Decizia civilă nr. 205/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 205/2013
Ședința publică din data de_ Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind recursul declarat de către recurentul J. B. împotriva sentinței civile nr. 17268 din data de_, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, privind și pe intimata SC E.
R. A. R. SA, având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentului, d-l avocat M. Teaha, cu împuternicire avocațială depusă la acest termen de judecată, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentului depune la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 234 lei și timbru judiciar de 3 lei, pe cale de consecință instanța considerând legal timbrat recursul declarat de recurentul J. B. .
Din oficiu, verificându-și competența, T. ul specializat, prin raportare la art.1591alin.2 coroborat cu prevederile art. 2 pct.3 din Cod.proc.civ., apreciază ca este competent general, material și teritorial să soluționeze calea de atac.
De asemenea, se constată că recursul este declarat în termen.
Reprezentantul recurentului depune la dosar ordonanța civilă nr.12807/2009 și sentința civilă nr.8807 pronunțată de Judecătoria C. .
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile, cereri în probațiune de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentului în susținerea căii de atac declarată.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului declarat și casarea hotărârii atacate, raportat la faptul că judecătorul fondului s-a mai pronunțat într-un dosar similar cu privire la aspectele reținute în sentința recurată, soluționând o cerere de ordonanță de plată în dosarul nr._ ,
litigiu purtat de către recurent și SC AUTOSCOP SRL. În subsidiar, solicită admiterea recursului și obligarea intimatei SC E. R. A. R. SA la plata penalităților de întârziere, acestea datorându-se exclusiv culpei acestei societăți deoarece nu a achitat la termenul stabilit prin contractul de asigurare contravaloarea despagubirilor. De asemenea, arată că din cuprinsul actelor depuse în cadrul dosarului de fond rezultă faptul că societatea de asigurări nu a acceptat plata parțială, ci a acceptat întreg debitul conform devizului de lucrări care a fost comunicat de către societatea care a efectuat reparațiile, în această situație operând o cesiune de datorie. De asemenea, solicită acordarea de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și timbru judiciar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr.17268/2012 pronuntata la data de 11 septembrie 2012 in dosarul nr._ al J. i C. -N., a fost admisa in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul J. B. I. in contradictoriu cu parata SC E. A. R. S.A. si in consecinta a fost obligata parata sa achite suma de 190,4 lei in favoarea reclamantului reprezentand penalitati de intarziere, precum si suma de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand 20 lei taxa timbru, 1,5 lei timbru judiciar si 22,5 lei onorariu avocatial.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca in data de_ autoturismul proprietatea reclamantului cu numarul de inmatriculare_ a fost avariat in urma unui accident auto produs din culpa numitului Mudure M. . Persoana vinovata de producerea accidentului detinea polita de asigurare de raspundere civila auto DV 00079550 la societatea parata SC E. S.A. Reclamantul a avizat societatea parata in legatura cu producerea pagubei si a solicitat despagubiri in data de_ . Reclamantul a reparat autoturismul proprietatea sa cu nr. de inmatriculare_ la o unitate service apartinand societatii SC AUTOSCOP S.R.L., care a emis in sarcina reclamantului J. B. I. factura seria SCP nr. 735203/_ pentru suma de 7617,5 lei, scadenta in data de_ . Factura a fost acceptata la plata de reclamant.
Prin ordonanta civila nr. 12807/_ pronuntata de Judecatoria
C. -N. in dosarul cu nr._ reclamantul a fost somat sa achite suma de 7617,5 lei reprezentand contravaloarea facturii nr. 735203/_, 4799,34 lei penalitati contractuale si penalitati de intarziere de1% pe zi incepand cu data de_ pana la achitarea debitului.
In temeiul titlului executoriu - ordonanta civila nr. 12807/2009 a
J. i C. -N. SC AUTOSCOP S.R.L a declansat executarea silita impotriva reclamantului pentru suma de 6452,78 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate asupra debitului de 7617,5 lei, executare instrumentata de Bej Campian M. R. in dosarul executional nr. 209/2010. Reclamantul a achitat penalitatile pretinse in data de_ . SC E. A.
-R. S.A. a achitat factura seria SCP nr. 735203/_ in valoare de 7617,5 lei in data de_ .
