Decizia civilă nr. 36/2013. Încuviințare executare silită
| Comentarii |
|
cod operator 4204
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 36/R
Ședința publică din 18 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
J. ecător M. H.
J. ecător M. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - petentă B. G.
S. G. PRIN G. B. M. împotriva încheierii civile nr. 9804/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimații D. N., și P. ANA S., având ca obiect încuviințarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în reprezentarea recurentei se prezintă consilier juridic P. D., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei arată că nu a reușit să realizeze citarea prin publicitate a intimatului D. N., respectiv publicarea citației printr-un ziar local și depune la dosarul cauzei în suplimentarea probațiunii un înscris emis de Direcția J. ețeană de Evidență a Persoanei M. .
Totodată, reprezentanta recurentei arată că nu formulează cereri, nici nu invocă motive prealabile.
Deliberând, instanța reținând că nu s-au formulat cereri, nici nu s-au invocat chestiuni prealabile, raportat la actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul părților în dezbaterea cauzei.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii civile pronunțate de prima instanță, în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite, pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele,
Prin încheierea nr. 9804/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de executorul judecătoresc CULIC I. MARIUS, cu sediul în B. M., B-dul Unirii, nr. 10, ap. 3, jud. M. și s-a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea B. G. S. G., cu sediul în București, turn B. - B-dul Ion Mihalache, nr. 1-7, sector 1, PRIN G. B. M., cu sediul în B. M., str. G. Ș., nr. 38B, jud. M., împotriva debitorilor D. N. și P. ANA S., ambii cu domiciliul în Ș. M., str. N. B., nr. 74, jud. M., pentru executarea titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 74/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
În considerentele încheierii prima instanță reține următoarele:
Actele în baza cărora s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor sunt Sentința civilă nr. 74/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ și tabelul definitiv rectificat privind creanțele creditorilor față de debitoarea SC STAR DARIANA SRL.
Ca și temei pentru pornirea executării silite s-a invocat faptul că prin sentința menționată mai sus debitorii au fost obligați a suporta din averea proprie pasivul societății insolvente SC STAR DARIANA SRL în cuantum de
14.097 lei, din care pentru petentă suma 2312 lei, la care se vor adăuga cheltuielile de executare.
Instanța a constatat, din analiza tabelului definitiv rectificat privind creanțele creditorilor față de debitoarea SC STAR DARIANA, că într-adevăr petenta și-a justificat o creanță față de societatea falită, în cadrul procedurii de insolvență la care a fost supusă respectiva societate, în cuantumul menționat de 2312 lei, sumă care nu a fost recuperată în această procedura.
Totodată din același tabel rezultă că alături de petentă are calitate de creditor al societății falite SC STAR DARIANA SRL și DGFP M. -AFP B.
M., aceasta deținând o creanță bugetarăde 11.785 lei.
Instanța a reținut că prin Sentința civilă nr. 1180 din data de 06 aprilie 2010, pronunțată în același dosar, prin care s-a fost închisă procedura de insolvență a societății falite SC STAR DARIANA SRL, nu s-a dispus cesionarea creanței rezultată din sentința de antrenare a răspunderii mai sus menționată în favoarea creditorilor societății, sau autorizarea acestora să înceapă executarea silită, pentru a-și putea justifica astfel calitatea de creditori ai debitorilor persoane fizice.
Chiar dacă s-ar interpreta că o atare cesiune sau autorizare intervine de drept, în baza dispozițiilor Legii nr. 85/2006, contrar evidenței, și că astfel petenta își justifică calitatea de creditor al debitorilor D. N. și P. ANA S.
, instanța a reținut că cererea se impune a fi respinsă prin prisma dispozițiilor conținute de Decizia I.C.C.J nr. 6/2002, pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Astfel prin decizia menționată mai sus, s-a statuat că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportat la art.
136 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, executarea hotărârilor
judecătorești de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, se va efectua, în cazul concursului dintre creditorii fiscali și ceilalți creditori ai debitorului, potrivit Codului de procedură fiscală.
Cum în speță, alături de petentă, există și un creditor fiscal DGFP M.
-AFP B. M., executarea silită a Sentinței civile nr. 74/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ prin care a fost antrenată răspunderea debitorilor
D. N. și P. ANA S., se poate face numai în condițiile și cu respectarea procedurii prevăzute de dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Art. 136 Cod procedură fiscală, stabilește că în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită, potrivit acestui cod, iar art. 138 că executarea silita se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali.
