Decizia civilă nr. 8896/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8896/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. - A. M. JUDECĂTORI: S. - L. R.
V. G.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă A. PENTRU A. A. S. împotriva sentinței civile nr.2508 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimatul- pârât B. I., având ca obiect pretenții.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatului-pârât B. I., avocat Niță Lazăr I. din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs.
Procedura de citare este îndeplinită. Recursul este scutită de la plata taxei de timbru. Intimata- reclamantă SC Sitel SA a depus întâmpinare. Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Intimatul-pârât a depus întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului-pârât B. I., avocat Niță Lazăr I. susține pe larg motivele expuse în întâmpinare și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate. Cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că, criticiile recurentei sunt nefondate, deoarece potrivit legislației în vogoare Tribunalul Maramureș a fost competent teritorial și material să judece pricina, precum și raportat la faptul că prescripția dreptului material la acțiune s-a împlinit la data de_ .
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2508/_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul B. I. și s-a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanta A. pentru A. A. S. (fosta A.V.A.S) în contradictoriu cu pârâtul B. I. .
A fost obligată reclamanta A. pentru A. A. S. să plătească pârâtului suma de 2.354 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin acțiune reclamanta AVAS în prezent A. pentru A. A. S. a chemat în judecată pe pârâtul B. I. .
Pe fondul cauzei, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care se solicita obligarea pârâtului la plata sumei totale de 90.061,58 lei reprezentând 100% din prețul de cumpărare de 90.061,58 lei al acțiunilor ce formau obiectul tranzacției, pretinzându-se că nu s-ar fi respectat prev. clauzelor
și 9.2 din Contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr.17/_, solicita respingerea acțiunii ca fiind nefondată, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii avocațiale și cheltuieli cu privire la deplasarea la instanță.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni arătat mai sus și invocat de reclamanta în susținerea pretențiilor sale, pârâtul s-a obligat să achite integral contravaloarea acțiunilor până cel târziu la_ și în calitatea pe care o dobândea urmare a cumpărării acțiunilor, de acționar majoritar, pârâtul să îndeplinească și alte obligații cu privire la: atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor aliate în administrare, evaluarea terenurilor și majorarea capitalului social în raport de această evaluare, cu putința emiterii de noi acțiuni ce-i reveneau reclamantei, cu dreptul de cumpărare a noilor acțiuni suplimentare, rezultate din majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor, să nu propună să susțină sau să voteze în AGIA, măsuri care să ducă la restrângerea sau modificarea obiectului principal de activitate, pentru o perioadă de un an de la semnarea contractului; să asigure realizarea tuturor obligațiilor de mediu și a prevederilor programelor de conformare stabilite de I.P.M. Maramureș, inclusiv prin avizul de mediu pentru privatizare; să asigure vânzătorului (reclamant) acces la documentele și bunurile imobile ale societății; să nu decidă sau să facă demersuri pentru dizolvarea voluntară, divizarea, fuziunea sau lichidarea societății.
Toate aceste obligații, reveneau pe parcursul a încă trei ani de la data semnării contractului.
Pârâtul arată că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, până la momentul la care, prin contractul notarial, a cesionat toate acțiunile dobândite în temeiul contractului mai sus invocat, respectiv_ .
La momentul la care s-a realizat cesiunea acțiunilor, nu exista nici un impediment în realizarea acestui fapt, neexistând nici o dispoziție contractuală care să împiedice și care, apoi, să impună aplicarea unor penalități, în cadrul răspunderii contractuale. Arată că nu avea nici o interdicție la înstrăinare, după cum, nu se impunea nici consimțământul prealabil al reclamantei spre realizarea acestui act.
Invocarea prevederilor art.9.1 este analizată trunchiat de către reclamantă și nu în întregul ei, pretinzând că în scopul cesionării acțiunilor, ar fi fost nevoie de un act adițional la contractul nr. 17/2003, caz contrar, fiind pasibil de penalități de 100% din întregul preț al acțiunii.
