Decizia civilă nr. 316/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.316
Ședința publică din data de 20 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - D. H. GREFIER - A. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. LOCAL AL M.
C. -N. și M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 24195/6 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare a acesteia se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care tribunalul, verificându-și din oficiu competența, în baza art.159 ind.1 Cod procedură civilă coroborat cu art.2 punct 3 Cod procedură civilă, constată că este competent general, material și teritorial să judece prezentul recurs.
Din oficiu, instanța invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a C. ui Local al M. C. -N. și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate și asupra recursului formulat de reclamantul M. C. -N. prin primar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.24195 pronunțată la data de 6 decembrie 2012 în dosarul cu nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții C. LOCAL AL M. C. -N. și M.
C. -N. prin primar în contradictoriu cu pârâta ASC A. INFORMAX S. prin lichidator judiciar C.I.I. P. L. E., dispunându-se pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata sumei de 2.749,34 lei reprezentând cota de asociere datorată potrivit contractului de asociere nr. 213/_ pentru perioada_ -_ și la plata sumei de 10.541,76 lei cu titlu de taxă ocupare abuzivă aferentă perioadei 19 iunie 2008-14 noiembrie 2008 și în continuare până la predarea efectivă a spațiului.
Pârâta a fost obligată să le achite reclamanților suma de 908,46 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3.895 lei reprezentând majorări de întârziere calculate asupra cotei de asociere până la data de_ și solicitarea de a se dispune obligarea pârâtei la plata
penalităților de întârziere aferente sumei reprezentând taxă pentru ocuparea abuzivă a spațiului.
În considerentele sentinței prima instanță a reținut faptul că între părți s-a încheiat un contract de asociere nr.213/_ având ca obiect spațiul situat în
C. -N., Piața Unirii nr.14, alcătuit din 4 încăperi în suprafață de 44,48 mp, prin convenția părților acestea statuând și asupra cotei de asociere datorată de pârâtă stabilită la cuantumul de 7.000 lei vechi pe lună, indexabilă cu rata inflației.
S-a mai reținut faptul că încheierea contractului de asociere s-a făcut pe termen de 5 ani, acesta putând fi prelungit prin acordul părților.
Prin sentința comercială nr.1535/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr._ a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. Local al M. C. -N. împotriva pârâtei, dispunându- se evacuarea din spațiul în suprafață de 44,48 mp și obligarea pârâtei la plata sumei de 26.661,49 lei cu titlu de chirie aferentă perioadei 1 mai 2004-28 februarie 2006 și rata inflației aferentă.
În baza aceleiași sentințe reclamanta a fost obligată și la plata dobânzii legale pentru plățile efectuate cu întârziere și a chiriei restante în cuantum de 3.561,72 lei pentru perioada august 2002-februarie 2006, respingându-se cererea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.
Instanța a reținut faptul că din concluziile raportului de expertiză efectuat în dosarul nr._ s-a stabilit că suma de 2.749,34 lei solicitată de reclamanți cu titlu de cotă de asociere pentru spațiul din care s-a dispus evacuarea pârâtei, debit aferent perioadei 1 martie 2006-3 mai 2006, a fost corect calculată.
S-a mai reținut că predarea spațiului s-a făcut către pârâtă la data de 1 iunie 2001, dată la care aceasta a intrat efectiv în posesia imobilului și că obligația contractuală de plată a contravalorii cotei de asociere nu a fost îndeplinită, motiv pentru care a fost formulată acțiunea în pretenții, admisă în parte prin sentința comercială nr.1535/2008.
Judecătoria a reținut din considerentele sentinței mai sus reținute faptul că pârâta a fost obligată la plata cotei de asociere aferente perioadei 1 mai 2004-28 februarie 2006, aspect care confirmă susținerile reclamanților că debitoarea a utilizat spațiul pe această perioadă.
Prin raportare la disp. art.969 C.civ., ținând cont de convenția părților în cadrul căreia a fost determinată cota de asociere, cererea formulată de reclamantă de obligare a pârâtei la plata acestei cote pe perioada 1 martie 2006-3 mai 2006 a fost admisă.
În ceea ce privește majorările de întârziere solicitate aferente cotei de asociere instanța a apreciat că veniturile ce urmau să fie achitate reclamanților nu pot fi calificate ca și creanțe fiscale prin raportare la prev. art.91 din OG nr.92/2003, întrucât între părți nu s-a încheiat un raport juridic fiscal, astfel încât pârâta nu a fost obligată la plata majorărilor în cuantum de 3.895 lei.
