drept.
Autorii susțin, in continuare, ca jurisprudenta a făcut uneori trimitere la ordinea prevăzuta de art.86(1) C. fam. Astfel,s-a statuat ca despăgubirile pentru daune morale pot fi recunoscute in următoarea ordine: soțului(sotiei) si fiilor persoanei decedate, sau părinților, sau bunicilor si nepoților, sau străbunicilor si strănepoților, sau fraților si surorilor, dar nu fata de toate aceste persoane, ci in mod alternativ.
In spiritul celor de mai sus autorii fac referire la doua soluții ale instanțelor de judecata, respectiv Dec.nr.28/A/1997 a Curții de Apel Bacău si Dec.nr.2073/1992 a CSJ, Secția penala .
In continuare, autorii fac trimitere la legislația si practica instanțelor in tarile Comunității Europene, invocând, sub acest aspect, Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, nr.75/1975, potrivit căreia, in caz de deces, o reparație a prejudiciului de afecțiune nu va trebui sa fie acordata" altor persoane decât părinților,soțului si copiilor victimei;doar in aceste cazuri reparația va trebui sa fie supusa condiției ca aceste persoane sa fi avut legaturi de afecțiune stranse cu victima,in momentul decesului" .
In concluzie, nu contestam suferința provocata reclamanților ca urmare a decesului soțului, tatălui, respectiv fratelui, dar nivelul daunelor morale trebuie sa fie in limite rezonabile, in concordanta cu jurisprudenta in materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor si cu nivelul general de dezvoltare economica a României, și apreciem așadar ca pretențiile reclamantilor-intimati sunt exagerat de mari, in condițiile actualei crize economice de care nu trebuie sa se faca abstracție.
Cu privire la situația reclamanților -intimați S. M. A., S. E. S.
, S. R. C., SS, SA, S. R. M., frați ai defunctului S. Vijay, a reclamanților-intimați P. G. D., Ș. N. A., R. M.
C., surori ale defunctei L. E. A., respectiv a reclamantului-intimat C.
I., fratele defunctului C. G., trebuie remarcat că, conform jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului, analizata in maniera sintetica in Ghidul practic privind admisibilitatea cererilor la CEDO, ghid ce poate fi accesat pe site- ul Curții Europene a Drepturilor Omului.
CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI NICI NU RECUNOAȘTE CALITATEA DE VICTIMA INDIRECTA A FRATELUI DEFUNCTULUI: In baza art. 3,
recursul mamei unui bărbat dispărut in cursul deținerii sale - a fost admis (Kurt
c. Turquie), dar, in același timp fratele persoanei dispărute nu este considerat victima -a se vedea in acest sens cauza CAKICI c. TURQUIE.
Prin urmare Curtea Europeana a Drepturilor Omului a hotărât in sensul ca cererea fratelui defunctului nici măcar nu întrunește condițiile de admisibilitate, ceea ce înseamnă ca nici nu ar putea fi dezdaunat pentru prejudiciul moral cauzat de moartea fratelui sau, prejudiciul de afecțiune nefiind asa ridicat ca in cazul soției si al copiilor!
Prin urmare, solicită a se admite apelul pârâtei și să se diminueze în mod corespunzător despăgubirile acordate de instanța de fond.
Cu privire la obligarea pârâtei de a plați penalități de 0,1%/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a Sentinței Tribunalului Bistrița-Năsăud, apreciază ca s-a făcut o greșita aplicare a legii.

Astfel, potrivit art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010 daca asigurătorul RCA nu isi îndeplinește obligațiile in termenele prevăzute la art 36 sau si le îndeplinește defectuos, se aplica o penalizare de 0,1%/zi de întârziere.

Iar potrivit art. 36 alin. 1 din același Ordin CSA—"(1) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii si cuantificării daunei, solicitat in scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătoreasca definitiva cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat sa o plătească."

Este limpede că, în prezenta speță, este aplicabilă teza finala a art. 36 alin 1 din Ordinul CSA nr. 5/2010, deoarece dacă s-ar reține obligația asigurătorului de a plați daunele morale solicitate de persoanele vătămate prin producerea unor

accidente, la nivelul pretențiilor acestora, ar fi de ajuns 20 de persoane care sa aiba pretenții ce tind să atingă limita maximă de despăgubire (2,500,000 Euro la nivelul anului 2010) pentru a falimenta orice societate de asigurare, situație absurdă. Este evident că în momentul în care societatea de asigurare nu reușește să încheie o tranzacție cu persoanele vătămate prin producerea accidentului, deoarece prejudiciul moral este cuantificat în mod diferit, se va aștepta obținerea unei sentințe judecătorești în baza căreia să fie achitat acel prejudiciu- în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii.

Se impune a se observa ca doar la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, creanța pe care o înregistrează reclamanții devine certă, lichidă și exigibilă, prin urmare, nu se poate reține că societatea pârâtă nu și-ar fi îndeplinit obligațiile.

Prin urmare, solicită să se respingă ca nefondat petitul reclamanților de a obliga societatea pârâtă la plata penalităților de întârziere din moment ce nu se poate reține că nu și-a fi îndeplinit obligațiile. De asemenea, a fost criticat și modul în care tribunalul s-a pronunțat cu privire la solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, având in vedere faptul ca plata despăgubirii pe cale amiabila nu s-a putut efectua nu din vina apelantei, ci din vina reclamantei care nu i-a pus la dispoziție înscrisurile necesare soluționării pe care amiabila a prezentei cauze, înscrisuri fara de care a fost in imposibilitatea atat a formulării ofertei cat si a plații despăgubirii.