Susținerea este eronată și în contradicție cu cele convenite și acceptate prin semnătură. Astfel, cu privire la cesiunea acțiunilor, s-a convenit: "9.1 Cumpărătorul nu are dreptul să cesioneze unui afiliat sau la terți toate sau o parte din Acțiunile cumpărate de la Vânzător și nici să transfere o parte sau întregul Contract vreunui afiliat sau terț, până la îndeplinirea completă a obligațiilor asumate conform cu prezentul contract, fără a avea consimțământul prealabil scris al Vânzătorului, care nu va fi refuzat în mod justificat";.
"Cesiunea Contractului, unui afiliat sau la terți, se va efectua numai pe bază de Act Adițional.";
"Nerespectarea prevederilor art.9 din prezentul Contract, obligă Cumpărătorul la plata către Vânzător a unei penalități de 100% din prețul prevăzut la pct.4.1";.
Dând citire celor trei texte, se poate observa că, obligația subzistă doar până la îndeplinirea completă a obligațiilor asumate prin contractul în cauză. Ori, obligațiile se întindeau până cel mult încă trei ani de la data semnării, respectiv până la_ și nu și în continuare, pentru a duce la impunerea obligației încheierii unui Act adițional cu privire la cesiune și obținerea unui consimțământ prealabil scris din partea reclamantei.
Tocmai de aceea, s-a precizat momentul la care s-a încheiat contractul de cesiune a acțiunilor (_ ), pentru a se putea verifica susținerea, în raport de durata până la care mai subzistau obligațiile asumate prin contractul de cumpărare a acțiunilor(_ ).
Ca atare, sub aspectele discutate cu privire la încălcarea obligațiilor asumate cu privire la cesiunea acțiunilor, la momentul cesionării acțiunilor, pârâtul nu mai avea nici o obligație de natura informării reclamantei cu privire la intenția de cesionare, întrucât la acel moment, și-a îndeplinit integral și la timp toate obligațiile asumate prin contract, cesiunea având loc mult după data îndeplinirii acestora.
Reclamanta nu este în drept de a pretinde această sumă, cât timp în raport de dispozițiile art.1066 Cod civil, penalitățile de întârziere reprezintă o convenție (obligație accesorie) a obligației principale, de natură a acoperi daunele interese compensatorii sau moratorii pe care le-ar fi încercat. Reclamanta este datoare să dovedească că, prin neîndeplinirea obligației pretins încălcate, în tot sau în parte, a suferit o pagubă, fie ea de natura daunelor interese sau a acelora moratorii, încât să nu ducă prin invocarea și acordarea ei la o îmbogățire fără justă cauză a creditorului obligației (în speță, reclamanta), fiind datorată doar atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri și doar după o prealabilă punere în întârziere cu privire la clauza neexecutată sau executată corespunzător, în raport de care, s-ar impune acordarea daunelor respective.
Ori, în situația pusă în discuție, chiar făcând abstracție de împrejurarea că, îndeplinind toate obligațiile impuse prin contract cu mult înainte de data cesionării acțiunilor, context în care nu se impunea obținerea prealabilă în scris a consimțământului reclamantei, reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu de nici o natură, în raport de care, să poată invoca acordarea vreunor despăgubiri.
Observând și momentul la care a fost inițiat acest litigiu, cererea reclamantei fiind înregistrată, ulterior datei de_, la mai bine de trei ani de la data la care încheia contractul de cesiune a acțiunilor, data de la care începe să curgă și pretinsul drept la acțiune a reclamantei, acțiunea fiind prescrisă.
Mai susține că acțiunea este neîntemeiată, reclamanta nejustificându-și nici un interes obiectiv în activarea clauzei penale impuse, neîncercând, prin pretinsele acțiuni sau inacțiuni nici un prejudiciu material și pe cale de consecință a dispune respingerea ca nefondată.
Cererea a fost inițial înregistrată pe rolul T. ui B. - Secția a VI-a Civilă - care a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cererii și admițând-o și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T. ui Maramureș.
