Decizia civilă nr. 330/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.330
Ședința publică din data de 20 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - D. H. GREFIER - A. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC F. I. E.
in contradictoriu cu intimata SC E. S. impotriva sentintei civile nr.1205/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei, consilier juridic R. R. G., cu împuternicire avocațială depusă la acest termen de judecată, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recurenta a depus la dosar la data de 14 mai 2013, o cerere de recalificare a căii de atac, iar la data de 16 mai 2013 a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 886,08 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Reprezentanta recurentei susține cererea de recalificare a căii de atac așa cum a fost formulată în scris. Arată că reclamanta SC E. S. si-a întemeiat acțiunea pe prevederile OG nr.5/2001 și dintr-o eroare a intitulat înscrisul prin care declara calea de atac ca fiind recurs, dar intenția acesteia a fost aceea de a formula o cerere în anulare a somației de plată. Solicită recalificarea căii de atac din recurs în cerere în anulare.
În urma deliberării, tribunalul respinge cererea de recalificare a căii de atac din recurs în cerere în anulare, reținând că în cauză s-a promovat recursul de către SC F. I. E. S. împotriva unei sentințe pronunțate în condițiile dreptului comun și observându-se totodată că inclusiv cererea de chemare în judecată a fost formulată în condițiile dreptului comun, fiind întemeiată pe dispozițiile art.1294 și art.1361 cod civil și art.43 Cod comercial, raportat la dispozițiile OG nr.9/2000 și art.1066 Cod civil, nefiind invocate în susținerea cererii dispozițiile OUG nr.5/2001.
ul pune în discuție competența de soluționare a prezentei căi de
atac.
Reprezentanta recurentei consideră că T. ul Specializat C. este
competent să soluționeze recursul în cauză.
T. ul constată că este competent general, material și teritorial să judece prezentul recurs.
Constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul în susținerea pe fond a recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Susține cererea de recurs așa cum a fost formulată în scris.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.1205/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul cu nr. de mai sus, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC E. S. prin lichidator judiciar B. R. I. L, împotriva pârâtei SC F. I. E. S., dispunându-se obligarea pârâtei să-i achite reclamantei suma de 29.029,12 lei cu titlu de contravaloare servicii.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut faptul că între părți s-a încheiat la data de_ un contract de execuție lucrări pentru plata cărora reclamanta a emis în sarcina pârâtei facturi fiscale în valoare de 29.029,12 lei.
S-a mai reținut că lucrarea a fost executată de către reclamantă, fiind înlăturate susținerile pârâtei conform cărora serviciile prestate nu ar fi avut un caracter corespunzător, întrucât s-a apreciat că nu a fost făcută de către pârâtă dovada faptului că a fost încunoștințată reclamanta despre deficiențele constatate și s-a solicitat de remedierea acestora.
Prin raportare la disp. art.1294 și urm. C.civ. cu aplicarea prev. art.43 Cod comercial, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei contravaloarea serviciilor efectuate, în cuantumul solicitat prin cererea introductivă.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a formulat recurs, în termen legal, pârâta SC F. S., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă.
În motivarea recursului pârâta a susținut că prin contractul de executare lucrări de instalații de climatizare încheiat cu reclamanta înregistrat sub nr.23/_, reclamanta s-a obligat să execute lucrările specifice aferente unui imobil situat pe str.H. nr.32, astfel încât să fie furnizat aer rece/cald și aer proaspăt, respectiv să fie evacuat fumul de țigară. Costul total al instalației a fost de 16.864 euro + TVA.
S-a mai arătat că reprezentanții antreprenorului au vizitat spațiul și au elaborat un proiect, asigurându-l pe beneficiar de utilitatea lui, iar ulterior, la data de 6 decembrie 2010, reclamanta i-a mai solicitat suma de 1.634,46 euro
+ TVA lucrări de cuplare instalație de climatizare, cerință pe care pârâta susține că nu avea posibilitatea să o refuze întrucât instalația nu funcționa.
Drept urmare, s-a achitat din întreaga sumă de 22.813 euro, respectiv
83.046 lei, circa 2/3, sumă ce reprezintă 54.017 lei.
S-a constatat ulterior că instalația furnizată și montată de antreprenor nu funcționa nici la jumătate din necesar, susținându-se că nu introducea nici aer cald iarna și nici suficient aer rece vara și nici aer proaspăt, astfel încât fumul de țigară să fie eliminat din incintă.
În aceste condiții, pârâta susține că a refuzat plata restului de preț până la remedierea deficiențelor.
S-a susținut, totodată, că antreprenorul nu i-a predat nici un proces- verbal de recepție a lucrărilor conform cap.VI din contract și nu i-a răspuns la obiecțiunile formulate prin adresa semnată datată_, instalația nefuncționând la parametrii solicitați.
Recurenta consideră că prima instanță trebuia să aibă în vedere adresa de obiecțiuni la care a făcut referire și care a fost depusă în fața judecătoriei, adresă care este semnată și de către reclamantă și la care aceasta nu i-a comunicat nici un răspuns.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr.5/2001.
Analizând recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță prin raportare la dispozițiile art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul constată următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract în firmă simplificată, concretizat în facturile fiscale nr.762/_ și 763/_, în baza cărora
reclamanta, astfel cum susținea și prin cererea introductivă, se obliga să presteze în favoarea pârâtei servicii de execuție lucrări instalații climatizare la Bistro Capricio, conform unei situații de lucrări și a unui contract de execuție de lucrări nr.23/_, contract nedepus la dosar.
Contravaloarea acestor lucrări este menționată în cuprinsul celor două facturi fiscale depuse la dosarul primei instanțe în copie xerox, factura fiscală nr.762/_ fiind în cuantum de 26.814,78 lei, iar factura fiscală nr.763/_ în valoare de 8.614,34 lei.