Această apelantă a înregistrat la dosarul cauzei și o completare a motivelor de apel, prin intermediul cărora a reiterat susținerile privind greșita cuantificare a daunelor morale. În același context, se învederează că ceea ce nu au dovedit reclamanții, este legătura afectivă profundă cu victimele și comunitatea de viață cu acestea. Cele două condiții permit să se concluzioneze că persoanele care invocă un astfel de prejudiciu afectiv ar fi trebuit să împartă intimitatea cu victimele decedate.

Literatura juridică este unanimă în aprecierea punctului de vedere în aprecierea prejudiciului afectiv ca având un caracter subiectiv, ceea ce presupune ca persoana care îl invocă să facă dovada unor suferințe psihice determinate de faptul morții unei persoane dragi, probă neefectuată de către reclamanți. Din declarațiile martorilor audiați nu s-a făcut dovada prejudiciului de afecțiune suferit de părinții și frații decedaților L. D. -A., S. Vijay și C. G. .

3. În cauză, reclamanții R. L. I., R. A., L. V., L. N.

A. si L. C. C. prin reprezentantul convențional avocat P. escu Mihai au formulat cerere de aderare la apelul declarat de pârâta SC A. A.

R. SA

, prin care au solicitat să se schimbe în parte hotărârea atacată în sensul majorării pretențiilor morale și materiale până la atingerea cuantumului solicitat prin acțiunea introductiva și să se dispună obligarea pârâtei la plata acestora.

Astfel, pentru toate părțile aderante la apelul de fată, consideră că instanța de judecată a cuantificat în mod eronat valoarea suferinței îndurată în urma producerii evenimentului rutier ce face obiectul cauzei.

Pentru toti reclamanții pe care îi asistă, susține că daunele morale reprezintă o compensare a stării de suferință pricinuită părtilor civile prin decesul celor apropiați, iar că prin acordarea unei sume compensatorii nu s-ar produce, o îmbogățire fără just temei în patrimoniul acestora.

Despăgubirea părților civile are drept scop oferirea unei compensări a faptului că si-au pierdut apropiații pe care îi vor vedea pe viitor doar cu ochii mintii lor, în amintiri si fotografii.

De asemenea, trebuieste avută în vedere viața ca -atribut suprem, ocrotită in egală măsură prin toate normele juridice, ce nu poate fi evaluată tocmai datorită valorii neprețuite. Nu in ultimul rând, arat că asigurătorul de răspundere civilă auto este cel care va suportă cuantumul despăgubirilor ce se va stabili. In acest context, subliniază că atât legislația internă, dar mai ales cea europeană prevăd limite de despăgubire până la ordinul milioanelor de euro pentru o persona vătămată corporal intr-un accident, iar legislația europeană și jurisprudenta CEDO este aceea de a stabili o " satisfacție echitabilă" victimelor accidentelor de circulație.

Potrivit Ordinului nr. 21 /2009 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv a art. 24 alin. 2) lit. b) " Asigurătorii RCA au obligația de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a asigurărilor.

(2) Limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt: ... b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de,numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2009, la un nivel de 1.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naționala a României. Pentru accidente produse în anul 2011, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României".

In concluzie, solicită a se constata că cererile părților civile recurente se înscriu dispozițiilor normelor CSA, nu depășesc cuantumul prevăzut de norma speciala si fiind pe deplin dovedite.

Cu privire la cererea de aderare la apel, au fost invocate de către pârâta SC

A. excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant, a inadmisibilității și a lipsei de interes. Primele două incidente au fost soluționate în cadrul ședinței publice din _

, în sensul în care s-a constatat că pârâta a renunțat la susținerea primeia, iar excepția inadmisibilității cererii de aderare la apel a fost admisă, în privința apelanților L. V., L. N. A. si L. C. C., pe considerentul că aceștia sunt și semnatarii cererii de apel principale formulate de către reclamanți, cumularea celor două calități nefiind posibilă. În privința excepției lipsei de interes, s-a făcut aplicarea prev. art. 137 alin. 2 C.pr.civ. de la 1865.

În cauză au fost depuse întâmpinări, prin intermediul cărora s-a solicitat respingerea apelului declarat de către părțile cu interese contrare.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:

În fapt, se reține că la data de_ organele de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Bistrița Năsăud au fost sesizate că pe DN 17, pe raza localității Tiha Bârgăului, jud. Bistrița Năsăud s-a produs un accident rutier soldat cu decesul unor persoane și vătămarea corporală a altora.

G., Țigănoi Ioniță, P. I. (recl.de rând 21 care era ținut în brațe de un alt pasager) și M. Teodor.

invers de către victima S.	Vijay, în mașina căruia se aflau L.	V.	, L.	E.	A.
, L. N. A. și L. C.	C. .

În urma accidentului a rezultat decesul conducătorilor auto Ciurea I. și

S. Vijay, precum și a pasagerilor L. E. A. și C. G. . Toți ceilalți au suferit leziuni corporale traumatice.

S-a constatat și că făptuitorul Ciurea I. nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, dar și că avea o alcoolemie de 1,35 gr/l alcool pur în sânge.

făptuitorului.

