Decizia civilă nr. 301/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 301/R/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - V. -L. O.
JUDECĂTOR - S. I. JUDECATOR - C. G. GREFIER -S. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul C. LOCAL AL M.
C. -N., în contradictoriu cu intimata S. OMNIASIG V. I. G. S., împotriva sentinței civile nr. 24172/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei, d-na avocat OPRIȘ ANASTASIA în substituirea avocatului titular O. PODARU, cu delegație de substituire depusă la acest termen, lipsind reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar, la data de 13 mai 2013, prin fax, întâmpinare din partea intimatei.
Reprezentanta intimatei depune la dosar încă un exemplar din întâmpinare pe pentru fi comunicată recurentului.
T. ul, întrucât recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri nu apreciază necesară amânarea soluționării cauzei în vederea comunicării întâmpinării.
Reprezentanta intimatei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri sau excepții de invocat și constatând că prezenta cauză se află în stare de judecată, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 24172/_, ca fiind temeinică și legală, conform motivelor invocate prin întâmpinare. Apreciază că, din probatoriul administrat în prima instanță au fost dovedite condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel pe de o parte, locul și data producerii accidentului reiese nu numai din declarația conductorului auto dar și din celelalte înscrisuri care sunt total legale raportat la dispozițiile actuale privind procedura avizării și plata despăgubirilor în temeiul unui contract de asigurare facultativă. Părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii. Din moment ce recurentul nu a propus expertiza în condițiile procedurale nu poate în recurs să critice hotărârea pentru faptul că nu s-a administrat proba cu expertiza.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.24172/2012 pronunțată la data de 5 decembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă acțiunea formulata de reclamanta
OMNIASIG V. I. G. SA (fosta SC B. A. V. I. G. SA), împotriva
paratului C. LOCAL AL M. C. -N. și în consecință a fost obligat paratul sa achite in favoarea reclamantei suma de 2600 lei reprezentând despăgubire achitata in dosarul de daune nr.AVA/CJ/0309/2008, suma la care se va adăuga dobânda legala calculata începând cu data achitării indemnizației si pana la achitarea integrala a debitului, precum și suma de 222 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut ca in data de_ a fost deschis dosarul de daune AVA/CJ/0309/2008 la solicitarea proprietarului autoturismului cu nr.de înmatriculare_ . Acest autoturism, proprietatea SC B. LEASING IFN SA, utilizator fiind SC PMA INVEST SRL, beneficia de polița CASCO AVA nr.0356647 încheiata la SC B.
A. V. I. G. SA, actuala OMNIASIG V. I. G. SA, cu valabilitate pentru perioada_ -_ .
In data de_ autoturismul a fost condus de dl.P. M. A. si a suferit o avarie constând in spargerea anvelopei stânga fata, deformarea jentii si umflarea anvelopei dreapta fata. Potrivit declarației depuse in copie la fila 20 din dosar, pe Calea Floresti din C. -N. conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ a intrat intr-o groapa nesemnalizata.
In baza poliței de asigurare in vigoare a fost formulata cererea de despăgubire ce a generat constituirea dosarului de daune. După efectuarea cercetărilor de către inspectorul de daune numit de asigurator, cercetări ce au constat si in fotografierea locului indicat de către conducătorul auto s-a stabilit ca valoarea reparațiilor necesare se ridica la suma de 2600 lei, potrivit facturii seria CJADX nr.0009779/_ . Aceasta suma a fost achitata de către asigurator, in baza poliței de asigurare in vigoare prin ordinul de plata nr.828/_ .
In data de_ reclamanta a notificat paratul in vederea stingerii pe cale amiabila a debitului datorat, insa, in lipsa unui răspuns din partea acestuia, in data de_ a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului I B. acțiunea in regres formulata cu privire la mai multe dosare de daune. In ședința publica din_ instanța inițial investita cu soluționarea cauzei a admis excepția necompetentei teritoriale invocate de parat prin întâmpinarea depusa la dosar si a dispus trimiterea cauzei, spre competenta soluționare, in favoarea Judecătoriei C. -N. . La termenul de judecata din_ instanța a dispus disjungerea cauzei si formarea a 19 dosare, fiecare dintre ele având ca obiect unul dintre dosarele de daune cuprinse in acțiunea inițiala.