Prima instanta a mai retinut ca in drept sunt incidente dispozitiile art. 49, 50, 53 din Legea nr. 136/1995 si Ordinul CSA nr. 20/2008. Astfel, asiguratorul de raspundere civila auto acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule (art. 49,50 din Legea nr. 136/1995). Conform art. 53 din Legea nr. 136/1995 " Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurarii obligatorii de raspundere civila auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despagubirilor, conditiile de plata, durata asigurarii, facilitatile si penalizarile aplicabile asiguratilor, criteriile si conditiile pentru acordarea sau retragerea autorizatiei, persoanele care au obligatia sa incheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asiguratorului de a incheia asigurarea obligatorie de raspundere civila auto, daca este cazul, precum si alte informatii referitoare la acest tip de asigurare.";
La data producerii accidentului_ era in vigoare ordinul CSA nr. 20/2008 pentru punerea in aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
In vederea lamuririi raporturilor juridice dintre parti trebuie sa se stabileasca mai intai de cand era obligata societatea de asigurare sa achite despagubirea pentru prejudiciul cauzat reclamantului, iar apoi daca parata poate fi obligata la plata penalitatilor de intarziere, iar in caz afirmativ care este cuantumul penalitatilor.
Relevante in acest sens sunt dispozitiile art. 36 din Ordinul nr.20/2008 care stabilesc obligatiile asiguratorului RCA fata de persoana pagubita si momentul de la care aceasta este obligata sa achite despagubirea. Astfel, societatea parata era obligata in termen de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului fie sa formuleze oferta de despagubire, fie sa comunice reclamantului solicitant motivele pentru care nu a aprobat in totalitate sau partial pretentiile de despagubire. In cazul de fata termenul de 3 luni prevazut de art. 36 al.2 din ordinul nr. 20/2008, a inceput sa curga in data de_, data la care reclamantul a formulat cererea de despagubire ( conform art. 38 al. din ordinul nr. 20/2008) si s-a implinit in data de_, fara ca societatea parata sa comunice rezultatul investigatiilor sale cu privire la despagubirea pretinsa. Conform art. 36 al. 1 "despagubirea se efectueaza de catre asiguratorul RCA in maximum 15 zile de la data la care asiguratorul a definitivat investigatia necesara evaluarii sumei pe care este obligat sa o plateasca sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca.";
Deoarece in cazul de fata societatea parata nu a recurs la instanta de judecata pentru stabilirea despagubirii, interpretand coroborat dispozitiile art. 36 al. 1 si 2 din Ordinul CSA nr. 20/2008, instanta a retinut ca SC E.
S.A. era obligata sa achite suma datorata cu titlu de despagubire reclamantului in termen de 15 zile de la data expirarii termenului de 3 luni prevazut de art. 36 al. 3. Astfel, obligatia de plata a despagubirii in valoare de 7617,5 lei era scadenta incepand cu data de_ . Dupa cum s-a aratat mai sus, parata a indeplinit aceasta obligatie doar in data de_ . Pentru intarzierea la plata societatea de asigurare E. S.A. este datoare sa achite penalitati de intarziere in valoare de 0,1% pe zi din suma datorata, in conformitate cu prevederile art. 37 din Ordinul CSA nr. 20/2008. Pentru considerentele mai sus expuse, instanta a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamant si a obligat parata SC E. A. R.
S.A. sa achite suma de 192,4 lei pentru 25 de zile de intarziere.
Suma pretinsa de reclamant de 5930,68 lei reprezinta contravaloarea penalitatilor de intarziere asumate de acesta prin contractul comercial incheiat cu SC AUTOSCOP S.R.L. Indiferent de motivul pentru care reclamantul a contractat cu SC AUTOSCOP S.R.L., societatii de asigurare RCA nu ii sunt opozabile clauzele asumate de reclamant, referitoare la momentul scadentei debitului si la penalitatile de intarziere. Dupa cum s-a aratat mai sus, societatea de asigurare raspunde pentru prejudiciile cauzate de asiguratul sau in temeiul Legii nr. 136/1995 respectiv a normelor CSA in vigoare la data producerii accidentului. P. itatile achitate de reclamantul J.
I. sunt rezultatul angajarii raspunderii contractuale a reclamantului, in temeiul conventiei incheiate de acesta cu SC AUTOSCOP S.R.L. Sustinerile reclamantului potrivit carora plata debitului principal de catre asigurator ar avea semnificatia juridica a unei cesiuni de datorie sunt nefondate. Dupa cum s-a aratat mai sus, parata era datoare sa achite contravaloarea prejudiciului produs de asiguratul sau reclamantului in temeiul unei raspunderi legale, reglementate de Legea nr. 136/1995 si Ordinul nr. 20/2008, pe cand reclamantul si-a asumat fata de SC AUTOSCOP o obligatie
contractuala pe care doar el este tinut sa o execute, conform art. 973 C.civ. (1864).