Reclamanta a mai acționat în judecată același pârât în dosar nr._ pe rolul T. ui Maramureș, litigiu a cărei cauză o reprezintă pretinse încălcări aduse contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 14/_ punându-se problema judecării conexate a celor două pricini.
Reclamanta s-a opus solicitării pârâtului de conexare a celor două cauze, instanța respingând cererea de judecare conexată motivată de faptul că pretențiile izvorăsc din contracte diferite cu un regim juridic diferit.
A mai reținut tribunalul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului B.
I. la plata sumei de 90.061,58 lei reprezentând penalități de 100% din prețul de cumpărare al acțiunilor, ca urmare a pretinsei nerespectări a prevederilor clauzelor nr. 9.1 și 9.2 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat părți sub nr. 17/_ .
Potrivit clauzei 9.1 cumpărătorul și-a asumat obligația de a nu cesiona unui afiliat sau la terți toate sau o parte din acțiunile cumpărate de la vânzător și nici să transfere o parte sau întregul contract vreunui afiliat sau terț până la îndeplinirea completă a obligațiilor asumate, fără a avea consimțământul prealabil scris al vânzătorului care nu va fi refuzat în mod nejustificat.
La pct.9.2 se stipulează că "Cesiunea Contractului, unui afiliat sau la terți, se va efectua numai pe bază de Act Adițional";, iar clauza nr.9.3 arată că
"Nerespectarea prevederilor art.9 din prezentul contract obligă cumpărătorul la plata către vânzător a unei penalități de 100% din prețul prevăzut la pct.4.1";.
Pârâtul prin Contractul de cesiune a acțiunilor încheiat la_, a procedat la transferarea acțiunilor către un terț .
Acest terț dobânditor al acțiunilor cesionate C. L. - a devenit acționar majoritar și a dispus convocarea Adunării Generale Extraordinare a SC Transport Auto SA B. Sprie, convocator publicat în M.O. al României partea a IV-a la data de_ .
Această dată (_ ) este cea la care reclamantul a luat la cunoștință de împrejurarea nerespectării clauzelor 9.1 și 9.2, respectiv data la care se naște dreptul material la acțiune al acesteia.
Dispozițiile Dec. 167/1958 sunt dispozițiile imperative reprezentând legea generală în materie de prescripție și că sunt aplicabile în speță. Se apreciază că instituția publică implicată în procesul de privatizare trebuia să urmărească derularea contractului de privatizare manifestând diligența unui bun proprietar.
Potrivit dispozițiilor art.8 din Dec.167/1958 prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei s-a împlinit la_, astfel că la momentul promovării prezentei cereri -_ prescripția se împlinise.
Prin urmare, instanța a apreciat întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei și în consecință a respins acțiunea promovată de aceasta, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. pentru A.
S., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate si pe cale de consecința, trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal, si a fost data cu aplicarea greșita a legii" - art. 304 alin. 9 C.pr.civ, respectiv a dispozițiilor Decretului 167/1958, si cu încălcarea competentei altei instanțe - art. 304 alin. 3.
Arată recurenta că prin cererea înregistrata sub nr._ pe rolul T. ui B., AAAS a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța in cauza sa dispună obligarea D-lui B. I. la plata sumei de 90.061,58 lei calculata ca urmare a nerespectării prevederilor clauzelor nr. 9.1 si 9.2 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 17/_ .
Prin încheierea din data de_, Tribunalul București a admis excepția necompetentei teritoriale a instanței investite cu soluționarea clauzei si a trimis dosarul spre competenta soluționare T. ui Maramureș.
Motivul de nelegalitate prevăzut la art. 304 alin. 3 Cod Procedura Civila, "hotărârea s-a dat cu încălcarea competentei altei instanțe".
F. a de aceasta măsura, consideram ca in prezența cauza s-au încălcat prevederile legale privind competenta si pe cale de consecința hotărârea T. ui Maramureș a fost data de către o instanța necompetenta teritorial.
