Decizia civilă nr. 49/2013. Retragere asociat

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 49/2013

Ședința publică de la 22 Martie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.

Judecător S. Al H. Grefier A. B.

S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate

de reclamanții C. I.	, B.	O., P.	G.		, P.	A., apelant R. L. ,
B. D., A. V.	, B.	F.	, O.	V.	, B.	L., A. Ș. și de

către pârâții SC U. SA, SC S. C. SA, împotriva Sentinței civile nr. 4914/2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, având ca obiect retragere asociat și obligarea la plata drepturilor patrimoniale cuvenite.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 1 martie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr.4914/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale a reclamanților A. Ș., B. D., B. O., C. I., P. G.

, P. A., R. L. pe motiv de participare a acestora în continuare la adunarea generală a societății.

S-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. G., C. I., B. O., B. D., B. L., A.

V., B. F. și ca inadmisibilă a reclamantei O. V. pe motiv de votare în favoarea divizării.

S-a respins ca nefondată excepția tardivității cererilor de retragere a reclamanților C. I., B. O., P. G., P. A., R. L., B. D.

, A. V., B. F., O. V. .

S-a respins excepția netimbrării acțiunii invocate de pârâtele S.C. U.

S.A. Z. și S.C. S. C. S.A. Z. .

S-a admis în parte acțiunea reclamanților C. I., B. O., P. G.

, P. A., R. L., B. D., A. V., B. F., O. V., B.

L., A. Ș. fiind obligate pârâtele S.C. U. S.A. și S.C. S. C.

S.A. la plata către reclamanți a drepturilor bănești aferente acțiunii lor astfel:

- C. I. pentru 255 de acțiuni, B. O. pentru 145 de acțiuni, P.

G. pentru 121 acțiuni, P. A. pentru 166 acțiuni, R. L. pentru 67 de acțiuni, B. D. pentru 86 acțiuni, A. V. pentru 10 acțiuni, la valoarea de 134,23 lei/acțiune de către S.C. U. S.A. și la valoarea de 428,38 lei/acțiune de către S.C. S. C. S.A;

- B. L. pentru 40 de acțiuni, B. F. pentru 45 de acțiuni,

O. V. pentru 23 de acțiuni, A. Ș. pentru 26 de acțiuni, la valoarea de 132,63 lei/acțiune de către S.C. U. S.A. și la valoarea de 423,24 lei pe acțiune de către S.C. S. C. S.A. constatând dreptul de retragere al reclamanților cu dobândă legală aferentă începând cu data de_ pentru reclamanții: C. I., B. O., P. A., P. G., B. D., R. L. ,

V., cu data de_ pentru reclamanta B. F., cu data de_ pentru reclamanta O. V., cu data de_ pentru reclamanții:
L. și A. Ș. .
S-a respins cererea privind plata penalităților aferente drepturilor solicitate.
S-a debitat reclamanta C. I. cu 4.441,31 lei taxă de timbru, pe B. O., cu 3.242,57 lei, pe P. G. cu 2.961,26 lei, pe P. A. cu 3.478,87 lei, R. L. cu 2.118,79 lei, pe B. D. cu 2.546,38 lei, pe A.
V., cu 448,57 lei, pe B. L. cu 1.445,09 lei, pe B. F. cu 1.611,57 lei, pe O. V. cu 878,10 lei, pe A. Ș. cu 978,16 lei.
Au fost obligate pârâtele la 15.712 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, reprezentând onorariu avocațial și de expertiză și la 4.441,31 lei către C. I., 3.242,57 lei către B. O., 2.961,26 lei către P. G., 3.478,87 lei către P. A., 2.118,79 lei către R. L., 2.546,38 lei către B. D., 448,57 lei către A. V., 1.445,09 lei către B. L., 1.611,57 lei către B. F., 878,10 lei către O. V., 978,16 lei către A. Ș. reprezentând taxă de timbru.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin hotărârea nr.1 din_ a Adunării Extraordinare a Asociaților S.C. U. S.A. în prezența unui nr. de 60 de acționari, reprezentând 83,90% din capitalul social s-a aprobat de principiu divizarea societății, fiind mandatat Consiliul de administrație să întocmească proiectul de divizare (f.76-84).
Ulterior prin Hotărârea nr.2/_ se aprobă divizarea simetrică a societății conform proiectului de divizare.
Este adevărat că unii dintre reclamanți au votat inițial pentru divizarea în principiu însă ulterior la ședința din_ a Adunării G. e Extraordinare când au luat cunoștință de proiectul de divizare aceștia au votat cu toții împotrivă (f.164).
Ulterior reclamanții au depus cerere de retragere din societate astfel:
LEANA,B. O., P. G., P. A. ,R. L. ,A. V., B. D. la data de_, deci după aprobarea de principiu a divizării (f.21), Bertea L. în data de_ (f.25),B. F. în data de_ (f.167), O. V. în data de_ (f.166), deci după aprobarea proiectului de divizare.
Așadar unii reclamanți au depus cererea de retragere după aprobarea în principiu a divizării, iar alții după aprobarea proiectului de divizare în concret.
Ceea ce este de reținut vizavi de aceste cereri, este că excepția tardivității nu se justifică pentru următoarele:
Potrivit art.134 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:
1. schimbarea obiectului principal de activitate;
2. mutarea sediului societății în străinătate;
3. schimbarea formei societății;
4. fuziunea sau divizarea societății.

Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c), și de la data adoptării hotărârii adunării generale, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d).

Data adoptării hotărârii adunării generale este data este data de_ când se aprobă divizarea simetrică a societății conform proiectului de divizare.

Momentul cunoașterii proiectului concret de divizare este însă data de_ când în Monitorul Oficial nr.1023/_ parte a IV- a a fost publicat proiectul de divizare a S.C. U. S.A (f.16). Până la această dată acționarii nu puteau cunoaște în concret proiectul de divizare pentru a se decide dacă le este favorabilă sau nu posibilitatea lor de a se apăra împotriva măsurii luate de adunarea generală și dreptul lor de a-și exprima intenția de a se retrage din societate se naște așadar din momentul adoptării hotărârii

A.G.A. a proiectului concret de divizare, iar faptul că unii acționari au formulat cererea de retragere anterior acestui moment, nu este sancționat de lege pe de o parte, iar pe de altă parte din chiar cererile de retragere (f.21-22) rezultă că deși manifestarea acestei intenții este anterioară datei la care

A.G.E.A. a fost convocat și, deci anterioară adoptării hotărârii de divizare, ea va intra în vigoare și își va produce efectele juridice prevăzute de Legea nr.31/1991 la data adoptării hotărârii de divizare.

În acest sens sunt și modificările Legii nr.31/1990 prin O.U.G. nr.2/2012 care la art.38 alin.3 prevede exercitarea dreptului de retragere a acționarilor care nu sunt în favoarea divizării în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune/ divizare.

Or această prevedere legală a fost introdusă așa cum rezultă din considerentele O.U.G. nr.2/2012 ținând seama că Directiva 2009/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a directivelor 77/91/CEE, 78/855/CEE și 82/891/CEE ale Consiliului și a Directivei 2005/56/CE în ceea ce privește obligațiile de raportare și întocmire a documentației necesare în cazul fuziunilor și divizărilor reduce formalitățile aplicabile operațiunilor de fuziune și divizare și simplifică cerințele de publicitate.

Chiar dacă legea națională în vigoare la data formulării cererii de către reclamanți prevedea ca dată a formulării cererii de 30 zile de la adoptarea hotărârii, atâta timp cât legislația comunitară prevede acest termen de la data publicării în proiectul de divizare, prioritară este cea din urmă normă legală, în virtutea principiului aplicării legislației comunitare atunci când

legislația națională este în contradicție cu aceasta.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a unor reclamanți, întrucât acestea au votat pentru,divizare instanța a reținut că aceasta este nefondată în condițiile în care asupra proiectului concret de divizare aceștia au votat împotrivă(f.163).

În ceea ce privește excepția prematurității cererii de retrage formulate de reclamanta B. F., invocată de pârâți aceasta este nefondată, în condițiile în care aceasta a depus cererea în data de_ (f.167),deci după adoptarea proiectului de divizare.

S-au mai invocat în concluziile scrise excepția lipsei calității procesuale active în privința acelor reclamanți care au participat în continuare la adunările generale ale societăților pârâte (f.1076) din _

,_ ,_ ,_ .

Aceste liste nu fac însă dovada împrejurării că reclamanții au și votat la aceste ședințe. În ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii instanța a

reținut că această excepție este nefondată în condițiile în care la data

introducerii acțiunii reclamanții nu puteau cunoaște valoarea acțiunilor pentru ca acțiunea lor să poată fi timbrată la aceea dată în funcție de valoarea solicitată, ci doar în urma efectuării expertizei în cauză s-a putut stabili valoarea acestora, astfel că reclamanții urmează a fi debitați cu taxa de timbru aferentă valorii acordate fiecăruia.

În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 2 /_ a Adunării Extraordinare a Asociaților

S.C. U. S.A. Z., s-a hotărât divizarea simetrică a S.C. U. S.A. prin desprinderea unei părți din patrimoniul acesteia și transmiterea către societatea nou înființată S.C. S. C. S.A..

Reclamanții au votat împotriva acestei divizări (f.163) în ședința de aprobare a proiectului de divizare depunând și cererile de retragere din societate, solicitând stabilirea prețului acțiunilor deținute (f.14,21,25,26,166).

Din adresa înaintată de reclamanta C. I. a rezultat că pârâta nu a fost de acord cu retragerea.

Or în condițiile în care societate pârâtă nu a fost de acord cu retragerea asociațiilor,deși aceasta se circumscrie prevederilor art.134 din Legea nr.31/1990, instanța urmează a constata în temeiul art.111 Cod procedură civilă dreptul de retragere a acționarilor respectând drepturile asociatului retras urmare a aportului său la capitalul social.

Art. 226 alin.3 din Legea 31/1990 prevede că, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal.

Conform art.134 alin.4 din Legea nr.31/1990 ,,prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării.

În cauză au fost efectuate două expertize .

Cu prima expertiză efectuată de expert Albert P. nici una dintre părți nu au fost de acord, dispunându-se efectuarea unei a doua expertize în cauză conform principiilor prevăzute de art.134 alin.4 din Legea nr.31/1990. A doua expertiză efectuată în cauză de expert B. Cornelia a evaluat acțiunile reclamanților prin metoda activului net contabil, metoda activului net corijat și metoda valorii de reconstituire sau valoarea capitalurilor

permanente necesare exploatării.

La obiecțiunile formulate de experții consultanți desemnați pentru fiecare dintre părți de către instanță în funcție de opțiunea acestora, expertul numit în cauză a răspuns .

Dintre cele trei metode folosite de expertul numit în cauză instanța a luat în considerare metoda activului net contabil și metoda valorii de reconstituire, întrucât metoda activului net corijat, așa cum rezultă din răspunsul dat de expertul numit în cauză la obiecțiunile expertului din partea pârâtei nu este utilizată în prezent.

Cum prevederile art.134 alin.4 din Legea nr.31/1990 prevăd aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării iar obiectivele expertizei au fost stabilite de instanță în acest sens, deși legislația în vigoare la data retragerii din societate a reclamanților prevedea această metodă, aceasta în prezent nefiind valabilă nu se poate lua în considerare.

Cum valoarea acțiunilor s-a dispus a fi calculată pentru data de referință_ data adoptării hotărârii de principiu a divizării și pentru data de referință_ data adoptării hotărârii de aprobare a proiectului de divizare, instanța a luat în considerare valoarea acțiunilor pentru data de referință_ care este de 134,23 lei/ acțiune la S.C. U. S.A. și de 428,38 lei/acțiune la S.C. S. C. S.A. pentru reclamanții care au formulat cererea de retragere anterior datei adoptării hotărârii de aprobare a proiectului de divizare și data de_ pentru reclamanții care au formulat cererea de retragere după această dată (f.14,21,25,_ ,1286) valoarea care este de 132,63 lei/acțiune la S.C. U. S.A.și de 423,24 lei/acțiune la

S.C. S. C. S.A. conform raportului de expertiză.

