Decizia civilă nr. 215/2013. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.215/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: T. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul R. M. împotriva ordonanței președințiale nr.3426 pronunțată la data de_ de către Judecătoria Turda în dosarul nr._, privind și pe intimata SC A. SRL, cauza având ca obiect în primă instanță ordonanță președințială.
La apelul nominal se prezintă recurentul R. M., legitimându-se cu C.I. seria KX nr.7., eliberată de Poliția S.P.C.L.E.P. T. la data de_ .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care recurentul depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 32,50 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Din oficiu, T. ul Specializat, prin raportare la dispozițiile art.1591alin. 2 coroborat cu art.2 pct.3 Cod.proc.civ., ținând cont de faptul că dispozițiile art.56 Cod. comercial au fost abrogate de prevederile Legii nr.71/2011, prin raportare și la dispozițiile art.3 și art.6 pct.5 din Noul cod civil adoptat de Legea nr.287/2009 cu modificările intervenite, pune în discuție competența instanței specializate de soluționare a prezentului recurs.
Recurentul consideră că T. ul Specializat C. este competent să soluționeze prezentul recurs, raportat la faptul că Tribunalul Cluj și-a declinat competența în favoarea acestuia.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin ordonanța președințială nr. 3426/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 581 Cod.pr.civ. - "Instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Din aceasta dispoziție legală se desprind cele trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale respectiv urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului, în lipsa cărora o astfel de cerere nu ar putea fi primită.
Cererea de ordonanță președințială este admisibilă numai în condițiile în care măsurile solicitate sunt limitate în timp, fie până la rezolvarea în fond a litigiului, fie până la un alt moment determinat în timp care să mărginească efectele hotărârii judecătorești pronunțate pe calea ordonanței președințiale, dat fiind caracterul vremelnic al acesteia.
Instanța a constatat că reclamantul nu a formulat o acțiune pe fond care să limiteze în timp efectele măsurii dispuse în eventualitatea admiterii cererii, astfel încât, raportat la considerentele anterior arătate, instanța apreciază că reclamantul tinde la obținerea unei măsuri definitive care contravine condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Prin urmare, față de caracterul vremelnic al măsurii, instanța a reținut că nu se poate lua măsura de restituire a sumei de 664,5 lei pe această cale, tocmai datorită
faptului că aceasta ar putea deveni o măsură definitivă, suma de bani solicitată revenind în patrimoniul reclamantului.
Mai mult, în ceea ce privește neprejudecarea fondului instanța a apreciat că prin analizarea criticilor reclamantului s-ar realiza tocmai o antamare a fondului, astfel că instanța ar depăși cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale. Reclamantul aduce în discuție pe cale de ordonanță președințială aspecte ce țin exclusiv de fondul dreptului cum ar fi spre exemplu obligația de garanție a vânzătorului, aspecte asupra cărora instanța nu se poate pronunța în această procedură.
Cu privire la conditia urgentei măsurii, instanța a reținut că urgenta reprezinta primejdia unui prejudiciu ireparabil sau a unui prejudiciu serios care s-ar produce prin întârzierea adoptării măsurii.
În cauza dedusă judecății instanța a apreciat că nu este îndeplinită nici condiția urgenței, susținerile reclamantului în sensul că prin restituirea sumei de bani achitată cu titlu de preț s-ar stopa un comportament abuziv al societății pârâte nefiind concludente, în condițiile în care reclamantul nu a dovedit și nici nu a indicat prejudiciul pe care l-ar pricinui recurgerea la procedura obișnuită de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs reclamantul R. M. solicitând admiterea acestuia, cu consecința admiterii cererii de ordonanță președințială și obligării pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 664,50 lei.
În susținerea cererii de recurs recurentul a arătat că este admisibilă ordonanța președințială, chiar dacă conduce la o măsură definitivă, în situația în care se urmărește înlăturarea unui act abuziv.