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termenul legal, recurentul J. B. I., solicitand admiterea recursului si, in principal, casarea hotararii atacate si trimiterea dosarului spre rejudecare aceleiasi instante de fond, iar in subsidiar, modificarea in totalitate a hotararii atacate in sensul admiterii actiunii introductive de instanta.
In motivarea recursului, recurentul a aratat ca motivele de recurs sunt cele prevazute de art.304 pct.1 C.pr.civ., art.3041raportat la art.304 pct.8 si 9 C.pr.civ.
Astfel, s-a aratat ca s-a solicitat casarea in totalitate a hotararii recurate si trimiterea dosarului in vederea rejudecarii cauzei la instanta de fond, raportat la art. 304 pct. 1, Cod de procedura Civila, deoarece judecatorul fondului s-a mai pronuntat in alt dosar cu privire la aspectele retinute in sentinta recurata. Astfel, judecatorul fondului a solutionat o cerere de ordonanta de plata, in dosarul_, litigiu purtat de catre recurent si SC AUTOSCOP SRL, avand ca izvor evenimentul rutier din data de_, iar asigurator al autovehiculului era intimatul din prezentul dosar. In acest dosar_, judecatorul fondului, cu toate ca s-a aratat cine este asiguratorul, a admis fata de recurent cererea de emitere a unei ordonante de plata, prin care acesta a fost obligat inclusiv la plata penalitatilor de intarziere, penalitati care au fost datorate faptului ca asiguratorul nu si-a indeplinit obligatiile de plata fata de furnizorul de piese auto, SC AUTOSCOP SRL. Insa, judecatorul fondului nu a inteles sa formuleze o cerere de abtinere in prezentul dosar, fiind astfel incompatibil sa solutioneze prezenta cauza.
In subsidiar, recurentul a solicitat admiterea recursului cu consecinta modificarii in totalitate a sentintei recurate, in sensul admiterii cererii introductive de instanta, raportat la art. 3041raportat la art.304 pct. 8 si 9 din Codul de Procedura Civila.
Astfel, critica adusa sentintei recurate se refera la faptul ca judecatorul fondului a pronuntat hotararea "interpretand gresit actul dedus judecatii";, iar acesta "este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii";.
In acest sens, s-a aratat ca judecatorul fondului a respins cererea recurentului apreciind ca in speta de fata nu ar opera o cesiune de datorie iar parata/intimata nu ar putea fi obligata la plata contravalorii penalitatilor de intarziere datorate din culpa sa. Practica a statuat ca societatile de asigurari care accepta valoarea despagubirilor sunt obligate la a repara intreg prejudiciul rezultat din evenimentul rutier. Astfel, in dosarul_ al J. i C. N., intr-o speta similara, avand chiar aceleasi parti, SC AUTOSCOP SRL si SC E. A. R. SA, judecatorul interpretand corect prevederile legale in materie, Legea 136/1995, in baza art. 49, a obligat asiguratorul la plata penalitatilor de intarziere, calculate in seama conducatorului auto.
Mai mult, asa cum se poate observa E. a platit debitul principal, chiar inainte de obligarea recurentului la plata pe calea ordonantei, fara ca principala creditoare sa aduca acest aspect la cunostinta cuiva. Este inadmisibil ca debitul principal sa fie achitat de o persoana, iar penalitatile de alta persoana, deoarece s-ar infrange principiul conform caruia accesoriul urmeaza principalului.
In baza art. 942 Cod Civil, recurentul sustine ca prin acceptarea si achitarea facturii fiscale din dosarul de daune mai sus amintit, emis de SC AUTOSCOP SRL, parata SC E. SA a acceptat raportul contractual, in
intregimea lui, caci nu se poate sa fie acceptat doar debitul principal de 7616,5 lei, ci si obligatia accesorie (in cazul acesta, penalitatile de intarziere de 5.930,68 lei) antrenata in situatia neexecutarii la termen a obligatiei principale, cu atat mai mult cu cat parata SC E. SA este singura vinovata de neachitarea pretului la termenul convenit.
