Decizia civilă nr. 192/2013. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 192/2013
Ședința publică din data de 27 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamanta P. L., împotriva sentinței civile nr. 2245 din data de_, pronunțată de Tribunalul Specializat
C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. V. și intimata SC
E. T. S. PRIN C. M. L., având ca obiect -ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta-reclamantă personal, identificată cu CI seria KX nr. 8. și asistată de avocat Luca Romulus, în substituirea d-lui avocat Luca M., care depune la dosar delegație de substituire, intimatul-pârât prin avocat Lăpușan M. R., care depune la dosar împuternicire avocațială și intimata SC E. T. S. PRIN C. M. L.
.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul formulat este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei, conform dovezii aflată la fila 31 din dosar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ apelanta-reclamantă a depus la dosarul cauzei note de ședință, însoțite de înscrisuri, în două exemplare.
C. ea, din oficiu, în temeiul art. 96 NCPC, raportat la dispozițiile art. 131 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Raportat la art. 237 al. 1 NCPC instanța declară deschisă cercetarea judecătorească și fiind pusă în discuție estimarea duratei procesului, reprezentantul apelantei cât și reprezentanții intimaților arată că pricina poate fi soluționată la acest termen de judecată.
C. ea, raportat la prevederile art. 238 NCPC estimează că durata prezentului proces, este de aproximativ două termene.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească iar în condițiile art. 244 NCPC acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de NCPC vizând ordonanța președințială.
Cererea de ordonanță președințială a fost formulată întrucât intimatul- pârât, în calitatea sa de asociat și administrator al societății SC E. T. S. cauzează prejudicii materiale societății.
Susține toate motivele de apel detaliate în memoriul de apel, în sensul că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune încuviințarea cererii de ordonanță președințială.
Apelanta-reclamantă personal prezintă detaliat situația de fapt care a determinat formularea cererii de ordonanță președințială. Astfel, garsoniera care aparține societății a fost închiriată și, cu toate că exista un contract de închiriere valabil încă doi ani, chiriașa de la acel moment a fost somată de către pârâtul S.
V. să elibereze imobilul, fără a se solicita în această privință și punctul de vedere al reclamantei. Ulterior pârâtul s-a mutat în respectiva garsonieră, obligând reclamanta să accepte un contract de închiriere antedatat în ianuarie 2010. Raportat la apărările pârâtului invocate în întâmpinare, potrivit cărora avea dreptul de a încheia un asemenea contract, în actul constitutiv al societății se face referire la actele financiar-contabile care pot fi încheiate doar de către unul din asociați, în timp ce contractul de închiriere este un act juridic. În contractul respectiv toate clauzele înserate sunt contrare intereselor societății, inclusiv chiria a fost diminuată de la 200 euro la 100 euro. Potrivit clauzelor contractuale reclamanta, data de 30 a fiecărei, avea dreptul de a se prezenta la garsonieră pentru a efectua verificări, însă în realitate nu i s-a permis accesul. La data la care pârâtul S. V. s-a mutat în garsonieră impozitul corespunzător acestui imobil era achitat în avans. De la momentul la care pârâtul s-a mutat în acea garsonieră nu a achitat impozitul aferent, motiv pentru care Primăria Cluj- Napoca a emis un titlu executoriu, aspect dovedit prin actele atașate notelor de ședință. Toate sumele, inclusiv cheltuielile de întreținere, sunt achitate de pârât cu întârziere, ceea ce antrenează penalități pentru societate. Ori penalitățile și dobânzile sunt cheltuieli nedeductibile fiscal, ceea ce în patrimoniul societății determină prejudiciu.
În fapt pârâtul primește în fiecare lună factura emisă de societate în baza contractului de închiriere pe care reclamanta a fost obligată să îl accepte și pe baza acestora societatea plătește TVA și impozite, în timp ce pârâtul, începând cu luna iulie 2010 emite personal facturi, chitanțe și dispoziții de plată, simulând astfel circuitul banilor.