In speță, cererea de executare silită a fost adresată de petentă unui executor judecătoresc, pentru efectuarea executării silite în condițiile dreptului comun, reprezentat de codul de procedură civilă, situație în care constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 3731alin.4 pct.1 Cod procedură civilă, care prevăd că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite daca cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat.
Încheierea a fost atacată cu recurs de către petenta B. G. S. G. PRIN G. B. M., care a solicitat modificarea în totalitate a încheierii civile și încuviințarea cererii de executare silită.
Recursul este întemeiat în drept pe art.304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, prin criticile aduse de către recurentă, se arată că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 executarea silită a hotărârilor judecătorești de atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății debitoare, stabilită în cadrul procedurii de insolvență, se face doar în baza dispozițiilor codului de procedură fiscală în situația în care printre creditorii înscriși în tabelul creanțelor se afla și DGFP.
Potrivit dispozițiilor codului de procedură fiscală, DGFP poate să-și execute creanța separat în baza dispozițiilor codului de procedură fiscală, dar nici o dispoziție legală imperativă nu înlătură dreptul celorlalți creditori înscriși în tabelul creanțelor rămase neachitate în cadrul procedurii, să solicite potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 de către un executor judecătoresc în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă. Recurenta mai susține că nici o dispoziție din Legea nr. 85/2006 nu reglementează un drept exclusiv al DGFP în a solicita punerea în executare a unei astfel de hotărâri și nici în temeiul hotărârilor în baza cărora s-a solicitat executarea silită DGFP nu are un drept exclusiv, instanța dispunând "cesionarea dreptului de executare silită împotriva administratorului statutar în favoarea creditorilor.
T. constată că motivele de recurs sunt cenzurabile potrivit art. 304 pct.9 Cod procedură civilă în care se încadrează.
Analizând recursul prin prisma motivelor pe care se întemeiază, T. constată următoarele:
Titlul executoriu care face obiectul cererii de încuviințare a executării silite este o hotărâre judecătorească pronunțată în procedura insolvenței reglementată de Legea nr.85/2006 prin care s-a cesionat creditorilor participanți, înscriși în tabelul definitiv, au dreptul de a pune în executare silită hotărârea pronunțată în temeiul art.138 din aceeași lege.
Admisibilitatea unei cereri de încuviințare a executării silite formulată de către unul dintre creditorii înscriși în tabel (altul decât creditorul fiscal) în ipoteza hotărârilor judecătorești de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere pronunțate în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, în ipoteza concursului dintre creditorii fiscali și ceilalți creditori ai debitorului, se impune a fi cenzurată prin raportare la Decizia nr.6/2012 a ÎCCJ pronunțată într-un recurs în interesul legii, obligatorie potrivit art.330 indice 7 Cod procedură civilă.
Prin această decizie s-a stabilit că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006, raportat la art.136 alin.6 din Codul de procedură fiscală, executarea hotărârilor judecătorești de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006, se va efectua, în cazul concursului dintre creditorii fiscali și ceilalți creditori ai debitorului, potrivit Codului de procedură fiscală.
T. reține în acest context, că sunt aplicabile normele de executare prevăzute de Codul de procedură fiscală, și că procedura de încuviințare nu mai este necesară, chiar dacă este vizată executarea unei hotărâri judecătorești căci concursul dintre aceste categorii de creditori a fost rezolvat în favoarea creditorilor fiscali care execută titlul prin organele de executare și cu procedura specială prevăzută de legea procesual fiscală (cap.8-12 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare).
Prin urmare, prima instanță a stabilit în mod corect incidența cazului prevăzut de art.373 inc.2 Cod procedură civilă întrucât executorul judecătoresc nu este competent să realizeze executarea silită dat fiind concursul dintre creditorul fiscal și cei de drept comun.
Pentru aceste considerente, T. constată că recursul este nefondat și îl va respinge conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurenta-creditoare B.
G. S. G. PRIN G. B. M. împotriva încheierii civile nr. 9804/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte, | J. ecător, | J. ecător, | ||||
S. | A. | M. | H. | M. | P. |
Red. M.H./T.red. A.H.
_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND DAN Ș.
G. ier,
A. H.
| ← Decizia civilă nr. 124/2013. Încuviințare executare silită | Decizia civilă nr. 26/2013. Încuviințare executare silită → |
|---|