Mai mult, trebuie tinut cont ca suntem in prezenta unei cesiuni de datorie, parata SC E. SA fiind obligata in temeiul art. 49 din Legea nr. 136/1995 sa achite valoarea prejudiciului creat de asiguratul sau, prin deschiderea dosarului de daune, acceptarea facturii emise de SC AUTOSCOP SRL si achitarea acesteia, subrogandu-se a preluat obligatia de plata insotita de toate accesoriile, respectandu-se astfel principiul accesorium sequitur principale.
Intimata, desi legal citata, nu s-a prezentat in instanta si nici nu a depus intampinare la dosar.
Prin incheierea civila nr.1247/2012 pronuntata la data de 18 decembrie 2012 in dosarul nr._ al T. ului C. a fost admisa exceptia necompetentei materiale si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a recursului in favoarea T. ului Specializat C. .
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea in considerare a prevederilor art.304, 3041si 312 Cod procedura civila, tribunalul retine urmatoarele
:
La data de_ a avut loc un eveniment rutier in care au fost implicate autovehiculul marca VW cu nr.de inmatriculare_ aflat in proprietatea reclamantului J. B. si autovehiculul marca Opel Vectra cu nr.de inmatriculare_ condus de numitul Mudure M. . La acea data, autovehiculul marca Opel Vectra cu nr.de inmatriculare_ avea incheiata polita de asigurare de raspundere civila auto RCA seria RO/16/H16/DV nr.000079550 la societatea de asigurare SC E. A. R. SA.
In urma acestui eveniment rutier, a fost sanctionat contraventional numitul Mudure M., pe numele acestuia fiind intocmit procesul verbal seria CC nr.2289666/_ .
La cererea reclamantului, a fost deschis dosarul de dauna Ej- 24860. La data de_ a fost intocmit in acest dosar procesul verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, in care au fost consemnate avariile la autovehiculul cu nr.de inmatriculare_ .
In scopul repararii autovehiculului, au fost achizitionate unele piese de la SC AUTOSCOP SRL, conform facturii nr.735203/_ emise pe numele reclamantului J. B. I. pentru suma de 7616,50 lei. La data de_, intimata a achitat societatii SC AUTOSCOP SRL contravaloarea facturii mentionate, potrivit extrasului de cont depus in dosarul de fond (fila 135).
Prin ordonanta civila nr.12807/_ pronuntata de Judecatoria
N. in dosarul nr._, a fost admisa cererea formulata de creditoarea SC AUTOSCOP SRL si s-a ordonat debitorului J. B. I. sa plateasca creditoarei suma de 7.617,5 lei reprezentand: contravaloare produse si 4.799,34 lei penalitati contractuale, in termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei, precum si penalitati de intarziere de 1% pe zi de intarziere incepand cu data de_ pana la achitarea debitului. De asemenea, a fost obligat debitorul sa plateasca creditoarei suma de 1044 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a decide in acest sens, instanta a retinut ca paratul J. B.
I. a achizitionat de la reclamanta mai multe piese auto in valoare de 7.617,5 lei, fiind emisa in acest sens factura nr. 735203/_, semnata de parat.
Conform clauzei inscrise pe factura, scadenta sumei era la data de_, iar in caz de plata cu intarziere s-au stabilit majorari de 1% pe zi. Astfel, reclamanta a calculat penalitati de intarziere in suma de 4799,34 lei de la data de_ pana la data de_ .
In speta, instanta a constatat ca obligatia paratului-debitor de a plati o suma de bani reiese din factura fiscala cu nr.735203/_ . Totodata, obligatia susmentionata este corelativa unei creante certe, lichide si exigibile ce apartine reclamantei-creditoare. Astfel, creanta este certa intrucat existenta ei rezulta neindoielnic din factura acceptata de debitor prin semnare, este lichida deoarece cuantumul sau este determinat si este scadenta incepand cu data de_ .
In ceea ce priveste solicitarea creditoarei de plata a penalitatilor de intarziere, instanta a admis-o, retinand ca din factura mentionata reiese acordul debitorului de a achita 1% pe zi penalitati, in caz de intarziere la plata. Prin urmare, instanta a obligat debitorul sa achite 4.799,34 lei cu titlu de penalitati, calculate de la data de_ pana la data de_ si in continuare, pana la achitarea integrala a debitului.
