Decizia civilă nr. 233/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 233/R/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - V. L. OROS JUDECĂTOR - S. I. GREFIER - F. B.
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurentul C. B. I. în contradictoriu cu intimatele SC C. A. SA și K. C. împotriva sentinței civile nr. 1795/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză la amânări fără discuții se prezintă recurentul C.
I., reprezentanta intimatei SC C. A. SA, d-na consilier juridic P. A. cu împuternicire depusă la acest termen la dosar și reprezentanta intimatei K. C., d-na avocat A. I. P., cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că intimata SC C. A. SA a înregistrat la dosar în data de_, întâmpinare la recursul formulat. Câte un exemplar din această întâmpinare se comunică recurentului și reprezentantei intimatei K. C. ..
Recurentul depune la dosar chitanța seria C nr. 1753/_ prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 225 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei și arată că înțelege să susțină recursul astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta intimatei K. C. arată că a solicitat cauza la amânări fără discuții întrucât raportat la data depunerii întâmpinării dorește acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii acesteia și formulării poziției procesuale.
T. ul deliberând asupra cererii de amânare, având în vedere faptul că această cerere a fost formulată de către intimata K. C., reține că poziția ei procesuală raportat la întâmpinarea depusă de către SC C. A. SA, care are tot calitate de intimată, nu justifică o amânare a soluționării cauzei. De asemenea nu se justifică o amânare a soluționării cauzei raportat la faptul că prin întâmpinare nu se aduc elemente noi și va dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul C. B. I., reprezentanta intimatei SC C. A. SA, d-na consilier juridic P. A. și reprezentanta intimatei K. C., d-na avocat A. I. P. .
Recurentul și reprezentantele intimatelor arată că nu au alte cereri de formulat și nici excepții de invocat.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat constată cauza în stare de judecată și acordă părților, cuvântul pentru dezbaterea cauzei pe fond.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei K. C. solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și în consecință menținerea sentinței pronunțate de către Judecătoria Dej ca fiind temeinică și legală și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatei SC C. A. SA solicită respingerea recursului, ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1795/2012 pronunțată de Judecătoria Dej. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
,
Prin sentința civilă nr. 1795/2012 pronunțată în ședința publică din 22 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei D., s-a admis acțiunea formulată de reclamanta K. C. în contradictoriu cu pârâții C. B. I. și S.C. C. A. S.A și au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantei K. C. 5.628,11 lei despăgubiri și 1.502 lei cheltuieli de judecată.
În motivare instanța de fond a reținut că în data de 30 martie 2010, pe str. Bistriței din D., autoturismul Peugot 406 cu nr. de înmatriculare_ condus de reclamantă a fost lovit din spate de autovehiculul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_ condus de pârât, iar în urma evenimentului rutier cei doi conducători auto au completat constatarea amiabilă de accident și pe baza asumării culpei producerii accidentului, a fost deschis dosarul de daună pe RCA la Societatea C. A. urări sub nr. RA 0161 CJ 10. Prin Adresa nr. 1944/_ societatea de asigurări, a comunicat reclamantei că nu a aprobat cererea de despăgubire deoarece avariile celor două autovehicule nu prezintă complementaritate și evenimentul s-a produs în alte împrejurări decât cele declarate.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, cuantumul pagubelor produse autovehiculului cu număr de înmatriculare_ în urma accidentului produs din vina exclusivă a pârâtului, este de 5.628,11 lei, astfel cum este menționat în devizul de lucrări întocmit de S.C. IMPEX SRL Gherla. Expertul a constatat complementaritatea avariilor la cele două autoturisme argumentând prin aceea că regimul de înălțime a deformațiilor corespunde cu geometria autovehiculelor, gradul de deformare a celor două autovehicule este proporțional pentru fiecare dintre acestea cu forma impactului resimțit iar alinierea geometrică a deformațiilor pe axa x -y și x - z constatată de expert corespunde deformațiilor rezultate în urma simulării. Accidentul din_ a determinat avariile inserate în cuprinsul constatării amiabile iar cuantumul pagubei, pentru a repara prejudiciul cauzat reclamantei, are valoarea de 5.628,11 lei.
Pârâtul este beneficiarul poliței de asigurare RCA seria RO/17/_ nr. 01141178/_ valabilă pe perioada_ -_, calitatea de asigurator având-o S.C.
