Decizia civilă nr. 4752/2013. Alte cereri
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4752/2013
Ședința publică din data de 24 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții P. C. -A. și
P. B. I. împotriva încheierii civile din data de_, pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta SC A. R. A. SA și reclamantul H. F., având ca obiect - alte cereri - recurs împotriva încheierii de suspendare a judecății.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenții prin avocat Florin G., și intimata-pârâtă prin consilier juridic Nechita Selena Eliza, care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei, conform dovezii aflată la fila 3 din dosar și timbru judiciar de 1 leu.
Prin serviciul registratură, la data de_ și ulterior la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în patru exemplare.
C. ea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța comunică reprezentantului recurenților un exemplar al întâmpinării depusă de intimata-pârâtă, iar acesta depune la dosar un set de înscrisuri, reprezentând un răspuns elaborat de pârâtă raportat la convocarea la conciliere și la pretențiile formulate de reclamanți.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită a fi încuviințată proba cu înscrisuri, respectiv jurisprudența depusă la dosar, solicitând totodată ca instanța să nu țină cont de înscrisul depus de către reprezentantul recurenților, dat fiind și faptul că documentul depus reprezintă doar o listare de pe e-mailul personal al apărătorului, care nu poate produce consecințe juridice.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii civile din data de_, pronunțată de Tribunalul Specializat C., astfel cum acesta a fost formulat.
Se susține că prezenta speță cuprinde două părți: prima vizează raportul contractual, respectiv polița de asigurare, iar cea de a doua vizează raportul delictual dintre asigurat și partea vinovată, raport care trebuie dovedit, așa cum se prevede și în art. 1 din Ordinul CSA nr. 5/2010, potrivit căruia asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse din accidente de vehicule, în care asigurații răspund delictual față de terțe persoane. Prin urmare raportul
contractual, fiind dovedit prin polița de asigurare, rămâne de dovedit raportul delictual dintre asigurat și părțile vătămate, respectiv reclamanții din prezenta speță.
Prin urmare vinovăția penală sau o eventuală sancțiune penală nu are relevanță la acest moment. Mai mult, Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr. 5/2010au în vedere caracterul amiabil al acordării despăgubirilor. De altfel art.
35 și art. 36 din Ordinul CSA nr. 5/2010 prevăd că despăgubirile trebuie acordate de îndată, respectiv în maxim 10 zile de la depunerea ultimului document, fiind prevăzute totodată și unele sancțiuni, respectiv penalități de 1% pe zi de întârziere.
În ce privește situația în care există un dosar penal pe rol, art. 46 din Ordinul CSA nr. 5/2010 stabilește că și în această ipoteză părțile pot rezolva amiabil acest aspect, dacă sunt îndeplinite condițiile: a) s-a dat un rechizitoriu de trimitere în judecată. În speță s-a dat un rechizitoriu de trimitere în judecată iar dosarul se află pe rolul Judecătoriei C. -N. ; b) din actele dosarului rezultă vinovăția intervenientului forțat. Cea din urmă condiție impune ca persoana prejudiciată să își ia angajamentul că va restitui total sau parțial despăgubirile primite în situația în care s-ar demonstra că intervenientul forțat sau inculpatul din dosarul penal ar fi declarat nevinovat. Solicită a se constata că recurenții
îndeplinesc toate aceste condiții, reclamanții și-au luat și acel angajament, iar mai mult, în condițiile Ordinului CSA nr. 5/2010 au procedat la convocarea pârâtei la conciliere, însă aceasta nu a înțeles să mai trimită oferte scrise. Ca atare discuțiile s-au purtat mai mult prin intermediul e-mailului, reclamanților li s-a oferit suma de 1. lei, iar prin răspunsul reclamanților li s-a comunicat că nu sunt de acord cu suma avansată.
Față de toate aceste argumente apreciază că cererea reclamanților este întemeiată iar dosarul a cărei suspendare s-a dispus poate fi judecat în continuare. De asemenea arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu privire la aplicabilitatea Ordinul CSA nr. 5/2010 reprezentantul recurenților arată că deși la acest moment acest act nu mai este în vigoare, el era în vigoare la momentul producerii accidentului.
Prin Directiva 103/2009 s-a stabilit că în termen de 5 ani legislația tuturor statelor europene trebuie să fie aliniate la prevederile tuturor directivelor care au fost stabilite, iar în acest sens statele au fost obligate ca gradual să aducă legislația la nivelul stabilit. Încă din anul 2007 a existat câte un ordin emis în fiecare an, prin care și cuantumul despăgubirilor a crescut de la 350000 euro la 5000000 euro în prezent.