In susținerea celor arătate se invoca prevederile art. 10, alin. 1 si alin. 4 Cod Procedura Civila, raportat la art. 14.7 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 17/_ .
Astfel, in conformitate cu dispozițiile legale care reglementează competenta alternativa, prevăzute in Codul de Procedura Civila, art.10 alin. 1, in afara de instanța domiciliului paratului, dispoziție reglementata de art. 5 Cod competenta, in cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea contract, instanța locului prevăzut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligațiunii.
Totodată, alin. 4 al aceluiași articol menționează ca in cererile privitoare la obligații comerciale (Cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobat prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților - art. 40 alin 1 din Legea nr. 137/2002), competenta este instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plații.
Faptul ca AAAS desfășoară fapte de comerț este demonstrat fara putința de tăgada prin raportare la art. 3 din Codul Comercial, in vigoare la momentul încheierii contractului de privatizare, care prevede ca "Legea considera ca fapte de comerț
4. Cumpărările si vânzările de parti sau de acțiuni ale societăților comerciale"...
Coroborând cele arătate cu prevederile art. 14.7 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 17/_ care menționează ca locul executării Contractului este sediul Vânzătorului", este evidenta greșeala instanței cu privire la competenta teritoriala de soluționare a cauzei.
AAAS a investit Tribunalul București cu soluționarea cererii privind obligarea paratului B. I. la plata unor penalități izvorâte din contractul de privatizare, plecând de ia reglementarea juridica menționata mai sus, care constituie un argument logic in soluționarea excepției de necompetenta.
F. a de cele arătate se solicita admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței competente.
2.Al doilea motiv de recurs se circumscrie prevederilor art. 304 alin. 9 Cod Procedura Civila, instanța pronunțând o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale respectiv art. 8 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctiva.
După cum se poate observa, argumentul instanței care a stat la baza admiterii excepției prescripției dreptului AAAS de a cere obligarea paratului B.
I. la plata penalităților, se refera la un aspect care excede sancțiunii aplicate de instanța.
Instanța face o mare confuzie in ceea ce privește data de la care se naște dreptul AAAS de a solicita aceste penalități. Aceasta retine ca in MO al României partea a IV a din data de_ s-a publicat convocatorul pentru AGEA al SC TRANSPORT AUTO SA B. M., ocazie cu care s-a înfăptuit cesiunea către dl.C.
L. a acțiunilor deținute de dl. B. I. .
La AGEA respectiva AAAS nu a fost convocata si nu a avut cunoștința de cesiunea de acțiuni. Diligenta privind intenția de a tensiona acțiunile deținute in urma încheierii contractului de vânzare cumpărare acțiune, revine cumpărătorului astfel cum prevede art. 9.1 din contract.
Faptul ca dl B. I. nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale astfel cum au fost asumate prin contractul menționat, a îndrituit AAAS sa formuleze aceasta acțiune si sa solicite prin intermediul instanțelor de judecata, in spiritul principiului potrivit căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante (reglementat de art. 969 cod civil la momentul încheierii contractului de privatizare si reluat, in actuala reglementare, la art. 1.270), obligarea paratului la plata penalităților.
De asemenea, debitorul este ținut de îndeplinirea exacta a obligației, in caz contrar creditorul având dreptul la dezdaunare.
Din coroborarea celor doua articole de lege rezulta ca paratul - debitor a obligației - este ținut sa-si execute cu buna credința obligațiile asumate, in caz contrar cumpărătorul urmând a fi obligat la plata penalităților calculate conform contractului.
Văzând dispozițiile Codului civil care menționează faptul ca, toate convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, instituind principiul obligativității respectării clauzelor contractuale de către părțile semnatare (pacta sunt servanda), AAAS are legitimitate in prezenta cauza.
In virtutea celor arătate mai sus, AAAS a solicitat dlui B. I. cu adresa nr. VP2/7596/_ sa prezinte o declarație pe proprie răspundere cu privire la respectarea obligațiilor contractuale referitoare la interdicția cesionarii acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. 17/2003.