In baza acestei ordonante civile, investite cu formula executorie, a fost demarata executarea silita impotriva debitorului J. B. I., la solicitarea intimatei SC E. A. R. SA care a formulat o cerere in acest sens la data de_, pentru realizarea unei creante in cuantum de 7430,68 lei reprezentand penalitati de intarziere, cheltuieli de judecata si cheltuieli de executare silita, in dosarul executional nr.209/2010 al BEJ Cimpian M. R. .
La data de_, debitorul J. B. I. a achitat in dosarul executional nr.209/2010 suma de 5930,68 lei, cu titlu de despagubiri, conform chitantei nr.0001158/_ .
In acest context, debitorul J. B. I. a formulat actiunea civila ce a format obiectul dosarului nr._, prin care a solicitat obligarea societatii de asigurare la plata penalitatilor de intarziere pe care le-a achitat in dosarul executional nr.209/2010, precum si a dobanzii legale aferente, incepand cu data achitarii acestora,_ si pana la restituirea integrala, actiune care a fost respinsa prin sentinta recurata.
In recurs, recurentul a invocat motivul de casare prevazut de art.304 pct.1 Cod procedura civila, afirmand ca judecatorul fondului ar fi trebuit sa formuleze o declaratie de abtinere, intrucat a solutionat anterior dosarul nr._, in care a pronuntat impotriva recurentului ordonanta civila nr.12807/_ . Incidentul procedural invocat de catre recurent se refera la existenta in cauza a unui motiv de abtinere/recuzare, pe care se sustine ca judecatorul fondului l-ar fi ignorat, si care s-ar circumscrie motivului prevazut de art.27 pct.7 Cod procedura civila, respectiv imprejurarea ca judecatorul fondului, anterior pronuntarii unei hotarari in cauza, si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca.
M. ivele de recuzare sunt expres si limitativ prevazute de art.27 pct.7 Cod procedura civila si pot fi valorificate fie pe calea unei declaratii de abtinere fie pe calea unei cereri de recuzare formulata de partea interesata, daca judecatorul omite sa se abtina de la solutionarea cauzei. Potrivit prevederilor art.29 al.1 si 2 Cod procedura civila, propunerea de recuzare se face inainte de inceperea oricarei dezbateri, iar cand motivele de recuzare s- au ivit dupa inceperea dezbaterilor, partea va trebui sa propuna recuzarea de indata ce acestea ii sunt cunoscute. Sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii acestor termene legale este decaderea, in conditiile prevazute de art.103 Cod procedura civila.
Or, recurentul nu a formulat o cerere de recuzare prin care sa invoce motivul prevazut de art.27 pct.7 Cod procedura civila, in termenul prevazut de art.29 al.1 din acelasi act normativ, desi pretinsul motiv de recuzare, respectiv pronuntarea de catre judecatorul investit cu solutionarea cauzei a ordonantei civile nr.12807/_, ii era cunoscut inca inainte de primul termen de judecata. Nici la primul termen de judecata stabilit in cauza si nici ulterior, in cursul solutionarii cauzei de catre prima instanta, recurentul nu a formulat o cerere de recuzare, fiind decazut din dreptul de a mai invoca motivul prevazut de art.27 pct.7 Cod procedura civila, la care s-a referit abia pe calea recursului declarat ulterior. In acest context, cu atat mai putin poate fi primita sustinerea recurentului in sensul ca judecatorul fondului ar fi trebuit sa formuleze o declaratie de abtinere, devreme ce insasi recurentul ar fi putut formula o cerere de recuzare, ca mijloc procedural aflat la dispozitia partii pentru a obtine inlaturarea unui judecator de la solutionarea unei anumite cauze, insa recurentul nu a uzat de un asemenea mijloc procedural in termenul prevazut de lege, fiind decazut din dreptul de a mai formula o cerere de recuzare sau de a mai pune in discutie in vreo modalitate legala motivul de recuzare prevazut de art.27 pct.7 Cod procedura civila. Ca urmare, nu poate fi retinut motivul de recurs prevazut de art.304 pct.1 Cod procedura civila.