Reprezentanta intimatei-pârâte arată că fiind vorba despre un contract de asigurare clauzele contractuale sunt incluse anual de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și se consideră aplicabil ordinul în vigoare la momentul producerii accidentului. Ca atare apreciază că sunt aplicabile prevederile Ordinului CSA nr. 5/2010.
Față de recursul formulat, apărătorul intimatei-pârâte solicită a fi respins și menținerea ca legală și temeinică a încheierii de suspendare pronunțată de Tribunalul Cluj.
Cu privire la Directiva 103/2009 la care se face referire, aceasta este transpusă în legislația națională prin ordinele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, însă se omit considerentele care sunt trecute în această directivă, respectiv se stabilește limita de despăgubiri în condițiile în care se aplică pentru accidente grave rutiere sau dezastre și pentru situația vătămărilor grave. Însă în prezenta cauză această directivă nu prezintă relevanță întrucât instanța de recurs este învestită să se pronunțe asupra legalității suspendării.
Art. 36 din Ordinul CSA nr. 5/2010 prevede că despăgubirile pot fi stabilite pe cale amiabilă în anumite condiții, ca atare textul legal prevede o posibilitate și nu impune o obligație de stabilire a despăgubirilor pe cale amiabilă.
Se susține că acest articol nu este aplicabil în speță întrucât despăgubirile urmează să fie stabilite de o instanță de judecată. Pentru ca despăgubirile să poată fi stabilite pe cale amiabilă este necesar a se ajunge la un acord în ce privește cuantificarea daunelor morale. Ori atât timp cât societatea de asigurare cuantifică într-un anumit mod daunele morale iar reclamanții într-un mod diferit este imposibil să se ajungă la îndeplinirea condițiilor stipulate prin Ordinul CSA nr. 5/2010.
Se mai susține că nu este instituită în sarcina asigurătorului de a plăti despăgubirile atât timp cât nu a fost stabilită vinovăția asiguratului. Potrivit art. 36 teza finală despăgubirea se plătește în termen de maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. În ipoteza în care nu se ajunge la o înțelegere amiabilă se aplică teza finală a art. 36 din Ordinul CSA nr. 5/2010, respectiv despăgubirea se plătește în maxim 10 zile de la data primirii hotărârii judecătorești.
De asemenea nu prezintă relevanță faptul că în dosarul penal au fost administrate probe, a fost efectuată o expertiză criminalistică din care rezultă culpa comună în producerea accidentului, întrucât în faza urmăririi penale societatea asigurătoare nu a fost citată.
Apreciază că pentru pronunțarea unor soluții contradictorii se impune menținerea suspendarea cauzei, iar în privința procesului penal se poate constata că CEDO s-a pronunțat asupra prezumției de nevinovăție, stabilind că beneficiază de această prezumție orice persoană care nu a fost condamnată în mod definitiv și irevocabil printr-o hotărâre judecătorească. În susținerea poziției procesuale invocă jurisprudenții CEDO, respectiv cauza Minelli vs Elveția 1983.
În concluzie dispozițiile art. 46 din Ordinul CSA nr. 5/2010 nu sunt întrunite, iar pe de altă parte este incident art. 36 teza finală din Ordinul CSA nr. 5/2010, art. 6 CEDO și art. 52Cod procedură penală.
În replică reprezentantul recurenților relevă că art. 46 din Ordinul CSA nr. 5/2010 se aplică, așa cum a susținut și apărătorul intimatei-pârâte, la momentul la care partea vătămată este de acord cu suma pe care o propune asigurătorul. Ori în speță reclamanții nu au fost de acord cu suma propusă și ca atare s-au adresat instanței. Art. 9 din Legea nr. 136/1995 prevede că se stabilește suma asupra cărora nu există discuții și care trebuie achitată de asigurător înainte de finalizarea procesului civil, iar pentru diferența aflată în divergență, asupra căreia părțile nu au ajuns la un acord, partea-vătămată are dreptul de a se adresa instanței.
În ce privește vinovăția penală nu prezintă relevanță, ceea ce interesează este vinovăția delictuală, care potrivit Codului civil și a Legii nr. 136/1995 poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar legea specială prevede o situație de excepție, în sensul că dacă se va stabili nevinovăția intervenientului forțat, în baza angajamentului de restituire reclamanții vor fi obligați la restituire.