Având in vedere lipsa răspunsului din partea cumpărătorului, AAAS s-a adresat Depozitarului Central cu adresa nr. VP2/10074/_ prin care am solicitat sa li-i se comunice un istoric al evoluției structurii sintetice a actionariatului SC TRANSPORT AUTO SA B. M., inclusiv acțiunile deținute de dl. B. I., începând cu data de_ .
Prin adresa nr. 474/_ Depozitarul Central a fost informată recurenta cu privire la structura acționariatului doar pentru perioada_ -_, întrucât societatea emitenta nu avea încheiat contract de prestări servicii cu Depozitarul Central.
Pentru a putea verifica respectarea clauzelor contractuale AAAS a verificat structura acționariatului la data de_, si conform aplicației RECOM On line dl. B. I. nu mai figura ca acționar, acțiunile acestuia fiind deținute de dl. C.
L. .
Întrucât cumpărătorul nu a comunicat AAAS modificarea structurii acționariatului, instituția noastră a procedat la Notificarea acestuia prin adresa nr. VP2/7402/_, punându-i-se in vedere sa achite suma de 90.061,58 RON, conform prevederilor art. 9.3 din contractul de privatizare. reprezentând penalități
F. a de data la care AAAS a obținut aceste informații (moment la care se naște dreptul de a solicita daune) si momentul introducerii cererii de chemare în judecata (decembrie 2011), in prezenta cauza nu sunt incidente sancțiunile prevăzute de Decretul 167/1958, privind prescripția, acțiunea fiind formulata in termen.
Vazand toate argumentele invocate, pe cale de conformitate cu dispozițiile art. 304 alin. 3 si alin. 9, art. 304/1 se solicita admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si pe cale de consecința rejudecare.
In drept se invoca prevederile art. 10 alin. 1 si alin. 4, art. 304/1 C.pr.civ., art. 304 alin. 3 si alin. 9 C.pr.civ.
Intimatul reclamant B. I. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării intimatul prezintă raporturile juridice dintre parti si izvorul lor și expune litigii având izvorul în cele doua Contracte, precum și soluțiile pronunțate de instanțe pana in prezent.
In ambele cauze, pentru motivele ce rezulta din considerentele sentințelor pronunțate, Tribunalul Maramureș a hotărât asupra admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune invocate si a respingerii ca fiind prescrisa a acțiunilor promovate: in dosar nr._ s-a pronunțat Sentința civila nr.2507/_, iar in dosar nr._ s-a pronunțat Sentința civila nr.2508/_ .
Ambele hotărâri au fost atacate de către reclamanta A. Pentru A.
A. S., pentru aceleași motive de drept:
- Sentința civila nr.2507/_ atacata cu apel, iar Sentința civila nr.2508/_, atacata prin cererea de recurs la care formulam prezenta întâmpinare, cuprinde aceleași critici, sub aspectul legalității si a motivelor de drept, in raport de care se solicita exercitarea controlului judiciar.
C. Si acum, revenind la recursul declarat:
O prima critica adusa hotărârii, vizează pretinsa încălcare a dispozițiilor art.304 alin.3 in raport de care, in opinia reclamantei-recurente, s-ar impune casarea hotărârii atacate si pe cale de consecința, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente teritorial - respectiv T. ui B., instanța locului executării contractului (sediul reclamantei), instanța de altfel (apreciază recurenta) a fi competenta material.
Aceasta critica este nefondata, deoarece:
Sub aspectul competentei materiale, Tribunalul Maramureș, in mod legal si corect, s-a considerat investita, având in vedere ca, dispozițiile cuprinse in art.10 pct.4 C.pr.civ., (sub imperiul căruia se înregistrează si s-a soluționat cauza) au fost abrogate prin art.219 pct.2 din Legea nr.71/2011, act normativ ce vizează si momentul la care intra in vigoare art.225 din Legea nr.71/2011 privind reorganizarea secțiilor comerciale prin hotărâre a C.S.M;
Si sub aspectul competentei teritoriale, văzând si "tăcerea" reclamantei instanța fondului s-a considerat corect si legal investita.