Prin raportare la sentința comercială nr.1535/_, apreciind că
locațiunea a continuat în temeiul tacitei relocațiuni și că doar de la data pronunțării sentinței menționate pârâta nu mai deținea titlu care să justifice
folosința spațiului în litigiu, prima instanță a considerat că pârâta nu poate fi
obligată la plata taxei de ocupare abuzivă, întrucât până la data de 19 iunie 2008, data pronunțării sentinței, aceasta datora cota de asociere stabilită contractual indexată cu indicele de inflație și nicidecum taxă pentru ocuparea abuzivă a spațiului în temeiul HCL nr.202/2000.
S-a dispus, însă obligarea pârâtei la plata sumei de 10.541,76 lei cu titlu de taxă ocupare abuzivă aferentă perioadei 19 iunie 2008-14 iunie 2008 și în continuare până la predarea efectivă a spațiului către reclamanți, considerându- se că din probele administrate în cauză a rezultat faptul că pârâta a utilizat ocazional spațiul ce a făcut obiectul contractului de asociere în participațiune și după pronunțarea sentinței civile nr.1535/19 iunie 2008.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au formulat recurs, în termen legal, reclamanții C. LOCAL AL M. C. -N. și M. C. -N.
, solicitând prin raportare la art.312 și 304 pct.9 C.pr.civ., admiterea recursului cu consecința modificării sentinței recurate și obligării intimatei pârâte la plata sumei de 66,72 lei/uzi reprezentând taxă ocupare abuzivă aferentă perioadei 5 mai 2006-18 iunie 2008; la plata sumei de 3.895 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de_ datorate în baza contractului de
asociere nr.213/15 mai 2001 precum și în continuare până la data plății efective; la plata sumei de 26.233,97 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de_, datorate în baza fișei de daune precum și în continuare până la data plății efective, solicitându-se obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în calea de atac a recursului.
În motivarea cererilor formulate în calea de atac, reclamanții au susținut, în esență, faptul că sentința recurată este nelegală, întrucât prin intermediul acesteia s-a procedat la o greșită analiză și interpretare a dispozițiilor contractuale, reținându-se faptul că actul de asociere nu a încetat la data de 3 mai 2006, ci a continuat în temeiul tacitei relocațiuni, judecătoria apreciind că prin raportare la sentința comercială nr.1535/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._, pârâta poate fi obligată la plata taxei de ocupare abuzivă doar de la data pronunțării hotărârii menționate.
Recurenții au susținut că tacita relocațiune nu putea să opereze în baza contractului de asociere nr.213/15 mai 2001 întrucât acesta a încetat la data expirării perioadei contractuale, respectiv 3 mai 2006 și că nepredarea spațiului de către pârâtă a avut drept consecință întocmirea fișei de daune în baza căreia s- a stabilit în sarcina acesteia obligația de a achita începând cu 5 iunie 2006 suma de 66,72 lei pe zi cu titlu de taxă pentru ocupare abuzivă.
Recurenții au susținut că începând cu data de 5 iunie 2006 intimata a ocupat fără titlu spațiul pe care anteror l-a deținut în baza contractului de asociere.
În ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere calculate asupra cotei de asociere indexate cu rata inflației și asupra taxei de ocupare abuzivă, respingerea cererii de către judecătorie este apreciată ca fiind eronată, prin raportare la dispozițiile OG nr. 92/2003, întrucât debitul principal are natura unui venit la bugetul local, fiind creanță bugetară.
Se invocă în acest sens disp. art.26 alin.10 din Legea nr.273/2006, precum și prev. art.2 din Legea nr.500/2002.
Au fost invocate și prev. art.1 alin.2 și 3 și art. 2 C.pr.fiscală, aplicabile pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri la bugetul general consolidat, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel, recurenții apreciind că normele legale invocate se aplică și veniturilor din speță în măsura în care prin lege nu se dispune altfel.
Intimata, deși legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
În ședința publică din data de 20 mai 2013, prin raportare la disp. art.137 alin.1 C.pr.civ., ținând cont și de prev. art.21 și 22 din Legea nr.215/2001, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului C. Local al M. C. -N. .
Prin raportare la disp. art.21 alin.1 și 2 din Legea nr.215/2001, tribunalul reține faptul că doar unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, având capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, consiliul local neavând capacitate juridică și neputând pe cale de consecință, să stea în
judecată în calitate de parte.
Conform dispozițiilor legale enunțate instanța mai reține faptul că doar comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale și, pe cale de consecință, numai acestea sunt persoane juridice de drept public, au capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
În privința reclamantului C. LOCAL AL M. C. -N. se impune a se preciza că acesta este doar organ deliberativ, în conformitate cu art.1 alin.2 lit.b din Legea nr.215/2001 și că nu are capacitate procesuală, lipsa acesteia impunând anularea recursului ca fiind formulat de o persoană care nu are capacitate procesuală de folosință.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamantul M. C. -N., prin raportare la disp. art.312 coroborate cu prev. art.304 și 3041C.pr.civ., tribunalul îl va respinge ca fiind nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi reținute.