Recurentul a mai susținut că, în opinia sa, actul vădit abuziv constă în faptul că intimata-pârâtă SC A. SRL vinde baterii noi, însă, gata uzate.
Mai arată recurentul că înlăturarea actului vădit abuziv se poate realiza chiar și în cadrul obligațiilor de a face, când se urmărește restabilirea situației anterioare.
În ce privește urgența, recurentul arată că rezultă, implicit din necesitatea înlăturării actului vădit abuziv.
Prin decizia civilă nr.974/R/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al T. ului C., s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. ului Specializat C. la data de 5 decembrie 2012.
Intimata SC A. SRL, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat
C. de a soluționa recursul, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii formulate de reclamantul R. M. având ca obiect pronunțarea ordonanței președințiale, constă în obligarea pârâtei SC A. SRL la restituirea sumei de 664,50 de lei.
În motivarea cererii, reclamantul R. M. a arătat că a cumpărat de la societatea pârâtă o baterie de acumulatoare nouă marca Banner pe care, după ce a montat-o la tractorul U-650 M a constatat că nu este nouă, fiind descărcată în proporție de 75%, aspect constatat cu ocazia testării efectuate la sediul societății pârâte.
O acțiune în pretenții derivată dintr-un contract de vânzare-cumpărare are natură civilă, fiind de competența Secției Civile a T. ului C., iar nu de competența instanței specializate.
Pentru litigiile ivite ulterior abrogării Codului Comercial( inclusiv a art. 56 C.com.), cum este și cazul în speța dedusă judecății, toate litigiile izvorâte din relațiile dintre profesioniști, precum și dintre profesioniști și neprofesioniști au natură civilă.
De altfel, art. 36 alin. 3 al Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat de art. 215 al Legii 71/2011 prevede că în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, socie tăț i co merc iale, regis trul co merțului,
insolvență, concurență nelo ială
sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale."
Așadar, este evident din economia textului legal faptul că tribunalul specializat nu poate soluționa decât în acele materii expres stabilite de legiuitor în competența sa: societăți comerciale, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială, dar cu certitudine nu în materia cauzelor pur civile, izvorâte din pretenții de drept comun.
De asemenea, art. 227 din Legea nr. 71/2011 prevede în mod expres faptul că instanțele specializate( foste T. e Comerciale/ secții comerciale în cadrul tribunalelor) urmează a soluționa doar acele litigii date de lege în mod expres în competența de primă instanță a T. elor Comerciale:
˝Dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.˝
Întrucât pretențiile formulate pe calea ordonanței președințiale de recurentul R.
M. nu sunt date de o lege specială în competența instanței specializate, nici ca instanță de fond și nici ca instanță de control judiciar, se constată că în mod legal recursul a fost trimis spre competentă soluționare Secției Civile a T. ului C. .
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 227 din Legea nr. 71/2011 raportat la art. 158 alin. 3 C.p.c. tribunalul va admite excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. de soluționare a recursului, și în consecință va dispune declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de reclamantul R. M. împotriva ordonanței președințiale nr. 3426 din 24 august 2012 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr._, în favoarea
T. ULUI C. .
În temeiul art. 22 alin. 2 C.p.c., constatând ivit conflictul negativ de competență va dispune trimiterea dosarului Curții de Apel C. în vederea soluționării conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. de soluționare a recursului, și în consecință:
Dispune declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de reclamantul R. M. împotriva ordonanței președințiale nr. 3426 din 24 august 2012 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr._, în favoarea T. ULUI C. .
Constată ivit conflictul negativ de competență și dispune trimiterea dosarului Curții de Apel C. în vederea soluționării conflictului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
C. | C. D. | H. | M. C. | B. | T. | B. |
Red.DH/MM 2 ex./_
Judecător fond: F. Călin Jacotă,
| ← Decizia civilă nr. 41/2013. Ordonanță președințială | Sentința civilă nr. 1404/2013. Ordonanță președințială → |
|---|