Cum nu se poate ignora în această cauză producerea unei pagube reale prin neplata la timp a obligației pârâtei, rezultă că reclamanților li se cuvine dobânda legală aferentă începând cu data cererii de retragere pentru fiecare, respectiv cu data de_ pentru reclamanții: C. I., B. O. ,

P. A., P. G., B. D., R. L., A. V., cu data de_ pentru reclamanta B. F., cu data de_ pentru reclamanta O. V.

, cu data de_ pentru reclamanții: B. L. și A. Ș. .

Cererea privind plata penalităților aferente drepturilor solicitate, formulată în concluziile scrise (f.1307 - 1313) este nefondată întrucât ambele sancțiuni în speță privesc același prejudiciu neplata acțiunilor și ambele sunt venite de a sancționa executarea cu întârziere. Un asemenea cumul ar echivala cu aplicarea a două sancțiuni de același fel pentru aceeași faptă,respectiv cu o dublă reparație a uneia și aceleași încălcări a dreptului.

Pe de altă parte plata și cuantumul acestor penalități nu este prevăzut nici în actul constitutiv și nici în vreun alt act încheiat între părți.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată în baza art.274 Cod procedură civilă pârâtele vor fi obligate la 15.712,7 lei cheltuieli de judecată și de expertiză, suportat în comun de către aceștia și la 4.441,31 lei către C. I., 3.242,57 lei către B. O., 2.961,26 lei către P. G., 3.478,87 lei către P. A., 2.118,79 lei către R. L., 2.546,38 lei către B. D., 448,57 lei către A. V., 1.445,09 lei către B. L., 1.611,57 lei către

F., 878,10 lei către O. V., 978,16 lei către A. Ș. reprezentând taxă de timbru, achitată de reclamanți în funcție de valoarea acțiunilor acordate de instanță.
1. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții C. I.

, B. O., P. G., P. A., apelant R. L., B. D., A. V.

, B. F., O. V., B. L., A. Ș. solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării

pârâtelor-intimate la plata drepturilor patrimoniale cuvenite ca urmare a retragerii noastre din societate la o valoare medie determinată conform prevederilor legale, ce va fi stabilită prin raport de expertiză, actualizate cu rata inflației la momentul plății. Solicită, totodată, obligarea pârâtelor- intimate la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor fiscale aflate la dosar .În baza art. 282 și urm. C.proc.civ. invocă următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței apelate.

.Învederează că prima instanță a interpretat și aplicat greșit art.

134(4) din Legea nr.31/1990.

Potrivit acestui text legal: prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislatia în vigoare la data evaluării. Din analiza dispoziției legale citate

rezultă fără echivoc că, legiutorul se referă la metode de evaluare aplicabile la data evaluării, iar nu la data efectuării expertizei și, in niciun caz la data predării expertizei la instanță.

In cazul dat, expertul B. Cornelia recunoaște că evaluarea s-a efectuat in anul 2007 ( a se vedea formulat pentru instanță și depus la dosar pentru termenul din 25 mai 2012). In acel an metoda de evaluare a activului net corectat era in mod cert aplicabilă, fapt confirmat de expertul desemnat . În aceste circumstanțe metoda în discuție a fost eronat eliminată. Standardele Internaționale de Evaluare din 2011 cu aplicabilitate din anul 2012 nu puteau avea efect retroactiv de aplicare, mai mult așa cum menționează expertul parte Lucaciu M. nici nu se referă la metode le utilizate de către expert.

Înlăturarea acestei metode de către judecătorul fondului a constituit o eroare de judecată cu consecințe păgubitoare pentru apelanți care au fost privați astfel de dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO.

Este motivul pentru care solicită ca, în apel, Onorata Instanță evocând fondul să reconsidere metoda activului net corectat in cazul dat, constatând că această metodă, raportat la anul 2007, ca an de referință al evaluării, este pe deplin aplicabilă.

