Decizia civilă nr. 70/2013. Retragere asociat
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 70/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâții B. P. S. și D. V.
G., împotriva sentinței civile nr. 300/_, pronunțată în dosarul nr. _
* al T. ui maramureș, în contradictoriu cu reclamantul A. V. și intimații SC P. & T. S. PRIN LICHIDATOR J. C. S. Z., SC P. & T. S. ,
având ca obiect retragere asociat LEGEA NR. 31/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanți, avocat H. L., cu delegație la dosar și reprezentantul reclamantului intimat A.
V., avocat Hojda Ion, cu delegație la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul nu este timbrat, iar la dosar s-a depus întâmpinare, de către reclamantul intimat.
Reprezentantul apelanților depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, precum și o serie de scripte, precizând că i-a fost comunicată întâmpinarea extraprocesual.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul respingerii cererii - în principal - ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Arată că modificarea actului constitutiv nu poate fi efectuată decât de către asociați, iar în ceea ce privește susținerea conform căreia dispoziția nu se aplică societăților cu răspundere limitată, ci doar celor pe acțiuni, arată că la momentul introducerii acțiunii, aceste modificări nu confirmă decât faptul că pentru modificarea actului constitutiv este nevoie de convocarea adunării generale. Apreciază că aceste dispoziții legale trebuiesc interpretate în spiritul legii.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea deplasării la instanță.
Arată că art. 1372a intervenit pe parcurs, iar la acel moment era în vigoare art. 72. Cele două dispoziții legale se referă la societățile pe acțiuni și nu la cele cu răspundere limitată. Administratorul statutar poate renunța la mandat, singura condiție fiind aceea de a notifica pe ceilalți asociați.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 300/_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș s-a admis acțiunea promovată de reclamantul A. V. în contradictoriu pârâții: B. P. S. ; D. V. G. și SC P. & T. S. prin
lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență S. Z. și în consecință:
S-a constatat că reclamantul A. V. a renunțat la mandatul de administrator al SC P. & T. S. .
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților SC P. & T. S. din data de_ (fila 27) s-a dispus eliberarea începând cu data_ din funcția de administrator a pârâtului D. V. G. și numirea în această funcție începând cu data de_ a reclamantului A. V. .
La data de_ asociații B. P. S. și D. V. G. încheie actul adițional referitor la cele două modificări, respectiv revocarea din funcția de administrator a pârâtului D. V. G. și numirea în funcția de administrator a reclamantului A. V. în baza Încheierii nr. 94/_ (fila 29), pronunțată în Dosarul nr. 26996/_, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș dispune înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor cuprinse în actul adițional nr. 2861 din_ .
La data de_, între asociații D. V. G. și B. P. S. și reclamant s-a încheiat Convenția, având ca obiect predarea administrării societății, începând cu data de_ .
Potrivit susținerilor reclamantului această predare nu a mai avut loc, în fapt, niciodată.
La data de_, la 4 zile de la data încheierii actului adițional nr. 2861/_ și a convenției de preluare a administrării, reclamantul a întocmit o adresă asociaților D. V. G. și B. P. S. prin care a făcut cunoscut acestora că renunță la funcția de administrator, motivat de nepredarea activelor societății.
La_, se emite o nouă scrisoare către cei doi asociați, prin care reclamantul le solicită să ia act de demisia acestuia din funcția de administrator, scrisoare comunicată asociatului D. V., asociatului B. P. S. și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Demersul de comunicare cu asociații societății a faptului că reclamantul a renunțat la mandatul de administrator este reluat prin avocat A. Supuran, notificarea fiind comunicată cu asociații D. V. G. și B. P. S., de asemenea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.
În cazul în care administratorul nu este asociat, ca și în cazul de față, între societatea cu răspundere limitată și acesta intervine un raport juridic de muncă. În baza dreptului de reprezentare, administratorul va fi supus și regulilor privind contractul de mandat. Administratorul este obligat să depună o garanție pentru buna sa gestionare și în scopul, eventual, de a despăgubi societatea pentru pagubele provocate de activitatea sa.