Din expertiza contabilă extrajudiciară efectuată în cauza aflată pe rolul Tribunalului Specializat C. rezultă că d-l S. V. a prejudiciat societatea.
O altă problemă o constituie mașina societății, pe care pârâtul o folosește în scop personal și ulterior promovării unei cereri de ordonanță președințială, la data de_ acesta a notificat societatea că mașina se află în fața sediului. Abia la sfârșitul lunii ianuarie 2013 a predat cheile mașinii însă fără a preda și actele mașinii. Nici până în acest moment societatea nu se află în posesia actelor autovehiculului, însă în continuare plătește impozit pentru aceasta, cu toate că autovehiculul nu poate fi utilizat.
În ce privește conturile societății, acesta au fost închise tocmai pentru a stopa atitudinea abuzivă a pârâtului. Ulterior s-a deschis un cont la BRD unde nu i s-a dat drept de semnătură, însă în urma reclamațiilor făcute de pârât la adresa angajaților BRD- Agenția C., contul a fost blocat, până la momentul prezentării unei hotărâri judecătorești, din care să rezulte că d-l S. V. nu mai este asociat și administrator al societății. Prin urmare nici până în prezent societatea nu are deschis un cont bancar funcțional.
În privința celor trei bunuri, garsoniera, autovehiculul și contul bancar, societatea plătește și asigurările corespunzătoare, pe care pârâtul și le-a însușit fără a informa celălalt asociat.
În concluzie, pârâtul S. V. se folosește de bunurile societății, nu solicită și acordul celuilalt asociat și prin urmare societatea continuă să fie prejudiciată.
C. ul societății intimate solicită admiterea apelului promovat de reclamantă, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Specializat C. și pronunțarea unei hotărâri de admitere a cererii de ordonanță președințială. Dispozițiile Legii nr. 31/1990 nu prevăd expres posibilitatea suspendării exercitării calității de administrator al societății. Unica prevedere normativă se referă la posibilitatea suspendării exercitării calității de administrator în cazul în care s-a promovat acțiunea în răspundere a administratorului. Prin urmare dacă legea nu interzice apreciază că poate fi admisă cererea de ordonanță președințială.
Totodată sunt îndeplinite și condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, prevăzute de art. 996 NCPC și cele trei condiții specifice: urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului.
Urgența este justificată de scopul urmărit, respectiv de a se lua o măsură urgentă pentru a împiedica pârâtul S. V. să procedeze în maniera abuzivă și care cauzează prejudicii societății. Cât privește vremelnicia măsurii suspendării provizorie a calității de administrator, aceasta a fost solicitată doar până la momentul soluționării dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C. . De asemenea este îndeplinită și condiția neprejudicierii fondului, deoarece prin luarea măsurii temporare de suspendare a pârâtului S. V. din funcția de administrator are efect doar pe perioadă determinată, până la soluționarea dosarului mai sus menționat.
De asemenea solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentantul intimatului-pârât solicită respingerea apelului, menținerea în totalitate a hotărârii pronunțată de Tribunalul Specializat C. și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezii pe care o depune la dosar.
Susține apărătorul intimatei că prin cererea de apel nu se invocă motive noi sau apărări noi, sau alte mijloace de probă. Prin urmare instanța de apel este nevoită să se raporteze la cele evocate de reclamantă prin cererea introductivă.
În speță, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite două condiții, respectiv neprejudecarea fondului, urgența și condiția conexă, cea a existenței unei pagube care să nu poată fi împiedicată dacă măsurile solicitate nu ar fi luate.
În ce privește neprejudecarea fondului, analizând toate actele imputate intimatului-pârât, acestea se înscriu în limitele mandatului și atribuțiilor unui administrator, respectiv încheierea de contracte în numele societății, ridicarea de sume din contul societății, angajarea de activități cu societăți terțe, etc.