Apoi, s-au invocat de catre recurent motivele de recurs prevazute de art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila. In acest sens, recurentul a invocat atat prin actiunea principala, cat si ulterior in recurs, prevederile art.942 Cod civil, sustinand ca prin acceptarea si achitarea facturii in dosarul de daune, intimata a acceptat raportul contractual in integralitatea sa, caci nu se poate sa fie acceptat doar debitul principal, nu si obligatia accesorie, antrenata in situatia neindeplinirii la termen a obligatiei principale. Recurentul a mai invocat o cesiune de datorie care ar fi operat in opinia sa, intimata fiind obligata in temeiul art.49 din Legea nr.136/1995 sa achite contravaloarea prejudiciului creat de asiguratul sau, afirmandu-se ca prin acceptarea facturii si achitarea acesteia a preluat ca efect al subrogatiei obligatia de plata insotita de toate accesoriile.
Sintetizand aceste argumente, se constata ca recurentul a invocat pe de o parte dispozitiile art.942 Cod civil, intemeindu-si pretentiile pe un pretins raport contractual intervenit intre SC AUTOSCOP SRL si societatea de asigurare SC E. A. R. SA, iar pe de alta parte a invocat o cesiune de datorie in temeiul careia asiguratorul i-ar fi preluat datoria catre societatea SC AUTOSCOP SRL, si nu in ultimul rand a invocat subrogarea asiguratorului in obligatiile recurentului fata de SC AUTOSCOP SA.
Examinand pe rand sustinerile recurentului, tribunalul constata ca recurentul nu se poate prevala de un raport contractual pretins intervenit intre doua terte persoane, pentru a obtine obligarea uneia dintre acestea la plata unei anumite sume de bani in favoarea sa, suma decurgand din respectivul raport contractual. Principiul relativitatii efectelor juridice ale unui contract valabil incheiat intre doua persoane, consacrat de art.973 cod civil (1864) presupune pe de o parte ca efectele obligatorii ale contractului privesc numai partile contractante, nicio persoana neputand fi obligata prin vointa altei persoane, iar pe de alta parte, ca principiu, drepturile nascute din contract apartin si profita partilor contractante, care au calitatea de titulare ale respectivelor drepturi.
Chiar daca recurentul ar fi probat existenta unui raport contractual intre SC AUTOSCOP SRL si SC E. A. R. SA, nu s-ar fi putut prevala de un asemenea contract, pentru a obtine obligarea societatii
de asigurare la plata unor penalitati de intarziere in favoarea recurentului, ci asemenea penalitati ar fi putut fi pretinse de la intimata numai de catre SC AUTOSCOP SRL, ca parte in acel contract. Practic, intre recurent pe de o parte si SC AUTOSCOP SRL pe de alta parte s-a nascut raport juridic distinct, in forma simplificata, probat cu factura fiscala nr. 735203/_, acceptata la plata de catre recurent prin semnatura, si care constituie mijloc de proba impotriva acestuia in conformitate cu prevederile art.46 Cod comercial. Aceasta factura a fost emisa de SC AUTOSCOP SRL pe seama recurentului, a fost semnata de acesta din urma, si materializeaza acordul de vointa al partilor atat cu privire la vanzarea-cumpararea produselor enumerate in cuprinsul facturii, cat si cu privire la penalitatile de intarziere pe care recurentul s-a obligat sa le achite in eventualitatea neachitarii facturii fiscale la scadenta convenita, respectiv la data de_ . Aceste penalitati de intarziere, ca evaluare conventionala si anticipata a unui prejudiciu incercat de creditorul SC AUTOSCOP SRL in cazul neachitarii debitului principal la scadenta, cadeau in sarcina recurentului, dupa cum in mod corect s-a apreciat de catre instanta care a solutionat dosarul nr._ al J. i
C. N., reprezentand un accesoriu al creantei principale constand in suma de 7617,50 lei pe care recurentul s-a obligat sa o achite societatii SC AUTOSCOP SRL, prin semnarea facturii anterior mentionate. Din acest punct de vedere, imprejurarea ca suma inscrisa in factura respectiva a fost achitata de catre SC E. A. R. SA nu poate conduce la concluzia ca societatea de asigurare ar fi fost obligata la plata in favoarea SC AUTOSCOP SRL si cu atat mai putin in favoarea recurentului a penalitatilor de intarziere, intrucat societatea de asigurare era obligata la efectuarea despagubirilor catre persoana pagubita, in cazul in care aceasta nu a fost despagubita de catre persoana responsabila de producerea prejudiciului, conform art.44 din Legea nr.136/1995, in vigoare la data producerii evenimentului rutier, nefiind obligata direct catre unitatea service unde a fost reparat autovehiculul sau catre societatea comerciala care a vandut persoanei pagubite piesele necesare pentru reparatie. In speta, plata despagubirii s-a facut direct de catre asigurator catre SC AUTOSCOP SRL in baza solicitarii recurentului, formulata in cadrul cererii de despagubire inregistrata in dosarul de dauna la data de_ (fila 138 dosar fond).