Analizând cererea ce formează obiectul acestui dosar, instanța a apreciat ca este întemeiata.
Astfel, avariile cauzate autoturismului cu nr. de înmatriculare_ in data de_ s- au datorat gropii din carosabil, legătura dovedita de cercetările efectuate si necontestata de parat. Potrivit art.22 din OG nr.43/1997 administrarea drumurilor județene se asigura de consiliile județene, iar a drumurilor de interes local de către consiliile locale pe raza administrativ-teritoriala a acestora, iar, in conformitate cu art.5 alin.2 din OUG nr.195/2002 administratorul drumului public este obligat sa semnalizeze corespunzător, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stânjenește sau pune in pericol siguranța circulației si ia toate masurile de înlăturare a acestuia.
In cazul de fata Calea Florești din C. -N. se afla in proprietatea C. ui Local al mun. C. -N., potrivit adresei nr.91878/453/_, astfel incat paratul trebuia sa ia masurile necesare in vederea păstrării carosabilului intr-o stare corespunzătoare.
In condițiile in care reclamanta a achitat contravaloarea despăgubirilor aferente autoturismului cu nr.de înmatriculare_, in temeiul art.22 din Legea nr.136/1995, instanța a admis acțiunea formulata si a dispus obligarea paratului sa achite in favoarea reclamantei suma de 2600 lei reprezentând despăgubire achitata in dosarul de daune nr.AVA/CJ/0309/2008, suma
la care se va adăuga dobânda legala calculata începând cu data achitarii indemnizației si pana la achitarea integrala a debitului.
In temeiul art.274 Cod proc.civila paratul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantei, in cuantum de 222 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar aferente acestui dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul C. LOCAL AL M. C. -N., solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță.
În motivarea recursului recurentul a arătat că prin sentința civilă nr. 14688/2011 pronunțată de către Judecătoria Sectorului I B. în ședința publică din data de 07 septembrie 2011, instanța a admis excepția necompetentei teritoriale invocată de pârâtul C. Local al M.
C. -N. și a dispus declinarea competenței soluționării cererii de chemare în judecată formulată de S. B.C.R. V. I. G. .S. în favoarea Judecătoriei C. -N. și dispune trimiterea dosarului la acesta instanță. în ședința publică din data de_, Judecătoria Cluj- Napoca amână judecarea cauzei în vederea comunicării de către C. Local C. a informațiilor solicitate de către instanță, pentru efectuarea expertizei tehnice auto și dispune disjungerea dosarelor de daună reunite sub numărul_ și formarea a 18 dosare noi.
Instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 Cod Procedură Civilă și anume cele privitoare la citarea părților, recurenta nefiind fost citată pentru termenul_, când a fost pronunțată sentința civilă nr._ a Judecătoriei C. -N., nu i-a fost comunicată precizarea de acțiune pentru dosarul nr. 22._ al Judecătoriei C. -N., dosar disjuns din
dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului I B. .