Analizarea oportunității unor astfel de acțiuni presupune o acțiune în antrenarea răspunderii administratorului potrivit art. 71 din Legea nr. 31//1990, care în speță nu există.
Cât privește condiția urgenței, așa cum se poate constata, contractul de închiriere adus în discuție este semnat în anul 2010, pe o durată nedeterminată, așa cum și apelanta a precizat.
De asemenea bilanțurile despre care se susține că nu ar fi fost semnate, reprezentantul intimatului-pârât arată că există bilanțuri nesemnate de către administratorul S. V. iu încă din 2009 și care au fost depuse la administrația
financiară. Ori acțiunea a fost introdusă în anul 2013. Facturile invocate de către apelante ca fiind emise în baza unor relații comerciale care depășesc sfera obiectului de activitate al societății sunt anterioare demarării demersului în fața instanței. Prin urmare nu este îndeplinită condiția urgenței.
Cât privește prejudiciul, acesta nu este probat atât timp cât din 2010 până în prezent societatea a funcționat.
C. ea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 2.245 din_, pronunțată în dosarul nr. 979/1285/212 al Tribunalului Specializat C., s-a respins cererea formulată de reclamanta P. L., împotriva pârâților S. V. și SC E. T. S. C. -N.
, prin curator special avocat M. L. pentru emiterea ordonanței președințiale.
P. SC E. T. S. a fost obligată la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea curatorului special avocat M. L. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta și pârâtul S. V. sunt asociați ai societății pârâte E. T. S., deținând fiecare câte o cotă de 50% din capitalul social, atât reclamanta, cât și pârâtul fiind și administratori ai societății anterior menționate. Din susținerile părților rezultă ca reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul, neînțelegerile dintre cei doi asociați și administratori în legătură cu administrarea societății apărând în contextul în care a fost desfăcută căsătoria dintre cei doi.
Calitatea de asociat si administrator al societății pârâte, conferă reclamantei dreptul de control, conform art.197 din Legea nr.31/1990 republicată, drept care poate justifica, în principiu, interesul inițierii unui demers judiciar similar celui dedus judecății. Într-o atare situație, aparența dreptului operează în favoarea reclamantei, aceasta având interesul și legitimarea de a efectua toate demersurile legale astfel încât societatea pârâtă sa funcționeze conform actului constitutiv și scopului pentru care a fost înființată.
Tribunalul reține că Legea nr. 31/1990 nu prevede expres posibilitatea suspendării exercitării drepturilor decurgând din calitatea de administrator, însă conține o singură dispoziție privitor la această suspendare care operează de drept în ipoteza în care s-a pornit acțiunea în răspundere împotriva administratorului. Din probele administrate în cauză nu rezultă că împotriva pârâtului ar fi fost pornită o astfel de acțiune, motiv pentru care tribunalul va analiza cererea prin prisma dispozițiilor de drept comun.
Nu sunt dispoziții speciale nici în privința suspendării calității de asociat, art. 222 din Legea nr. 31/1990 reglementând expres doar cazurile în care poate fi exclus un asociat, motiv pentru care tribunalul, ca și în cazul precedent, va proceda la analizarea cererii reclamantei prin prisma dispozițiilor art. 996 din noul Cod de procedură civilă (N.C.P.C.).
Potrivit art. 996 alin.1 N.C.P.C. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor se s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială trebuie întrunite cumulativ trei condiții care rezultă din dispozițiile legale care reglementează o astfel de cerere, și anume: vremelnicia, neprejudecarea fondului și urgența. Ultima condiție, respectiv urgența, impune și dovada că eventualul prejudiciu iminent să nu mai poată fi reparat.
Din probatoriul administrat rezultă însă că nu sunt întrunite toate aceste condiții nici în privința cererii privind suspendarea din calitatea de asociat și nici în privința cererii privind suspendarea din calitatea de administrator, cererea reclamantei fiind respinsă pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Condiția vremelniciei este îndeplinită în speță, măsură suspendării solicitată a fi dispusă fiind limitată în timp, durata fiind determinabilă (până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C. ).
