Decizia civilă nr. 204/2013. Încuviințare executare silită
| Comentarii |
|
R.
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 204/A/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - F. IANCU M. JUDECĂTOR - C. C. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea apelului declarat de apelanta SC E. -K. R. S., în contradictoriu cu intimata H. I. M., împotriva încheierii civile nr. 1939/CC/2013, pronunțată de Judecătoria Turda la data de_, în dosarul nr._, cauza având ca obiect, în primă instanță, încuviințare executare silită.
La ambele apeluri nominale făcute în cauză, părțile au lipsit. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 2 octombrie 2013 apelanta a depus la dosar, dovada calității de reprezentant a d-nei consilier juridic Oana Suciu în vederea declarării căii de atac, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei precum și informațiile solicitate și solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța de apel, constată că s-a făcut dovada calității de reprezentant a d- nei consilier juridic Oana Suciu în vederea declarării apelului, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către apelantă iar apelul este legal timbrat.
De asemenea, instanța de apel, verificându-și din oficiu competența, reține faptul că este competentă, general, material și teritorial să soluționeze prezentul apel, în conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, iar în ceea ce privește durata de soluționare a apelului, apreciază că apelul poate fi soluționat la termenul de azi.
Instanța de apel, constată apelul în stare de judecată și îl reține în pronunțare pe baza înscrisurilor existente la dosar.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că prin încheierea civilă nr. 1939/CC/2013, pronunțată de către Judecătoria Turda la data de 18 iulie 2013, în dosarul nr._ s-a respins, ca neîntemeiată, cererea înaintată de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC VINT A. COSMIN pentru încuviințarea executării silite a titlului executoriu contract de credit nr. 30500768/_ împotriva debitoarei
H. I. M. la cererea SC E. -K. R. S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în speță însă, creditorul, titular al cererii de executare silită, nu are un titlu executoriu împotriva debitorului, raportat la disp. art. 120 din OUG nr. 99/2006, întrucât nu este instituție de credit, iar faptul că cesionarul a preluat toate drepturile cedentului său, fructele și beneficiile aferente, precum și garanțiile constituite în vederea garantării creanței, dă naștere la dreptul acestuia de regres împotriva debitorului, drept care are un caracter judiciar, urmând ca pe calea unei acțiuni judiciare de drept comun să se analizeze condițiile răspunderii civile. Caracterul de titlu executoriu al contractului de credit bancar este unul prevăzut de lege, cu titlu de excepție și nu poate face obiectul cesiunii de creanță.
1
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel creditoarea S.C. E. K. R. S.R.L. și a solicitat schimbarea încheierii în sensul admiterii cererii și încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 30500768 din_ .
În motivarea apelului, apelanta a arătat că la data de_ între CETELEM IFN SA, în calitate de împrumutător și H. I. M., în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit anterior arătat și, întrucât debitorul nu a achitat creditul in termenul stabilit in contract, creanța a fost cesionata către societatea
E. -K. R. S. care acționează in nume propriu pentru efectuarea demersurilor legale in vederea recuperării creanței reprezentând credit neachitat, penalități de întârziere, dobânda si comisioane aferente ce rezultau din contractul de credit sus menționat. Astfel, a solicitat Biroului executor Judecătoresc Vint A. Cosmin sa procedeze la executarea silita a creanței.
Apelanta a mai arătat că, în încheierea civilă nr. 1939/2013 din data de_ instanța a reținut că din actele depuse petentul nu justifică raportul juridic între creditoarea E. K. R. S. și debitoarea H. I. M., contractul de consum fiind încheiat cu debitoarea SC CETELEM IFN SA iar prima cesiune de creanță conform contractului atașat cu nr. 2682/2004 încheiat la_ are ca părți SC CREDISSON INTERNAȚIONAL și nu SC CETELEM IFN SA, fără a se justifica în ce calitate cesionează SC CREDISSON INTERNAȚIONAL pentru SC CETELEM.
De asemenea, apelanta a mai arătat că, contractul de cesiune de creanțe a fost încheiat în anul 2004, urmând protocoale, anexe, contract de novație din 2007 și alte protocoale, prin care pe parcursul anilor, se cesionează noi pachete de creanțe.