Un alt aspect de nelegalitate al sentinței apelate constă in aceea că prima instanță a omis să analizeze discrepanța inadmisibilă intre cele stabilite de d-na expert B. prin raportul inițial de expertiză și cele stabilite prin răspunsul la obiecțiuni
. Astfel, conform raportului inițial de expertiză la data de_ la SC U. SA valoarea medie a unei acțiuni a fost stabilită la 1393,69 lei/acțiune, iar la data de_ valoarea era de 1053,65 lei/acțiune. La SC S. C. SA valoarea medie a fost stabilită la 892,52 lei/acțiune.
Conform răspunsului la obiecțiuni, la data de_ /_ la SC U. SA valoarea medie a unei acțiuni a fost stabilită la 562,61 Iei/acțiune, iar la data de_ /_ valoarea era de 555,87 lei/acțiune.
Din coroborarea valorilor stabilite prin cele două scripte rezultă că valoarea medie a unei acțiuni din răspunsul la obiecții este cu cca. 250% mai mică decât cea stabilită prin raportul de expertiză inițial fapt inacceptabil întrucât o expertiză corectă nu poate fi modificată fundamental prin răspunsul la obiecțiuni.
Un alt aspect de nelegalitate și netemeinicie al sentinței apelate constă în respingerea solicitării reclamanților privind plata penalităților aferente drepturilor bănești ce li se cuvin, prima instanță acordând numai dobânda legală.
Instanța de fond a încălcat dispozițiile art.1084 C. civ. natura juridică a celor două instituții este diferită, temeiurile lor de drept sunt diferite respectiv art. 1088 alin. 1 cod civil și art. 998 Cod civil. Pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde si alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorată inflației, ulterior ajungerii creanței la scadenta.
Este evident că penalitățile solicitate vizau actualizarea creanței cu rata inflației, păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor ca urmare a scăderii puterii de cumpărare a monedei naționale.
Astfel, dobânda legală reprezintă prețul lipsei de folosință, are ca scop acoperirea beneficiului nerealizat și sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă.
In aceste circumstanțe, acordarea dobânzii legale nu exclude actualizarea debitului cu rata inflației deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite, atât jurisprudența cât și doctrina au permis cumulul dobânzilor legale cu alte despagubiri menite să acopere repararea integrală a prejudiciului suferit de creditor.
Valoarea acestui din urma prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la momentul recuperării creanței
. Prin solicitarea reclamanților s-a urmărit această finalitate anume să li se asigure recuperarea creanței față de pârâtele intimate la valorea ei reală din momentul plății, iar nu la valoarea nominală din mometul nașterii dreptului.
II
.S.C. U. SA, și S.C. S. C. SA, prin apelul formulat solicită admiterea apelului si, pe cale de consecinta, desfiintarea sentintei apelate, reanalizarea cererii intimatilor, admiterea exceptiilor invocate de catre apelantele-pârâte cu efectul respingerii actiunii.
1
.În conformitate cu prevederile imperative ale art.14 din Legea nr.146/2007, modificata, reclamantii intimati aveau obligatia de a achita taxa de timbru aferenta ambelor petite ale cererii de chemare in judecata, sub sanctiunea anularii lor, dispusa in termeni imperativi de textul art.20 al
3 din acelasi act normativ. Faptul ca la data promovarii cererii nu era cunoscut pretul actiunilor, acesta fiind determinat in cadrul procesului, in temeiul expertizei de specialitate administrate in acest sens, nu este un argument de natura sa permita inlaturarea aplicabilitatii dispozitiilor legale evocate. La termenul de judecata din data de 20 septembrie 2012, cand au fost finalizate discutiile legate de expertiza de specialitate si deci, finalmente pretul a fost determinat, pârâtele au solicitat instantei sa oblige reclamantii intimati la plata taxei de timbru corespunzatoare acestui pret. Nici un argument legal nu poate justifica refuzul instantei de aplicare a prevederilor legale incidente. In analiza acestui motiv de apel solicită a se a avea in vedere ca petitul este in totalitate netimbrat, ceea ce inlatura incidenta dispozitiilor art.20, alin.5 din Legea nr.146/1997, modificata, care se refera la obligatia instantei de control judiciar de a dispune obligarea părții la plata taxei de timbru aferente atunci cand constata ca aceasta "nu a fost platita in cuantumul legal" in faza procesuala anterioara. In speta, nu este vorba de insuficienta timbrare ci de completa netimbrare a cererii, ceea ce ar fi trebuit sa constituie motiv de anulare a petitului.
2
.Consideră că sentinta apelata este lovita de nulitate absoluta, sedintele de judecata desfasurandu-se cu incalcarea principiului fundamental al procesului civil privind publicitatea dezbaterilor, consacrat pe plan european pnn art.6, paragraf 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, iar pe plan intern, prin ar1.127 din Constitutia Romaniei, ("sedintele de judecata sunt publice, afara de cazurile prevazute de lege"), prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si, nu in ultimul rand, prin art 121 Cod pr. Civila Desi in raport cu obiectul cauzei, caracterul public al dezbaterilor era obligatoriu, in mod nejustificat, incepand cu sedinta de judecata din data de 25 septembrie 2009 si pana la finalizarea dezbaterilor, adica pe durata a 30 de termene de judecata, inclusiv la termenul din 20 septembrie 2012 cand s-a dezbatut fondul cauzei, sedintele de judecata s-au
desfasurat in camera de consiliu. Ca urmare, sanctiunea nulitatii sentintei apelate este categoric intemeiata, in caz contrar ignorându-se garantia la un proces echitabil, consacrata in termeni imperativi prin textele evocate. Jurisprudenta este unitara in aceasta materie. In speta, nu opereaza nici o exceptie de la principiul publicitatii sedintelor de judecata iar, pe de alta parte, instanta de judecata nu a motivat in nici un fel, in sensul art.121 al.2 Cod pr. Civila, la nici unul din termenele de judecata, optiune a sa pentru dezbaterea litigiului in camera de consiliu.
3
.În mod neîntemeiat a fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor intimati A. S., B. D., B. O., C.
I., P. GHERGHINA, P. A., R. L., justificată prin aceea ca, ulterior depunerii declaratiei de retragere din societate, acestia au participat in calitate de actionari, la repetate adunari generale ale societatii beneficiare a divizarii, S.C. SILV ANIA C. SA si la adunarile S.C. U. SA. Exercitandu-si unul din drepturile fundamentale decurgand din calitatea de actionari, acela de a participa la adunarile generale, cei în cauză au renuntat implicit la opțiunea retragerii, cele două posturi neputand coexista. Dimpotriva, ele se exclud reciproc. Comportamentul reclamantilor intimati probeaza calitatea lor de actionari. Se retine, ca unic motiv al respingerii exceptiei, ca :"întradevar, din aceste liste rezulta ca unii din reclamanti au fost prezenti la adunarile actionarilor ulterioare, dar aceste liste nu fac dovada ca acesti reclamanti au si votat in aceste sedinte, depunandu-se doar convocatorul nu si procesul verbal de sedinta care sa dovedeasca vreo implicare a reclamantilor participanti la .sedintele AGA in luarea hotararilor AGA".
Listele avute in vedere de catre instanta de fond cuprind in exclusivitate actionarii societatii,semnarea lor s-a facut la intrarea in sedinta pentru verificarea capitalului prezent/reprezentat si a legalitatii intrunirii adunarii in raport cu acest capital.
Sintagma "adunarea generala a actionarilor" este ea insasi suficienta spre a defini calitatea de actionari a participantilor la intrunirile astfel defini- te. Exceptiile, respectiv calitatea de invitati a unora dintre participanti este consemnata ca atare in procesul verbal, nicidecum in listele de prezenta a actionarilor - instrument de verificare a cvorumului adunarii raportat in exclusivitate la actionari, nu la eventualii invitati. De altfel, aceste adunari nu sunt reuniuni populare la care accesul oricarui tert sa se faca liber. Dimpotriva, chiar in cazul actionarilor care nu pot participa personal la lucrari, dreptul lor de a fi reprezentati trebuie valorificat cu respectarea normelor legale exprese reglementate in aceasta materie de textul art.125 din Legea nr.31/1990, republicata si modificata. Asadar, doar in calitate de actionari reclamantii intimati aveau posibilitatea de a participa la lucrarile adunarilor generale. Listele de prezenta depuse, purtand semnatura intimatilor mai sus enumerati - data in calitate de actionari - ofera dovada concludenta a exercitiului drepului pe care acest statut îl ofera - acela de a participa la lucrarile adunarilor generale. Or, fiind actionari, comportandu-se ca atare in mod repetat prin participare la adunari generale, cei in cauza nu pot avea calitate procesuala activa intr-o actiune prin care solicita sa se ia act de retragerea lor din societate inca din 2007 cand, in adunari generale desfasurate in 2007, ulterior divizarii, in 2008 si in 2009, in mod repetat, acestia s-au manifestat ca veritabili actionari.
În mod greșit a fost soluționată și excepția lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor: O. V., P. GHERGHINA, C. I., BILC O., B.
D., B. L., A. V., B. F., care, la adunarea generala a actionarilor din data de 19 ianuarie 2007, cand s-a adoptat hotararea de principiu de divizare a societatii, au votat in favoarea operatiunii, pierzand, astfel, prin votul exprimat, dreptul de a se retrage din societate in conditiile ar1.l34 din Legea nr.31/1990, republicata si modificata.
Potrivit textului invocat, dreptul de retragere poate fi exercitat numai de catre actionarii care nu au votat in favoarea" hotararii de divizare a societatii. Conditia nu este indeplinita de actionarii mai sus enumerati, fapt incontestabil probat de procesul verbal al adunarii generale din 19 ianuarie 2007, depus la dosar.
Respingand exceptia, instanta de fond o apreciaza ca nefondata in conditiile in care asupra proiectului concret de divizare acestia au votat impotriva. Argumentul este neconcludent cel putin pentru faptul ca, acest proiect de divizare fusese supus analizei si votului si in adunarea din 19 ianuarie 2007, cand aceeasi actionari au votat in favoarea divizarii.
Pârâții au reiterat în apel apărarea referitoare la tardivitatea cererilor de retragere in raport cu termenul de 30 de zile in care acest drept trebuia exercitat, potrivit art.134 din Legea nr.31/1990, republicata si modificata, a urmatorilor actionari: C. I., B. O., P. GHERGHINA, P. A., R.
L., B. D., A. V., B. F., O. V. . Motivele exceptiei au fost pe larg sustinute in cadrul dezbaterilor si au fost redate la pct.III din concluziile scrise. Respingand exceptia, instanta de fond nu critica nici unul din argumentele expuse de pârâte dar nici nu impartaseste opinia reclamantilor intimati. Ajunge la o concluzie proprie, bazata in totalitate pe interpretarea gresita a unor dispozitii legale si, deopotriva, pe aplicarea lor cu incalcarea principiului neretroactivitatii legii. Astfel, apreciaza ca termenul de 30 de zile reglementat de textul art. 134 din Legea nr.31/1990, republicata si modificata, pentru exercitarea dreptului de retragere, si calculat, potrivit acestui text, " de la data adoptarii hotararii adunarii generale " nu trebuie raportat la aceste dispozitii ci la cele ale art.38 alin.3 din OUG nr.2/2012, de modificare a Legii nr.31/1990, care prevede ca, exercitarea dreptului de retragere trebuie realizata in termen de 30 de zile de la data publicarii proiectului de fuziune/divizare. In sustinerea tezei, instanta de fond arata ca "aceasta prevedere legala a fost introdusa asa cum rezulta din considerentele OUG nr.2/2012 tinand seama de directiva 2009/109 CE a Parlamentului European si a Consiliului din 6 septembrie 2009 de modificare a Directivelor 77/91/cee, 78.885/cee si 82/89 cee ale Consiliului si a Directivei 2005/56 in ceea ce priveste obligatiile de raportare si intocmire a documentatiilor necesare in cazul fuziunilor si divizarilor", Afirmatia nu necesita ample comentarii. E suficient să se rețină ca atat OUG nr.2/2012 cat si Directiva 2009/109 CE fiind, prima din 2012, cea de- a doua din 2009, nu pot fi aplicate unei situatii juridice din 2007, cum este cazul celei in speta, decat cu ignorarea completa a principiului constituțional al neretroactivitatii legii. Trebuie subliniat, pe de alta parte, ca textul evocat, al art.38, al.2 din OUG nr.2/2012, nu ar fi fost oricum aplicabil in speta intrucat reglementeaza acest termen strict pentru operatiunile de fuziune/divizare care intrunesc conditiile prevazute de art.246¹si art.2462introduse prin aceeasi OUG nr.2/2012, conditii distincte de cele in speta.
In analiza critică a motivelor respingerii acestei exceptii, trebuie retinut si faptul ca, in speta, chiar daca s-ar dori aplicarea Directivei 2009/109, asa cum pretinde instanta de fond, termenul de 30 de zile raportat la data publicarii proiectului de fuziune in Monitorul Oficial,_, nu a fost respectat decat de o parte din intimati. Instanta de fond, daca ar fi
aplicat corect regula enuntata, ar fi trebuit sa respinga exceptia tardivitatii numai in raport cu acestia, dar, fara nici o distinctie si, facand deci abstractie de temeiul legal chiar de ea evocat, respinge in totalitate exceptia.
E de remarcat ca sunt vehiculate, in cele din urma, trei opinii diferite privind data de la care ar trebui calculat termenul de 30 de zile, si anume :
- de la data adunarii generale care a aprobat de principiu operatiunea de divizare, 19 ianuarie 2007(opinia pârâtelor ),
- de la data adunarii generale de aprobare a divizarii, 7 mai 2007 - (opinia reclamantilor intimati care ramane, insa, pur teoretica, intrucat, in fapt, cererile acestora, cu o singura exceptie, nu respecta aceasta dat)si
-opinia agreată de prima instanță conform căreia termenul de exercitare a dreptului de retragere incepe sa curga de la data publicarii proiectului de divizare in Monitorul Oficial,_ . Ceea ce nu analizeaza instanta de fond insa e faptul ca cererile reclamantilor intimati nu respecta, cu mici exceptii, nici unul din aceste termene, si, neglijand aspectul, instanta nu il sanctioneaza, respingand in totalitate exceptia tardivitatii cererii, fara nici o distinctie legata de datele efective ale declaratiilor de retragere. Un termen reglementat in mod imperativ devine astfel total lipsit de eficienta juridica.
Pentru ipoteza subsidiara a respingerii exceptiei netimbrarii celui de-al doilea petit al cererii de chemare in judecata, pentru motivele expuse la punctul 1 din prezentul apel, pârâtele critică modul in care a fost solutionat acest petit aratand:
Prin petitul II al actiunii introductive, reclamantii intimati au solicitat, " sa fie obligate paratele la plata drepturilor patrimoniale cuvenite ca urmare a retragerii din societate, conform valorii ce va rezulta din expertiza ce va fi efectuata". Nu a fost formulata, oral sau in scris, in conditiile prevazute de art.132 Cod Pr. Civila o completare a acestui petit sau un petit distinct, avand ca obiect obligarea celor două entități la plata dobanzii legale aferente pretului actiunilor precum si obligarea la plata penalitatilor de intarziere calculate la respectivul pret. Primul moment in care reprezentantul reclamantilor intimati a evocat un astfel de aspect, fara a-l formula insa ca petit (dealtfel, ar fi fost tardiv potrivit art.132 Cod Pr.Civila), a fost cu titlu de obiectiuni la cel de-al doilea raport de expertiza administrat in cauza, depuse de catre reclamantii intimati la termenul din data_ si respinse de catre instanta tocmai datorita faptului ca excedau cadrului procesual determinat de catre acestia. Cele doua cereri au fost apoi sus tinute direct in cadrul dezbaterilor asupra fondului, la termenul din_20 septembrie 2012 cand pârâtele s-au opus admiterii lui, nefiind intrunite conditiile art.132 Cod Pr. Civila. Cu toate acestea, instanta de fond, desi, initial, la termenul la care a respins obiectiunile la expertiza si-a insusit pozitia lor, prin hotararea pronuntata admite petitul privind obligarea noastra la plata dobanzii legale si, solutionand si cea de-a doua solicitare tardiva, respinge obligarea celor două societăți la plata daunelor interese. In primul caz acorda mai mult de cat s-a cerut (plus petita), in cel de-al doilea solutioneaza altceva decat s-a cerut in conditii procedurale (ultra petita). In cele din urma, solutionand cele doua petite, instanta dispune admiterea "in parte" a actiunii reclamantilor desi, o admite integral si chiar acorda mai mult decat s-a cerut. Se impune, categoric desfintarea hotararii si cu privire la aceste cereri.
Desi petitul privind obligarea pârâtelor la plata dobanzii legale nu poate fi admis, din considerentele mai sus expuse, apelantele relevă că, in subsidiar, este criticabila si modalitatea in care instanta determina scadenta obligatiei de plata de la care dispune obligarea lor la plata dobanzii legale,
respectiv; de la 26 aprilie 2007 pentru reclamanti intimati C. I. ,B. O. ,
1. A., P. G., B. D., R. L., A. V., de la data de_ pentru reclamanta O. V., de la data_ pentru reclamantii B. L. si A. S. . Aceste scadente probeaza suplimentar faptul ca instanta de fond a emis o opinie strict teroretica (gresita, dealtfel), cu privire la termenul in care trebuiau depuse declaratiile de retragere.Insecuritatea rasfranta asupra deciziilor societatii, expusa riscului formularii oricand a unor declaratii de retragere, nu este un considerent de luat in calcul pentru instanta de fond atunci cand lipseste total de eficienta juridica termenul legal reglementat. In plus, scadenta nu poate fi la data formularii declaratiei, ci cu data calcularii drepturilor, asa incat obligarea la plata dobanzii cu data declaratiei de retragere este, si din acest punct de vedere, gresita.
Legat de acelasi motiv de apel, criticam sentinta apelata si cu privire la obligarea pârâtelor, cazute in pretentii, la plata in favoarea reclamantilor intimati a taxei de timbru neachitate de catre acestia. Fiind o cheltuiala neefectuata si, deci, neprobata de catre reclamantii intimati, nu putea fi stabilita in sarcina noastra decat cu incalcarea principiului fundamental al procesului civil care impune instantei obligatia de a cerceta in mod nemijlocit dovezile pe care partile isi sustin cererile. In plus, in speta, o atare cheltuiala nici nu putea fi solicitata de catre reclamantii intimati, ea nefiind efectuata.

Reclamanții-apelanți prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 28 ianuarie 2013 solicită respingereea apelului declarat de pârâtele-apelante, ca nefondat.

