Decizia civilă nr. 635/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. unic _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 635/2013
Ședința publică din data de 02 decembrie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul O. H. M.
A. Q. împotriva sentinței civile nr. 3760/_, pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata
G. A. S.A., cauza având ca obiect, în prima instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor intimatei, d-na consilier juridic R. Cîmpianu, cu delegație depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 35, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar următoarele înscrisuri:
în data de 11 iulie 2013, din partea recurentului, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei (chitanța seria MCJCH nr. 675000886, f. 14);
în data de 27 noiembrie 2013, din partea intimatei, prin fax și prin S. Registratură, întâmpinare;
în data de 29 noiembrie 2013, din partea recurentului, dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 1.551 lei (chitanța MCJ nr. 6530634, f. 34)
T. ul, având în vedere că este primul termen de judecată, pune în discuția reprezentantei intimatei competența instanței specializate de soluționare a prezentului litigiu.
Reprezentanta intimatei apreciază că T. ul Specializat este competent să soluționeze prezentul litigiu.
T. ul, în temeiul art. 1591C.proc.civ. raportat la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., verificându-și, din oficiu, competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, T. ul acordă reprezentantei intimatei cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, apreciind că susținerile recurentului sunt nefondate, respectiv faptul că societatea intimată, urmare a evenimentului rutier, a constituit un dosar de daune, care, ulterior, a fost pierdut. Reprezentanta intimatei arată că nu poate fi reținut acest argument, întrucât, prima avizare a daunei din data de_ s-a făcut în data de_, sens în care, există o declarație dată de conducătorul autovehiculului implicat în accident. Fără cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 3760/2013 pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2013, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s- a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune, exceptie invocata de pârâta și s-a respins cererea formulata de reclamantul O. Hisam M. A. Q., în contradictoriu cu pârâta SC G. A. SA (fosta BT A. Transilvania), ca prescrisa.
În motivarea sentinței pronunțate de instanța de fond a retinut ca la data de_, ora 08.00, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, apartinând numitei Felea Viorica A. si condus de numitul Felea P. L., circula din directia Buru-Turda. Din procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei a rezultat ca, întrucât acesta nu a adaptat viteza la conditiile de trafic (noapte, drum alunecos, mâzgă), autovehiculul condus de Felea P. L. a intrat în impact cu autovehiculul reclamantului condus regulamentar de catre S. Istvan. Cele doua autovehicule au suferit avarii, avariile produse la autovehiculul reclamantului încadrându-se în conceptul de dauna totala.
Instanta a retinut ca la data evenimentului, autovehiculul reclamantului era asigurat la pârâta în baza unei asigurări facultative, în temeiul politei de asigurare facultativa nr. K 2., polița având valabilitate de la data de_ si pâna la data de_ . De asemenea, la data evenimentului rutier, autovehiculul apartinând numitei Felea Viorica A., condus de Felea P. L., era asigurat la pârâta atât cu asigurare facultativa nr. K 2., cât si cu asigurare obligatorie RCA nr. PD 8. .
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanta a retinut ca în temeiul asigurarii facultative a asiguratei Felea Viorica A., la cererea acesteia, s-a constituit dosarul de dauna nr. KCJ1/2885. Adresa nr. 37173/_, la care a facut reclamantul referire în cererea de chemare în judecata (în cererea reclamantului s-a mentionat un numar gresit) si verbal în fata instantei a fost emisa în dosarul de daune nr. KCJ1/2885/09. In cuprinsul acesteia s-a facut în mod explicit referire la faptul ca ea privea dosarul de dauna nr. KCJ1/2885/09, având ca obiect autovehiculul marca BMW 520D, cu nr. de înmatriculare_, deschis în baza contractului de asigurare facultativa nr.K2., pentru evenimentul ce a avut loc la data de_ .
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune referitoare la drepturile rezultate din asigurarea facultativa încheiata între reclamant si pârâta, instanta a retinut ca sunt aplicabile prevederile art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958, în sensul ca în raporturile ce izvorasc din asigurare, termenul de prescriptie este de 2 ani, cu exceptia aratata în continuarea textului si care nu era incidenta în speta. Intre reclamant si pârâta s-au stabilit asadar raporturi de asigurare, rezultate din contractul de asigurare facultativa în temeiul caruia s-a emis polita de asigurare nr.K 2., valabila de la data de_ si până la data de_ .
Cu privire la momentul în care a început sa curga termenul de prescriptie, instanta a apreciat incident art.7 alin.1 din acelasi act normativ, potrivit caruia prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. Or, dreptul reclamantului la actiune s-a nascut la momentul producerii evenimentului rutier, independent de cunoasterea sau nu a identitatii persoanei responsabile, întrucât era vorba de o raspundere civila contractuala, si nu de una delictuala, în cazul careia era necesar sa fie cunoscuta si persoana ce raspunde de comiterea faptei.
Or, la data de_ a avut loc evenimentul rutier, asa încât momentul din care începe sa curga termenul a fost acesta. Instanta a constatat ca nu a intervenit nici o cauza de suspendare sau de întrerupere a termenului. Astfel, instanta nu a putut retine sustinerile reclamantului conform carora la
solicitarea sa s-a constituit dosar de dauna si ca prin adresa nr. 37173/_ i s-a comunicat de catre pârâta ca aceasta întelege sa "suspende"; dreptul sau, asa cum a aratat reclamantul în cererea de chemare in judecata.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat fara nici o indoiala ca reclamantul nu a solicitat de la pârâta acordarea de despagubiri în temeiul asigurarii facultative si ca dosarul de dauna nr.KCJ1/2885, în care s-a emis adresa nr. 37173/_ a fost constituit la solicitarea conducatorului auto al celuilalt autovehicul, fara a recunoaste în vreun fel drepturile reclamantului.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru cererea de chemare în judecata întemeiata pe asigurarea facultativa încheiata de reclamanta cu pârâta, s-a prescris.