Reprezentanta intimatei-pârâte solicită a fi respinse susținerile părții adverse, apreciind că dispozițiile art. 46 din Ordinul CSA nr. 5/2010 sunt aplicabile doar în ipoteza unei înțelegeri amiabile. A fi obligată o societate de asigurare să plătească despăgubiri în lipsa vinovăției asiguratului nu este o susținere pertinentă. Mai mult există și posibilitatea ca ulterior acordării anticipate a despăgubirilor la finalizarea procesului-penal să se constată că o altă persoană se face vinovată de producerea evenimentului, iar asigurătorul este
pus în situația de a recupera o sumă de bani acordată nelegal, sumă care ar fi greu de recuperat întrucât a fost cheltuită de către părțile civile.
Totodată arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
ea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
EA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost dispusă suspendarea soluționării cauzei în temeiul art.244 pct.2 C.pr.civ. coroborat cu art.19 alin.2 C.pr.pen. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C. -N. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art.244 pct.2,ca pe de o parte dispozițiile art.19 alin.2 C.pr.pen. reglementează instituția suspendării de drept a acțiunii civile până la soluționarea cauzei penale, iar pe de altă parte Ordinul CSA nr.5/2010 invocat de reprezentantul reclamanților are o forță juridică inferioară legii organice care este Codul de procedură penală, astfel încât urmează a da prevalență dispozițiilor Codului de procedură penală.
Împotriva soluției arătate au declarat recurs reclamanții P. solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii cu consecința repunerii pe rol a cauzei și fixarea termenului de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că temeiul legal pe care s-a fundamentat demersul este Legea anr.136/1995 și Ordinul CSA nr.5/2010, acte normative ce prevăd expres că cererea de acordare a despăgubirilor morale și materiale se poate soluționa dacă sunt îndeplinite anumite condiții după cum urmează:în cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe cale amiabilă dacă: potrivit legii acțiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părților; deși acțiunea instanței penale a rămas definitivă și irevocabilă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; deși acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau din actele încheiate de autoritățile publice, semnate fără obiecții de proprietarul, utilizatorul ori conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de procedura prejudiciului, rezultă atât răspunderea civilă a acestora, prejudiciile cauzate, cât și vinovăția penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs; b) persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția.
Condițiile prevăzute de norme sunt îndeplinite în cauză.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata solicitat respingerea în considerarea că potrivit textului invocat în cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal despăgubirile pot fi stabilite pe cale amiabilă, deși acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Această prevedere nu este aplicabilă în speță deoarece despăgubirile ce urmează a se achitat vor fi stabilite de instanță nu pe cale amiabilă.
În plus se arată că susținerea reclamanților nu poate fi primită deoarece o altă condiție a normelor este aceea a determinării cuantumului prejudiciului . Ori procesul penal nefiind finalizat exista posibilitatea contestării raportului de expertiză, așadar nu s-ar putea concluziona în privința prejudiciului.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului de normele incidente, de art.304 C.pr.civ. C. ea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii
.
În acest sens se reține că norma invocată de recurenți prevede posibilitatea de a se stabili despăgubirile ,dar aceasta doar pe cale amiabilă. În cauză nu se poate reține indeplinirea acestei cerințe de vreme ce poziția intimatei a determinat inițierea demersului în fața instanței . Prin urmare nu se poate reține o înțelegere în sensul normei - amiabil - context în care susținerea recurentului se vădește nefondată.
Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că o altă cerință cerută de norma este aceea a determinării prejudiciului/despăgubirilor. Ori de o determinare angajament în cauză nu poate fi vorba. Actele depuse atestă doar o corespondență ce s-a purtat cu privire la dispută nu și un angajament ferm. Precizarea generica "ar fi"; fără un alt act semnat de reprezentantul legal al intimatei nu este în măsură să conducă la concluzia invocată de recurentă și acesta cu atât mai mult cu cât determinarea concretă a fost supusă instanței.
În plus nu trebuie trecut neobservat că prin încheierea atacată s-a reținut ca temei art.244 pct.2 C.pr.civ.. Conform acestei norme instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o inraurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
În cauză actele atestă începerea urmăririi și aceasta poate avea o influenta hotărâtoare. Ca atare raportat la norme reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Așadar față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ., C. ea urmează a da o soluție de respingere a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. B. I. în nume propriu și în reprezentarea minorilor P. Marco B., P. C. - A. în nume propriu precum și reprezentant legal al minorilor P. H. S. și P. T. Garofița și P. Garofița împotriva încheierii din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M. H.
D.
M.
F. T.
GREFIER
C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.D. H.
| ← Decizia civilă nr. 8022/2013. Alte cereri | Decizia civilă nr. 3/2013. Alte cereri → |
|---|
