Decizia civilă nr. 2659/2013. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.2659/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. M. D. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de către reclamanta SC A. S. în contradictoriu cu pârâta P. R. C. "S. M. ";, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită, cauza fiind soluționată fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii, în baza actelor și a probelor aflate la dosar.
TRIBUNALUL,
Prin cererea de ordonanța președințiala înregistrată la data de 4 septembrie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., reclamantele SC A. S. și
P. G. CLAUDIA au solicitat în contradictoriu cu pârâta P. R. -C.
"SFÂNTUL M. "; constatarea nulității contractului de închiriere încheiat între părți și anularea acestuia și în consecință restituirea sumei de 241.595 lei, cu titlu de chirie plătită și nedatorată, începând cu data încheierii contractului și data introducerii acțiunii.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că cererea de ordonanță președințială se justifică prin natura ei în măsura în care, chiar de la data încheierii contractului a cărui anulare se solicită, acesta este afectat de nulitate absolută. S-a arătat că reclamanta de rândul 2, P. G. Claudia a semnat contractul de închiriere fără să existe un mandat expres al acesteia în acest scop. Prezența mandatului expres ar fi fost în mod obiectiv și juridic necesară, în conformitate cu dispozițiile art. 72-73 din Legea societăților comerciale precum și a dispozițiilor art. 1534 - 1537 vechiul C. civil. Contractul de închiriere viza un drept de dispoziție și existența mandatului expres din partea SC A. S. era absolut necesară. Chiar dacă, prin absurd, contractul de închiriere ar fi apreciat prin natura sa ca fiind un drept de administrare, totuși existența mandatului expres este necesară deoarece închirierea trece peste administrația ordinară a patrimoniului societății.
Reclamantele au mai arătat că răspunderea civilă rezultată din contract a reclamantei de rândul 2, nu poate fi reținută, în conformitate cu art. 73 alin.2 din Legea nr.31/1990, decât în situația în care societatea se află în stare de faliment,
deoarece administratorul este terț din punct de vedere juridic față de pârât, iar responsabilitatea administratorului nu este acceptată de lege decât față de societate. Chiar dacă administratorul prin contract a prevăzut obligația sa de plată a chiriei, totuși în cea mai simplă regulă juridică această responsabilitate nu poate exista obiectiv, cât timp legea nu permite acest lucru. Ar însemna astfel că prevederile contractuale să fie superioare legii, ceea ce nu poate avea alt efect
decât imoralitatea convenției din punct de vedere legal.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantelor ca inadmisibilă, cu obligarea acestora, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale pârâta a arătat că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială prevăzute de art. 996 Cod proc. civilă.
Astfel, s-a arătat că nu există nicio aparență de drept în favoarea reclamantelor. Contractul de închiriere a fost încheiat la data de_, pe o durată de 5 ani, respectiv până la data de_ . Reclamanta nu a invocat niciodată în derularea contractului faptul că acesta nu ar fi valabil și a achitat chiria regulat până în cursul lunii decembrie 2012, când a început să înregistreze întârzieri la plata chiriei. Mai mult, la data de_ a încheiat cu SC MONOVENTURE S., un contract de subînchiriere (contractul nr.1/_ ), pentru o chirie de 2700 Euro/lună, superioară celei pe care o datora pârâtei, de 1500 Euro/lună, durata subînchirierii fiind stabilită tot până la data de_ .
Motivul de nulitate invocat, și anume că semnatara contractului de închiriere, reclamanta P. G. Claudia, nu a avut mandat expres din partea SC A.
S., este vădit nefondat, atâta vreme cât aceasta era, la data semnării contractului (și este și în prezent) administratorul cu puteri depline al societății. A mai arătat pârâta că potrivit extrasului informativ din_ eliberat de către ONRC, rezultă cu puterea evidenței că reclamanta P. G. -Claudia a dobândit calitatea de administrator la data de_, mandatul fiindu-i acordat pe durată nelimitată. În realitate, prezenta ordonanță președințială reprezintă reacția reclamantelor față de demersurile făcute de către pârâtă în vederea recuperării chiriei restante.
Pârâta a mai arătat că reclamantele nu indică în concret care este urgența care să justifice adoptarea măsurilor solicitate, și în realitate nici nu poate fi justificată vreo urgență. Urgența constatării nulității absolute și a restituiri prestațiilor executate nu poate fi justificată pe împrejurarea că motivul de nulitate invocat de reclamante a existat încă de la data semnării contractului - 30.06.209.