In privinta exceptiei prescriptiei dreptului la actiune întemeiata pe raspunderea asiguratorului pentru prejudiciile cauzate tertilor, în temeiul asigurarii obligatorii de raspundere auto, instanta a constatat ca, reclamantul fiind tert fata de contractul de asigurare obligatorie RCA încheiat între pârât si numita Felea Viorica A., în lipsa unor prevederi speciale derogatorii de la dreptul comun în materie, termenul de prescriptie a dreptului la actiune este termenul general de 3 ani, care curge în conformitate cu prevederile art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958. Astfel, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Or, fata de împrejurarile spetei si înscrisurile depuse la dosar, instanta a apreciat ca reclamantul a cunoscut sau, cel putin trebuia sa cunoasca paguba si persoana responsabila, înca din data de_, data evenimentului rutier si totodata, data încheierii procesului-verbal de constatare și constatare contravențională, proces-verbal în cuprinsul căruia au fost mentionate datele de identificare ale conducatorului auto sanctionat, precum si avariile produse la cele doua autovehicule, acesta fiind însusit prin semnatura de catre conducatorul auto al autovehiculului proprietatea reclamantului.
De altfel, si în declaratia data de numitul S. Istvan, s-a facut referire la identitatea celuilalt conducator auto iar reclamantul, prin reprezentant, a aratat verbal si în scris ca avea cunostinta de evenimentul rutier, întrucât deschiderea dosarului de daune s-a facut în perioada dintre sarbatorile de iarna 2008 (sustineri însa nedovedite).
Instanta a constatat ca pentru prima data reclamantul a solicitat acordarea de despagubiri la data de_, prin declaratia data la aceasta data. Avand în vedere ca în cuprinsul declaratiei nu s-a facut referire la numarul politei de asigurare facultativa, ci dimpotriva s-au mentionat datele asigurarii RCA pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, instanta a apreciat ca aceasta declaratie, în cadrul careia s-a facut mentiunea ca se solicita despagubirile cuvenite în baza documentului de asigurare mentionat, priveste raspunderea întemeiata pe polita de asigurare obligatorie a persoanei vinovate de producerea accidentului.
In temeiul acesteia s-a constituit dosarul de dauna nr.UCJ1/3614, în care la data de_ s-a încheiat procesul-verbal de constatare cu referire la constatarea desfasurata la data de_ .
Referitor la data mentionata în procesul-verbal de constatare a daunelor instanta a apreciat ca, în mod evident, dintr-o eroare materiala a fost mentionat anul 2011, în loc de 2012. Aceasta întrucât era logic ca încheierea procesului-verbal continând concluziile în urma constatarii nu putea fi încheiat decât dupa efectuarea constatarii.
In speta, constatarea s-a desfasurat la data de_, asa încât procesul-verbal nu putea avea o data anterioara. In acest sens, s-a impus a se observa si procesul-verbal depus la fila 40.
Astfel, instanta a conchis astfel ca prima solicitare a reclamantului de acordare de despagubiri în temeiul politei RCA a autovehiculului numitei Felea Viorica A. a avut loc la data de_ . In lipsa unei prevederi legale exprese potrivit careia deschiderea dosarului de daune întrerupe cursul prescriptiei, instanta a stabilit daca prin deschiderea dosarului de dauna pârâta a recunoscut pretentia reclamantului. Astfel, instanta a constatat ca în declaratia din_ a numitului S. Istvan, completata pe formular tipizat, pârâta a aratat ca eliberarea acesteia (document de introducere în reparatie a autovehiculului), nu constituia nota tehnica finala de constatare a daunelor si nici obligatie de plata din partea sa.
De altfel, potrivit art. 36 din Ordinul CSA nr.8/2008, despăgubirea se efectuează de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data la care asigurătorul a definitivat investigația necesară evaluării sumei pe care este obligat să o plătească sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească; asigurătorul RCA este obligat să desfășoare investigația privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice. În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori asigurat, asigurătorul RCA este obligat fie: a) să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor
investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedește îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA; b) să notifice părții prejudiciate cu privire la motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
A rezultat, din interpretarea acestui text ca societatea de asigurari, în urma investigatiilor pe care era îndreptatita sa le desfasoare, putea refuza acordarea de despagubiri.
Mai mult decât atât, instanta a avut în vedere ca potrivit art. 38, din acelasi ordin pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii unor accidente de vehicule, persoanele prejudiciate depun o cerere de despăgubire la asigurătorul RCA cu care proprietarul sau utilizatorul vehiculului, răspunzător de producerea accidentului, a încheiat asigurarea obligatorie RCA, la reprezentanța de despăgubiri sau la Fondul de protecție a victimelor străzii. Conform alineatului 2 al aceluiași articol, depunerea cererii de despăgubire cu privire la producerea evenimentului asigurat prin polița de asigurare RCA reprezintă avizare de daună și obligă asigurătorul RCA răspunzător să deschidă dosarul de daună, să efectueze constatarea pagubelor, să comunice în scris părții prejudiciate cu privire la documentele ce trebuie depuse pentru soluționarea cererii de despăgubire și să soluționeze cererea de despăgubire în termenul legal.
Intrucât avizarea asiguratorului prin cererea de despagubiri îl obliga pe acesta din urma sa deschida dosarul de daune, instanta nu a putut retine ca deschiderea dosarului de daune reprezinta o recunoastere a pretentiilor tertului, în speta, a reclamantului, ci o obligatie impusa de legiuitor, asiguratorul rezervându-si dreptul conform art. 36 de a efectua propriile investigatii.
Astfel stând lucrurile, instanta a apreciat ca termenul de prescriptie a dreptului la actiune întemeiat pe raspunderea asiguratorului pentru prejudiciile cauzate tertilor nu a cunoscut cauze de suspendare sau întrerupere, împlinindu-se la data de_ .
In aceste conditii si retinând ca toate celelalte argumente aduse de reclamant în privinta exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, atât cu privire la raspunderea contractuala a pârâtei (în temeiul asigurarii facultative), cât si la raspunderea în calitate de asigurator, în temeiul RCA, inclusiv prin concluziile scrise, au fost neîntemeiate, instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune. In consecinta, a respins ca prescrisa actiunea reclamantului, atât cu privire la dreptul reclamantului rezultat din contractul de asigurare facultativa de a solicita despagubiri, cât si cu privire la dreptul sau de a solicita despagubiri în temeiul contractului de asigurare RCA încheiat între pârâta si Felea Viorica A. .