Invederează faptul că excepția netimbrării petitului II al cererii de chemare în judecată este nefondată.
Arată că această excepție a fost invocată formal, de circumstanță, în condițiile în care prin dispozitivul sentinței apelate, prima instanță a dispus darea în debit a reclamanților cu sumele reprezentând taxa judiciară de timbru, taxa ce nu a putut fi stabilită la data introducerii acțiunii, ci doar în urma efectuării expertizei prin care s-a stabilit valoarea acțiunilor pretinsă de fiecare dintre reclamanți, așa cum corect a statuat, de altfel, judecătorul fondului. Totodată, prin dispozitivul hotărârii s-a precizat expres că aceasta este executorie în ce privește taxa judiciară de timbru.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar, chiar dacă constată că acțiunea soluționată de către instanța de fond, nu a fost timbrată sau nu a fost suficient timbrată, nu va dispune anularea acesteia, ci va debita taxele datorate pentru a fi urmărite de organele financiare. Netimbrarea sau insuficienta timbrare nefiind un motiv de nelegalitate sau de neteimeinicie a sentintei atacate.
De asemenea, învederează că apelantele-intimate au interpretat greșit dispozițiile art. 20( 5) din Legea nr.146/I997. Prin sintagma cuantumul legal, utilizată în cuprinsul normei menționate, legiuitorul a avut in vedere atât insuficienta timbrare cât și netimbrarea totală a cererii, instituind în sarcina instanței de control judiciar, care constată că în fazele anterioare taxa de timbru a fost achitată numai parțial sau nu a fost achitată nici măcar parțial, îndatorirea de a dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.
A. antele/pârâte consideră că sentința atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât ședințețe de judecată s-au desfășurat cu încălcarea principiului fundamental al procesului civil privind publicitatea dezbaterilor, și pentru că în raport cu obiectul cauzei, caracterul public al dezbaterilor era obligatoriu, iar pe durata a 30 de termene de judecată,
ședințele de judecată s-au desfășurat în cameră de consiliu, sancțiunea nulității sentinței apelate fiind categoric întemeiată, în caz contrar ignorându-se garanția la un proces echitabil.
Interpretarea și aplicarea dispozițiilor normative invocate de apelanții- pârâți nu se poate face decât prin raportare la dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă care condiționează anularea unor acte procedurale îndeplinite cu neobservarea formelor legale, de pricinuirea unei vătămări părții respective, vătămare care nu poate fi înlăturată prin altă modalitate.
În cazul de față faptul că ședințele de dezbateri respectiv încheierile de amânare a judecării pricinii au avut loc în camera de consiliu, iar sentința apelată a fost pronunțată în ședință publică, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 105 alin. 2 teza 1 Cod procedură civilă, care justifică aplicarea sancțiunii nulității respectivei hotărâri judecătorești, așa cum pretind apelanții-pârâți/intimați, acest motiv de apel se impune a fi respins ca nefondat.
Această apărare este invocată cu rea-credință de către pârâtele- apelante, ținând seama de faptul că derularea procedurii de judecată, în cazul dat, s-a făcut pe parcursul a 30 de termene de judecată, iar pârâtele care au fost asistate de același apărător calificat, ales care nu au invocat această așa-zisă neregularitate procedurală cu prilejul primei judecăți.
De asemenea este de subliniat ca prin memoriul de apel se invoca drept cauza de nulitate absoluta desfasurarea dezbaterilor cu incalcarea principiului publicitatii acestora.
Nulitatea absoluta este sanctiunea prevazuta de legiuitor pentru incalcarea unei dispozitii legale imperative cu ocazia incheierii unui act juridic sau a indeplinirii unui act de procedura judiciara, iar nu pentru incalcarea unui principiu ce guverneaza procesul civil.
Este de asemenea de subliniat ca potrivit art. 108 alin.3 C.proc.civ "nulitatea actelor de procedura se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de apune concluzii in fond". Raportat la aceasta dispozitie legala imperativa, invocarea nulitatii actelor de procedura indeplinite de catre prima instanta, poate avea loc numai pana la momentul procedural al inchiderii dezbaterilor asupra fondului. Ulterior acestui moment procedural, o asemenea nulitate nu poate fi invocata nici macar prin concluziile asupra fondului si cu atat mai putin in calea de atac exercitata impotriva sentintei pronuntata de prima instanta.
Este cu totul discutabila natura imperativa a prevederii legale din art. 121 alin.l C.Pr.Civ. potrivit careia sedintele vor fi publice afara de cazul cand legea dispune altfel, in conditiile in care potrivit legii oricare dintre parti are dreptul sa solicite desfasurarea sedintelor de judecata in sedinta secreta atunci cand s-ar considera vatamata in intereselesale legitime prin publicitatea dezbaterilor.
Nici exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor nu este fondata .
Calitatea procesuală activă a reclamanților rezultă cu puterea evidenței din conținutul art. 134 al Legii nr. 31/1990, atât in varianta acestei legi in vigoare la data promovării cererii introductive de instanță cât și in varianta actualizată a acestei legi la momentul judecării litigiului. In ambele variante textul legal consacră dreptul acționari lor " ... care nu au votat in favoarea unei hotărâri a adunării generale ... ", ce are ca obiect divizarea societății, de a se retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate. Așadar, textul legal invocat consacră dreptul
de retragere din societate pentru acționarii aflați in situația prevăzută de text și, totodată instituie in sarcina societații obligația de a cumpăra acțiunile acționarilor care și-au exercitat dreptul de retragere.
Pare șocant să se susțină că titularul unui drept subiectiv este lipsit de calitate procesuală activă in cazul in care se adresează justiției cu solicitarea de a se constata că și-a exercitat acel drept și că societatea debitoare nu și-a indeplinit obligația corelativă a dreptului respectiv soli citând totodată și să dispună pe cale judecătorească indeplinirea acelei obligații de către debitoarea ei. Toți reclamanții aveau la data depunerii declarației de retragere din societate calitatea de acționar ai societății pârâte se U. SA și au formulat declaratii de retragere din societate după cum urmează:
Reclamantii C. I., B. O., P. G., P. A., R. L., B.
D., A. V. au formulat cerere de retragere din societate pe data de 26 aprilie 2007 si a fost inregistrata la aceiasi data sub nr. 1018/P; Reclamanta
O. V. a formulat cerere de retragere din societate pe data de 10 mai 2007 si a fost inregistrata la aceiasi data; Reclamanta B. F. a formulat cerere de retragere din societate pe data de 09 mai 2007 si a fost inregistrata la aceeași data; Reclamanta BERTAN L. a formulat cerere de retragere din societate pe data de 14 mai 2007 si a fost inregistrata la aceeași data;
Reclamantul A. Ș. a formulat cerere de retragere din societate pe data de 14 mai 2007 si a fost inregistrata la aceeași data;
Corect a retinut judecatorul fondului ca "din listele de puse la dosar rezulta ca unii dintre reclamanti au fost prezenti al adunarile actionarilor ulterioare, dar aceste liste nu fac dovada ca acesti reclamanti au si votat in acele sedinte, depunandu-se doar convocatorul, nu si procesul verbal de sedinta care sa dovedeasca vreo implicare a reclamantilor participanti la sedintele AGA ".
De vreme ce reclamantii au votat impotriva adoptarii proiectului concret de divizare a societatii acesti a erau indreptatiti sa se retraga din societate. Sustinerile apelantelor in sensul ca in sedinta AGA din 19 ianuarie 2007 unii dintre reclamantii au fost de acord in principiu cu divizarea societatii sunt lipsite de orice relevanta juridica de vreme ce la acea data nu exista un proiect concret de divizare a societatii. Acel proiect fiind inexistent nici nu putea fi supus dezbaterilor in respectiva adunare generala.
Ceea ce conteaza si prezinta relevanta juridica in cazul dat este votul impotriva dat de catre reclamanti in adunarea generala a actionarilor de la inceputul lunii mai 2007 cand s-a discutat si aprobat divizarea societatii pe baza unui proiect concret de divizare adus la cunostinta actionarilor in timpul dezbaterilor din respectiva adunare generala.
Exceptia tardivitatii depunerii cererilor de retragere de catre reclamantii este nefondata iar respingerea ei ca atare de catre prima instanta a fost pe deplin legala.
Potrivit art. 134 alin. 2 din Legea nr.31/1990, in situația in care hotărâre a adunării generale are ca obiect divizarea societății, acționarii care nu au votat in favoarea acestei hotărâri își pot exercita dreptul de retragere in termen de 30 de zile de la data adoptării hotarârii adunarii generale prin care s-a decis divizarea.
Procedura de divizare, presupune adoptarea a două hotărâri succesive de către adunarea generală a acționarilor și anume: prima hotărâre, prin care doar se inițiază procedura de divizare, respectiv se
aprobă, in principiu, divizarea și se mandatează consiliul de administrație să procedeze la intocmirea proiectului de divizare. Această hotărâre este indiscutabil numai un act premergător, cu caracter preparator, divizării propriu-zise, fără a produce consecințele juridice concrete, specifice operațiunii de divizare.
Cea de-a doua hotărâre a adunării generale, prin care se decide la modul concret divizarea propriu-zisă, pe baza proiectului intocmit in acest sens de către consiliul de administrație in indeplinirea mandatului ce i-a fost dat prin prima hotărâre a adunării generale, constituie -pentru acționarii care nu sunt de acord cu divizarea- raportat la datele concrete menționate in cuprinsul proiectului de divizare elaborat ulterior primei adunări generale, motiv de a solicita retragerea din societate in condițiile art. 134 din Legea nr.31/1990.
Evident, termenul legal de 30 de zile, prevăzut de dispozitia normativă evocată, pentru exercitarea acestui drept, incepe să curgă de la data la care a fost adoptată hotărârea privind divizarea in sine și nu de la data hotărârii premergătoare prin care a fost imputernicită conducerea societătii să intocmească proiectul de divizare.
Retragerea reclamanților din societate este pentru fiecare dintre ei un act unilateral de voință, astfel încât pârâtele nu au nicio posibilitate legală de a-l lipsi de eficiența juridică conferită prin art. 134 din Legea nr.3111990. Reclamanții exercitându-și dreptul de retragere cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 134 din Legea nr.31/1990, pârâtelor le revine obligația corelativă de a le plăti acestora drepturile bănești ce li se cuvin aferente acțiunilor lor.
In cazul dat, hotărâre a AGA premergătoare a fost adoptată de adunarea generală din 19 ianuarie 2007 ( hotărârea nr.l) iar cea de-a doua hotărâre prin care s-a decis, in baza primei hotărâri și respectiva proiectului de divizare, aprobarea divizării simetrice efective a SC U. SA, a fost adoptată la data de 07 mai 2007(hotarârea nr.2). Raportat la această a doua hotărâre trebuie apreciat dacă declarațiile de retragere ale acționarilor reclamanți au fost făcute in termenul legal sau nu. De subliniat că toate aceste declarații ale reclamanților au fost făcute cu respectarea conditiilor prevăzute de lege, in termenul legal de 30 de zile de la data adoptării hotărârii de divizare propriu zisă așa cum rezultă din datele la care au fost înregistrate la societate. Prima instanta a facut o corecta aplicare a principiului prioritatii dreptului comunitar în materia litigioasă.
De asemenea, trebuie relevat ca invocarea de catre paratele apelante a celor doua exceptii ( excepția lipsei calitații procesuale active a reclamanților și a tardivității exercitării de către aceștia a dreptului de retragere din societate) s-a facut cu incalcarea vadita a regulilor de procedura operante in materie. Exceptiile au fost invocate la termenul din 20 septembrie 2012 de catre reprezentata pârâtelor, după închiderea dezbaterilor asupra fondului. Este de observat că cererea introductivă de instanță a fost înregistrată, la data de 31 iulie 2007 și că de atunci și până in prezent au trecut mai mult de cinci ani pe parcursul cărora s-a desfășurat procedura de judecată in acest dosar. La nici unul dintre numeroasele termene de judecată care au fost stabilite in nu s-a solicitat solicitat ca aceste excepții să fie puse in dezbaterea contradictorie a părților .Împrejurarea a fost de natură să creeze convingerea noastră că pârâtele au renunțat implicit la susținerea acestor apărări. Faptul că după închiderea dezbaterilor asupra fondului reprezentanta pârâtelor invocă in concluziile orale respectivele excepții fiind în deplină cunoștință de cauză că ele nu au fost puse in dezbaterea
contradictorie a părților demonstrează, pe de o parte, reaua-credință procesuală a acesteia, iar pe de altă parte, aduce o îngrădire nepermisă a dreptului la apărare al reclamanților.
Prin obligarea paratelor/apelante la plata dobanzii legale aferenta creantei pe care au reclamantii fata de aceasta, prima instanta nu a dat mai mult decat s-a cerut si nici nu a dat ceea ce nu s-a cerut, ci a facut o corecta aplicare a legii.
Potrivit art. 1082 C.Civ "debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru intazierea obligatiei, cu toate ca nu este rea-credinta din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza straina, care nu-i poate fi imputata". Din analiza acestui text legal rezulta ca debitorul are obligatia legala de a repara, prin plata dobanzii legale, daunele interese suferite de creditor ca o consecinta a intarzierii executarii obligatiei sale fata de acesta din urma.
In cazul dat reclamantii, evident au fost prejudiciatii prin refuzul paratelor intimate de a le onora creantele pe care le-au avut fata de ele, creante care s-au nascut pe data depunerii cererilor de retragere din societate.
Timp de 5 ani, mai exact pana la pronuntarea sentintei apelate, paratele/apelante nu au onorat creantele reclamantilor privandu-i pe acesti a de dreptul de a se folosi de sumele respective pentru rezolvarea anumitor oportunitati, iar pe de alta parte în întreg acest interval de timp paratele s- au folosit fara drept de banii reclamantilor beneficiind de avantajele pe care le-au dobandit prin derularea operatiunilor de comert corespunzatoare profilului lor de activitate folosindu-se de acesti bani. Este cert ca daca fiecare reclamant si-ar fi depus intr-un cont bancar cu scadenta la un anumit termen, respectivi bani ar fi obtinut o dobanda de natura sa le mareasca patrimoniu.
Pierzand chiar si aceasta oportunitate reclamantii/intimati au suferit un prejudiciu, pe care paratele apelante au obligatia sa il repare. Însusindu- si profitul realizat prin utilizarea banilor reclamantilor intimati au realizat o imbogatire fara justa cauza ce nu poate fi validata de catre instanta judecatoreasca.
In aceste circumstante obligarea lor la plata dobanzii legale aferenta creantelor reclamantilor intimati constituie o masura pe deplin legala luata de instanta judecatoreasca in conditiile in care luarea acestei masuri s-a facut la cererea insistenta si repetata a reclamantilor intimati. Nu era necesar in acest sens un petit special in cererea introductiva de instanta obligarea debitorului la plata dobanzii fiind o masura deopotriva legala si morala.
Pârâtele-apelante, prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea apelului reclamanților-apelanți ca fiind nefondat și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
1. Primul motiv de nelegalitate invocat consta in inlaturarea metodei activului net corectat dintre metodele de evaluare utilizate de catre expert pentru determinarea pretului actiunilor reclamantilor apelanti.
  Pretul actiunilor stabilit in sarcinapârâtelor reprezinta media a doua metode de evaluare recunoscute de lege la data evaluarii si anume:
  a) metoda activului net contabil si
  b)metoda valorii de reconstituire sau a valorii capitalurilor permanente necesare exploatarii (CPNE).
  Ca urmare, s-a respectat cu mare exactitate dispozitia legala incidenta în alin.4 al art.134 din Legea nr.31/1990 republicata si modificata (pretul platit de societate pentru actiunile celui ce exercita dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezulta din aplicarea a cel putin doua metode de evaluare recunoascute de legislatia in vigoare la data evaluarii. " Pretul a fost legal calculte ca medie a celor doua metode de evaluare recunoscute de lege la data evaluarii. Nelegalitatea pretinsa de catre reclamantii apelanti este, de fapt, o simpla nemultumire pentru inlaturarea dintre metodele utilizate, a celei privind activul net corectat. In opinia reclamantilor apelanti utilizarea metodei activului net corectat este obligatorie, asemenea teza insa, evident, nu beneficiaza de nici un suport legal. Dimpotriva, tocmai pentru ca metoda activului net corectat a condus la rezultate neconcludente, ea a fost inlaturata din seria metodelor de evaluare aplicabile. Lipsa de credibilitate a rezultatelor ei este evidenta chiar pentru nespecialisti, prin simpla lor comparatie cu cele ale altor metode de evaluare. Scopul utilizarii a cel putin doua metode de evaluare este tocmai acela de a verifica prin comparatle veridicitatea pretului obtinut in cazul fiecareia. Or, comparatia dintre pretul rezultat prin metoda activului net corectat si preturile rezultate din celelalte metode pune in evidenta discrepanta puternica dintre aceasta prima metoda si celelalte, ceea ce justifica, finalmente, inlaturarea ei din categoria metodelor de evaluare.