În acest context, corect a sesizat tribunalul că starea de fapt privind accidentul de circulație din_ și vinovăția în producerea acestuia este dovedită cu actele dosarului penal nr. 5/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și nu este contestată nici de pârâta A. care este asiguratorul de răspundere civilă auto în condițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, în baza poliței de asigurare RCA depusă la dosarul de fond, la fila 42.

De asemenea, reclamanții au făcut dovada gradului de rudenie cu victimele decedate în accident, cu actele de stare civilă depuse la dosar și existente, în parte și la dosarul penal.

Pentru o mai bună evidență și administrare a probelor, reclamanții au fost împărțiți la fond în trei grupuri, respectiv pe păgubiți ai celor 3 persoane decedate în accident: pentru decedat S. VIJAY (21 ani), reclamanții de ordin 1-9; pentru decedat L. E. A. (31 ani), reclamanții de ordin 10-17; pentru decedat C.

G. (21 ani), reclamanții de ordin 18-21.

Fiecare din cele trei categorii de reclamanți au solicitat atât despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare și îndeplinirea ritualurilor creștinești dar și daune morale, în cuantumuri diferite, funcție de gradul de rudenie, de la 1.200.000 lei pentru soții, părinții și copii ai decedaților și câte

De asemenea, pentru copii s-a cerut suma globală reprezentând pensia de întreținere până la majorat.

Prin sentința apelată, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților, a obligat pârâta SC A. A. R. SA să achite cu titlul de despăgubiri morale și materiale următoarele sume:

-către S. V. suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale și 20.000 lei, cu titlu de daune materiale;

-către S. M. A., S. E. S., S. R. C., SS, S. R.

M., SA, câte 40.000 lei, cu titlu de daune morale;

-către L. V., suma de 90.000 lei cu titlu de daune morale;

-către L. C. C., suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale și o sumă periodică de 133 lei lunar de la data accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani;

-către L. N. A., suma de 120.000 lei cu titlu de daune morale și o sumă periodică de 133 lei lunar de la data accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani;

-către Ș. N., suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale și 20.000 lei cu titlu de daune materiale;

-către Ș.	P.	, suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale;
-către P.	G.	D., Ș. N. A. și R. M. C.	suma de

40.000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale;

-către C. G. și C. F. suma de 35.000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale;

-către C. I., suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale;

-către P. lonuț, suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

Prin apelul declarat de reclamanții S. V., SZUCZ M. A., SZUCZ

E. S., SZUCZ R. C., SS, SZUCZ R. M., SZUCZ A., L. V. ,

L. C. C. prin tata L. V., L. N. A. prin tata L. V., Ș. N., Ș. P., P. G. D., Ș. N. A., R. M. C. ,

C. G., C. F., C. I., P. I. prin mama B. R., s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate părților vătămate la un nivel decent și în acord cu suferința acestor persoane și a acordării daunelor materiale minorilor L. C. C. în cuantum de 10.773 și L. N. A., în cuantum de 21.280 lei, în sumă globală precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părți.

Majorarea daunelor morale este și solicitarea formulată prin cererea de aderare la apel depusă de reclamanții R. L. I. și R. A., motivele

invocate în susținere fiind cvasi-identice.

În legătură cu această cerere, Curtea reține că pârâta SC A. a invocat excepția lipsei de interes a titularilor ei, pe considerentul că reclamanții au aderat la apelul declarat de către asigurător, prin care s-a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale, la termenul din_ fiind purtate discuții și cu privire la corecta calificare a acestui incident procesual, respectiv lipsa de interes sau inadmisibilitate.

Trecând peste aspecte și achiesând tezei conform căreia, prin raportare la motivele invocate, ceea ce trebuie a fi discutat este lipsa interesului, instanța de apel constată că o astfel de abordare nu poate fi validată, impunându-se analiza pe fond a pretențiilor din cererea de aderare la apel.

Aceasta întrucât, deși nu poate fi negată împrejurarea că titularii cererii incidentale aveau posibilitatea de a declara un apel principal, în ipoteza în care erau nemulțumiți de soluția dată, nu este mai puțin adevărat că nu trebuie ignorate efectele produse de principiul neagravării situației în calea de atac.

Cu alte cuvinte, la momentul la care au luat cunoștință de apelul principal depus de asigurător, s-a reactivat și interesul lor pentru formularea cererii de aderare, deoarece exista posibilitatea de schimbare a soluției, în sensul indicat de pârâtă. În esență, în condițiile în care apelul principal a fost declarat de către pârâtă, care solicită respingerea acțiunii sau diminuarea sumelor acordate, în lipsa apelului incident exercitat de acești reclamanți, chiar dacă instanța de apel ar ajunge la concluzia că acțiunea trebuia admisă în întregime, nu ar putea schimba sentința în acest sens.

De altfel, analiza textului art. 293 C.pr.civ. nu este de natură să vină în sprijinul susținerilor intimatei, în sensul în care cererea de aderare la apel ar trebui să vizeze aceleași statuări ale primei instanțe, iar solicitarea de schimbare a lor să fie de aceeași natură.