In ceea ce privește ce-a de-a doua condiție, neprejudecarea fondului, tribunalul a reținut că aceasta nu se verifică în speță. În acest sens, tribunalul a observat că pârâtul, ca și reclamanta, este asociat și administrator al societății, drepturile și obligațiile acestuia fiind similare cu cele ale reclamantei. În această dubla calitate are dreptul de a participa la viața societară, de a lua decizii manageriale și de oportunitate și de a angaja societatea pârâtă în raporturi comerciale cu terți.
Reclamanta, prin prezenta cerere ii impută pârâtului săvârșirea unor fapte care presupun o analiză profundă nu doar a întinderii mandatului de administrator al pârâtului, ci și a unor decizii de oportunitate luate de pârât în dubla sa calitate. Or, această analiză este incompatibilă cu procedura specială antamată de reclamantă.
Mai mult, conform art. 7 din contractul de societate aflat în copie la fila 38, vol. I, atribuțiile privind administrarea și reprezentarea societății în relațiile cu instituțiile de stat, partenerii de afaceri și personalul salariat sunt exercitate de către reclamantă și pârât, aceștia având puteri stabilite de adunarea generală a asociaților. Durata mandatului administratorilor este nelimitata, orice document financiar contabil fiind valabil cu o singură semnătură.
În acest context, toate faptele imputate pârâtului (rezilierea contractului de închiriere a imobilului de pe str. T. M., ridicarea unor sume de bani din conturile societății, nesemnarea bilanțurilor contabile, închirierea autoturismului proprietatea societății, angajarea societății în relații comerciale care exced obiectului de activitate al societății, cesionarea poliței de asigurare) se înscriu în sfera atribuțiilor exercitate de acesta în calitate de administrator al societății pârâte. Analizarea acestora prin raportare la obiectul de activitate al societății și la întinderea mandatului dat pârâtului în condițiile art. 7 din contractul de societate presupune mai mult decât o analiză sumară permisă de procedura specială reglementată de dispozițiile art. 996 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
Această condiție nu este îndeplinită nici în ceea ce privește excluderea pârâtului din calitatea de asociat al SC E. T. S. . Așa cum s-a reținut în cele ce preced, aparent, la o analiză sumară, faptele pârâtului nu se circumscriu cazurilor reglementate de dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990. Ridicarea unor sume de bani din conturile societății pârâte nu conduc la concluzia că pârâtul ar fi fraudat societatea, pârâtul depunând la rândul său documente din care, aparent, rezultă că justifică sumele ridicate (f. 84-185).
Nici cea de-a treia condiție nu este îndeplinită în cauză, reclamanta nejustificând urgența măsurii solicitate, cererea formulată fiind făcută după o perioadă destul de lungă de timp de la data săvârșirii faptelor (f. 174-276 vol. I). Astfel, rezilierea contractului de închiriere a imobilului a avut loc cu cel puțin un an înaintea înregistrării prezentei cereri. Aceeași este situația în ceea ce privește achiziționarea unor bunuri care exced obiectului de activitate al societății pârâte sau acceptarea, prin semnare, a unor facturi pentru anumite servicii care nu ar fi fost prestate în favoarea societății, primele acte aparent fiind săvârșite în urmă cu cel puțin un an (f. 116-172). Nici operațiunile referitoare la cesionarea poliței de asigurare nu reclamă urgența și neprejudicierea fondului. În același sens, tribunalul reține că sumele neîncasate de societatea pârâtă pentru autoturismul închiriat se referă la perioada 2006-2010, iar folosirea ulterioară de către pârât a autoturismului nu reclamă urgența cerută de art. 996 alin.1 N.C.P.C.. În plus,
nici una dintre aceste fapte nu presupun iminența unei pagube care nu poate fi altfel recuperată.