Dupa cum se putea observa din precizările depuse la termenul din_, existente in dosar nr._, (in prezent la Curtea de Apel C., urmând a se redacta hotărârea din apel), recamanta a acceptat implicit competenta teritoriala a instanței, cat timp, la randu-i nu a invocat atunci lipsa de competenta spre a declanșa un eventual conflict negativ de competenta.
Înțelege insa a impune acestei excepții in recurs, invocând incidența dispozițiilor art.304 pct.3, C.pr.civ., respectiv ca, hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea competentei altei instanțe.
Opinia este contrara legii, neobservandu-se ca:
-dispozițiile cuprinse in art.304 pct.3 C.pr.cîv., vizează in mod expres incalcari ale competentei de ordine publica ale altei instanțe si nu si de ordine privata;
-vazand dispozițiile art.105 C.pr.cîv., si raportandu-le strict la conținutul temeiului legal invocat, se poate aprecia ca, legiuitorul vizează competenta materiala si respectiv teritoriala exclusiva.
Ori, in cauza, in raport de dispozițiile art.5 si art.10 alin.l C.pr.civ., competenta teritoriala este alternativa si nu intra in conceptul de "competenta de ordine publica".
Justificat de aceste argumente, cu tot respectul, va rog a aprecia ca, hotărârea atacata a fost pronunțata de Tribunalul Maramureș, cu respectarea competentei sale materiale si teritoriale, astfel incat, criticile formulate sunt nejustificate, iar recursul formulat, sub acest aspect, nefondat.
O ultima critica formulata, vizează pretins greșita reținere a excepției prescripției dreptului material la acțiune, in raport de care, invocandu-se incidența art.304 alin.9 C.pr.civ., (greșita aplicare a legii), dar solicitându-se in raport de art.304 înd.l C.pr.civ., si examinarea cauzei in întregul ei -se cere a admiterii recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare (?!)
Soluția preconizata - numai in raport de acest motiv, mi se pare contrara dispoziției legii. Casare si nu modificare (?!) Oricum, critica adusa nu este intemeiata pentru ca:
-pana la data de_, cand B. I. si-a cesionat acțiunile către C. L.
, toate obligațiile asumate prin Contractul pus in discuție in aceasta cauza, nr.17/_, erau executate intocmai.
Asa fiind, in raport de dispozițiile pct.9.1, subzistând obligația obținerii acceptului de a cesiona condiționat de îndeplinirea completa a obligațiilor asumate conform cu prezentul Contract", cat timp acestea erau deja executate (plata integrala a prețului, masuri legate de păstrarea arhivei, si personal) - cesionarea nu mai putea fi îngrădita si condiționata de acceptul prealabil al reclamantei;
cum toate obligațiile asumate prin Contract erau afectate fie de condiție, fie termen, la momentul încheierii Contractului de cesiune de acțiuni, erau împlinite;
urmare a încheierii Contractului de cesiune de acțiuni, noul proprietar C.
L., a convocat Adunarea Generala Extraordinara a Acționarilor pentru data de_, publicându-se anunțul in Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr.5917/_, data de la care reclamanta putea si trebuia sa ia cunoștința de faptul cesionarii, data de la care i se năștea dreptul la acțiune, pentru ipoteza discutata.
Aceasta este si data de la care începe sa curgă prescripția dreptului material la acțiune împlinit, in raport de dispozițiile art-8 din Decretul nr.167/1968 la_ . Cum, acțiunea a fost înregistrata la_ - la momentul respectiv - prescripția era împlinita.