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul O. H.
M. A. Q. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotarârii atacate si trimiterea spre rejudecare a cauzei instanței de fond si după rejudecare admiterea cererii de chemare în judecata asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata formate constând în taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, onorariu avocatial atât în fond cât si în recurs.
În motivarea recursului, recurentul a aratat ca sentința recurata cu nr. 3760/2013 pronunțata în dosarul_ de Judecătoria Cluj-Napoca este netemeinica si nelegala, invocând prevederile de nelegalitate prevăzute si sancționate de art. 209-316 cu aplicarea expresa a art. 304 pct. 1-10 C.proc.civ.
Astfel, s-a învederat ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsita de temei legal si cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, precum si schimbarea naturii actului juridic dedus judecații, interpretarea greșita actul juridic dedus judecații.
De asemenea, s-a aratat că, în esența, instanța de judecata a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind prescris si pe acest considerent a respins cererea recurentului si implicit dreptul la despăgubire invocat.
În acest sens, s-a menționat ca, instanța nu a cercetat susținerile recurentului în baza înscrisurilor depuse la dosar si a cererilor solicitate.
S-a învederat că, prin acest refuz de cercetare, instanța s-a bazat doar pe sustinerile celui ce a deținut întreg materialul probator, arătat de recurent, dar pe care, nu cu rea-credință nu l-a prezentat, sustinerile recurentului, cu privire la existenta acestuia fiind înlăturata prin necercetare.
În acest sens, recurentul a învederat ca ar fi putut demonstra ca imediat după accident s-a constituit un dosar de dauna de catre pârât, pe care ulterior l-a pierdut, acesta putând avea indicativul înscris pe ultimul dosar deschis (cu numărul nou) "AVZ 12869". Ori, ultimul dosar de dauna deschis la_, pentru recurent nu putea fi interpretat decât ca o recunoaștere a dreptului sau la despăgubire. In caz contrar aceasta constatare a întinderii avariilor, cererea de preț oferte de piese, realizate de pârât nu ar mai fi avut nici un sens.
Astfel, s-a menționat faptul că, daca la data deschiderii i s-ar fi comunicat ca dreptul sau era prescris, constatarea nu se mai impunea a fi realizata.
În acest sens, reclamantul a aratat ca adresa comunicata de către pârât cu nr. 37173/_, suspenda prescrierea până la data producerii condiției de prezentare, termen urmând sa se reia când va fi prezentata mașina (adresa susținuta de recurent, ca termen de întrerupere a cursului prescrierii în dosar).
Astfel, instanța, limitativ a susținut ca aceasta adresa nu îl privea pe recurent si nu îi era opozabila si de aceea recurentul nu a putut-o invoca ca motiv de întrerupere.
Totodata, s-a aratat faptul ca instanța de fond a constatat ca dreptul recurentului la despăgubire s-a născut la data avarierii autoturismului proprietate cu nr. de înmatriculare CJ- 0., la data de_, când recurentul a fost lovit din spate, culpabil, de un asigurat BT A., cu atutovehiculul înmatriculat_ si proiectat într-un curs de apa, instanta retinând ca pentru acest autovehicul niciodată nu s-a deschis un dosar de dauna.
S-a precizat faptul ca instanța a retinut integral ca pârâtul s-a aparat just prin invocarea faptului ca reclamantul nu a avizat dauna în perioada de prescripție speciala sau generala, faptul ca avizarea de dauna s-a produs după sfârșitul perioadei, adică în prima zi în care a operat prescrierea extinctiva, respectiv 22 decembrie 2011, când s-a sustinut ca s-a realizat pozele si constatarea avariilor, aceasta susținere fiind întarita, ca nu s-a deschis dosar de dauna înainte de data adresei de suspendare a cursului prescrierii în dosarul cu nr. 37173/_, urmând sa se reia când va fi prezentata mașina.
Reclamantul a apreciat faptul ca, pârâtul, cu rea-credința nu a comunicat instanței toate actele pe care le deținea în legătura cu evenimentul rutier, singurul înscris relevant si ce îndreptatea reclamantul sa-si sustina dreptul fiind transmis de acesta, din greșeala, pârâtul depunându-l în celalalt dosar în care se revendica despagubirea în favoarea autovehiculului agresor, respectiv în dosarul cu nr.19._ .
În acest sens, recurentul a precizat faptul ca pârâtul a ascuns acel înscris, înscris care până la urma a fost depus de acesta la ultimul termen, deși instanta îi pusese în vedere pârâtului sa depuna toate actele în legatura cu dauna respectiva.
Recurentul a aratat ca în respectivul înscris era vorba de proba A, constând în procesul verbal de constatare a daunelor - completat olograf, listat din forma electronica cu notarea_, fata de care s-a negat ca ar fi vorba de o data, pârâtul susținând ca ar fi vorba de un cod. Astfel, prin proba A, recurentul dovedește justa sa sustinere.
În acest sens, s-a observat ca la rubrica "Nr. de înregistrare/data aparea data de 20/_ ...data constatării_ ";. Astfel, recurentul a învederat faptul ca dosarul de dauna a fost deschis la data de_ si nu la_, cum s-a susținut, instanța fiind obligata sa lamureasca în ce baza s-a realizat acea înregistrare din_ .
În sensul probei B, recurentul a observat ca la rubrica "Nume, prenume/denumire...la pagina 2 jos, la rubrica asigurat/pagubit";, nu aparea nici o semnatura. Astfel, recurentul concluzionând ca dosarul de dauna a fost deschis anterior, dar nu în prezenta asiguratului/pagubitului ce a dus autovehiculul spre constatare si care ar fi avut dreptul sa ia la cunostinta despre constatarile privind elementele avariate.
Prin urmare, recurentul a apreciat ca dosarul de dauna a fost realizat pro causa si nu are legatura cu realitatea.