  Nici un argument logic nu poate justifica preferinta pentru o metoda care se abate semnificativ de la concluziile celorlalte dupa cum nu poate motiva nici diferenta dintre rezultatele evaluarii prin aceasta metoda si celelalte. In aceste conditii, a o prefera in detrimentul oricarei alte metode recunoscute de lege inseamna automat a adopta o pozitie subiectiva, in favoarea uneia din parti si, in acelasi timp, inseamna nevoia de a gasi argumente care sa o sustina, in detrimentul celorlalte, si in detrimentul standardelor internationale de evaluare aplicabile, care au inlaturat-o. Un astfel de demers devine argumentul clar al unei atitudini partinice. Or, rolul evaluarii este de a determina pretul corect nu pretul favorabil uneia din parti.
2. Diferentele la care se face referire cuprinsul răspunsului la obiecțiuni rezulta din inlaturarea influentei metodei activului net corectat concluzie clara retinuta si insusita de catre instanta de fond. Tocmai aceste "discrepante" la care metoda ativului net corectat a condus au sustinut necesitatea inlaturarii ei, in general, dintre cele utilizabile in evaluari, prin standardele internationale de evaluare.
3. Reclamantii apelanti nu au învestit instanta cu solutionarea unei cereri avand ca obiect plata de penalitati de intârziere, cum dealtfel nu au investit-o nici cu cererea de acordare a dobanzii legate.Un astfel de petit nu a fost formulat nici prin actiunea initiala si nici printr-o precizare ulterioara, formulata cu respectarea prevederilor art.132 Cod Pr. Civila. Obligatia de plata a pretului actiunilor celor retrasi este de natura contractuala, fiind consecinta aderarii actionarilor la actele constitutive ale societatii, si, respectiv, a denuntarii unilaterale a pactului societar de catre acestia, prin exercitarea dreptului de retragere. Ca urmare, analizand cererea de plata a penalitatilor din aceasta perspectiva, devine fara echivoc faptul ca ea ar trebui sa fie intemeiata pe o clauza penala reglementata in raporturile dintre partile in litigiu. Actul constitutiv al societatii nu cuprinde o asemenea clauza si nici nu exista alte intelegeri in acest sens. Nu sunt, deci, indeplinite dispozitiile art.l066 Cod Civil. Nu exista in plus, nicio alta intelegere privind cumulul dobanzii cu penalitatile.
  In raport cu cele anterior aratate, incidenta dispozitiilor art.998 Cod Civil aplicabile in materia raspunderii juridice delictuale, invocate de catre reclamantii apelanti, este neintemeiata.
  Prin răspunsul la întâmpinare, pârâtele-apelante SC U. SA și SC S. C. SA, critică apărările intimaților reclamanți arătând că
  argumentele prin care aceștia încearcă să înlăture sancțiunea nulității absolute a hotărârii apelate, motivată de nerespectarea dispozițiilor legale imperative privind publicitatea sedințelor de judecată, sunt neîntemeiate, întrucât textele legale care impun regula publicității ședintelor de judecată au, fără excepție, un caracter imperativ, justificat de necesitatea garantării dreptului la un proces echitabil. În acest scop, tranparența administrării justiției este esențială. Doctrina și jurisprudența consacrate în materie au fost unanime în interpretarea în acest mod a dispozițiilor incidente, începând cu art.6 paragr.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 și, continuând cu art.127 din Constitutia Romaniei, legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara republicata cu modificarile si completarile ulterioare si nu in ultimul rand art 121 Cod Pr. Civila.În raport cu motivul de nulitate invocat nu sunt aplicabile prevederile evocate de catre intimantii reclamanti. Textul prevede nulitatea actelor indeplinite cu neobservarea formelor legale" ... "numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor." Nerespectarea caracterului public al sedintelor de judecata nu se circumscrise actelor procedurale indeplinte cu nerespectarea formelor lega le si, ca efect, nu devine necesara dovedirea unei vatamari pentru ca actul sa poata fi anulat. In acest sens problema a fost transata doctrinar si jurisprudential ."Dispozitiile art.105 alin.2.(2) C.proc.civ se aplica in ceea ce priveste conditiile proprii actului de procedura, privitoare la forma si continutul acestuia. Pronuntarea unei hotarari in conditiile nerespectarii dispozitiei legale imperative referitoare la publicitatea sedintei de judecata constituie o neregularitate care priveste conditiile externe ale actului de procedura, caz in care nulitatea nu este conditionata de existenta unei vatamari." (Codul de procedura ~ editie ingrijit si adnotata de G. Boroi si Octavia Spineanu-M., Ed. ALL Beck, Bucuresti, 2005, pag 225)
  Caracterul imperativ al dispozitiilor constitutionale si legale care consacra principiul publicitatii sedintelor de judecata, justifica incidenta dispozitiilor art.108, al.1 Cod Pr. Civila, care permit invocarea nulitatilor de ordine publica in orice stare a pricinii, si nicidecum ale art.l08, al.3 din Cod, cum sustin intimatii reclamanti.
  Este criticata exceptia privind tardivitatea depunerii declaratiilor de retragere de catre o parte dintre reclamantii-intimati cu argumentul ca dreptul de retragere trebuia exercitat dupa data celei de-a doua adunari generale, respectiv, 7 mai 2007 si ca, in raport cu acest termen, toate declaratiile reclamantilor intimati "au fost facute cu respectarea conditiilor prevazute de lege, in termenul legal de 30 de zile de la data adoptarii hotararii de divizare propriu zisa, asa cum rezulta din datele la care au fost inregistrate in societate." Afirmatia este contrazisa prin acelasi script, in care, la primul paragraf de la pagina 4 sunt indicate datele la care cei 11 intimati-reclamanti si-au inregistrat declaratiile de retragere. Cel putin sapte dintre ei si-au inregistrat declaratiile anterior datei celei de-a doua adunari, respectiv la 26 aprilie 2007.
  Sustinerea potrivit careia exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia tardivitatii au fost invocate "cu incalcarea vadita a regulilor de
  procedura operante in materie" respectiv doar la data dezbaterilor asupra fondului, 20 septembrie 2012, deci, la mai bine de cinci ani de la inregistrarea cererii, este, la randul ei, neintemeiata.
  Exceptia tardivitatii precum si a lipsei calitatii procesuale active a intimatilor reclamanti care au votat in favoarea divizarii la adunarea generala din 19 ianuarie 2007 au fost invocate prin intampinarea depusa in termenul legal, si au fost unite cu fondul la termenul de judecata din 4 octombrie 2007.
  Exceptia lipsei calitatii procesuale active a intimatilor reclamanti care au participat la adunari generale ale pârâtelor ulterior exercitarii dreptului de retragere a fost invocata la termenul din 24 februarie 2010.Fiind exceptii peremtorii invocarea lor putea fi facuta in orice stadiu al procesului.
  Motivul de apel al constand in acordarea dobanzii legale de catre instanta de fond desi un atare petit nu a fost formulat este confirmat de catre intimatii reclamanti prin urmatoarea apreciere inserata in intampinarea formulata: "nu era necesar in acest sens un petit special in cererea introductiva de instanta, obligarea debitorului la plata dobanzii fiind o masura deopotriva legala si morala". Evident, aprecierea nu tine seama de principiul disponibilitatii consacrat de art.129 al.6 Cod Pr.Civila.
  Reclamanții- apelanți prin răspunsul la întâmpinare solicită, ca în baza considerentelor mai jos expuse, să se constate ca apararile formulate de catre pârâtele-apelante/intimate sunt nefondate si pe cale de consecință să se dispună inlaturarea lor ca atare.
  Potrivit art. 134 alin 4 din Legea nr. 31/1990, republicata, astfel cum acest text legal a fost modificat prin Legea nr. 441/2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 955 din 28 noiembrie 2006, "prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării ".
  In cazul dat, pretul stabilit de doamna expert, prin raspunsul la obiectii, anume de 562,61 lei/actiune la data de_, pentru SC U. SA, respectiv 555,87 lei/actiune la data de_ nu reprezinta media obtinuta prin aplicarea a doua metode de calcul din cele utilizate de doamna expert.
  Prin raportul de expertiza pe care l-a intocmit doamna expert B. Comelia stabileste valoarea unei actiunii dupa cum urmeaza: prin metoda activului net contabil, pentru SC U. SA, la data de_ se stabileste o valoare de 719,34 lei/actiune, iar la data de_ o valoare de 705,87 lei/actiune, iar pentru SC S. C. SA o valoare de 551,03 lei/actiune;
  Prin metoda activului net corectat, utilizand metoda aditiva, la data de_ se stabiliste o valoare de 2922 lei/actiune pentru SC U. SA, iar utilizand metoda substractiva se stabileste o valoare de 3055,84 lei/actiune la data de_, respectiv 1401,44 Iei/ actiune la data de_ .
  Prin aceeasi metoda a activului net corectat, utilizand metoda aditiva: pentru SC S. C. SA se stabileste o valoare de 1629,12 lei/actiune la data de_, iar utilizand metodata substractiva, pentru aceeasi societate si la aceeasi data se stabileste o valoare de 1615,26 lei/actiune .
  Raportul de expertiza contabil-judiciara privind evaluarea a fost intocmit de doamna expert B. Comelia luand in considerare trei metode de evaluare uzuale la momentul intocmirii lui: Metoda activului net contabil; Metoda activului net corijat; Metoda valorii de reconstituire sau valoarea capitalurilor permanente necesare exploatarii (CPNE). Este de observat ca
  doamna expert face evaluarea raportandu-se la doua momente calendaristice diferite, anume: luna ianuarie 2007 cand actionarii reclamanti si-au declarat intentia de a se retrage din societate pentru cazul in care divizarea societatii, atunci preconizata, ar deveni realitate si luna mai 2007 cand divizarea societatii a fost hotarata la modul concret de catre adunarea generala a actionarilor. In opinia reclamanților, situatia patrimonială din acest al doilea moment trebuie avuta in vedere la stabilirea dreptului de creanta al reclamantilor fata de societate deoarece exercitarea efectiva de catre ei a dreptului de retragere din societatea a fost facuta ca o consecinta a adoptarii hotararii propriu-zise de divizare a societatii, hotarare pe care a luat-o adunarea generala a actionarilor din luna mai 2007.
  Daca s-ar lua in considerare metoda activului net contabil valoarea medie a unei actiuni ar fi de 710 lei. Potrivit metodei activului net corectat valoarea medie ar fi cca. 2100 lei/actiune. Conform metodei valorii de reconstituire sau valoarea capitalurilor permanente necesare exploatarii (CPNE), valoarea medie ar fi de cca. 1200 lei/actiune.
  Daca se respecta dispozitia normativa din art. 134 alin 4 al Legii nr. 3111990, care cere sa se stabileasca valoarea medie corespunzatoare unei actiuni prin luarea in calcul a valorilor obtinute prin doua metode de calcul atunci s-ar obtine urmatoarele rezultate:
  - daca se au in vedere metoda activului net contabil si metoda activului net corectat, valoarea medie a unei actiuni este de cea. 1400 lei.
  - daca se are in vedere metoda activului net contabil si metoda valorii de reconstituire sau valoarea capitalurilor permanente necesare exploatarii, valoarea medie a unei actiuni este de cea 950 lei.
  - în fine, daca se ia in considerare metoda activului net corectat si metoda valorii de reconstituire sau valoarea capitalurilor permanente necesare exploatarii, valoarea medie a unei actiuni este de cca. 1650 lei.
  Raportat la valorile mai sus invederate care au fost stabilite pe baza cifrelor din raportul de expertiza, pare cu atat mai mult de neinteles concluzia doamnei expert din raspunsul la obiectii conform careia valoarea medie a unei actiuni este de 562, respectiv 555 lei. La fel, pare de neinteles aprecierea paratelor potrivit careia doamna expert a stabilit in mod corect valoarea actiunilor ca medie rezultata din utilizarea a doua metode de calcul.
  Sustinerea paratelor intimate potrivit careia diferenta discrepanta intre valoarile stabilite prin raportul de expertiza si cele stabilite prin raspunsul la obiectiuni provine din înlaturarea metodei activului net corectat, este de totala rea-credinta.
  Un calcul aritmetic elementar demonstreaza ca, abstractie facand de valorile obtinute prin metoda activului net corectat, nicio combinatie intre cifrele obtinute prin aplicarea celorlalte metode nu este de natura sa confirme valoarea medie a unei actiuni la nivelul de 555 lei si respectiv 562 lei, pe care o stabileste doamna expert prin raspunsul la obiectii.
  Din analiza coroborata a art. 1082, 1084 si 1085 C.Civ., fara echivoc ca creditorul este indreptatit sa-si recupereze creanta la valoarea ei gata iar nu numai la valoarea ei nominala. Acesta este un principiu de generala aplicare in raporturile civile obligationale indiferent care este sursa lor (contractul sau fapta ilicita pagubitoare).
  Valoarea reala a unei creante este valoarea ei nominala actualizata cu indicele de inflatie si aditionata cu dobanda legala.
  Asa fiind solicitarea reclamantilor apelanti ca paratele intimate sa fie obligate la plata penalitatilor de intarziere s-a facut in sensul stabilirii valorii reale a creantei lor care s-a nascut in luna mai a anului 2007, respectiv la
  momentul retragerii rec1amantilor apelanti din societate si care nu a fost onorata de catre paratele intimate nici dupa cea 7 ani de la data nasteri ei. Or, in acest interval de timp s-a produs pe de-o parte o depreciere considerabila a monedei nationale ca urmare a inflatiei permanente care a avut loc iar pe de alta parte o discrepanta intre valoarea ei reala asa cum aceasta era la nivelul lunii mai 2007 si valoarea ei reala asa cum aceasta este la nivelul lunii martie 2013.
  Pe de alta parte este de subliniat si faptul ca in intreg acest interval de timp paratele intimate s-au folosit de sumele de bani datorate reclamantilor apelanti, contrar vointei acestora, cu titlu gratuit. Aceasta imprejurare a avut o dubla consecinta, anume: reclamanti-apelanti au suferit o pierdere atat ca urmare a punerii lor in imposibilitate de a se folosi in scopuri personale de sumele de bani obiect al creantelor lor, suferind o pierdere prin neincasarea dobanzii legale pe care ar fi obtinut-o prin depunerea respectivelor sume intr-un depozit bancar cu dobanda la termen si totodata suferind o pierdere si ca urmare a inflatiei care a produs o depreciere a valorii nominale a creantei lor.
  Concomitent paratele au realizat o imbogatire fara justa cauza constand in echivalentul dobanzii bancare pe care ar fi fost obligate sa o plateasca daca ar fi contractat un credit cu valoare similara in vederea satisfacerii nevoilor financiare, echivalent valoric cu creantele reclamantilor apelanti.
  1. Deliberând curtea reține cu titlu preliminar următoarele
    :
    1. antele/pârâte
      consideră că sentința atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât ședințele de judecată s-au desfășurat cu încălcarea principiului fundamental al procesului civil privind publicitatea dezbaterilor, și pentru că în raport cu obiectul cauzei, caracterul public al dezbaterilor era obligatoriu, iar pe durata a 30 de termene de judecată, ședințele de judecată s-au desfășurat în cameră de consiliu, sancțiunea nulității sentinței apelate fiind categoric întemeiată, în caz contrar ignorându-se garanția la un proces echitabil.
      Interpretarea și aplicarea dispozițiilor normative invocate de apelanții- pârâți nu se poate face decât prin raportare la dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă care condiționează anularea unor acte procedurale îndeplinite cu neobservarea formelor legale, de pricinuirea unei vătămări părții respective, vătămare care nu poate fi înlăturată prin altă modalitate.
      Deși dezbaterile au avut loc în camera de consiliu, cât timp nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 105 alin. 2 teza 1 Cod procedură civilă, apărarea nu poate fi validată..
      Curtea reține că acest motiv de nelegalitate fost invocat cu nesocotirea principiului evocat de art. 723 C.proc.civ. ținând seama de faptul că derularea procedurii de judecată înaintea primei instanțe s-a făcut pe parcursul a 30 de termene de judecată, fără ca neregularitatea să fi fost opusă.
      Prima instanță a dispus darea în debit a reclamanților cu sumele reprezentând taxa judiciară de timbru
      , taxa ce nu a putut fi stabilită la data introducerii acțiunii, ci doar în urma efectuării expertizei prin care s-a stabilit valoarea acțiunilor pretinsă de fiecare dintre reclamanți, așa cum corect a statuat, de altfel, judecătorul fondului. Totodată, prin dispozitivul hotărârii s-a precizat expres că aceasta este executorie în ce privește taxa
      judiciară de timbru.
      Pe de altă parte, instanța de control judiciar, chiar dacă constată că acțiunea soluționată de către instanța de fond, nu a fost timbrată sau nu a
      fost suficient timbrată, nu va dispune anularea acesteia, ci va debita taxele datorate pentru a fi urmărite de organele financiare netimbrarea sau insuficienta timbrare nefiind un motiv de nelegalitate sau de neteimeinicie a sentintei atacate.
      1. antele-intimate au interpretat greșit dispozițiile art. 20( 5) din Legea nr.146/I997. Prin sintagma cuantumul legal, utilizată în cuprinsul normei menționate, legiuitorul a avut in vedere atât insuficienta timbrare cât și netimbrarea totală a cererii, instituind în sarcina instanței de control judiciar, care constată că în fazele anterioare taxa de timbru a fost achitată numai parțial sau nu a fost achitată nici măcar parțial, îndatorirea de a dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.
  2. În ceea ce privește excepțiile de ordine publică invocate în cauză curtea reține că
    :