In concluzie si sub acest aspect, va rugam a aprecia critica formulata ca fiind neîntemeiata si recursul nefondat si in consecința, a dispune respingerea lui obligând recurentul la plata cheltuielilor de judecata in suma de 4.000 lei, reprezentând onorar avocațial in conformitate cu chitanța alăturata, confirmând astfel legalitatea si temeinicia hotărârii pronunțate in întregul ei, hotărâre care, prin considerentele ei, răspunde deplin si corect soluției dispuse.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele: Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Recurenta contestă soluția dată prin încheierea din data de_ a Tribunalul București, prin care instanță a admis excepția necompetentei teritoriale a instanței investite cu soluționarea clauzei si a trimis dosarul spre competenta soluționare T. ui Maramureș, considerând această din urmă
instanță ca fiind necompetentă teritorial, excepție care însă nu a fost invocată la prima instanță până la termenul limită.
Sub acest aspect, Curtea reține că potrivit art. 159 ind. 1 alin. 2 și 3 C. pr. civ., necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului. Necompetenta de ordine
privata poate fi invocata doar de catre parat prin intampinare sau, cand intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
Curtea reține că în privatizarea S.C "Transport Auto" S.A B. Sprie, reclamanta A. Pentru A. A. S. (fosta AVAS), a pus in vânzare, din totalul acțiunilor ce deținea la societate, un număr de 1.140.020 acțiuni, având o valoare nominala de 1.000 lei fiecare (0,1 ron), reprezentând cota de 39,99% din capitalul social al societății, pachet achiziționat de paratul B. I. prin Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.17 din_, pentru prețul de 900.615.800 ROL, contract prin care paratul si-a asumat mai multe obligații sub sancțiunea clauzei penale, inclusiv obligația de a nu cesiona unui afiliat sau terț, toate sau o parte din acțiunile cumpărate si nici de a transfera o parte sau întregul contract vreunui afiliat sau terț, pana la îndeplinirea completa a obligațiilor asumate, conform contractului, fara a avea consimțământul prealabil sens al vânzătorului si materializat printr-un Act Adițional sub sancțiunea unor penalități de 100% din preț (clauzele 9.1 - 9.3 din contract). Pârâtul intimat prin Contractul de cesiune a acțiunilor încheiat la_, a procedat la transferarea acțiunilor către un terț.
Reclamanta a solicitat prin acțiune obligarea pârâtului B. I. la plata sumei de 90.061,58 lei reprezentând penalități de 100% din prețul de cumpărare al acțiunilor, pentru nerespectarea prevederilor clauzelor nr. 9.1 și 9.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 17/_ .
Terțul dobânditor al acțiunilor cesionate a devenit acționar majoritar și a dispus convocarea Adunării Generale Extraordinare a SC Transport Auto SA B. Sprie, convocator care a fost publicat în Monitorul oficial al României, partea a IV-a la data de_ .
T. a reținut că această dată, respectiv_, este cea la care reclamantul a luat la cunoștință de împrejurarea nerespectării clauzelor 9.1 și 9.2, respectiv data la care se naște dreptul material la acțiune al acesteia. În conformitate cu art. 8 din Decretul lege nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cind pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba respectiv, în speță, încălcarea obligației contractuală sancționată printr-o clauză penală specifică. Din această perspectivă, punctul de pornire al termenului de prescripție a fost corect reținut de prima instanță ca fiind_, iar data împlinirii termenului de prescripție este astfel_, față de care acțiunea introdusă la_ este prescrisă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civilă, va obliga recurenta să plătească intimatului-pârât B. I. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, diminuate conform criteriilor prevăzute la alin. 3 al aceluiași articol, respectiv munca îndeplinită de avocat, cantitativ redusă în recurs având în vedere existența unui singur termen de judecată și soluționarea cauzei în considerarea aceleiași excepții reținute de prima instanță, ceea ce atrage o complexitate redusă a problematicii apărării intimatului în recurs.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această
împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din
această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, repere cumulative în sensul că este suficientă existența unei disproporții în raport cu una dintre cele două condiții pentru ca instanța să dispună de prerogativa obligării părții care a căzut în pretenții pentru o sumă mai mică decât cea solicitată cu titlu de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. PENTRU A. A. S. împotriva sentinței civile nr. 2508 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului-pârât B. I. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs-parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. -A. M. S. - L. R. V. G.
G.
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: S.O.
| ← Decizia civilă nr. 716/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 316/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