Mai mult, soluționarea cererii implică prejudecarea fondului. Constatarea nulității absolute a unui contract presupune analizarea condițiilor de valabilitate a acestuia, deci în mod evident, o analiza asupra fondului acestuia. O astfel de analiză nu poate fi făcută în cadrul procedurii ordonanței președințiale, ci doar în cadrul procedurii de drept comun, dispozițiile art. 996 alin.5 din C. proc. civilă interzicând în mod expres acest lucru.
S-a arătat că măsurile solicitate de reclamante nu sunt vremelnice, atât constatarea nulității absolute a contractului de închiriere, cât și restituirea prestațiilor executate fiind măsuri ce produc efecte definitive și ca atare nu pot face obiectul ordonanței președințiale. De altfel, reclamantele nici nu precizează care ar
trebui să fie momentul până la care măsurile solicitate ar trebui să-și producă efectele, astfel încât să poată fi vorba despre măsuri vremelnice.
Prin ordonanța civilă nr.13127/2013 pronunțată la data de 8 octombrie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de 10 octombrie 2013 în dosarul nr._ .
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 996 N.C.P.C., instanța va putea sa ordone, stabilind în favoarea reclamantului aparența de drept, masuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Condițiile de admisibilitate ale cererii prevăzute de textul legal sunt așadar urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului pricinii.
Contractul de inchiriere invocat s-a incheiat pentru perioada_ -_, intre parata proprietar si reclamanta societate, reprezentata de reclamanta P., in calitate de chirias, (f. 5) iar reclamantele invoca o cauza de nulitate absoluta a acestui raport contractual.
Astfel, potrivit art. 996 alin.1 N.C.P.C. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantelor există aparența de drept,decurgand din aceea ca sunt mentionate in contract, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor se s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială trebuie întrunite cumulativ trei condiții care rezultă din dispozițiile legale care reglementează o astfel de cerere, și anume: vremelnicia, neprejudecarea fondului și urgența, admisibilitat care, în absența unei definiții date de Codul de procedură civilă, se circumscrie doar într-una din cele trei situații enumerate de textul de lege. Niciuna din cele condiții nu se verifică în speță.
Astfel, cât privește vremelnicia, condiție din care decurge de altfel și neprejudecarea fondului, această condiție presupune limitarea în timp a oricărei măsuri dispuse pe calea ordonanței președințiale. Or, în condițiile în care o astfel de limitare nu a fost nici cel puțin indicată în cererea de chemare în judecată, condiția nu poate fi apreciată a îndeplinită.
În acest sens, sunt de altfel și dispozițiile art.996 alin.2 N.C.P.C., potrivit cărora ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Așadar, însăși textul de lege determină limita maximă până la care măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale își poate produce efectele, respectiv soluționarea fondului litigiului, însă în lipsa oricăror elemente care să limiteze efectele măsurii și să determine astfel caracterul provizoriu al acesteia, cele două
condiții sunt neîndeplinite. În aceste context, instanța subliniază faptul că reclamantele nu au făcut dovada inițierii unui litigiu care să lămurească fondului dreptului și nici nu au indicat elemente care să confere măsurii solicitate caracter vremelnic și provizoriu, ceea ce impune respingerea cererii.
În plus, nici condiția urgenței nu este îndeplinită în cauză, atâta timp cât contractul de închiriere este în vigoare de mai multi ani, iar reclamantele au avut posibilitatea să solicite oricând desființarea acestuia, sens in care instanta apreciaza ca reclamantele nu justifica la acest moment nici un prejudiciu ireparabil pe care l- ar suferi dacă contractul ar rămâne în vigoare și care să justifice necesitatea luării măsurilor urgente solicitate pe aceasta cale.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 996 N.C.P.C., instanța va respinge cererea de ordonanță președințială.
În temeiul art.451-453 N.C.P.C., instanța ar putea obliga reclamantele la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei, insa se constata ca nu s-a facut dovada cuantumului acestor cheltuieli ocazionate paratei in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantele SC
A. S., cu sediul în C. -N., str.A. nr.16, ap.12, jud.C., J_, CUI 25145970 și P. G. CLAUDIA, dom. în C. -N., str.A. nr.16, ap.12, jud.C.
, împotriva pârâtei SC P. R. -C. "SF.M. ";, cu sediul procesual ales în C.
-N., str.Buftea nr.1, etaj 3, jud.C., CIF 4744518, cont bancar_ B_ 0001 deschis la Banca Comercială Română C., reprezentată legal prin dl. Kovacs Sandor.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. D. A. VLAIC
Red.DMD/MM 4 ex./2014
| ← Decizia civilă nr. 335/2013. Ordonanță președințială | Încheierea civilă nr. 954/2013. Ordonanță președințială → |
|---|