Prin hotărârea nr.1 din_ a Adunării Extraordinare a Asociaților

S.C. U. S.A. în prezența unui nr. de 60 de acționari, reprezentând 83,90% din capitalul social s-a aprobat de principiu divizarea societății, consiliul de administrație fiind mandatat să întocmească proiectul de divizare.

Conform procesului verbal încheiat la_ cu ocazia AGEA SC U. SA (fila 78-79, vol I dosar fond), acționarii și-au exprimat acordul de principiu privitor la demararea procedurii de reorganizare în modalitatea divizării, mandatând executivul în vederea întocmirii proiectului de divizare și a raportului prevăzut de art. 2433din Legea nr. 31/1990, votul asupra divizării propriu zise fiind prorogat pentru un moment ulterior întocmirii proiectului de divizare.

Conform mențiunilor inserate în acest document, reorganizarea în modalitatea divizării urma să fie hotărâtă în cadrul unei alte adunări generale a acționarilor.

De altfel, din cuprinsul ordinii de zi stabilite pentru ședința AGEA din_, rezultă clar că obiectul deliberărilor l-a constituit numai aprobarea de principiu a divizării SC U. SA în cadrul căreia reclamanții dețineau titluri de interes.

La data exprimării votului privitor la aprobarea de principiu a divizării

SC U. SA valoarea nominală per acțiune (la momentul divizării) nu era încă stabilită

, urmând ca aceasta să fie individualizată în proiectul de divizare.

Proiectul de divizare a fost întocmit și publicat în Monitorul Oficial al României la_ (f. 17-19, vol.I dosar fond).

La data de_, când s-a propus și s-a aprobat de principiu demararea procedurilor privitoare la divizare, valoarea nominală a unei acțiuni era de 525,34 RON.

Prin proiectul de divizare publicat la_ s-a propus ca după divizare SC U. SA să-și continue existența cu un capital social diminuat cu suma de 4224800 RON prin reducerea valorii nominale a unei acțiuni de la 525,4 RON/acțiune la 125,34 RON/acțiune. Societatea comercială S.

C. SA urma să emită un număr de 10562 acțiuni, cu valoarea nominală de 400 RON/acțiune, reprezentând un capital social de 4.224.800 RON.

Prin Hotărârea nr. 2 din 7 mai 2007 AGEA SC U. SA

a aprobat divizarea simetrică a SC U. SA, conform proiectului de divizare, prin desprinderea unei părți din patrimoniul SC U. SA și transmiterea acestuia către societatea nou înființată, S. C. SA.

După publicarea proiectului de divizare, începând cu data de 26 aprilie 2007 și până la 10 mai 2007, reclamanții au notificat societatea cu privire la retragerea lor, solicitând să fie despăgubiți pentru titlurile de interes pe care le dețin în cadrul entității

În declarația scrisă de retragere, fundamentată pe dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, au relevat că înțeleg să își exercite acest drept, întrucât nu sunt de acord cu divizarea societății în modalitatea propusă prin proiectul de divizare.

Ținând cont de momentul în care reclamanții, în calitatea lor de acționari, au înțeles să exercite dreptul de retragere, pârâtele au susținut că cererile de retragere formulate înainte de 7 mai 2007 sunt premature.

De asemenea, s-a afirmat că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de retragere, întrucât o atare declarație trebuia făcută în termen de 30 de zile de la data Adunării G. e Extraordinare a acționarilor SC U. SA, care a avut loc în_

, când a fost aprobată de principiu demararea procedurilor de reorganizare în modalitatea divizării simetrice.

Întrucât reclamanții C. I., B. O., B. D., B. L., A.