De asemenea, nu i-a fost respectat dreptul la apărare deoarece deși a solicitat disjungerea cererilor de chemare în judecată odată cu dispunerea disjungerii dosarelor de daună i s-a comunicat și sentința atacată fără a ne putea formula apărări pe fondul cauzei. Astfel, analizarea actului de procedura de către C. Local al M. C. -
N. nu a fost posibilă și astfel apreciază ca întemeiata solicitarea privind casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe de alta parte, dreptul la un proces echitabil înseamnă și posibilitatea rezonabilă a oricărei părți de a expune cauza sa instanței de judecata, in condiții care să nu o dezavantajeze fata de partea adversa, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului sau ,1a apărare, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție potrivit căreia nerespectarea principiului contradictorialității, principiu care asigura si dreptul la apărare, atrage sancțiunea nulității hotărârii,
În subsidiar, recurenta a solicitat modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata in contradictoriu cu pârâtul C. Local al M. C. -N., în primul rând deoarece acesta nu are capacitate de folosință raportat la dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 21572001 a administrației publice locale, personalitate juridică având doar unitățile administrativ teritoriale care sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. In temeiul acestor prevederi normative, arătam ca personalitate juridica au unitățile administrativ teritoriale indicate in cuprinsul art. 1 alin 2 lit. I din Legea 215/2001 a administrației publice locale. În temeiul art. 35 din Decretul nr. 31/1954, numai persoana juridica are capacitate procesuala, respectiv exercițiul drepturilor procedurale, astfel că nu are capacitate juridica si, pe cale de consecința, nu poate sta in judecata in calitate de parte, fapt care reiese și din dispozițiile art. 41 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, soluția instanței de fond este netemeinică si nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea eronată a prevederilor legale incidente, nefiind îndeplinite în
cauză cele patru condiții în care poate fi antrenată răspunderea civilă a C. ui Local al M.
C. -N. . Fapta ilicită pretinsa intimata reclamanta nu a fost probata, singurul mijloc de probă fiind fotografiile indicând locul producerii avariei depuse la dosar, având doar caracter extrajudiciar și mai mult nu se poate stabili în concret momentul producerii avariei astfel menționata in cuprinsul cererii de chemare in judecata. A mai precizat faptul că locul producerii incidentului rutier nu poate fi identificat in mod concret ca fiind Calea Florești din C. -N., în lipsa unor dovezi concludente, simpla declarație a conducătorului auto nefiind îndeajuns pentru a proba existenta raportului de cauzalitate in temeiul cerințelor expres stabilite de art. 998-999
C. civ.
În ceea ce privește prejudiciul, se poate observa ca la dosarul cauzei au fost depuse fotografii indicând prejudiciul produs, anvelopa stânga, deformarea jenții și umflarea anvelopei dreapta față, fără a fi datate, astfel că avaria astfel produsă nu poate fi probata in mod concret pentru a putea vorbi de antrenarea răspunderii civile delictuale. Dreptul la reparație poate fi recunoscut numai pentru daunele care sunt, neîndoielnic o consecința directa a faptei ilicite, ori în cauză nu s-a demonstrat faptul ca drumul denivelat sau nesemnalizat de pe Calea Florești ar fi determinat direct si nemijlocit producerea accidentului, faptul ca drumul era într-o stare tehnică necorespunzătoare nu implică automat angajarea răspunderii administratorului acestuia pentru un eveniment rutier care s-ar fi putut întâmpla oriunde si oricând. A mai arătat că este posibil ca nu numai drumul denivelat si nesemnalizat sa fi produs avaria, ci si conduita conducătorului, P. M. A., sau existenta unor probleme anterioare ale autoturismului in cauza, acesta fiind in situația de a-l avaria intenționat, impunându-se efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se determina științific toate corelațiile dintre fapte si împrejurări, reținându-se pentru stabilirea cauzalității doar acelea care au contribuit direct sau indirect, mediat sau nemijlocit la producerea prejudiciului. De asemenea, din probele administrate nu s-a făcut dovada existenței unei culpe exclusive în producerea prejudiciului, existând posibilitatea unei culpe concurente a conducătorului auto asigurat.
În cea ce privește obligarea sa la plata dobânzii legale calculate de la data achitării indemnizației și până la achitarea integrală a debitului aceasta nu se impune atâta vreme cât în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii, mai mult nu este justificata nici in situația in care condițiile răspunderii civile sunt întrunite deoarece dreptul la reparație se naște in momentul întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale, fiind nedesavarsit pana la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, când despăgubirile astfel solicitate devin o creanța certa, lichida si exigibila.