Ca atare, criticile din cererea de aderare al apel vor fi analizate împreună cu apelul principal al reclamanților, Curtea luând act de faptul că apelanții arată că instanța de fond nu a apreciat în mod corect durerea familiilor îndoliate, impactul pe care acel grav accident 1-a avut asupra celor rămași. Este de la sine înțeles că suferința psihică încercată este cu atât mai intensa cu cât relațiile dintre cei dispăruți și cei rămași au fost mai intense.

În acest context, solicită a se avea în vedere faptul că prejudiciul moral suferit de reclamanții apelanți este nu numai prezumat, dar a fost pe deplin dovedit cu martorii audiați în cauză care au arătat care erau efectiv relațiile de familie ale tuturor reclamanților cu cei decedați, instanța punând întrebări punctuale cu privire la aspecte importante pentru cuantificarea prejudiciului suferit de aceștia.

Instanța de apel constată că potrivit art. 998-999 din Codul civil din 1864 orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sa sau prin imprudența sa.

Deși Codul civil vechi nu le reglementează, doctrina și jurisprudența în mod unanim au stabilit drept condiții de angajare a răspunderii civile delictuale: existența faptei ilicite, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Răspunderea civilă delictuală are drept scop repararea unui prejudiciu cauzat victimei. Fără prejudiciu nu există răspundere. Angajarea răspunderii presupune așadar existența unui prejudiciu cert. Certitudinea vizează existența și întinderea prejudiciului.

Prejudiciile nepatrimoniale denumite și daune morale sau prejudicii extrapatrimoniale sau nepecuniare, reprezintă acele consecințe dăunătoare cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale.

Având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu, determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate va viza doar efectul compensatoriu și nu va încerca prețuirea valorii nepatrimoniale lezate, dreptul la viață și sănătate fiind inestimabile și incontestabile.

Din această perspectivă, instanța ia act de faptul că părțile înțeleg să repună în discuție în apel întinderea prejudiciului, neexistând contestații cu privire la celelalte elemente mai sus enumerate.

În acest context, Curtea constată că ceea ce trebuie subliniat cu privire la solicitarea reclamanților-apelanți este faptul că prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, este vizată strict alinarea suferinței pricinuite prin vătămarea integrității corporale a sănătății sau a relațiilor afective ca urmare a decesului persoanelor și nu conferirea unui grad de satisfacție persoanei prejudiciate prin sancționarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului. În acest sens, de reținut este că aplicarea unei sancțiuni civile, cu caracter punitiv, persoanei responsabile nu ar avea eficiență, având în vedere că despăgubirile datorate ca urmare a producerii accidentelor de vehicule sunt achitate de către asigurătorii RCA, din volumul primelor de asigurare colectate de la toată masa asiguraților.

Ca atare, având în vedere circumstanțele concrete ale accidentului, situația financiara a victimelor si a reclamanților anterior producerii accidentului, a ceea ce este obișnuit pentru aceștia, vârsta victimelor si prejudiciul de afecțiune, dovedit prin existența relațiilor apropiate pe care le aveau cu reclamanții, respectiv părinți, soți, copii, frați, probate prin probațiunea administrată, declarațiile martorilor audiați la fond fiind relevante în acest sens, tribunalul a comensurat corect cuantumul sumelor solicitate cu titlu de daune morale.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare. In acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere ca urmare a aplicării de către instanța de judecata a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, măsura in care au fost lezate

aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura in care le-a fost afectata situația familiala, profesionala si sociala. Insa toate aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs victimelor.

Atunci când dispare cineva apropiat (părinte, soț, fiu, frate) durerea psihică produsă este atât de profundă încât în realitate nicio sumă de bani nu o poate repara. Repararea prejudiciului în natură (prin restabilirea situației anterioare) și nu prin echivalent (prin acordarea unei sume de bani cu titlu de daună morală) dacă ar fi posibilă ar fi agreată de orice persoană. Cum însă această pierdere nu mai poate fi reparată - în plan civil s-a statuat că se impune acordarea unor compensații bănești în asemenea situații, pentru a "repara prin echivalent"; prejudiciul suferit. Neexistând criterii legale prestabilite, revine instanței sarcina să examineze în concret, de la caz la caz, care ar fi întinderea acestor prejudicii. În societatea noastră, cetățeanul, actor al solidarității sociale, devine animat de o filozofie a indemnizației, comportându-se cu ușurință ca victima a altuia, căutând în riscurile și nedreptățile vieții o sursă de finanțare și retribuție. Căutând în dosar repere obiective, judecătorul, debarasat de această filozofie, "a omului modern";, și a indemnizației cu orice preț, trebuie să aprecieze cât mai obiectiv cu putință care este valoarea pierderilor suferite de parte.

În esență, prin aplicarea acestor linii directoare, s-a apreciat întemeiat că sunt de natură să aducă o compensație corespunzătoare a prejudiciilor morale, suma de câte 90.000 lei pentru soții victimelor decedate (fiind asimilată în această categorie și reclamanta R. L. I. care a trăit în concubinaj cu decedatul S. Vijai, având și pe minorul R. A. ), câte 50.000 lei pentru părinții decedaților și câte 40.000 lei pentru frații / surorile acestora.

S-au acordat daune morale mai mari, respectiv câte 100.000 lei în favoarea copiilor minori ai decedaților S. VIJAY și L. E. A., cu precizarea că pentru minorul L. C. C. (născut la 08 mai 2010) și care este bolnav psihic ( Oligofrenie gr. II), având nevoie de sprijin și afecțiune suplimentară, mai ales din partea mamei, suma să fie mai mare, respectiv de 120.000 lei, având în vedere că acesta a suferit și vătămări corporale.