De asemenea, recurentul a învederat o alta proba, respectiv proba C, criticând faptul ca instanta era obligata sa lamureasca si sa-i fie prezentate filele constând în "Opis - pagina 4";, "Fila foto- pagina 1";, "Declaratie accident - pagina 2-4";, respectiv paginile 1,2-4 si 7, ce trebuiau sa poarte, în coltul stânga sus aceste numere, file care nu se regasesc între înscrisurile depuse de pârât, cu titlu de dosar de dauna, desi s-a sustinut ca au fost depuse toate
înscrisurile, pe prima pagina observându-se ca era scris un indicat, si anume
"AVZ 12869";.
În acest sens, recurentul a menționat ca, instanta era obligata sa lamureasca si sa solicite din partea pârâtului dosarul de dauna cu indicativul AVZ 12869, acesta fiind deschis în anul 2008, dupa producerea accidentului rutier, dovedind faptul ca recurentul a deschis dosar de dauna pentru avarii facultative, iar adresa de suspendare îi era adresata.
Ca si proba D, recurentul a învederat ca este de vorba despre "Norme Interne";, observând ca nu au fost puse la dispozitia instantei "Declarația de accident"; (Anexa nr. 1), dar nici "înștiințarea de dauna"; din partea asiguratului, file care trebuiau sa fie notate în procesul verbal - opisul de la pagina 4.
Astfel, s-a menționat ca aceste file erau obligatorii, conform "Normelor tehnice interne privind întocmirea si soluționarea dosarelor de dauna auto";, pct. 5-6 care trebuiau sa fie la dosarul de dauna.
S-a precizat ca în normele tehnice interne, pct. 10, depuse în instanța si intrate în vigoare la data de_, inspectorul de dauna programează data si locul constatării, în capitolul II din constatarea daunelor, pct.23, fiind notat
"Procesu-Verbal"; la constatare, proces-verbal care trebuia semnat si stampilat de catre toate persoanele care luau parte la constatare.
În acest sens, recurentul a învederat ca în acel proces verbal de constatare (proba A), nu apare nici o semnătura.
Prin urmare, recurentul a aratat faptul ca instanta a fost indusa în eroare de catre pârât, deși i-a pus în vedere sa depună normele tehnice de instrumentare a dosarelor de dauna de la data producerii accidentului, respectiv_, pârâtul depunând normele ce au intrat în vigoare la_ .
O alta proba a fost învederata de catre recurent, respectiv proba E, constând în declaratia d-lui Simon Istvan.
În acest sens, s-a aratat ca pârâtul a sustinut ca deschiderea de dauna s-a realizat în prima zi de prescriere, la dosar aflându-se o declarație la data de_, astfel, din acest aspect rezultând ca dosarul de dauna s-a deschis anterior datei indicate de pârât, recurentul apreciind ca este imposibil sa deschizi un dosar de dauna la o data ulterioara înstiintarii de dauna si fara cerere de despăgubire, conform normelor detinute de pârât.
Cu privire la audierea martorilor propuși, respectiv Friederi Helmut, administratorul societatii service unde s-a realizat constatarea avariilor celor doua autovehicule implicate în accidentul rutier, cei doi conducatori auto implicati în accident, respectiv Simon Istvan si Felea P. L., recurentul a aratat ca prin aceasta proba dovedește ca, constatarea si deschiderea dosarelor de daune s-a realizat la sfârșitul anului 2008, în perioada dintre sărbătorile Craciunului si Anul nou.
Referitor la proba F, respectiv adresa nr. 37173/_, recurentul mentioneaza ca este o proba de suspendare care îl va repune în termenul de prescriere, proba care se refera la o constatare ci la o reconstituire.
Astfel, din aceasta formulare, a rezultat ca procesul de avizare si constatare (a căror norme tehnice nu le cunoaște completul de judecata), s-a realizat până la aceea data, dorindu-se o reconstituire a accidentului prin prezenta autovehiculelor.
La data de 27 noiembrie 2013, SC G. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de către recurentul O. H. ca fiind neîntemeiat si pe cale de consecința menținerea în totalitate a dispozițiilor sentinței civile nr.3760/_ pronunțate în mod legal si temeinic de către
Judecătoria Cluj-Napoca prin care a fost admisa excepția prescripției dreptului la acțiune.
În motivare, intimata a aratat faptul ca, în motivarea recursului, recurentul a facut afirmații si acuzații total nefondate la adresa societății intimate, invocând faptul ca imediat după accident s-a constituit un dosar de dauna care a fost ulterior pierdut, având probabil indicativul "AVZ 12869";, iar dosarul ulterior deschis în_ nu putea fi interpretat decât ca o recunoaștere a dreptului recurentului la despăgubire.
În acest sens, s-a învederat ca în momentul deschiderii unui dosar de dauna persoana care deschide dosarul primește număr de înregistrare pentru documentele depuse la dosarul de dauna si implicit numărul dosarului de dauna pentru care s-a făcut avizarea evenimentului rutier, orice dosar de dauna fiind înregistrat pe polița de asigurare în baza căreia a fost deschis acest dosar. Astfel, nici în fata instanței de fond si nici anexat recursului nu au fost depuse documentele din care sa rezulte ca s-a deschis un dosar de dauna imediat după eveniment, încercându-se dovedirea deschiderii unui dosar de dauna prin martori.
Intimata a menționat ca, avizarea societății intimate, pentru deschiderea unui dosar de dauna pentru autovehiculul Chevrolet Epica cu număr de înmatriculare CJ-0. s-a făcut în data de_, după 3 ani de la producerea evenimentului rutier în care respectivul autovehicul a fost avariat.
Astfel, s-a aratat ca dosarul de dauna deschis în_ s-a făcut în baza poliței RCA a persoanei vinovate de producerea accidentului si anume polita nr. PD8. a numitei Felea Viorica A., nu în baza contractului de asigurare facultativa a autovehiculului Chevrolet Epica cu număr de înmatriculare CI-0. asa cum s-a solicitat în cererea de chemare în judecata, însa în recurs s-a observat ca nu s-a mai indicat în baza cărei polițe de asigurare s-a solicitat despăgubirile, contractul Casco sau polița RCA a persoanei vinovate.