Intimata SC OMNIASIG V. I. G. SA (fosta S. B. A. VIG S. ,) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat si menținerea sentinței civile nr. 24172/_ si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat că argumentele recurentului nu sunt temeinice si deoarece recurentul C. Local C. -N. nu dovedește întrunirea condițiilor nulității întemeiate pe art. 105 alin.(2) C.p.c si anume producerea unei vătămări si imposibilitatea remedierii acestei vătămări decât prin refacerea actului de procedura. Recurenta a făcut aprecieri de ordin general cu privire la principiile contradictorialității si oralității fara a indica in mod concret cum anume s-au incalcat aceste principii si ce vătămări s-au produs, mai mult recurenta nu poate invoca neregularitatea procedurii din moment ce la dosarul cauzei procedura de citare a fost legala.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosința a C. ui Local C. -N. aceasta este neîntemeiată deoarece potrivit art. 5 din OUG 195/2002 "Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competentelor ce ii revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa aplice
marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, si sa le mențină in stare corespunzătoare. Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat sa semnalizeze corespunzător, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stânjenește sau pune in pericol siguranța circulației, si sa ia toate masurile de înlăturare a acestuia", iar potrivit art. 21 si urm. din OG 43/1997 "administrarea drumurilor județene se asigura de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritoriala a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate in intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de arta, amenajările si accesoriile aferente, care vor fi in administrarea consiliilor locale respective", dispoziții din care rezultă o capacitate procesuala de folosința speciala raportat numai la materia administrării drumurilor, derogatorie de la dispozițiile art. 20 și următoarele din Legea 215/2001.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a criticat soluția considerând ca prin actele dosarul de dauna nu s-au dovedit condițiile răspunderii civile delictuale, însă aceste documente au forța juridica necesara a face dovada tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, mai ales ca se coroborează cu declarația martorului audiat in cauza, iar pe de altă parte locul si data producerii accidentului reiese nu numai din declarația conducătorului auto P. M. dar si din celelalte înscrisuri care sunt total legale raportat la dispozițiile actuale privind procedura avizării si plata despăgubirilor in temeiul unui contract de asigurare facultativa. Nota de Constatare a fost emisa după examinarea de către inspectorul de dauna ca urmare a Avizării de Dauna, care s-a făcut prin declarația conducătorului auto_ P. M. din data de_ ., constatare care s-a făcut în concordanta cu dispozițiile art. 79 din OUG 195/2001, ori aceste acte, indiferent de calificarea juridica, fac dovada cu privire la fapta pana la proba contrara, proba contrara care nu a fost făcuta in cauza.
Fata de natura intempestiva a accidentului rutier nu s-ar putea pretinde persoanei păgubite sa-si preconstituie probe si sa-si ia masuri de prevedere pentru eventualitatea producerii unei degradări a autoturismului care nu-i este imputabila, in condițiile in care potrivit normelor precizate se recunoaște prin lege valoare probatorie declarației conducătorului auto. Cu privire la prejudiciul produs, acesta a fost constatat atât prin Nota de Constatare a fost emisa după examinarea de către inspectorul de dauna ca urmare a Avizării de Dauna cat si prin Autorizația de Reparații nr. 1429601/_ emisa de IPJ C., iar cuantumul acestui prejudiciu, reiese din factura seria CJ ADX nr. 0009779 emisa de societatea reparatoare SC ADAX COM SRL cat si prin Ordinul de Plata Electronica din care plata prejudiciului. Din moment ce recurenta nu a propus expertiza in condițiile procedurale nu poate in recurs sa critice hotărârea pentru faptul ca nu s-a administrat proba cu expertiza evidențiind mai degrabă o atitudine procesuala nu tocmai corecta.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
La februarie 2008 a fost deschis de către intimata OMNIASIG V. I. G. SA (fosta SC B. A. V. I. G. SA) dosarul de daune AVA/CJ/0309/2008 la solicitarea proprietarului autoturismului cu nr.de înmatriculare_, SC B. LEASING IFN SA, autoturism aflat în posesia utilizatorului SC PMA INVEST SRL și care, beneficia de polița CASCO AVA nr.0356647 încheiata cu intimată și cu valabilitate pentru perioada_ -_
.
La 4 februarie 2008 autoturismul a fost condus de dl.P. M. A. si a suferit o avarie constând in spargerea anvelopei stânga fata, deformarea jentii si umflarea anvelopei dreapta
fata. Potrivit declarației conducătorului auto aflată la dosarul de pe Calea Floresti din C. -N. acesta a intrat intr-o groapa nesemnalizata.