Raportul juridic stabilit intre recurent pe de o parte si SC AUTOSCOP SRL pe de alta parte este cu totul distinct de un eventual raport juridic stabilit intre SC AUTOSCOP SRL si SC E. A. R. SRL, iar penalitatile de intarziere puse in sarcina recurentului in baza facturii fiscale nr. 735203/_, au cazut in sarcina acestuia in temeiul raportului juridic propriu stabilit cu SC AUTOSCOP SRL, recurentul neputand invoca un alt raport juridic incheiat intre alte parti pentru a pune respectivele penalitati de intarziere in sarcina unei alte persoane, neexistand nici un temei legal in acest sens.
In acelasi timp, nu se poate retine in cauza o pretinsa cesiune de datorie intre recurent si asigurator, dupa cum in mod corect s-a constatat si de catre prima instanta. Cesiunea de datorie, ca mijloc de transmitere conventionala a elementului pasiv din raportul juridic obligational, respectiv a datoriei, nu este reglementata in sistemul de drept civil instituit de Codul civil (1864). Ca urmare, o eventuala cesiune de datorie nu este opozabila si nu produce efecte fata de creditorul obligatiei de plata. In realitate, dupa cum s-a constatat si de catre prima instanta, intimata era tinuta de obligatia de a achita persoanei pagubite contravaloarea prejudiciului produs de asiguratul sau in temeiul unei raspunderi legale instituite de Legea nr.136/1995 si
Ordinul nr.20/2008, pe cand reclamantul si-a asumat fata de SC AUTOSCOP SRL o obligatie contractuala pe care doar el este tinut sa o execute, societatii de asigurare nefiindu-i opozabile clauzele asumate de reclamant.
Aceleasi sunt argumentele pentru care nu poate fi retinuta in cauza nici o eventuala subrogatie in obligatiile recurentului fata de SC AUTOSCOP SRL. In sistemul nostru de drept este recunoscuta subrogatia in drepturile creditorului platit, conform art.1108 Cod civil, iar nu subrogatia in obligatii. Desi obligata in temeiul legii sa plateasca persoanei pagubite despagubirile datorate de asiguratul sau, societatea de asigurare nu preia datoria angajata de persoana pagubita fata de terte persoane si cu atat mai putin accesoriile unei asemenea datorii, neexistand nici un temei in acest sens.
Cat priveste sustinerile recurentului in sensul ca practica a statuat ca societatile de asigurari care accepta valoarea despagubirilor sunt obligate sa repare intreg prejudiciul cauzat de evenimentul rutier, mentionandu-se in acest sens dosarul nr._ al J. i C. N., tribunalul retine ca in sistemul nostru de drept practica judiciara nu reprezinta izvor de drept, neavand decat o valoare orientativa. Mai mult decat atat, examinand sentinta civila nr.8807/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._
, se observa ca in cauza respectiva asiguratorul a fost obligat la plata unor despagubiri in favoarea SC AUTOSCOP SRL, pretinse de catre aceasta din urma, retinandu-se stabilirea unui raport juridic intre cele doua societati, situatie cu totul diferita de cea din prezenta cauza, in care recurentul isi intemeiaza pretentiile pe existenta unui raport juridic pretins incheiat intre SC AUTOSCOP SRL si societatea de asigurare, desi recurentul are calitatea de tert fata de respectivul raport contractual.
Pentru toate considerentele expuse, constatand ca nu pot fi primite criticile recurentului, tribunalul constata ca nu este intemeiat recursul declarat de recurentul J. B. I., astfel ca, in temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila, va respinge ca neintemeiat acest recurs, cu consecinta mentinerii in intregime a sentintei civile nr. 17268 din_ pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosar nr._ .
In baza prevederilor art.274 Cod procedura civila, va lua act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul J. B. împotriva sentinței civile nr. 17268 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATORI, | |||
C. C. | D. | H. | M. C. | B. |
GREFIER,
T. B.
Red.MCB/MM 2 ex./_
Judecător fond: D. Viorica P. ovici, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 759/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 9/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