S-a precizat faptul ca, evenimentul din_ a fost avizat telefonic societății intimate, prin intermediul S. ui Alo G. funcțional din_ . Avizarea s-a făcut de către conducătorul autovehiculului Simon Istvan, convorbirea acestuia cu operatorul call center fiind înregistrata. Astfel, numitul Simon Istvan a solicitat deschiderea unui dosar de dauna în baza poliței RCA PD 8. a conducătorului autovehiculului vinovat de producerea accidentului din data de_ . De asemenea, conducătorul autovehiculului a arătat ca, proprietarul autovehiculului nu se afla în tara si ca va veni de sărbători ca sa se ocupe de soluționarea dosarului de dauna, iar data constatării nu a putut fi stabilita telefonic la data apelului întrucât dl Simon Istvan nu a putut preciza data si locul la care sa aibă loc acesta, arătând ca autovehiculului nu este deplasabil.
Astfel, s-a mentionat ca la finalul apelului telefonic operatorul call center a comunicat numărul de avizare a daunei si anume AVZ 12869, rugând persoana care a sunat sa noteze acest număr pentru a-l comunica inspectorului de dauna care îl va contacta, intimata precizând ca aceasta înregistrare exista, putând fi pusa la dispoziția instanței de judecata.
Cu privire la indicativul "AVZ";, intimata a aratat ca acesta provine de la avizare, nefiind indicativul unui dosar de dauna, astfel cum s-a arătat în motivarea recursului.
Totodata, intimata a învederat ca, în urma acestei avizări, inspectorul de dauna a contactat telefonic persoana care a avizat dauna pentru a se întelege cu privire la data si locul constatării.
În acest sens, s-a aratat ca în data de_ autovehiculul Chevrolet Epica a fost adus pe platforma în fata reprezentantei Nissan de pe C. Turzii
de către o persoana care nu deținea nici un fel de act de identitate a autovehiculului sau vreo împuternicire de reprezentare din partea proprietarului, acesta persoana fiind Felea Viorel, ruda cu persoana vinovata de producerea accidentului si aparent fara nici o relație cu proprietarul autovehiculului. In aceste condiții, inspectorul de daune a făcut doar poze autovehiculului, procesul verbal de constatare a daunelor neputând fi semnat de către o persoana fara nici o calitate în acel dosar.
Prin urmare, intimata a precizat ca acesta a fost motivul pentru care inspectorul de dauna a făcut procesul verbal fara semnătura celui păgubit, ulterior neprezentându-se nici o persoana delegata de către proprietar sau chiar proprietarul pentru a semna procesul verbal.
Referitor la sustinerea recurentului cu privire la faptul ca numărul de înregistrare a procesului verbal datează din_, intimata a susținut ca instanța, în motivarea sentinței a arătat că a fost vorba de o eroare materiala de scriere si ca data este_, însa se pare ca recurentul a încercat sa invoce tot felul de aspecte care nu au avut nici o relevanta, în încercarea de a susține în mod nefondat ca societatea intimata ar fi deschis un dosar de dauna imediat după producerea accidentului.
Pentru a nu exista discuții în continuare cu privire la acest aspect, intimata a depus o copie din registrul de intrări-ieșiri din anul 2012 în care aparea înregistrat, la data de_ la poziția 20, procesul verbal daune UCJ1/3614.
Intimata a mentionat ca un alt aspect de care a fost acuzata societatea se referea la faptul ca nu a fost depus în întregime dosarul de dauna UCJ1/3614 întrucât ar lipsi documentele numerotate 1, 2 si 7.
În acest sens, intimata a precizat ca la fila 1 din dosar era prins CD-ul cu pozele foto ale autovehiculului Chevrolet Epica, la fila 2 se regăsea declarația numitul Simon Istvan de la fila 3 si 4 întrucât aceasta a fost data pe o foaie autocopiativa, iar la fila 7 era fisa încasărilor poliței RCA 8. .
Astfel, s-a aratat ca respectivele documente nu au fost depuse întrucât o parte din ele se aflau deja la dosar, iar fisa încasărilor nu era relevanta pentru soluționarea cauzei.
Intimata a învederat ca nu a dat dovada de rea-credința prin nedepunerea acelor file care nu afectau în nici un fel soluția în prezenta cauza. Prin urmare, s-a mentionat ca recurentul a încercat, prin susținerile sale privind existenta unui dosar de dauna deschis imediat după accident, sa inducă în eroare instanța de judecata, întrucât autovehiculul vinovat de producerea accidentului BMW cu număr de înmatriculare_ era asigurat atât Casco cât si RCA la societatea intimata care a deschis, în baza poliței Casco a respectivului autovehicul, dosarul de dauna KCJ1/2885. Astfel, avizarea pentru acest dosar s-a făcut la un an de la producerea daunei, în anul
2009, prin urmare nici acesta nu s-a deschis imediat după accident.
Având in vedere faptul ca asiguratul s-a prezentat după aproape un an de la data producerii evenimentului rutier pentru constatarea daunei, intimata a considerat necesar sa efectueze investigații suplimentare.
Astfel, s-a aratat ca prin adresa nr.37173/_, intimata a comunicat proprietarilor celor doua autovehicule implicate în evenimentul rutier din data de_ faptul ca, pentru soluționarea dosarului de dauna KCJ1/2885 este necesara efectuarea unei reconstituiri la care sa fie prezente cele doua autovehicule si conducătorii auto implicați, instrumentarea dosarului fiind suspendata pâna la efectuarea acelei reconstituiri.
Totodata, s-a mai aratat faptul ca dosarul de dauna care s-a deschis la societatea intimata, si pentru care s-a dispus suspendarea instrumentării pâna
la efectuarea unei reconstituiri, viza dosarul KCJ 1/2885 deschis de către celalalt conducător auto care si acesta avea încheiat un contract de asigurare facultativa a autovehiculelor la societatea intimata.