Ambele facturi sunt acceptate la plată de către pârâtă, purtând semnătura și ștampila acesteia, prima instanță apreciind că cererea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii sumei de 29.029,12 lei cu titlu de contravaloare prestații se impune a fi admisă ca fiind fondată.
Deși prima instanță a reținut în cuprinsul sentinței recurate existența contractului nr.23/_ și faptul că emiterea facturilor a căror contravaloare se solicită are la bază contractul menționat, tribunalul reține că în lipsa contractului se impuneau a fi analizate pretențiile reclamantei din perspectiva celor două facturi fiscale, facturi care prin ele însele fac dovada faptului că cele două părți litigante au derulat raporturi comerciale și că pârâta a acceptat să efectueze plata contravalorii celor două facturi, acesteia fiindu-i opozabile și făcând din perspectiva disp. art.379 alin.3 C.pr.civ. dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs invocate de pârâtă, aceasta nu a contestat existența raporturilor comerciale derulate cu reclamanta, susținând însă că lucrările executate de aceasta nu ar fi fost corespunzătoare calitativ și că, în fapt, instalația de climatizare ce se impunea a fi livrată și montată nu funcționa din culpa executantului.
În acest sens, au fost invocate obiecțiunile formulate de către pârâtă la finalizarea lucrării executate de reclamantă, în cuprinsul acestei adrese, depuse și la dosarul instanței de recurs la fila 5, fiind menționat faptul că ar fi existat anumite deficiențe în ceea ce privește calitatea lucrărilor, nefiind predate proiectele de execuție, iar instalația de climatizare nu ar asigura temperaturi corespunzătoare în cazul în care temperatura exterioară crește peste 28 grade Celsius.
T. ul reține faptul că aceste obiecțiuni vizau însă niște pretinse defecțiuni la instalația de climatizare și nepredarea unor proiecte de execuție, acestea din urmă nefiind menționate în cuprinsul facturilor a căror contravaloare se solicită, nefiind dovedit faptul că sumele solicitate de reclamantă reprezintă și costul unor proiecte de execuție pe care aceasta și le-a asumat, nefăcându-se, de altfel, nici dovada faptului că reclamanta și-a asumat obligația de a întocmi în favoarea beneficiarului, respectiv a pârâtei, proiectele la care se face referire în adresa de obiecțiuni.
T. ul consideră că, astfel cum rezultă din cuprinsul facturilor ce fac obiectul pretențiilor deduse judecății, contravaloarea solicitată de reclamantă reprezintă contravaloarea unor lucrări de execuție instalații climatizare și contravaloarea echipamentelor de climatizare, dovada contrară nefiind făcută de către pârâtă.
În plus, obiecțiunile referitoare la faptul că instalația de climatizare nu ar asigura temperaturi corespunzătoare în cazul în care temperatura exterioară crește peste 28 grade Celsius nu este de natură să conducă la concluzia că pârâta nu era obligată să achite contravaloarea lucrărilor executate, în condițiile în care și-a asumat prin semnarea celor două facturi în litigiu obligația de plată.
Pretinsele defecțiuni invocate de către pârâtă sunt chestiuni ulterioare care o îndreptățeau, eventual, pe aceasta să-i solicite reclamantei remedierea acestora, deși mențiunile făcute în cuprinsul adresei sunt oarecum neverosimile, atâta timp cât se pretinde că a fost încheiat un contract la data de_ și că instalația de climatizare nu asigură temperaturi corespunzătoare în cazul în care temperatura exterioară crește peste 28 grade Celsius, această constatare făcându-se la data de_, astfel cum se menționează în cuprinsul adresei.
Ori, sunt greu de presupus și de acceptat susținerile pârâtei conform cărora la data de_ existau temperaturi exterioare ce depășeau temperatura de 28 grade Celsius, astfel încât să fi fost constatată defecțiunea instalației de climatizare și imposibilitatea acesteia de a asigura temperaturi corespunzătoare.
Ar fi fost plauzibilă situația în care obiecțiunile formulate de pârâtă ar fi vizat faptul că instalația de climatizare nu încălzește la o temperatură corespunzătoare și nu cea contrară.
T. ul apreciază, pe cale de consecință, că prima instanță, prin raportare la probele existente la dosarul cauzei, a pronunțat o sentință temeinică și legală, în condițiile în care nu a fost contestată existența relației contractuale, reclamanta a făcut dovada faptului că a emis în sarcina pârâtei și aceasta a acceptat plata contravalorii unor facturi în baza căreia a prestat servicii în favoarea pârâtei, iar aceasta din urmă nu a contestat prestarea serviciilor, ci a susținut doar că nu au fost corespunzătoare calitativ, necorespunderea calitativă referindu-se doar la acele aspecte menționate în cuprinsul adresei depuse atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de recurs, datate_ .
Față de considerentele mai sus reținute, tribunalul va respinge recursul declarat de pârâtă ca fiind nefondat și reținând disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., faptul că nu există un motiv de ordine publică ce să atragă nulitatea hotărârii pronunțate, va menține ca fiind temeinică și legală hotărârea pronunțată de prima instanță și obligația de plată stabilită în sarcina pârâtei pentru suma de 29.029,12 lei, reprezentând contravaloare servicii și echipamente instalații de climatizare.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC F. I. E.
S. in contradictoriu cu intimata SC E. S., impotriva sentintei civile nr.1205/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._, pe care o mentine in intregime.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
M. | C. B. C. | C. | D. | H. A. V. |
Red.CC/MM 2 ex./_
Judecător fond: R. E. G., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 264/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 40/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