În ceea ce privește nesemnarea de către pârât a bilanțurilor contabile, tribunalul a reținut, pe de o parte, că acestea sunt aferente anilor fiscali anterior încheiați, iar pe de altă parte, conform contractului de societate, reclamanta are dreptul să semneze singură orice fel de act financiar-contabil, nefiind justificată urgența, neexistând pericolul producerii vreunei pagube iminente și de nereparat pentru societatea pârâtă.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 996 N.C.P.C., instanța de fond a respins în întregime cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta POBOABĂ L. .
În temeiul art.451-453 N.C.P.C. coroborat cu art. 58 alin. 4 N.C.P.C. și art. 48 din OUG nr. 80/2013, instanța a obligat reclamanta la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea curatorului special avocat M. L.
, curator desemnat pentru pârâta SC E. T. S., constatând că aceasta a achitat suma de 500 lei în cursul judecării cauzei. (f.228 vol. II).
Împotriva acestei sentințe, reclamanta P. L. a declarat apel
prin care a solicitat admiterea acestuia, și pe cale de consecință, schimbarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii cererii de ordonanță președințială.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică și în mod nelegal a fost ignorată poziția procesuală a curatorului special desemnat, prin care S.C. E. T. S.R.L. a arătat că este de acord cu admiterea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantă.
Totodată, reclamanta consideră că instanța de fond a ignorat probele care dovedesc folosirea cu rea-credintă din partea pârâtului S. Vaier a bunurilor aparținând societății, probe care dovedesc și condițiile ordonanței președințiale prevăzute de art. 996 alin.l N.C.pr.civ. respectiv: urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului.
Astfel, urgența este justificată de faptul că societatea deține un imobil pe str. T. M. nr. 31-35, ap. 713. Cu privire la acest imobil, arăt că a fost închiriat numitei Lazea Ramona, dar în urma condițiilor impuse chiriașei, iară a discuta cu subsemnata, pârâtul a reziliat contractul de închiriere inițial și a încheiat un contract cu el însuși în calitate de persoană fizică autorizată, pe de o parte, și în calitate de administrator al societății, pe de altă parte, la o valoare inferioară a chiriei anterioare, mai exact 100 euro în loc de 200 euro.
Soluția pentru care a optat pârâtul pentru a putea pretinde că PFA S. Vaier plătește chiria, dar în același timp, banii să îi rămână lui, a fost aceea de a emite el însuși facturi și chitanțe, în calitate de administrator al societății comerciale locatoare, precum și dispoziții de încasare prin care banii erau ridicați de el, cu diverse motivații fictive.
Inițial exista un circuit al banilor, prin care se simula plata unei chirii (în sensul că pârâtul depunea în cont așa-zisa chirie, iar cu ocazia plății, făcută la o dată aleasă aleator de dânsul sau chiar a doua zi după depunerea banilor, ridica numerarul depus sub diferite pretexte fictive sau nu), pentru ca ulterior ceasta metodă să fie înlăturată, fiind înlocuită cu un ciclu de emitere a trei înscrisuri succesive, de aceeași valoare: factură - chitanță - dispoziție de încasare, toate emise de S. Vaier. Prin metoda descrisă, banii nu mai intrau și ieșeau din patrimoniul societății comerciale, deoarece numerarul nici măcar nu se mai mișca din buzunarul său.
Reclamanta precizează că este singurul angajat al pârâtei S.C. E. T. S.R.L., pe postul de director și întocmește toate situațiile contabile ale societății (având și calitatea de expert contabil), depune la autoritățile publice toate documentele prevăzute de lege și plătește toate obligațiile fiscale ale acesteia. în
acest context, nu există nicio justificare ca S. Vaier să întocmească facturi pentru chiria datorată de PFA S. Vaier și nici să elibereze chitanță pentru încasarea acesteia, singurul motiv pentru emiterea acestor documente contabile fiind scopul ilicit urmărit, acela ca S. Vaier să nu plătească nimic societății comerciale, în temeiul contractului de închiriere.