Contractul de credit de consum nr. 30500768 încheiat cu debitoarea a fost încheiat la data de_, după reorganizarea societății CREDISSON INTERNAȚIONAL în SC CETELEM IFN SA, însă cesiunea creanței a fost efectuată în baza contractului de cesiune de creanțe nr. 2682/_ cu protocoalele și anexele ulterioare.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii atacate prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art. 466, art. 476 și art. 480 NCPC, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a respins cererea de încuviințare a executării silite a contractului de credit nr. 30500768 din 1 NOIEMBRIE 2006 încheiat între SC CETELEM IFN SA și debitoarea H. I. M. reținând, în esență, că titulara cererii, SC E. K. R. S., în calitate de cesionară a creanței izvorâte din respectiva convenție, nu se poate prevala de calitatea de titlu executoriu a contractului împotriva debitoarei, această prerogativă fiind recunoscută de lege doar instituției financiare / bancare care a încheiat contractul de credit.
În acest context, tribunalul reține că calitatea de titlu executoriu a unui act juridic reprezintă o chestiune de ordine publică, declararea prin lege ca atare a unui act juridic fiind prerogativa exclusivă a legiuitorului.
Contractele de împrumut sub semnătură privată nu au, de regulă, calitatea de titluri executorii. Cu toate acestea, prin excepție, în considerarea calității de împrumutător frecvent a instituțiilor financiare (bancare și nebancare, inclusiv societățile de leasing), legea recunoaște contractelor de credit încheiate de instituțiile financiare valoarea de titluri executorii. Concret, art. 120 din OUG nr. 99/2006 stabilește că contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
Cât privește creanțele rezultate din contractele de credit încheiate de o instituție de credit și cesionate ulterior, tribunalul reține că cesiunea de creanță reprezintă operațiunea prin care creditorul cedent transmite, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul de creanță unei alte persoane, numită cesionar, care
2
devine astfel creditor în locul său, însă, ceea ce se transmite este dreptul de creanță, care nu se confundă cu titlul executoriu, acesta din urmă neputând fi transmis prin cesiune de creanță. De altfel, dispozițiile art. 120 din OUG nr. 99/2006, potrivit cărora contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii, sunt lipsite de orice echivoc și conferă caracterul de titlu executoriu doar acelor contracte care sunt încheiate de o instituție de credit.
Desigur, cesiunea de creanță are ca efect transferul dreptului de creanță din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, creanța fiind transmisă cu toate accesoriile și garanțiile ei, însă titlul executoriu constituit în baza legii și în considerarea persoanei, în speță a instituției financiare, nu poate fi transmis în temeiul contractului de cesiune, nefiind nici un accesoriu al dreptului de creanță și nici o garanție.
Mai mult, o cesiune de creanță nu are aceeași valoare juridică cu o cesiune de contract (sub imperiul NCC) pentru ca cesionarul să preia inclusiv valoarea executorie a acestuia, ci este doar un act juridic în temeiul căruia cesionarul a preluat strict dreptul de a solicita restituirea împrumutului de la debitor, fără însă a se putea bucura și de forța executorie a contractului de împrumut încheiat de o instituție de credit.
În consecință, reținând faptul că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC E. - K. R. S. în contradictoriu cu intimata H. I. M. împotriva încheierii civile nr. 1939/_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC E. K. R. S., cu sediul în B., b-dul Dimitrie Pompei, nr. 10A, Connect Business Park, clădirea C3, et. 7, sector 2, CUI 15089252, J40/13219/2002, cu sediul procesual ales la Biroul Regional C. -N., în C. -N., str. B., nr. 16, et. 3, jud. C. în contradictoriu cu intimata H. I. M., CNP 2., domiciliată în T., str. N., nr. 15, bl. K2, sc. B, ap. 22, jud. C., împotriva
încheierii civile nr. 1939/18 iulie 2013, pronunțată de T. în dosarul nr. _
, pe care o menține în întregime.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
F. -Iancu M. | C. | C. | F. | B. |
Thred./FIM/LU/4 ex./10.04.14
3
| ← Decizia civilă nr. 176/2013. Încuviințare executare silită | Decizia civilă nr. 146/2013. Încuviințare executare silită → |
|---|