In baza poliței de asigurare in vigoare a fost formulata cererea de despăgubire ce a generat constituirea dosarului de daune. După efectuarea cercetărilor de către inspectorul de daune numit de asigurator, cercetări ce au constat si in fotografierea locului indicat de către conducătorul auto s-a stabilit ca valoarea reparațiilor necesare se ridica la suma de 2.600 lei, potrivit facturii seria CJADX nr.0009779/_ . Aceasta suma a fost achitata de către asigurator, in baza poliței de asigurare in vigoare prin ordinul de plata nr.828/_ .
In data de 5 august 2010 intimata a notificat recurentul in vederea stingerii pe cale amiabila a debitului datorat, insa în lipsa unui răspuns din partea acestuia, la data de 7 decembrie 2010 a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului I B. acțiunea in regres formulata cu privire la mai multe dosare de daune. În ședința publica din 7 septembrie 2011 instanța inițial investita cu soluționarea cauzei a admis excepția necompetentei teritoriale invocate de parat prin întâmpinarea depusa la dosar si a dispus trimiterea cauzei, spre competenta soluționare, in favoarea Judecătoriei C. -N. .
La termenul de judecata din 1 octombrie 2012 instanța a dispus disjungerea prezentei cauze din dosarul_ și formarea uni dosar, stabilindu-se termen pentru soluționarea cauzei la data de 5 decembrie 2012.
În ceea ce privește susținerea recurentei cu privire la nelegarea citare a acesteia în prezentul dosar, tribunalul reține că această susținere este neîntemeiată deoarece pe de o parte din încheierea civilă pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., recurenta a fost legal citată, iar în ceea ce privește termenul de judecată din data de 5 decembrie 2012, recurentului i s-a comunicat citația la data de 29 octombrie 2012 în condițiile art. 92 Cod procedură civilă, dovada de comunicare fiind semnată și parafată de angajatul însărcinat cu primirea corespondenței (fila 31 dosar fond).
Astfel, prin citarea recurentului la toate termenele de judecată din acest dosar, instanța de fond a creat toate premisele pentru ca acesta să își exercite dreptul la apărare, acesta având posibilitatea de "a se familiariza cu probele administrate în cauză";, iar faptul că recurentul nu a înțeles să își desemneze un reprezentant care să îi apere interesele în cauză nu este de natură a constitui o omisiune a instanței de fond care să afecteze dreptul la apărare al părților, neexercitarea acestui drept reprezentând o lipsă de diligență a recurentului care nu poate fi opusă intimatei reclamante, raportat la principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans și nici nu poate constitui un motiv de casare a hotărârii instanței de fond.
Mai mult, raportat la încheierile aferente termenelor din 1 octombrie 2012 și 5 decembrie 2012, tribunalul reține că toate problemele de drept invocate în cauză au fost puse în discuția părților, fiind respectate principiile oralității și contradictorialității procesului civil, iar faptul că recurenta nu s-a prezentat în instanță nu este de natură a schimba acest fapt. De asemenea, în mod corect a subliniat intimata că recurenta nu poate invoca propria sa lipsă de diligență în conducerea procesului prin invocarea lipsei de rol activ a instanței de fond.
Astfel, raportat la motivele invocate anterior, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt incidente motivele de casare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs constând în lipsa capacității de folosință a recurentului pârât C. LOCAL AL M. C. -N., tribunalul reține că potrivit art. 5 din OUG 195/2002 "Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competentelor ce ii revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, si sa le mențină in stare corespunzătoare. Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat sa semnalizeze corespunzător, cat mai
repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stânjenește sau pune in pericol siguranța circulației, si sa ia toate masurile de înlăturare a acestuia", iar potrivit art. 21 si urm. din OG 43/1997 "administrarea drumurilor județene se asigura de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritoriala a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate in intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de arta, amenajările si accesoriile aferente, care vor fi in administrarea consiliilor locale respective". Astfel, deși art. 21 și următoarele din Legea nr. 215/2001, personalitate juridică au doar unitățile administrativ teritoriale care sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, această lege reprezintă norma generală, normă de la care legiuitorul a derogat în mod expres prin instituirea normei speciale cuprinse în art. 21 si urm. din OG 43/1997, norme derogatorii și de strictă aplicare care în prezenta cauză conferă recurentului pârât o capacitate specială de folosință, acesta putând sta în nume propriu în proces în litigiile generate de modul de administrare a drumurilor publice aflate în administrarea sa.