V. și B. F. au votat în favoarea aprobării de principiu a divizării, pârâții au socotit că acești reclamanți au pierdut prin votul astfel exprimat dreptul de a se retrage din societate în temeiul prevederilor art. 134 din Legea nr. 31/1990 și prin urmare nu au calitate procesuală activă

Pentru dezlegarea acestor excepții de ordine publică,

Curtea este chemată să lămurească dacă dreptul de retragere trebuia să fie exercitat în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii AGEA a SC U. SA din_ sau dacă acest termen avea ca moment de plecare data de 7 mai 2007, când a fost aprobată divizarea, conform proiectului de divizare publicat în M.O. la data de_ .

Dispozițiile art. 134 alin 2 din Legea nr. 31/1990 prevăd că dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii Adunării G. e având ca obiect divizarea societății.

Pârâții susțin că dreptul de retragere trebuia să fie exercitat în termen de 30 de zile de la data adoptării Hotărârii AGEA din 19 ianuarie 2007.

Reclamanții afirmă că la acest moment nu dețineau suficiente informații pentru a exprima un vot valabil cu privire la soarta societății.

Curtea reține că fără o informare prealabilă nu poate exista un control eficient.

Dreptul de informare al acționarilor își găsește fundamentul în elementul affectio societatis, ce constituie cauza însăși a contractului de societate, coroborat cu principiul bunei credințe contractuale din care derivă îndatoririle de loialitate și cooperare între asociați, presupunându-se că nu există conlucrare, în vederea atingerii scopului comun, în lipsa unei fidele

informări între asociați, respectiv între administrație și asociați.

Informarea corespunde îndatoririi părților de a facilita executarea contractului de societate, pentru a se asigura echilibrul prestațiilor.

Principiul libertății dreptului de vot semnifică reprimarea oricărei împiedicări ori limitări în exercitarea votului, astfel încât acesta să fie rodul deliberării și exprimării liberului consimțământ al titularului.

Obligația de informare este strâns legată de exprimarea lucidă a consimțământului. Dreptul de vot nu este însă unul discreționar. Privit ca

drept-funcție, el trebuia exercitat conform rațiunii sociale pentru care a fost legalmente acordat. Votul este izvorul voinței societății.

Acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și celorlalți acționari.

Ținând cont de toate aceste principii, fie că votul este privit ca un veritabil drept subiectiv ori că este considerat drept o prerogativă, Curtea reține că la 19 ianuarie 2007 nu existau suficiente informații pe baza cărora reclamanții să poată exprima lucid un vot conform, în acord cu exigențele bunei credințe și în concordanță cu interesul societății

. Exprimarea unui vot negativ cu privire la demararea de principiu a procedurii de divizare la_ putea fi calificată drept un vot discreționar, întrucât o reorganizare în absența unor date concrete care să-i precizeze condițiile nu putea fi respinsă de plano. Precizarea condițiilor divizării prin proiectul de fuziune a fost așteptată în mod legitim de reclamanți și era fără îndoială extrem de necesară pentru ca exercitarea votului privind reorganizarea să fie conformă cu rațiunile sociale ale acestuia.

În interpretarea dată art. 134 alin 2 din Legea nr. 31/1990, pârâții au recurs la argumentul ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus. Altfel spus, întrucât textul nu distinge, trebuie avut în vedere momentul la care acționarii aprobă de principiu demararea procedurilor de divizare și nu momentul la care divizarea este hotărâtă în baza proiectului de divizare.

Mai multe sunt rațiunile pentru care această regulă de interpretare nu poate dobândi valențe în speță.

Primul argument este acela că lămurirea înțelesului acestei norme trebuie realizată ținându-se cont de legăturile sale cu alte norme juridice din același act normativ și din alte acte normative cu care Legea nr. 31/990 se completează.

Având în vedere regulile interpretării sistematice, prevederile art. 134 alin 2 din Legea nr. 31/1990 trebuie citite în corelație cu dispozițiile art. 241,_ din Legea nr. 31/1990.

Din analiza acestor prevederi rezultă că hotărârea asupra divizării trebuie să fie precedată de întocmirea unui proiect de fuziune precum și a unui raport întocmit în acord cu dispozițiile art. 2433 din Legea nr. 31/1990.

Raportul amintit trebuie să precizeze dacă rata de schimb a acțiunilor este corectă și rezonabilă și să indice metodele folosite pentru determinarea ratei de schimb propuse. Toate aceste informații au menirea de a asigura exercitarea dreptului de vot cu respectarea principiului libertății.

În consecință

, data adoptării hotărârii de divizare nu poate fi socotită ca fiind data aprobării de principiu a divizării

, ci numai data la care acționarii și-au exprimat voința privitoare la reorganizare, ulterior parcurgerii etapelor evocate de art. 241-245 din Legea nr. 31/1990 și anume, întocmirea proiectului de divizare, a raportului privitor la rata de schimb, care include criteriul de repartizare a acțiunilor.

Pârâții au încercat să acrediteze ideea că opoziția cu privire la divizare trebuia adusă la cunoștința entității înainte de întocmirea proiectului

, pentru a fi inclusă și avută în vedere la repartizarea elementelor patrimoniale.

Această interpretare nu are fundament în norma legală

, întrucât acțiunile "cedate"; de acționarii care se retrag în temeiul prev. art. 134 din

Legea nr. 31/1990 se dobândesc de entitate, devenind în această ipoteză aplicabile dispozițiile art. 1031 și art. 104 alin 2 din Legea nr. 131/1990.

Chiar dacă soluția avută în vedere de Curte nu ar fi aplicabilă, mai există remediul acțiunii în nulitatea divizării, remediu prevăzut de art. 251 din Legea nr. 31/1990.

Cu alte cuvinte, dacă exercitarea dreptului de retragere după întocmirea proiectului de divizare ar presupune o modificare substanțială a activelor și pasivelor, modificare despre care acționarii decidenți nu ar fi informați( și care ar fi putut influența procesul decizonal /modul de formare a voinței sociale), divizarea ar putea fi atacată cu acțiune în nulitate, procedura de anulare fiind reglementată de norma anterior citată.

Un al doilea argument, derivă tot din interpretarea sistematică a prevederilor art. 134, care trebuie văzut de această dată, în corelație cu dispozițiile art. 970 C.civ.

Noțiunea de interes social exprimă caracterul contractual al societății. Potrivit legii, exercițiul abuziv al dreptului de vot reprezintă o violare a pactului social, respectiv o încălcare a dispozițiilor imperative ale dreptului comun al obligațiilor contractuale, care, în art. 970 C.civ. instituie principiul exercitării cu bună credință a drepturilor și obligațiilor contractuale.

Or, exercitarea dreptului de vot cu bună credință este condiționată de o informare completă cu privire la condițiile divizării.

Un vot negativ cu privire la inițierea unei proceduri de reorganizare în absența unor date concrete referitoare la divizare putea fi calificat drept abuziv, întrucât condițiile existenței vreunei "vătămări"; nu erau întrunite la_ .

În consecință, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților care au votat în favoarea fuziunii la_ a fost în mod corect respinsă de prima instanță

Adunarea din_ nu a avut ca obiect aprobarea divizării, ci a vizat aprobarea de principiu a divizării simetrice.

La acel moment acționarii nu dețineau informații precise cu privire la condițiile divizării, condițiile alocării de acțiuni, rata de schimb, repartizarea exactă a activelor și pasivelor, repartizarea către acționarii societății divizate de acțiuni la societatea beneficiară și criteriul în baza căruia se face repartizarea.

Prin urmare, cei care au votat în favoarea fuziunii la_ nu au pierdut prin votul astfel exprimat dreptul de a se retrage din societate în baza prevederilor art. 134.

Deoarece termenul de 30 de zile reglementat de art. 134 nu trebuie socotit în raport de data primei adunări (_ ), apărarea privitoare la tardivitatea formulării cererilor de retragere nu poate fi validată.

Reclamanții au ieșit din pasivitate imediat ce au luat cunoștință de condițiile divizării (după publicarea proiectului de fuziune la _

), când pe baza informațiilor furnizate de acest document au apreciat că reorganizarea entității în această manieră nu corespunde interesului social.

Faptul că au notificat entitatea cu privire la intenția de retragere înainte de aprobarea efectivă a divizării în AGEA nu justifică calificarea acestui demers ca fiind prematur. Menținerea deciziei privitoare la retragere și după adoptarea hotărârii de divizare în AGEA din 7 mai 2007 înlătură orice speculație cu privire la caracterul prematur al acestui demers.

Pe baza elementelor furnizate de proiectul de fuziune un acționar poate decide dacă reorganizarea răspunde sau nu așteptărilor sale.

În consecință, cererea de retragere se poate face și înainte de data adoptării hotărârii de divizare, cât timp dreptul nu se exercită discreționar. Chiar dacă o atare teză nu ar fi primită, menținerea deciziei de retragere, în intervalul cuprins între data publicării proiectului de reorganizare și momentul ulterior aprobării divizării, suplinește această

neregularitate .

Faptul că reclamanții au participat la adunările generale ulterioare nu are relevanță. Câtă vreme situația juridică a titlurilor deținute de aceștia nu fusese încă reglementată, în acord cu principiul universalității dreptului de vot, toate prerogativele politice care aveau aptitudinea de a stabili soarta societății puteau fi exercitate de reclamanți .

IV.În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios, Curtea reține următoarele

Dreptul de dispoziție juridică asupra titlurilor derivă din principiul de drept societar potrivit căruia nimeni nu poate rămâne prizonier al propriilor sale titluri.

Cesiunea forțată a titlurilor în condițiile reglementate de art. 134 a fost

instituită pentru a proteja acționarii care doresc să-și retragă investiția în societate și să-și recupereze valorile pe care le-au adus ca aport la capitalul social și marca dorită plus valoare față de miza riscată prin vărsarea aportului, în condițiile în care entitatea la care deține părțile de interes se reorganizează într-o manieră considerată neconformă de către deținătorul titlului.

Aceasta este și ipoteza din speța dedusă judecății.

Curtea reține că reclamanții au exercitat dreptul de retragere reglementat de art. 134 în condițiile și termenele prevăzute de această normă legală.

În consecință, ei sunt îndreptățiți să fie plătiți de societate potrivit prevederilor art. 134 alin 4 din Legea nr. 31/1990.

În forma în vigoare la data exercitării dreptului de retragere, dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 prevedeau că prețul pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat, independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării.

Pentru stabilirea valorii unei acțiuni SC U. SA, în expertiza dispusă în cauză, s-au utilizat trei metode: metoda activului net contabil, metoda activului net corijat și metoda valorii de reconstituire sau valoarea capitalurilor permanente necesare exploatării.

Reclamanții susțin că metoda activului net corijat a fost în mod nelegal îndepărtată de prima instanță, întrucât această metodă era recunoscută de legislația în vigoare la data exercitării dreptului de retragere

Pârâții susțin că această metodă a fost în mod corect îndepărtată, întrucât nu mai era o metodă de evaluare utilizabilă la data întocmirii raportului de evaluare, dar și pentru considerentul că această metodă de evaluare este în măsură să conducă al rezultate neconcludente, dată fiind discrepanța puternică dintre această metodă și celelalte metode de evaluare utilizate

Prin urmare, pârâții susțin că prețul a fost legal calculat, ca medie a celor două metode de evaluare (metoda activului net contabil și metoda valorii de reconstituire sau valoarea capitalurilor permanente necesare exploatării - CPNE).

În interpretarea art. 134 alin 4 din Legea nr. 31/1990 Curtea apreciază că sintagma "metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării"; trebuie interpretată în sensul în care data evaluării este asimilată momentului la care a fost exercitat dreptul de retragere și nu momentului la care se săvârșește operațiunea materială în legătură cu evaluarea titlului.

În termeni juridici, asociatul retras are dreptul la o valoare care să țină seama de puterea politică acordată de titlurile pe care le deține, de beneficiile nedistribuite, de capacitatea de remunerare a randamentului întreprinderii.

Astfel, asociatul retras are dreptul la o sumă de bani care reprezintă contravaloarea acțiunilor sale.

Este firesc ca valoarea drepturilor celui retras să se calculeze în raport cu valoarea și situațiile financiare ale societății existente la momentul exercitării dreptului de retragere

În consecință, metodele de evaluare aplicabile pentru stabilirea valorii medii a unei acțiuni trebuie să fie cele recunoscute de legislația în vigoare la data exercitării dreptului de retragere.