Astfel, adresa 37173/_ la care a facut referire recurentul în susținerea existentei unei recunoașteri a dreptului sau de despăgubire care ar suspenda cursul prescripției, privea un alt dosar de dauna, si anume cel deschis pentru celalalt autovehicul implicat in accident, aceasta adresa fiind trimisa si recurentului, în calitate de persoana implicata în accident pentru a prezenta autovehiculul pentru o reconstituire si nu dintr-un alt motiv. Adresa invocata nu a facut referire la existenta unui dosar de dauna si pentru autovehiculul Chevrolet pentru care s-ar suspenda instrumentarea, din contra s-a aratat clar ca era vorba de dosarul KCJ1/2885 având ca obiect autovehiculul BMW 520D cu număr de înmatriculare_ .
Raportat la toate aspectele mentionate, intimata a constatat faptul ca susținerile recurentului, privind existenta unui dosar de dauna deschis după accident, este nefondata nefiind depuse documente în acest sens, recurentul nefacând nici un demers din anul 2008 si pâna în 2011.
Astfel, s-a aratat ca avizarea evenimentului s-a făcut doar în_, în baza poliței RCA a d-nei Felea Viorica, existând o înregistrare telefonica care dovedește acest lucru, precum si declarația datând din_ .
De asemenea, s-a învederat ca, în nici unul din documentele depuse de către recurent la dosarul de dauna sau în declarație, nu s-a vorbit de faptul ca acestea ar privi un dosar de dauna deschis anterior ci, era evident ca s-a deschis pentru prima data un dosar pentru evenimentul din_, avizarea facându-se de către o persoana care nu avea nici o împuternicire în dosar, conducătorul autovehiculului, la data accidentului, precum și proprietarul nu s-a prezentat niciodată pentru a semna vreun document, dovedind dezinteres, înca de la data producerii evenimentul.
Prin urmare, intimata a precizat faptul ca instanța de fond a admis în mod corect excepția prescripției dreptului la acțiune a recurentului întrucât cererea de chemare în judecata a fost introdusa în_, la 4 ani de la producerea evenimentului pentru care s-a solicitat despăgubiri.
Astfel, prin cererea de chemare în judecata se solicita despăgubirile în virtutea contractului de asigurare facultativa cu toate ca un dosar de dauna în baza acestuia nu s-a deschis niciodată, documentele din dosarul de dauna facând dovada acestui lucru.
Cu toate acestea, s-a aratat faptul ca în cazul contractului de asigurare facultativa dreptul asiguratului de a solicita despăgubiri se prescrie în termen de 2 ani de la producerea accidentului rutier, conform prevederilor contractuale existente între parti. Astfel, potrivit art. 10.19 din Condițiile Generale de Asigurare de care asiguratul a luat cunoștința si cu care a fost de acord la data încheierii contractului de asigurare, prevede ca, "Dreptul de a ridica pretenții fata de G. A. privind plata unor despăgubiri, în baza prezentelor condiții, se stinge în termen de 2 ani de la data producerii evenimentului asigurat";.
De asemenea, s-a învederat ca, potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctiva aplicabil la data evenimentului, "în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligațiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurărilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispozițiile art. 22";.
In privința excepției prescripției dreptului la acțiune întemeiata pe răspunderea civila delictuala, intimata a precizat ca termenul de prescripție este de 3 ani si începe sa curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba, cât si pe cel care răspunde de ea.
In temeiul art. 3 din Decretul nr.167/1958 în vigoare la data evenimentului rutier, "termenul general de prescripție este de 3 ani, iar acesta începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba, cât si pe cel ce răspunde de ea";.
Având în vedere împrejurările spetei, intimata a aratat ca recurentul a cunoscut, sau trebuia sa cunoască paguba si persoana responsabila de producerea ei înca de la data de_, când s-a produs accidentul.
Astfel, s-a mentionat ca prima avizare a accidentului s-a făcut la data de_, deschiderea dosarului de dauna nefiind o recunoaștere a pretențiilor reclamantului care sa întrerupă cursului prescripției.
Având în vedere prevederile legale în materia asigurărilor, si anume Ordinul CSA 8/2008, intimata a aratat ca în cazul avizării unei daune asigurătorul este obligat sa deschidă dosar de dauna si sa efectueze constatarea daunelor, fara ca acest lucru sa constituie o recunoaștere care sa
întrerupă cursul prescripției, cazurile de întrerupere sau de suspendare fiind prevăzute în mod limitativ în art. 16 si art. 13 din Decretul 167/1958, în speță nefiind cazul nici uneia dintre ele, deschiderea dosarului de dauna neîntrunind condițiile unei recunoașteri propriu-zise, adresa nr.37173/_, de asemenea, neprivind dosarul de dauna al pârâtului.
Analizând hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 304, 3041și 312, tribunalul reține următoarele:
După cum în mod corect a reținut și prima instanță, cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei ca societate de asigurare a fost înregistrată la dosarul cauzei după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani reglementat de disp. art. 3 din Decretul-Lege nr. 167/1958.
Aceasta, în condițiile în care la data de_ autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând numitei Felea Viorica A. și condus de numitul Felea P. L. a intrat în impact cu autovehiculul proprietatea reclamantului, marca Chevroleth Epica, înmatriculat sub nr. CJ-0., condus de numitul Simon Istvan, care circula regulamentar.
La data producerii evenimentului rutier autovehiculul reclamantului era asigurat la societatea pârâtă în baza unei asigurări facultative, în temeiul poliței de asigurare seria K 2., având valabilitate pe perioada_ -_ ( fila 6 dosar fond), în timp ce autovehiculul aparținând numitei Felea Viorica A.
, condus de persoana vinovată de producerea accidentului, era asigurat, de asemenea la societatea pârâtă, în baza poliței de asigurare facultativă seria K
2., precum și în baza unei poliție de asigurare de răspundere civilă obligatorie seria PD 8. încheiată la data de_, având valabilitate pe perioada_ -_ (f.50 dosar fond).
Reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru autovehiculul proprietatea sa deteriorat în urma accidentului produs la data de_ abia la data de 20 august 2012, împrejurare care rezultă din data menționată pe plicul aferent cererii adresate instanței de judecată, înregistrarea cererii făcându-se la registratură la aceeași dată.
În conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 136/1995 în forma vigoare la data producerii accidentului, păgubitul personal sau prin împuternicit avea obligația să-i comunice asiguratorului producerea riscului asigurat pentru a-i da posibilitatea să efectueze verificările proprii și a stabili
împrejurările concrete ale producerii riscului asigurat și împrejurarea dacă se acordă sau nu despăgubiri precum și temeiul acordării acestora. În cazul în speță reclamantul nu a făcut dovada formulării unei cereri de plată a despăgubirilor, singurul înscris în cuprinsul căruia se poate reține avizarea de către un terț a producerii accidentului în care a fost deteriorat autovehiculul reclamantului fiind declarația dată de conducătorul auto Simon Istvan la data de_ .
Această declarație, după cum a reținut și prima instanță, nu reprezenta însă un acord al asigurătorului privind plata unor despăgubiri, având rolul de document care permitea introducerea autovehiculului în reparație permițând societății de asigurare să efectueze verificări referitoare la situația concretă în care s-a produs riscul asigurat, cu atât mai mult cu cât între această dată necontestată de părți și data declarației conducătorului auto trecuse o perioadă de aproximativ 2 ani.
În cuprinsul acestei declarații, nu se solicită plata despăgubirilor în baza poliței de asigurare facultativă al cărui titular era reclamantul, ci, dimpotrivă, s-au menționat datele poliței de asigurare RCA încheiată de către pârâtă pentru autoturismul aparținând numitei Felea Viorica A., înmatriculat sub nr._ . De altfel, conducătorul autoturismului proprietatea reclamantului nu era titularul contractului de asigurare facultativă astfel încât nu era
îndreptățit să solicite plata despăgubirilor în nume propriu și nici în numele reclamantului atâta timp cât nu era mandatat în acest sens în baza unui mandat civil.
Reclamantul era îndreptățit să formuleze cerere de despăgubire în baza propriei sale polițe de asigurare facultativă în condițiile în care era titularul unei polițe de asigurare CASCO seria K 2., în vigoare la data producerii accidentului, sau în condițiile răspunderii civile obligatorii, considerând că persoana vinovată de producerea accidentului a fost terța persoană, respectiv Felea P. L., în baza poliței de asigurare RCA RO/19/A19/PD nr. 8. /_ încheiată pentru autoturismul înmatriculat sub nr._, aspect reținut, de
altfel, și în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare contravențională încheiat la data producerii riscului asigurat.
Cele două tipuri de asigurare sunt distincte și impun îndeplinirea unor condiții specifice, reclamantul fiind obligat să facă dovada prejudiciului cauzat, a vinovăției persoanei, a faptei culpabile și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în condițiile în care a invocat ca temei al despăgubirii solicitate răspunderea civilă delictuală întemeiată pe contractul de asigurare obligatorie încheiat între Felea Viorica A. și pârâta SC G. A. SA fosta SC BT A. TRANSILVANIA SA.
După cum în mod corect a reținut și prima instanță în cuprinsul hotărârii atacate termenul de prescripție al dreptului la acțiune în condițiile în care pretențiile reclamantului sunt întemeiate pe asigurarea obligatorie de răspundere civilă se raportează la prevederile art. 8 alin 1 din Decretul-Lege nr. 167/1958, fiind de 3 ani, momentul de la care începe să curgă termenul fiind data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Or, la momentul producerii accidentului a fost încheiat un proces verbal de constatare și sancționare contravențională în cuprinsul căruia au fost menționate datele de identificare ale ambilor conducători implicați în accidentul rutier, în cuprinsul procesului verbal fiind menționate și avariile suferite de ambele autovehicule și persoana care se face vinovată de producerea accidentului precum și pagubele suferite de autovehiculul proprietatea reclamantului.
În ceea ce privește răspunderea întemeiată pe contractul de asigurare facultativă, condițiile în care titularul asigurării beneficia de plata despăgubirilor ca urmare a producerii riscului asigurat erau determinate și cunoscute de reclamant, acestuia revenindu-i obligația de a formula o cerere de plată a despăgubirilor în condițiile pe care le specifică în mod detaliat convenția părților, formularea pretențiilor de despăgubiri întemeiată pe contractul de asigurare facultativă impunându-se a se realiza înainte de împlinirea termenului de prescripție care guvernează raporturile în caz de asigurări, de 2 ani, termen reglementat de dispozițiile art. 3 alin. 2 din Decretul-lege nr. 167/1958. În acest caz termenul începe să curgă de la data producerii riscului asigurat, adică de la data accidentului în care a fost implicat autoturismul proprietatea reclamantului.
Formularea cererii de despăgubiri nu întrerupe însă cursul prescripției indiferent de temeiul acesteia, răspunderea contractuală sau delictuală întemeiată pe raporturile reglementate de răspunderea civilă obligatorie. Aceasta întrucât cauzele de întrerupere ale cursului prescripției sau de suspendare sunt reglementate de lege expres de dispozițiile art. 16 și 13 din decretul lege menționat, în vigoare la data nașterii raporturilor dintre părți.
Reclamantul-recurent a susținut în cuprinsul motivelor de recurs că a formulat o astfel de cerere adresată societății de asigurare și imediat după accident s-a constituit un dosar de daună de către pârâtă pentru plata despăgubirilor ce i se cuveneau și că acest dosar a fost pierdut de asigurător fără să facă însă dovada susținerilor sale.
A mai susținut că ultimul dosar de daună deschis la_ nu poate fi
interpretat decât o recunoaștere a dreptului său la despăgubire, aspect care însă nu corespunde realității neexistând nici o probă din care să rezulte faptul că asigurătorul a acceptat să-i plătească reclamantului despăgubiri ci dimpotrivă, cererea a fost respinsă ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește adresa cu nr. 37173/_ emisă de asigurător prin intermediul căreia se solicita ambilor proprietari ai autoturismelor implicate în accident prezentarea acestora în vederea reconstituirii accidentului rutier din_, nu poate fi considerată o cauză de suspendare cursului prescripției sau de întreruperea a acesteia întrucât nu se circumscrie cauzelor de suspendare prevăzute de art. 13 din Decretul-Lege nr. 167/1958 și nici ca o recunoaștere a pretențiilor sale întrucât nu întrunește cerințele legale.