Potrivit Legii nr. 571/2003 coroborată cu H.G. nr. 44/2004, art. 61, Normele de aplicare a Codului fiscal, art. 61 pct. 134, Legii nr. 114/1996, actualizată, cap. II, art. 21, a Legii Contabilității nr. 82/1991, republicată și actualizată, art. 6, facturile întocmite și semnate de către pârâtul S. Vaier trebuiau să aibă la bază un contract de închiriere. Având în vedere normele legale menționate anterior, reclamanta, în calitate de director și expert contabil, este răspunzătoare administrativ și penal cu privire la înregistrările contabile ale societății, iar subsemnata nu am înregistrat în contabilitate facturile emise și trimise prin poștă de către pârât, deoarece nu au la baza un contract de închiriere pentru sumele în privința cărora pârâtul a întocmit dispozițiile de plata sau vreun act adițional la vechiul contract de închiriere încheiat cu pârâtul S. Vaier, din care să rezulte că chiria locuinței s-a majorat de la 100 euro la sumele mai mari inserate în aceste documente. Mai menționează ca, în baza contractului de închiriere pe care a fost obligată tacit să-1 accept, pentru suma de 100 de euro, emite și transmite domnului S. Vaier facturi de chirie pentru spațiu, pe care dânsul le primește și apoi le ignoră, pentru a simula circuitul fictiv al banilor, doar cu ajutorul documentelor (factură - chitanță - dispoziție de plată).
Pârâtul efectuează aceleași manopere și în prezent, fraudând în continuare interesele societății și, implicit, ale reclamantei.
Așa cum rezultă din înscrisurile anexate, în mod frecvent, pârâtul ridică diverse sume de bani din banii societății cu titlu de avans spre decontare (pe care ori nu-1 mai justifică, ori folosește documente fictive pentru justificare), utilizând această metodă pentru fraudarea intereselor reclamantei, ultima operațiune de acest gen a fost efectuată în data de_ .
Alte mașinațiuni financiare sunt efectuate de către pârât prin emiterea unor facturi și stornarea lor ulterioară.
Pentru a justifica nelegal avansurile luate spre decontare, simulate a fi ridicate de la societatea pârâtă, S. Vaier își face cheltuieli proprii simulate. Astfel, pârâtul a efectuat cu titlu exemplificativ cheltuieli cu: servicii proiectare mobilier, servicii reparații mobilier, servicii de reparații electrice, achiziții de diverse aparate (cum este cazul multifuncționalei, minifrezei pentru construcții etc). Facturile emise cu privire la aceste servicii si bunuri au fost ulterior stornate, însă banii nu au fost virați niciodată în contul societății. Spre exemplu, analizând actele întocmite de S.C. Gustimob Exim S.R.L. Dâmbovița, constatăm că aceasta proiectează mobilier în data de_ pentru societatea pârâta din C. (însă pe documentele - factură și contract - aferente nu se specifică exact ce anume se proiectează), pentru ca a doua zi, în data de_, să se efectueze reparații la același mobilier, fără să existe acte din care să rezulte ce anume s-a stricat. Oricum, este greu de acceptat că un mobilier cu vechime de o singură zi s-a putut strica.