Soluția este una naturală, de altfel, ea a fost împărtășită de entitate atunci când a fost întocmit proiectul de divizare. În legătură cu această chestiune este relevant faptul că proiectul de divizare s-a raportat la situațiile financiare recente, în speță, situațiile financiare actualizate până la

31 ianuarie 2007. astfel, este firesc ca, dacă ne raportăm la situațiile financiare cele mai apropiate de data la care s-a exercitat dreptul de retragere, să avem în vedere și metodele de evaluare aplicabile în acest

interval de timp. Așa fiind, este nerelevantă împrejurarea că metoda activului net corijat nu mai este utilizată în prezent.

Metoda activului net corectat

reprezintă valoarea intrinsecă a societății pornind de la bilanțul contabil. Această metodă urmărește estimarea valorii actualizate a capitalului propriu obținută prin deducerea valorii actualizate a datoriilor din valoarea actualizată a activelor bilanțiere.

Activul net corectat

poate fi calculat prin două metode: metoda substractivă și metoda aditivă.

Metoda substractivă constă în deducerea din totalul activului din bilanțul economic a tuturor datoriilor actualizate, iar metoda aditivă constă în corectarea capitalurilor proprii din bilanțul contabil cu influențele din reevaluarea elementelor patrimoniale de activ.

Pentru a stabili prețul unei acțiuni la data exercitării dreptului de retragere, Curtea s-a oprit la metoda activului net contabil și metoda activului net corectat, calculată în modalitatea substractivă

. S-a apreciat că activul net contabil trebuie stabilit în raport de data de_

, acesta fiind momentul cel mai apropiat de data la care divizarea a fost aprobată(_ ).

Același a fost momentul ales și pentru determinarea valorii obținute prin metoda activului net corijat în modalitatea substractivă. Soluția s-a bazat pe aceea că contravaloarea acțiunilor pe care le posedă asociații ce se retrag trebuie să reflecte valoarea reală a acțiunilor la

momentul retragerii.

Retragerea prevăzută de art. 134 din Legea nr. 31/1990 devine un veritabil drept care se poate exercita printr-o simplă declarație unilaterală a solicitantului dacă devine incident unul dintre motivele limitative de retragere reglementate de această normă. Astfel, achitarea contravalorii acțiunilor trebuie să se circumscrie condițiilor definite de art. 134 alin 4 din Legea nr. 31/1990.

Abordarea evaluării ca medie a celor două valori a permis Curții să conchidă că reclamanții sunt îndreptățiți să fie despăgubiți pentru acțiunile deținute la valoarea de 1053,65/acțiune (obținută ca medie între valoarea de 705,87 lei/acțiune calculată la 7 mai 2007 prin metoda activului net contabil și valoarea de 1401,44 lei/acțiune calculată prin metoda activului net corectat în modalitatea substractivă la aceeași dată - 7 mai 2007). Curtea a avut în vedere doar valoarea unei acțiuni a SC U. SA, societate la care reclamanții dețineau titlurile în discuție, considerând

nerelevantă orice raportare la valoarea acțiunilor SC S. C.

SA.

O raportare la elementele patrimoniale transferate societății nou înființate ca urmare a divizării societății mamă ar fi fost în măsură de denatureze rezultatul evaluării și să conducă la o dublă reparație pentru aceea că evaluarea economică a întreprinderii divizate a vizat toate elementele patrimoniale deținute de aceasta înainte de reorganizare (_ /_ ).

Or,prin luarea în considerare a valorii economice a întreprinderii divizate anterior reorganizării (_ /_ ), o evaluare a titlurilor deținute de reclamanți în societatea nou înființată, care a preluat o parte din activele deja incluse în prima evaluare, nu numai că nu era necesară, dar ar fi fost și sursa unei despăgubiri injuste.

Relevanța metodei activului net corijat a fost subliniată și de expertul consultant desemnat de pârâte, care în fundamentarea opiniei sale a subliniat că metoda prezintă relevanță și constituie un mijloc de control pentru evaluatori și investitori.

Instanța a considerat că metoda substractivă prezintă o mai mare semnificație întrucât ea ia în calcul valoarea actualizată a datoriilor care trebuie deduse din totalul activului evidențiat în bilanțul economic. Or, o actualizare a pasivului la momentul evaluării permite o reflectare mai fidelă a valorii economice a întreprinderii.

Întrucât părțile nu au solicitat abordarea prin metoda valorii de reconstituire prin raportare la unitatea de referință 7 mai 2007, această metodă nu a putut fi luată în considerare pentru stabilirea valorii medii a unei acțiuni a SC U. SA .În privința celorlalte două metode unitatea de referință avută în vedere a fost data de_ (_ )

Curtea a considerat că pentru a fi relevantă media aritmetică trebuia să ia în considerare valoarea per acțiune calculată în funcție de fiecare dintre metodele de abordare, la același moment.

Or, abordarea prin metoda valorii de reconstituire s-a făcut doar prin raportare la data de_ .

Instanța a înțeles să stabilească valoarea unei acțiuni în funcție de momentul cel mai apropiat aprobării divizării

, întrucât din analiza raportului de expertiză rezultă că la data de_ (f. 1234, vol V) activul net contabil era mai mic decât cel evidențiat în bilanțul aprobat la _

. Aceeași este concluzia și în ceea ce privește valoarea obținută prin metoda activului net corijat, care la_ era de 14.801.958 lei, corespunzând unui preț de 1401,44 lei/acțiune.

Evaluarea titlurilor deținute de reclamanți, ca medie aritmetică a valorilor obținute prin metode care țin cont de situația patrimonială a societății la momente diferite, ar fi condus la o denaturare a rezultatului atâta vreme cât situația patrimonială a întreprinderii a înregistrat schimbări în acest interval de timp.

Pentru a preîntâmpina procesul de devalorizare a capitalului și pentru menținerea echilibrului economic între debitor și creditor se impunea ca reclamanții să fie despăgubiți în sensul actualizării acestei creanțe în raport cu inflația pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.

Actualizarea prin efectul indexării compensează deprecierea monetară între momentul în care creanța a fost evaluată și ziua plății. Indexarea este procedeul de reevaluare a cuantumului sumei care constituie obiectul obligației pecuniare în raport de variația unui indice de referință, pentru acoperirea deprecierii valorii monedei, în vederea menținerii în timp a valorii reale a obligațiilor.

Indexarea servește înainte de toate asigurării perenității valorii economice a unei creanțe, altfel spus, garantează puterea sa de cumpărare, sustrăgând-o de la fluctuațiile pe care le suferă banii.

Este adevărat, reclamanții nu au solicitat daune interese moratorii, dar prin cererea introductivă au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor patrimoniale cuvenite ca urmare a retragerii din societate, conform valorii ce rezultă din expertiză. Prin înscrisul atașat la filele 1060 vol.V dosar fond și 1265, reclamanții au solicitat expertului să actualizeze valoarea acțiunilor la nivelul datei de 7 mai 2007 cu indicele de inflație la zi.

Indexarea urmărește menținerea valorii creanței, prin urmare, reclamanții au precizat câtimea obiectului cererii în cursul procesului. În condițiile reglementate de art. 132 C.pr.civ., această cerere putea fi primită oricând în cursul judecății. Indexarea asigură conservarea valorii creanței. Ea vizează în principal obligațiile susceptibile de a fi afectate de deprecierea monetară, adică acele obligații a căror executare este îndepărtată de nașterea lor. Realismul exclude identitatea monetară de îndată ce valoarea reală a unității monetare a suferit alterări de fapt sau de drept. În acest mod indexarea tinde să integreze valoarea în interiorul obligației pecuniare. Reactualizarea prețului servește la restabilirea echilibrului contractual prin estimarea valorii prestațiilor datorate la data plății efective .

Ținând cont de principiul disponibilității, reținând că reclamanții nu au învestit Tribunalul cu o cerere de acordare a dobânzilor comerciale moratorii, acestea nu puteau fi acordate de prima instanță .

Așa fiind, în baza art. 296 C.proc.civ instanța va admite apelurile declarate de reclamanții C. I., B. O., P. G., P. A., R. L. ,

B. D., A. V., B. F., O. V., B. L., A. Ș. și

de pârâtele SC U. SA, SC S. C. SA împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ pe care o va schimba, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamanților și va obligă pârâtele în solidar la plata către reclamanți a contravalorii drepturilor sociale deținute în SC U. SA anterior exercitării dreptului de retragere, după cum urmează:

C. I. pentru 255 de acțiuni, B. O. pentru 145 de acțiuni, P. G. pentru 121 de acțiuni, P. A. pentru 166 acțiuni, R. L. pentru 67 de acțiuni B. D. pentru 86 de acțiuni, A. V. pentru 10 acțiuni, B.

L. pentru 40 de acțiuni, B. F. pentru 45 de acțiuni, O. V. pentru 23 de acțiuni, A. S. pentru 26 de acțiuni, la valoarea de 1053,65/acțiune, sume actualizate cu indicele de inflație de la data

introducerii acțiunii și până la achitarea lor. Dispoziția privitoare la obligarea în solidar a celor două entități se fundamentează pe incidența în cauză a prevederilor art. 241¹alin.2 din Legea nr.31/1990, dat fiind că acest element de pasiv nu a fost repartizat în proiectul de divizare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța va respinge cererea privind obligarea pârâților în solidar la plata dobânzilor comerciale moratorii.

Totodată curtea va respinge cererea privind obligarea pârâților la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru datorată de reclamanți pentru fond, cu privire la care s-a dispus darea în debit întrucât numai cheltuielile făcute în mod real în cursul judecății puteau fi imputate celui care a căzut în pretenții.

În baza art. 277 C.proc.civ va dispune compensarea cheltuielilor de judecată în apel.

În temeiul art.20 alin. 5 din Legea 146/1997 se va dispune darea în debit a reclamanților cu sumele reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru datorată pentru judecata în fond după cum urmează: C. I. 4194,02 lei, B. O. - 3044 lei, P. G. - 2810,77 lei, P. A. -

3254,72 lei, R. L. - 1881,71 lei, B. D. - 2376,08 lei, A. V. -

877,31 lei, BF - 1568,73 lei, O. V. - 1352,02 lei, B. L. - 1511,53 lei, A. S. - 1560,73 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de reclamanții C. I., B. O., P. G.

, P. A., R. L., B. D., A. V., B. F., O. V., B.

L., A. Ș. și de pârâtele SC U. SA, SC S. C. SA împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ pe care o schimbă, în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților și obligă pârâtele în solidar la plata către reclamanți a contravalorii drepturilor sociale deținute în SC U. SA anterior exercitării dreptului de retragere, după cum urmează:

L. pentru 40 de acțiuni, B. F. pentru 45 de acțiuni, O. V. pentru 23 de acțiuni, A. S. pentru 26 de acțiuni, la valoarea de 1053,65/acțiune, sume actualizate cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii și până la achitarea lor.

Respinge cererea privind obligarea pârâților în solidar la plata dobânzii.

Respinge cererea privind obligarea pârâților la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru datorată de reclamanți pentru fond, cu privire la care s-a dispus darea în debit.

Menține restul dispozițiilor.

Dispune darea în debit a reclamanților cu sumele reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru datorată pentru judecata în fond după

cum urmează: C. I. 4194,02 lei, B. O. - 3044 lei, P. G. - 2810,77 lei, P. A. - 3254,72 lei, R. L. - 1881,71 lei, B. D. -

2376,08 lei, A. V. - 877,31 lei, BF - 1568,73 lei, O. V. - 1352,02 lei, B. L. - 1511,53 lei, A. S. - 1560,73 lei.

Dispune compensarea cheltuielilor de judecată în apel. Pronunțată în ședința publică din 22 martie 2013.

PREȘEDINTE			JUDECĂTOR		GREFIER
M. B.	S.	AL H.	A.	B.

red.S.Al H./A.C.

15 ex. - _

jud.fond.M. K.

← Decizia civilă nr. 146/2013. Restabilirea echilibrului...		Decizia civilă nr. 9819/2013. Retragere asociat →

Decizia civilă nr. 49/2013. Retragere asociat

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 49/2013. Retragere asociat