Totodată, nu trebuie uitat că, în stabilirea cuantumului daunelor morale pentru reclamanții C. Gravil și F. - părinții defunctului C. G. și reclamantul C. I. - frate, prima instanță a stabilit daune morale reduse, de

35.000 lei, pentru părinți și de 30.000 lei, pentru frate, ținând cont de ¼ de vinovăție a decedatului, care a fost apreciată corect prin prisma circumstanțelor concrete ale cauzei, în sensul în care victima s-a urcat cu alte 6 persoane în autoturismul ce era condus de un cunoscut al său, care nu avea permis de conducere și era în stare avansată de ebrietate.

Or, prin motivele de apel nu se contestă necesitatea luării în calcul a culpei concurente sau modul în care a fost ea valorizată în concret, context în care solicitarea de majorare a daunelor morale apare cu atât mai nejustificată, aceleași considerente fiind valabile și în privința reclamantului P. I., căruia, pentru aceleași motive, prima instanță i-a acordat suma de 20.000 lei, daune morale, fiind luată în calcul contribuția sa importantă în vătămarea ce i-a fost cauzată.

Totodată, nu poate fi reținută ca relevantă susținerea conform căreia majorarea daunelor morale s-ar impune și din perspectiva faptului că nu a fost atins plafonul maxim stabilit pentru anul 2011, deoarece acel nivel constituie suma pe care asigurătorul RCA este obligat sa o garanteze ca ar putea-o plăti in cazul producerii riscului asigurat, neputându-se confunda limita de despăgubire cu suma asigurata sau cu prejudiciul efectiv cauzat.

În concluzie, sentința a fost dată cu aplicarea principiului acordării unei despăgubiri echitabile, prin acordarea unor sume care sa respecte atat criteriul

echității si evitarea imbogatirii fara justa cauza, cat si cel al proportionalitatii dintre prejudiciul suferit si suma acordată ca despăgubire.

Cel de-al doilea motiv de apel invocat de către reclamanții-apelanți este legat de faptul că, în opinia acestora, instanța de fond ar fi apreciat în mod eronat că pensia nu poate fi acordată ca o sumă globală, ci doar ca o prestație periodică

lunară, nici un text de lege în vigoare la data decesului sau la data pronunțării sentinței neinterzicând acesta. Se mai arată că persoana păgubită este cea care are alegerea între a solicita acordarea pensiei de întreținere ca prestație periodică lunară sau ca sumă globală. De astfel, acordarea pensiei ca sumă globală este benefică atât pentru cel care pretinde această sumă putând fi eficient investită, cât și pentru cel ce o datorează întrucât evită judecăți ulterioare care pot urmări majorarea pensiei în raport de evoluția salariului minim pe economie.

Curtea apreciază că și aceste critici sunt nefondate, iar pentru a dispune astfel, a luat act de caracterul întemeiat al apărărilor formulate prin întâmpinare de către asigurător, în sensul în care această prestație periodică este menita sa acopere prejudiciul cauzat minorilor, prin lipsirea acestora de contribuția lunara pe care victima o avea la intretinerea lor. Ca atare, nu poate fi primită teza conform căreia ar fi posibilă acoperirea acestei pagube prin obligarea la plata unei sume globale.

De altfel, independent de considerațiile economice făcute de către apelanți, trebuie să se dea prevalență interesului superior al minorilor, fiind evident că plata prestațiilor periodice trebuie sa se efectueze lunar, tocmai pentru a exista siguranța că minorii vor avea o susținere financiară reală, până va înceta starea acestora de nevoie.

Prin urmare, sumele acordate cu titlu de prestații periodice corespund necesitaților normale pe care le asigură prestarea intretinerii, urmarindu-se aceeași stare materiala pe care ar fi asigurat-o victima minorilor daca ar fi trăit.

Pentru toate aceste considerente, apelul principal declarat de către reclamanții S. V., SZUCZ M. A., SZUCZ E. S., SZUCZ R. C., SS

, SZUCZ R. M., SZUCZ A., L. V., L. C. C. prin tata L. V., L.

N. A. prin tata L. V., Ș. N., Ș. P., P. G. D., Ș.

N. A., R. M. C., C. G., C. F., C. I., P. I. prin mama

B. R., precum și cererea de aderare la apel formulată de către reclamanții R.

L. I., R. A., vor fi respinse, cu luarea în considerare a prev. art. 296 C.pr.civ.

În ceea ce privește criticile invocate de către apelanta SC A., Curtea constată că un prim aspect invocat este cel legat de cuantumul daunelor materiale acordate la fond, învederându-se că, în dovedirea pretențiilor de 20.000 lei- daune materiale, pentru defunctul S. Vijay (ce se vor plăti reclamantului S. victor - tatăl care a efectuat aceste cheltuieli), de 30.000 lei - daune materiale, pentru defuncta L. E. A. (ce se vor plăti tatălui Ș. N. care a avansat cheltuielile), de 15.000 lei pentru defunctul C. G. (ce se vor achita părinților

C. G. și F. ), tribunalul reține că acestea au fost dovedite cu actele depuse la dosar și martorii audiați în cauză. Or, pârâta arată că martorii nu au fost în măsură a preciza cu exactitate cuantumul sumelor cheltuite cu înmormântarea și îndeplinirea ritualurilor creștinești.