A. URĂRI S.A.. Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 41 și art. 69 din Legea nr.136/1995 a admis acțiunea și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei 5.628,11 lei despăgubiri, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantei 1.502 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu pentru avocat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat în termen legal recurs pârâtul C. B. I. solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul modificării hotărârii și a respingerii acțiunii civile în ceea ce îl privește.
În motivarea recursului recurentul a arătat că este titularul unei polițe RCA valabile la data accidentului rutier astfel că potrivit legii obligația de despăgubire revine societății de asigurare.
În drept recursul nu a fost motivat.
Intimata SC C. A. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea
recursului formulat de recurentul C. B. I. și menținerea sentinței civile nr. 1795/2012 pronunțată la 22 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei D. ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că evenimentul rutier din 30 martie 2010 s-a produs din culpa exclusivă a recurentului, antrenându-se răspunderea civilă delictuală a acestuia. Din dispozițiile Legii nr. 136/1995 reiese faptul că răspunderea asiguratorului este o răspundere contractuală complementară și indirectă care coexistă cu răspunderea civilă delictuală a celui care a provocat accidentul întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil. Astfel, solidaritatea rezultă din chiar încheierea contractului de asigurare. Având în vedere și dispozițiile art. 8 din legea nr. 136/1995 societatea de asigurări răspunde doar în condițiile și limitele legii și contractului de asigurare, iar prejudiciile care exced urmează a fi recuperate de la asiguratul răspunzător de producerea prejudiciului.
Intimata K. C., prin mandatar avocat, a solicitat în fața instanței, respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și în consecință menținerea sentinței pronunțate de către Judecătoria Dej ca fiind temeinică și legală și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele
:
Raportat la probele administrate în fața instanței de fond, aceasta în mod corect a reținut că în data de 30 martie 2010, pe str. Bistriței din D., autoturismul Peugot 406 cu nr. de înmatriculare_ condus de reclamantă a fost lovit din spate de autovehiculul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_ condus de pârât, avariile produse fiind complementare, valoarea prejudiciului fiind de 5.628,11 lei, accidentul producându-se ca urmare a nerespectării de către recurent a obligațiilor legale.
Recurentul C. B. I. a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor legale, aspect care se încadrează în sfera dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă.
Potrivit art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificările în vigoare la data producerii evenimentului rutier, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art.
43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei
/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Potrivit art. 49 alin.1 și 2 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, fata de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, despăgubirile acordându-se indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât și în timpul staționarii.
Astfel, raportat la faptul că recurentul C. B. I. deținea o poliță RCA valabilă la data producerii evenimentului rutier, răspunderea pentru repararea prejudiciului cauzat revine asiguratorului RCA, respectiv intimatei SC C. A. SA.
Potrivit Ordinului CSA nr. 21/2009 limitele maxime de despăgubire suportate de către asigurător au fost stabilite la nivelul sumei de 500.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data producerii accidentului, ori având în vedere faptul că valoarea prejudiciului cauzat este mult sub această valoare, nu se poate reține existența unei cauze de solidaritate în ceea ce privește plata despăgubirii, căci această solidaritate este expres înlăturată în acest caz de dispozițiile art. 54 alin. 1 din legea nr. 136/1995, cu modificările
ulterioare.
Față de cele de mai sus, raportat la dispozițiile art. 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul formulat de recurentul C. B. I. în contradictoriu cu intimatele SC C. A. SA și K. C. împotriva sentinței civile nr. 1795/2012 pronunțată la 22 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta K. C. în contradictoriu cu pârâtul C. B. I. și menține dispozițiile hotărârii în ceea ce privește pârâta SC C. A. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul C. B. I. în contradictoriu cu intimatele SC C. A. SA și K. C. împotriva sentinței civile nr. 1795/2012 pronunțată la 22 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul C. B. I. și menține dispozițiile hotărârii în ceea ce privește pârâta SC C. A. SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
C. G. V. | L. OROS | S. | I. | F. B. |
Red.CG 2 ex./_
Judecător fond: Mzat C. I., Judecătoria Dej.
| ← Încheierea civilă nr. 2285/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Încheierea civilă nr. 4639/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