În privința încetării funcției de administrator, legea distinge revocarea acestuia și renunțarea la atribuțiile încredințate, decesul și intervenirea
incapacității administratorului. Legea nr. 31/1990 nu prevede nici o dispoziție specială referitoare la demisia administratorului. El poate renunța liber la funcția sa de mandatar, conform regimului juridic al mandatarului de drept comun. În
practică, în interesul societății, actul constitutiv ar trebui să stabilească în mod obișnuit modalitățile de demisie, precizând de exemplu un termen de preaviz. Această notificare are ca scop de a permite asociaților să procedeze la înlocuirea administratorului în cel mai scurt timp.
Demisia constituie un caz de încetare a calității de administrator prin denunțarea unilaterală a mandatului acordat acestuia, situație în care fostul administrator poate fi obligat doar la plata unor eventuale daune pentru prejudiciul cauzat.
Raportat la cele expuse anterior apreciază că renunțarea administratorului care nu deține și calitatea de asociat, sau demisia acestuia poate interveni oricând și independent de vreo culpă contractuală a administratorului, aceasta și raportat la dispozițiile art. 1556 din Codul civil din 1864, text de lege potrivit căruia mandatarul poate renunța la mandat, notificând mandatarului renunțarea sa.
Pentru considerentele sus menționate acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții B. P. S. și D.
G.
solicitând instanței de apel ca în conformitate cu prevederile art. 296 din codul de procedură civilă să dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii reclamantului-intimat A. V. în principal ca inadmisibilă iar în subsidiar ca nefondată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat următoarele:
Hotărârea atacată este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii 31/1990 privind societățile comerciale.
Reclamantul nu a convocat adunarea generală a asociaților S.C. P. & TEHN1CS S.R.L. pentru ca în condiții statutare să se constate demisia reclamantului din funcția de administrator, încălcând astfel dispozițiile art. 195 din L. nr. 31/1990.
Potrivit prevederilor art. 1372.alin. 4 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale "cand este un singur administrator si acesta vrea sa renunțe la mandat, el va trebui sa convoace adunarea generala ordinara ".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. 1 lit. b adunarea generală a asociaților are obligația desemnării, revocării sau demiterii administratorilor.
Acțiunea era inadmisibilă în lipsa unei hotărâri a adunării generale a asociaților care să aprobe revocarea reclamantului din funcția de administrator, sa dea descărcare de gestiune acestuia și să numească un alt administrator.
Neprocedând în acest fel, instanța de fond nu numai că s-a substituit adunării generale a asociaților, dar a lăsat S.C. P. & T. S.R.L. fără administrator, situație de neconceput în lumina dispozițiilor Legii 31/1990.
Mai mult, reclamantul a formulat o acțiune în constatare iar din dispozitivul hotărârii atacate rezultă că s-a admis acțiunea în constatare formulată cu toate că în opinia apelantei, o astfel de acțiune este inadmisibilă ea nefiind prevăzută de dispozițiile Legii 31/1990.
Nu contestă faptul că activitatea de administrare a unei societăți comerciale este supusă regulilor contractului de mandat reglementat de Codul civil, dar acest mandat este unul special care urmează regulile instituite de Legea specială 31/1990, astfel că renunțarea la mandat nu poate fi făcută printr-o simplă notificare fiind necesară convocarea adunării generale pentru a lua act de încetarea administratorului la mandat.
Mai mult, potrivit principiului simetriei actelor juridice dacă numirea se realizează numai prin adunare generală și demisia sau renunțarea nu poate fi făcută decât tot în cadrul adunării generale.
Cererea reclamantului este nefondată.
Nu sunt reale susținerile reclamantului cum că nu ar fi cunoscut situația patrimonială a societății deoarece, conform convenției încheiate la data de_, între administratorul anterior - apelantul D. G. și reclamantul-intimat A.