Instanța de apel apreciază că aceste susțineri nu pot fi validate, situația de fapt fiind corect stabilită. Totodată, deși se critică faptul că nu s-ar fi procedat la corecta apreciere a probelor administrate în acest context, probațiunea de la fond este considerată ca fiind lămuritoare și corect valorizată prin sentința apelată.

Aceasta întrucât daunele materiale pot fi dovedite prin orice mijloc de proba potrivit dispozițiilor imperative ale art. 26 alin 1 din Norma CSA_, în vigoare la data producerii accidentului, iar tribunalul a procedat la coroborarea

înscrisurilor existente (f. 96-116, 135 - 139, dosar fond), cu probele testimoniale (f. 123, 132, 133, dosar fond), care sunt apreciate ca relevante din perspectiva atestării amplorii ritualurilor creștinești care au fost oficiate pentru cele trei victime, hotărârea dată reflectând în mod corect concluziile ce s-au desprins din ansamblul probator administrat. De altfel, deși se subliniază motivele concrete pentru care unele dintre înscrisuri nu ar putea fi luate în considerare, în ideea că ele nu sunt contemporane cu epoca decesului, pârâta nu a indicat exact care ar fi, în opinia sa, suma care este dovedită, deși judecata în fond s-a prelungit tocmai ca urmare a dificultăților probatorii, rezultate și din numărul mare al reclamanților, motive care sunt de natură să ducă la concluzia că această apărare este una de circumstanță, pur formală.

Ca atare, reclamanții-intimați arată cu temei că daunele materiale acordate de către instanța de fond au fost pe deplin dovedite atât cu actele depuse ia dosar, cât și cu martorii audiați în cauză, mai mult instanța de fond a redus suma dovedită pentru defunctul C. G. de 20.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare la 15.000 lei, aplicând reducerea de 1/4 având în vedere și culpa victimei.

Deși pârâta înțelege să conteste chiar și acest procent de reducere, apreciind că el este prea mic și că s-ar fi impus neacordarea pretențiilor - daune materiale și morale - pentru defunctul C. G., și nici a daunelor morale solicitate de către reclamantul P. I., Curtea nu va da curs nici acestor critici. Astfel, cu toate că culpa concurentă a victimelor nu poate fi negată, nu este mai puțin adevărat că validarea tezei propuse de apelantă ar echivala cu negarea unei

împrejurări care se impune cu forța evidenței, în sensul în care, dacă nu ar existat culpa conducătorului autoturismului marca Audi 80, accidentul nu s-ar fi produs, respectiv nu ar fi survenit decesul victimelor și vătămarea corporală a pasagerilor.

Pe de altă parte, nu există elemente care să fie de natură să justifice o majorare a procentului de reducere stabilit de tribunal, în sensul unei eventuale atitudini din partea celor vizați, de a provoca în vreun fel tragicul eveniment, eventual prin instigarea șoferului vinovat la conducerea fără permis și în stare de ebrietate.

Un alt aspect criticat de către pârâtă este cel legat de cuantumul daunelor morale acordate, acestea fiind apreciate ca nejustificate.

Curtea va înlătura și aceste susțineri, luând act de faptul că, în mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt, iar din probele administrate, a concluzionat că reclamanții apelanți sunt marcați de tragicul accident. În ceea ce privește daunele morale solicitate de familiile S., L., C., existența acestora a fost apreciată de instanța de fond a fi incontestabilă. Tribunalul a apreciat că viața de zi cu zi a reclamanților apelanți a fost afectată de pierderea intempestivă a unei persoane apropiate.

După cum s-a arătat în doctrină, din această perspectivă, de reținut este că prejudiciile extrapatrimoniale ale victimelor indirecte corespund daunelor de însoțire și de afecțiune. Primul are ca obiect să despăgubească tulburările pe care decesul victimei directe le antrenează asupra modului de viață a apropiaților, zi de zi, tulburările în condițiile lor de existență, prin faptul că ei împărtășeau o comunitate de viață efectivă și afectivă cu victima, nefiind neaparat necesar ca acest aspect să fie dovedit prin referirea la gradul de rudenie, ci mai curând, în raport de proximitatea afectivă față de aceasta din urmă.

Daunele de afectațiune repară prejudicul suferit de apropiați, ca urmare a decesului victimei directe și mai ales repercusiunea patologică dovedită ca putând să fi fost provocată. S-a mai arătat că în practică, prejudiciile de afectațiune ale celor mai apropiate rude sunt despăgubite cvasi-automat.

De asemenea, jurisprudența a recunoscut ca fiind un prejudiciu moral suferința de ordin afectiv pentru pierderea unei persoane apropiate, iar în cauză, prin declarațiile martorilor audiați (f. 123, 132, 133, 134, dosar fond), s-a dovedit că între victimele decedate și rudele apropiate (reclamanții din acțiune) erau relații apropiate, de afecțiune și sprijin material, cu atât mai mult cu cât victimele decedate erau persoane tinere.

Instanța va avea în vedere consecințele accidentului rutier, planurile în care se produc și se conturează aceste prejudicii (personal, familial, social, psihologic). Persoana este alcătuită din suma existentelor sale in plan fizic, social, mental si afectiv. In contextul existentei sale afective aceasta dispune de un cadru familial si de un drept de protectie a acestui cadru conform art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care statueaza: Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. Rezulta ca viata de familie este o valoare protejata la nivel conventional, fiind unul din drepturile fundamentale consacrate de CEDO. Atingerile aduse acestui drept sau valorii protejate dau nastere obligatiei celui responsabil de a repara prejudiciul afectiv prin intermediul daunelor morale.