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 21 și următoarele din O.G. nr. 43/1997, cu modificările ulterioare, raportat la dispozițiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 și art. 41 Cod procedură civilă, tribunalul reține că acest motiv de recurs este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Simpla afirmație a existenței unui drept sau a unei situații juridice nu este suficientă, dacă nu pot fi probate, ele sunt lipsite de eficiență. Potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei aparține "celui care face o propunere înaintea judecății";. În mod obișnuit, starea de fapt corespunde stării de drept. De aceea, sistemul de drept presupune că starea de fapt de care se bucură pârâtul este, până la proba contrară, corespunzătoare realității. Reclamantul fiind cel care pretinde că realitatea este diferită de starea de fapt și fiind cel care pornește litigiul, afirmând încălcarea unui drept sau a unui interes legitim, trebuie să facă dovada faptului generator al dreptului său.
Ori, în cauză, singurele probe administrate în cauză sunt înscrisurile aflate în dosarul de daună AVA/CJ/0309/2008, acte emanate de la intimata reclamantă, iar declarația conducătorului autoturismului, dl. P. M. A., este o declarație extrajudiciară, dată tot în fața prepușilor intimatei reclamante. Astfel, aceste înscrisuri (nota de constatare, planșele fotografice) emanate de la intimata reclamantă nu pot constitui o probă împotriva recurentului pârât, acestea trebuind coroborate cu alte mijloace de probă, acestea constituind doar probe în contra reclamantei iar declarația extrajudiciară nu îndeplinește condițiile de exigibilitate prevăzute de principiul contradictorialității care guvernează procesul civil. În ceea ce privește referirea intimatei la dispozițiile art. 79 din OUG nr. 195/2001, tribunalul reține că această normă nu conferă o putere probatorie alta decât cea reglementată de dispozițiile Codului civil și codului comercial notei de constatare dresată de prepușii săi, aceasta cel mult putând fi considerată un început de probă scrisă care însă trebuia coroborat cu alte mijloace de probă care trebuiau administrate în cauză de către reclamantă. Mai mult, deși intimata a făcut referire la depoziția unui martor în fața instanței de fond, din dosarul cauzei reiese că acesta se găsește în eroare, căci în fața instanței de fond nu au fost administrate alte mijloace de probă decât înscrisurile provenind de la intimata reclamantă.
Ori, nereieșind din probele administrate existența unei fapte ilicite, una din condițiile cumulative necesar a fi îndeplinite pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a recurentului pârât, condiție prevăzută de art. 998 Cod civil, tribunalul reține că nu se mai impune analizarea îndeplinirii celorlalte condiții privitoare la prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăție, reținând că în lipsa dovezilor privind îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 998 Cod civil, în mod greșit instanța de fond a procedat la
obligarea pârâtului recurent la plata sumei de 2.600 leii cu titlu de despăgubiri și a dobânzii legale.
Față de cele de mai sus,, având în vedere și dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul formulat de recurentul C. LOCAL AL M.
C. -N., în contradictoriu cu intimata S. OMNIASIG V. I. G. S., împotriva sentinței civile nr. 24172/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o va modifică în întregime în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S. OMNIASIG V. I. G. S., în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurentul C. LOCAL AL M. C. -N., în contradictoriu cu intimata S. OMNIASIG V. I. G. S., împotriva sentinței civile nr. 24172/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o modifică în întregime în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S. OMNIASIG V. I. G. S., în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
V. | L. O. S. I. | C. | G. | S. M. |
Red.CG/MM 2 ex./ _
Judecător fond: A. Neamț, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 127/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 635/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