Documentele menționate, emise de societatea comercială din Dâmbovița nu îndeplinesc calitatea de document justificativ pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată și actualizată, deoarece prestatorul de servicii nu a anexat: proiectul de mobilier (prin care trebuia să precizeze exact produsul finit obținut), dimensiunile și caracteristicile proprii acestuia, devizul de lucrări, ce trebuia să detalieze exact lucrările efectuate, piesele de schimb sau materialele folosite pentru reparații și manopera, deoarece conform art. 11 din contractul de prestări servicii (anexa nr. 3 pagina 1)
se precizează că, în caz de efectuare defectuoasă sau parțială a obligațiilor contractuale, prestatorul va plăti clientului daune în valoare de 0,5% din valoarea totală a lucrărilor executate. Nu se precizează modalitatea de transport al pretinsului mobilier și ca atare nu sunt inserate cheltuieli de transport, cu toate că, între județul Dâmbovița și până la apartamentul deținut de societatea pârâtă este o distanță de aproximativ 350 km dus și respectiv, 700 km dus-întors. De asemenea nu există notă de recepție și constatare de diferențe întocmită și semnată de pârâtul S. Vaier a pretinsului mobilier, care să demonstreze recepția acestuia deoarece potrivit OMFP 3512/_ privind documentele financiar contabile, nota de recepție și constatare de diferențe servește ca: document pentru recepția bunurilor aprovizionate; document justificativ pentru încărcarea în gestiune; document justificativ de înregistrare în contabilitate. Și mai mult decât atât, la sediul firmei pârâtei din C. -N. str. Timotei C. nr. 9 ap. 40 mobilierul pretins a fi executat și reparat nu a fost recepționat, ci dimpotrivă la sediul acesteia s-au trimis doar niște documente în luna decembrie a anului 2012, cu mult după derularea pretinselor evenimente, cu amenințări exprese făcute subsemnatei, prin care se cere cu stringență, pentru reflectarea pretinsei realități a operațiunilor economice derulate. în luna iulie 2013, domnul
S. Vaier trimite facturi de storno la acest pretins mobilier efectuat și reparat, fară nici o explicație. Menționăm că inițial se pretindea că numitul S. Vaier a plătit mobilierul și reparațiile efectuate asupra acestuia, prin chitanțele ce însoțeau facturile și contractele aferente, pentru ca ulterior să se simuleze pârât sau neplătite de către societatea beneficiară a mașinii, entitate la care domnul S. Vaier avea și are calitatea de director financiar.
Referitor la cerința vremelniciei, reclamanta arată că măsura solicitată urmează să-și producă efectele până la rămânerea irevocabilă a soluției ce se va pronunța în dosar nr._ de pe rolul Tribunalului Specializat C., în care se judecă fondul dreptului.
În privința neprejudecării fondului, reclamanta susține că această cerință este îndeplinită deoarece pe cale ordonanței președințiale solicită suspendarea pârâtului din calitatea de asociat și administrator al societății, iar cu privire la măsura excluderii instanța va statua în dosarul anterior menționat.
Având în vedere starea de fapt descrisă, reclamanta apreciază că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate ale ordonanței președințiale, așa cum sunt reglementate de art. 996 alin. 1 N.C.pr.civ., iar măsura solicitată este necesară pentru prevenirea unor pagube societății comerciale la care pârâtul are calitatea de asociat și administrator.
Pârâtul S. V., a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului, cu consecința menținerii în întregime a hotărârii primei instanțe, ca legală si temeinică, cu obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Reclamanta P. L., împreună cu pârâtul S. V., au calitatea de asociați și administratori ai SC E. T. S. .
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. sub nr. _
, reclamanta a solicitat excluderea asociatului pârât din societate și atribuirea în favoarea sa a tuturor cotelor părți sociale.
De asemenea, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. sub nr._ reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu aceleași părți, constatarea nulității contractului de închiriere încheiat între SC E. T. S., prin reprezentantul său, d-l S. V., în calitate de administrator, și pârâtul PFA S.
V., expert contabil, contract având ca obiect transmiterea dreptului de folosință
al imobilului apartament compus din una cameră cu dependințe în suprafață totală de 38 m.p., situat în C. -N., str. T. M., nr. 31-35, ap. 713, jud. C. . Prin prezenta cauză, reclamanta a solicitat suspendarea pârâtului S. V.
din funcția de asociat și administrator al SC E. T. S. până la soluționarea dosarului având ca obiect excludere asociat, anterior menționat.
De precizat este faptul că, potrivit dispozițiilor art. 996 Cod procedură civilă instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Analizând cauza sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 996 și urm. Cod procedură civilă, instanța apreciază că, în mod corect tribunalul a reținut că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.