In analiza planului familial si a consecintelor pe care fapta le produce in acest plan, instanta nu trebuie sa se opreasca la prejudicial actual. In primul rand, pentru ca un prejudiciu afectiv nu se consuma instantaneu, ci el se propaga in timp prin stările, senzațiile sau amintirile pe care le provoaca, iar in al doilea rand, pentru ca trebuie luate in calcul si sansele persoanei de a evolua in respectivul plan, de a-si gasi sau regasi stabilitatea, de a forma sau repara relatiile alterate, sanse reduse considerabil in cazul concret ca urmare a faptei ilicite.

Planul psihologic poate fi delimitat la rândul său în alte doua planuri care il alcatuiesc si anume: planul mental si planul emoțional. Astfel, distingem planul mental de planul emoțional prin faptul ca acesta se refera la sanatatea mentala ca valoare umana protejata, la integritatea psihica a persoanei care poate fi lezata prin evenimente de natura a altera starea de confort psihologic. Planul emotional cuprinde totalitatea sentimentelor apartinand unei persoane. Delimitarea prezinta importanta atat in evaluarea prejudiciului in intinderea sa cat si in posibilitatea de a face o analiza in concreto a existentei acestuia. Planul emotional va putea fi evaluat cel mult pe baza prezumtiilor, spre exemplu prezumtia ca intre membrii familiei exista relatii de afectivitate, intre rude sau prieteni apropiati. Instanta nu poate pătrunde mintea sau trairile sufletesti ale persoanei pentru a putea individualiza prejudiciul, insa poate deduce din starea de fapt folosind prezumtiile, existenta unui prejudiciu in acest plan. Desi sentimentele formeaza un plan aparte care se manifesta cel mult in comportamentul persoanei fata de alte persoane, acestea pot produce prin intensitatea lor si modificari la nivel mental. Astfel prin lezarea sentimentelor de afectivitate psihicul poate fi afectat, nefiind capabil sa se adapteze la suferinta cauzata de prejudiciul subsecvent accidentului.

Chiar dacă prejudiciul moral este ireparabil, tribunalul a cuantificat corect sumele acordate, în ideea de a acorda posibilitatea acestor reclamanți de a beneficia de banii necesari pentru a-și asigura în viața de zi cu zi o ambianță care să contribuie într-o anumită măsură la diminuarea suferinței inerente.

Cu toate că apelanta-pârâtă face referire la condițiile materiale preexistente ale fiecărei familii afectate, precum și la condițiile economice actuale, acestea nu sunt suficiente, prin sine înseși, să valideze teza reducerii daunelor morale, deoarece suferința provocată nu variază în intensitate în funcție de astfel de elemente. Întrebările pe care pârâta și le pune în sensul că, dacă nu s-ar fi produs accidentul, decedații ar fi putut asigura reclamanților anumite sume de

bani, nu au nici o legătură cu modul de stabilire și de cuantificare a prejudiciului moral, a suferinței de ordin afectiv pentru pierderea unei persoane apropiate. Reclamanții arată corect că în cuantificarea acestui prejudiciu instanțele au în vedere mult mai multe criterii decât cel la care face referire pârâta ( vârsta victimei, relațiile de afecțiune și sprijin material ale acestora cu familiile lor, etc.).

Totodată, susținerile pârâtei că sumele acordate de către instanța de fond sunt excesive prin raportare la practica în materie nu au temei. La dosarul cauzei au fost depuse soluții ale instanțelor de judecată din România prin care s-au acordat daune morale pentru suferințele cauzate familiilor celor decedați în sume mult mai mari decât cele acordate în prezentul dosar. Chiar dacă este adevărat că există și soluții care par să susțină poziția pârâtei, ele nu sunt relevante în sensul indicat în motivele de apel, din perspectiva faptului că în această materie nu există jaloane trasate de legiuitor, rămânând la aprecierea instanțelor acest aspect, el trebuind să fie rezolvat funcție de particularitățile fiecărei spețe, fiind căutată existența acelor indicii minime pe baza cărora să se poată realiza o justă despăgubire.

În această ambianță, Curtea apreciază ca temeinică și soluția de acordare a daunelor morale mai mari, respectiv câte 100.000 lei în favoarea copiilor minori ai decedaților S. VIJAY și L. E. A., cu precizarea că pentru minorul L.