Susținerile recurentului se impun a fi înlăturate ca nefondate întrucât acesta nu a dovedit faptul că a formulat în instanță în termenul de prescripție de 2 ani și respectiv 3 ani cerere având ca obiect obligarea asigurătorului prin intermediul instanței la plata de despăgubiri, în urma nesoluționării de către asigurător a obligațiilor ce-i reveneau în conformitate cu contractul de asigurare facultativă sau în baza răspunderii civile obligatorii a cererii de plată a despăgubirilor, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.
După cum în mod corect a reținut și prima instanță, cererea de acordare de despăgubiri formulată la data de_ a fost singura probă depusă de către reclamant în dosar, din cuprinsul căreia a rezultat formularea unor pretenții față de asigurător, orice alte aprecieri cu privire la pierderea unui dosar de daună și pretinsa rea-credință a pârâtei nefiind dovedite și, astfel, neputând fi luate în considerare.
T. ul consideră că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și că cerere de acordare de despăgubiri pentru avariile provocate autoturismului BMW înmatriculat sub nr._ a formulat doar numita Felea Viorica A., această cerere având însă la bază polița de asigurare facultativă nr. K2. .
Cu acea ocazie, a fost constituit dosarul de daună KJ1/2885 și în urma deschiderii acestui dosar de daună conducătorului autovehiculului mai sus menționat i s-a solicitat prezentarea ambelor autoturisme implicate în accident pentru a se analiza condițiile producerii impactului și, implicit, justețea pretențiilor pentru recuperarea pagubei produse în urma evenimentului rutier.
T. ul consideră, totodată, că data la care începea să curgă termenul de prescripție în cadrul căruia reclamantul era îndreptățit să formuleze o cerere de acordare a despăgubirilor întemeiată pe disp. art. 46, 53, 54 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data producerii accidentului, este data producerii evenimentului asigurat, respectiv_ .
Prin raportare la această dată, se calculează termenul de prescripție de 3 ani reglementat de prev. art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, dat fiind faptul că în cazul în speță, fiind vorba de o răspundere civilă delictuală, nu se aplică termenul de prescripție de 2 ani aplicabil în raporturile dintre asigurat și asigurător.
Întrucât data la care a formulat reclamantul prima dată cerere de acordare a despăgubirilor a fost data de_, iar soluționarea de către asigurător a cererii îi permitea, în condițiile art. 36, să desfășoare investigații privind producerea accidentului, instanța reține că în termenul de prescripție de 3 ani în favoarea reclamantului nu a fost stabilită vreo sumă cu titlu de despăgubiri, fiind formulată cerere de chemare în judecată împotriva asigurătorului, comunicată prin poștă la data de_ .
Formularea cererii de chemare în judecată s-a făcut, pe cale de consecință, după împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani, în condițiile în care cererea de acordare a despăgubirilor nu are atributul de a suspenda sau întrerupe cursul prescripției, o astfel de dispoziție neexistând în întreaga economie a Decretului nr. 167/1958.
Astfel după cum a arătat și prima instanță, cererea de despăgubiri se impunea a fi efectuată până la data de_, în cadrul termenului de prescripție pe care norma mai sus enunțată îl edictează, avizarea asigurătorului prin cererea de despăgubiri nefiind, de altfel, de natură să conducă la concluzia avansată de către reclamant și în cuprinsul motivelor de recurs, conform căreia asigurătorul i-ar fi recunoscut dreptul la despăgubiri.
T. ul apreciază că reținerile primei instanțe în sensul că nu s-a constituit un dosar de daună în favoarea reclamantului anterior datei de_ sunt corecte și că nu sunt infirmate de probele existente la dosar, sarcina probei revenind reclamantului care face o anumită susținere, în conformitate cu disp. art. 1169 C.civ.
Adresa nr. 37173/_ emisă de către pârâtă nu poate să conducă la concluzia acreditată de reclamant conform căreia cursul prescripției a fost suspendat, întrucât această adresă a fost efectuată în dosarul de daună în urma cererii formulată de către Felea Viorica A. în baza răspunderii de asigurare facultativă pentru propriul său autoturism înmatriculat sub nr. _
.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului conform cărora instanța era obligată să lămurească aspectele legate de dosarul de daună cu indicativul AVZ 12869, în condițiile în care reclamantul însuși nu a fost în măsură să dovedească faptul că a formulat o cerere de acordare de despăgubiri în baza asigurării facultative, simplele susțineri invocate în cuprinsul motivelor de recurs nefiind în nici un fel dovedite, fiind speculații care nu pot să facă dovada pretențiilor deduse judecății.
De altfel, motivele invocate de către recurent sunt greu inteligibile și sunt redactate într-o modalitate greoaie care nu face decât să îngreuneze lămurirea
aspectelor de fapt și identificarea motivelor de drept și motivelor de nelegalitate pretinse care ar putea fi reținute în ceea ce privește sentința atacată.
Față de considerentele mai sus reținute, instanța apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile reglementate de art. 304 pct. 1-5 C.pr.civ., care să impună casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și nici celelalte motive reglementate de prev. art. 304 pct. 6-9 C.pr.civ., punctul 10 invocat de către recurent fiind abrogat de altfel prin art. IV pct. 1111din OUG nr. 138/2000.
Drept urmare, recursul va fi respins ca fiind nefondat cu consecința menținerii integrale a sentinței civile nr. 3760/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurentul O. H. M. A. Q. împotriva sentinței civile nr. 3760/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
D. H. M. -C. | B. | C. | C. | N. N. |
în concediu medical, semnează președintele instanței
Red. CC/AA 2 ex./_
Judecător fond: C. I., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 301/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 67/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