Astfel, susținerile recurentei conform cărora hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală întrucât s-a procedat la o analiză și interpretare eronată a dispozițiilor contractuale ce fac obiectul convenției părților înregistrată sub nr.213/15 mai 2001, se impun a fi înlăturate ca fiind nefondate, prima instanță analizând în mod corect prin raportare la normele contractuale și dispozițiile sentinței comerciale nr.1535/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr._, raporturile dintre părți.
Astfel, prin sentința menționată, intrată în putere de lege în urma dobândirii caracterului irevocabil, a fost dată dezlegare în drept asupra faptului că la data expirării contractului, contract recalificat de instanța de control ierarhic superior în contract de închiriere în locul contractului de asociere, respectiv începând cu data de 3 mai 2006, locațiunea, folosința spațiului pus la dispoziția pârâtei, situat în C. -N., Piața Unirii nr.14, a continuat în temeiul tacitei relocațiuni.
Prin raportare la dispozițiile convenției, de altfel, instanța a dispus obligarea pârâtei să-i achite reclamantului C. Local al M. C. -N. chirie aferentă perioadei 1 mai 2004-28 februarie 2006, actualizată cu rata inflației aferentă aceleiași perioade.
Chiar dacă inițial contractul de asociere nr.213/15 mai 2001 a fost încheiat până la data de 3 mai 2006, tribunalul apreciază că prima instanță, reținând
considerentele sentinței comerciale nr.1535/19 iunie 2008, a procedat în mod corect la soluționarea cererilor deduse judecății, având în vedere tacita relocațiune asupra căreia instanța s-a pronunțat în mod irevocabil în dosarul nr._ .
Drept urmare, se impun a fi respinse ca fiind nefondate susținerile recurentului reclamant M. C. -N., conform cărora tacita relocațiune nu putea să opereze în baza contractului de asociere nr.213/15 mai 2001, acesta încetând la data expirării perioadei contractuale, 3 mai 2006, moment după care în sarcina pârâtei a fost calculată taxa pentru ocupare abuzivă în cuantum de 66,72 lei pe zi.
În ceea ce privește solicitarea recurentului de a se dispune modificarea hotărârii pronunțate de judecătorie în sensul de a se dispune obligarea pârâtei și la plata majorărilor de întârziere calculate asupra cotei de asociere indexate cu rata inflației precum și asupra taxei de ocupare abuzivă, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a considerat că în speță nu se impune admiterea cererii formulate întrucât aceasta este nefondată.
Aceasta întrucât pentru majorările solicitate aferente cotei de asociere indexate cu rata inflației se impune a se preciza faptul că raporturile născute în baza convenției dintre cele două părți litigante reprezentate de contractul nr.213/15 mai 2001 nu sunt raporturi reglementate de normele fiscale, convenția încheiată între părți fiind una de natură comercială, iar faptul că a fost perfectată
în baza unei hotărâri a consiliului local nu este de natură să conducă la teza potrivit căreia contractul este supus legislației fiscale.
De altfel, în cuprinsul contractului, la art.13 s-a menționat faptul că neîndeplinirea obligațiilor pecuniare de către părți atrage polata unei penalități/zi întârziere conform prevederilor legale în vigoare.
În condițiile în care nu s-a precizat în mod neechivoc împrejurarea că aceste prevederi legale în vigoare sunt cele fiscale și debitoarea nu și-a exprimat consimțământul cu privire la acceptarea unor penalități de întârziere mult mai oneroase decât cele aplicabile în materie comercială și respectiv prin acordul părților, tribunalul consideră că interpretarea clauzei se face în favoarea debitoarei și nu în favoarea reclamantului conform dispozițiilor art. 978 C.civ.
Se impune, pe cale consecință, respingerea susținerilor recurentului conform cărora raporturile dintre părți sunt reglementate de prevederile art. 26 din Legea nr. 273/2003 și disp. art. 2 din Legea nr.500/2002, întrucât veniturile rezultate din convenția părților sunt venituri la bugetul local al municipiului, atâta timp cât se invocă un act normativ care nu era în vigoare la data încheierii contractului dintre părți iar legea nu retroactivează, pe de o parte, cât și datorită considerentelor mai sus reținute pe de altă parte.
Față de considerentele mai sus reținute, prin raportare la prev. art.312 salin.1 C.pr.civ., recursul declarat de reclamantul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr.24195/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ va fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de prima instanță.
Ca urmare a respingerii recursurilor declarate de reclamanți, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE M. IVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 24195/6 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Anulează recursul formulat de reclamantul C. LOCAL AL M. C. -
N. împotriva sentinței sus menționate ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință invocată din oficiu de instanță.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
M. | C. B. | C. | C. | D. | H. A. V. |
Red.CC/MM 2 ex./_
Judecător fond: E. Pădurariu, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 8896/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 277/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