C. (născut la 08 mai 2010) și care este bolnav psihic ( Oligofrenie gr. II), având nevoie de sprijin și afecțiune suplimentară, mai ales din partea mamei, suma este mai mare, respectiv de 120.000 lei, având în vedere că acesta a suferit și vătămări corporale.
Din această perspectivă, tribunalul în mod corect a ținut cont de faptul că trebuie reparate și prejudiciile extrapatrimoniale temporare ce cuprind deficitul funcțional temporar, suferințele îndurate și prejudiciul estetic temporar, până la refacere, fiind de remarcat că o parte din reclamanți erau pasageri ai celor două autovehicule. El traduce pierderea calității vieții, a activităților și a bucuriilor uzuale ale vieții curente. Așadar, prejudiciul fiziologic se află înglobat în prejudiciul de agrement, care trebuie înțeles în sens larg.
În același timp, nu trebuie uitată vârsta fragedă a minorului L. C., precum și afecțiunile preexistente de care suferea, toate aceste elemente fiind de natură să justifice măsura dispusă de prima instanță, pierderea mamei pentru un copil aflat în această situație trebuind să fie privită cu luarea în considerare a consecințelor pe termen lung.
În concluzie, raportat la schimbările majore ale vieții tuturor reclamanților, rezultate in urma accidentului rutier, sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale sunt rezonabile si nu exced rolului lor compensator.
Un alt motiv de apel invocat de pârâtă privește soluția dată cu privire la cererea formulată de către acei reclamanți care sunt frați și părinți ai victimelor, relevându-se că aceștia nu ar fi trebuit indemnizați, în acest sens fiind atât normativele europene, cât și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a hotărât in sensul ca cererea fratelui defunctului nici măcar nu întrunește condițiile de admisibilitate, ceea ce înseamnă ca nici nu ar putea fi dezdaunat pentru prejudiciul moral cauzat de moartea fratelui sau, prejudiciul de afecțiune nefiind asa ridicat ca in cazul soției si al copiilor.
Instanța de apel nu va achiesa acestei interpretări date prin cererea de apel, apreciind cu nu există niciun element concret pe baza căruia să se poată aprecia că în cazul acestor categorii, cererea de acordare a daunelor morale ar fi de plano inadmisibilă.
Din contră, așa cum s-a arătat anterior, durerea încercată prin moartea victimei poate fi prezumată pentru descendenții și ascendenții direcți (de gradul I)
ai defunctului, frații/surorile precum și soțul/soția acestuia, despăgubirea lor realizându-se cvasi-automat.
În plus, declarațiile martorilor vin în sprijinul pretențiilor invocate de aceste categorii de reclamanți, acestea nerelevând împrejurări care ar fi de natură să ducă la concluzia conform căreia ar fi existat o separare totală a lor față de victime, care să justifice excluderea prejudiciului de afectațiune.
Un alt argument în sprijinul acestei interpretări este dat de conținutul textului art. 1391 din Noul cod civil care instituie o prezumție privind existența prejudiciului moral pentru anumite categorii de persoane, printre care și părinții și frații. Deși este adevărat că acest text nu era în vigoare la momentul accidentului, nu trebuie uitat că el denotă existența unei voințe legislative care s-a născut ca urmare a situațiilor care până în prezent au fost soluționate în jurisprudență. în sens contrar celui susținut de apelantă.
O altă critică susținută de pârâtă privește dispoziția de obligare a sa la penalități 0,1%/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței Tribunalului Bistrița-Năsăud, apreciindu-se că s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Curtea constată că o astfel de teză nu poate fi susținută cu temei, în mod corect instanța de fond obligând pârâta la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi la sumele acordate începând cu a 11 a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a sumelor potrivit dispozițiilor art. 37, din Ordinul CSA nr._, noțiunea de a "a primit o hotărâre judecătorească";, utilizată în acest text neputând fi echivalată cu aceea de comunicare a actelor procedurale, în sensul Codului de procedură civilă, fiind evident că asigurătorul, parte în proces, are cunoștință despre soluțiile date în dosar, atât în fond, cât și în căile de atac, considerentele acestora nefiind relevante, din perspectiva obligației de plată, stabilite imperativ.
S-a mai criticat și dispoziția de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, având in vedere faptul ca plata despăgubirii pe cale amiabila nu s-a putut efectua nu din vina societății, ci din vina reclamanților, care nu i-au pus la dispoziție înscrisurile necesare soluționării pe care amiabila a prezentei cauze.
Nici aceste alegații nu vor fi primite, tribunalul relevând corect că această statuare este rezultatul culpei procesuale a pârâtei, deduse din refuzul prezentării la conciliere, sau la mediere, conform dovezilor depuse la dosar (f. 48 - 53, dosar fond), apelanta-pârâtă neînțelegând să invoce argumente care să fie de natură să infirme această abordare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va dispune și respingerea apelului principal declarat de pârâta SC A. SA.
Deși titularii cererilor de apel au solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea nu va da curs acestor pretenții, luând act de faptul că toate cele trei cereri au fost respinse ca nefondate, ca atare, culpa procesuală a fost stabilită prin raportare la toate părțile implicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții S. V., S. M. A., S. E. S., S. R. C., SS, S. R. M., SA, L. V., L. C. C.
, L. N. A., Ș. N., Ș. P., P. G. D., Ș. N.
1. , R. M. C., C. G., C. F., C. I., P. I. - prin mama
2. R. împotriva sentinței civile nr.423 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, pe care o menține în întregime.

Respinge apelul declarat de pârâta SC A. A. -R. A. SA B. împotriva aceleiași hotărâri.

Respinge cererea de aderare la apel formulată de reclamanții R. L. I.

, R. A. .

Fără cheltuieli de judecată.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,

M. B.

JUDECĂTOR,

S. AL H.

GREFIER,

D. B.

Red.M.B./dact.L.C.C./25 ex./_ /Jud.fond: U. I.

← Decizia civilă nr. 1/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Decizia civilă nr. 5/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Decizia civilă nr. 149/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 149/2013. Acțiune în pretenții comerciale