, acesta din urmă avea cunoștință de datoriile societății pe care le-a acceptat. Pe de altă parte reclamantul-intimat A. V. a administrat în fapt S.C. P.
& T. S.R.L. cu mai multe luni înainte de a prelua și scriptic administrarea societății astfel că nu poate susține că nu cunoștea situația acesteia.
Raportat la cele descrise mai sus, solicită să se admită apelul astfel cum a fost formulat.
Reclamantul intimat A. V. a formulat întâmpinare
prin intermediul căreia a solicitat respingerea apelului și păstrarea în tot a hotărârii atacate (filele 14-17).
Examinând apelul declarat în cauză, pin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Două sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de prima instanță, antamate prin cererea de apel, respectiv inadmisibilitatea cererii reclamantului, în condițiile nerespectării dispozițiilor art. 137 ind. 2 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, respectiv în lipsa unei hotărâri a adunării generale a asociaților care să aprobe revocarea reclamantului din funcția de administrator, precum și caracterul nefundat al cererii de chemare în judecată, în condițiile în care acesta avea cunoștință despre datoriile societății, pe care le-a și acceptat.
Prin urmare, problema de drept care trebuie lămurită în speță constă în stabilirea cadrului legal în care o persoană poate renunța la calitatea de administrator pe care aceasta a deținut-o în cadrul unei societăți cu răspundere limitată, așa cum este în speța de față.
În acest sens, preliminar, Curtea constată că dispozițiile legale invocate în cuprinsul motivelor de apel, respectiv cele ale art. 137 ind. 2 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, nu sunt incidente în prezentul litigiu.
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generală ordinară a acționarilor.
În primul rând, Curtea constată că aceste dispoziții au fost introduse în Legea nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/_, nefiind în vigoare la momentul declanșării litigiului, respectiv la data de_, când reclamantul a înțeles să renunțe la calitatea de administrator.
Pe cale de consecință, Curtea nu poate reține incidența acestor dispoziții legale ca temei al admiterii apelului formulat de către pârâți.
Pe de altă parte, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. art. 192 din Legea nr. 31/1990, (1) Societatea (cu răspundere limitată) este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală.
Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților, mandatul de administrator în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici sa facă același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea revocării și răspunderii pentru daune.
Dispozițiile art. 75, 76, 77 alin. (1) și 79 se aplica și societăților cu răspundere limitată.
Prin urmare, aplicabile în speță sunt aceste dispoziții legale, care nu reglementează ipoteza în care un administrator într-o societate cu răspundere limitată vrea să renunțe la mandat, situație în care devin incidente dispozițiile cu caracter general de la art. 72, din același act normativ, potrivit cărora obligațiile
și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat.
Or, conform regulilor de drept comun de la mandat, mandatarul poate renunța liber la mandatul ce i-a fost încredințat, nefiind necesară în acest sens îndeplinirea vreunei alte formalități.
În consecință, din această perspectivă sentința apelată este legală și temeinică.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel invocat, respectiv cunoașterea/necunoașterea, de către fostul administrator, a datoriilor societății, Curtea constată că acesta nu are nici o relevanță, în condițiile în care, așa cum a reținut mai sus, mandatarul poate renunța oricând la mandatul ce i-a fost încredințat, fără a fi necesară invocarea vreunui motiv în acest sens.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că apelul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, îl va respinge.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, apelanții vor fi obligați la plata, în favoarea intimatului A. V., la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în apel, respectiv contravaloarea cheltuielilor de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâții B. P. S. și D. V. G., împotriva sentinței civile nr. 300/_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Obligă apelanții să plătească intimatului A. V. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. D.
Judecător,
R. -R. D.
G. ,
M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
8 ex./_ Jud.fond: M. P.
| ← Sentința civilă nr. 3289/2013. Retragere asociat | Sentința civilă nr. 1762/2013. Retragere asociat → |
|---|