O primă remarcă ce se impune a fi făcută este aceea că L.31/1990 nu cuprinde reglementări în sensul posibilității suspendării calității de asociat sau de administrator al unei societăți comerciale. Aceasta întrucât voința societară este cea care se impune a prevala în fața voinței individuale iar intervenția instanței de judecată poate avea loc doar în situații expres și limitativ enunțate.
Este neîndoielnic faptul că între cei doi asociați, foști soți, există grave neînțelegeri ce își au sorgintea, cel mai probabil, în deteriorarea raporturilor de
familie dar L.31/1990 consacră remedii speciale în această ipoteză - a gravelor neînțelegeri - care pot ajunge până la dizolvarea societății.
În opinia Curții este exclusă, pe calea ordonanței președințiale, în condițiile date, intervenția instanței în ceea ce privește exercitarea, de către părți, a drepturilor conferite de calitatea de asociați întrucât aceasta ar însemna o restrângere nejustificată și cu caracter definitiv, a atributelor dreptului de proprietate asupra părților sociale deținute.
În ceea ce privește suspendarea calității de administrator, ea ar putea fi eventual analizată doar în cazul săvârșirii, de către parte, a unor acte samavolnice, care să afecteze grav echilibrul societar.
Aspectele invocate de către reclamanta recurentă care a afirmat că ,, s-a săturat să plătească,, pentru pârât nu pot justifica o astfel de măsură extremă, de intruziune în actul constitutiv și statutul societății.
Raportat la limitele mandatului de administrator, potrivit art. 76 și 77 din Legea nr. 31/1990, aplicabile și societăților cu răspundere limitată, se presupune că toți administratorii au mandat de reprezentare și că, dacă actul constitutiv prevede în mod expres că deciziile se iau împreună, este necesară unanimitate. Ori, actul constitutiv al societății SC E. T. S. nu prevede în mod expres că deciziile trebuie luate cu unanimitate ci precizează că orice act financiar-contabil este valabil cu o singură semnătură. Prin urmare dreptul de administrare deplină a intereselor societății aparține în mod independent oricăruia dintre cei doi administratori.
Cu privire la contractul de închiriere, valabilitatea lui a fost analizată în două grade de jurisdicție iar invocarea în 2013, pe cale de ordonanță, a motivelor referitoare la încheierea lui în 2010 denotă lipsa unei urgențe reale în susținerea pretențiilor.
La o analiză sumară, actele imputate pârâtului - încheierea de contracte, ridicarea de sume de bani, utilizarea bunurilor societății, angajarea de activități cu terții - se circumscriu noțiunii de ,, administrare,, iar analizarea oportunității unor astfel de acțiuni presupune o analiză pe fond, ceea ce nu se poate realiza în procedura specială aleasă de reclamantă.
Faptul că poziția curatorului special desemnat să reprezinte interesele societății în prezenta cauză coincide cu cea a reclamantei nu este de natură să
modifice sau să înlăture argumentele de mai sus astfel încât, în baza art. 999 și urm. N.C.P.C., C. ea var respinge apelul declarat de reclamanta P. L. împotriva sentinței civile nr. 2.245 din_ pronunțată în dosarul nr. 979/1285/212 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
În baza art. 453, 451 alin. 2 NCPC, C. ea va obliga apelanta să plătească intimatului S. V. suma de 620 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel reprezentând parte din onorariul avocațial, raportat la natura și complexitatea cauzei și circumstanțele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de reclamanta P. L. împotriva sentinței civile nr. 2.245 din_ pronunțată în dosarul nr. 979/1285/212 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatului S. V. suma de 620 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
F. T. | M. | H. | D. | C. |
Red.H.M./2911.2012
Jud. fond: E. B.
| ← Încheierea civilă nr. 3067/2013. Ordonanță președințială | Decizia civilă nr. 1627/2013. Ordonanță președințială → |
|---|
