Sentința civilă nr. 1460/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1460/2013
Ședința publică din data de 20 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. H.
GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de creditoarea S.C. R. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. D. G. S.R.L., cauza având ca obiect ordonanță de plată (OUG 119/2007).
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că prezenta cauză este suspendată din data de_ pentru lipsa părților, însă la data de 18 aprilie 2013, creditoarea a înregistrat cerere de repunere pe rol.
Tribunalul, deliberând, constată că nu mai subzistă motivele pentru care în data de_ s-a dispus suspendarea prezentei cauze, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 245 C.proc.civ. repune cauza pe rol și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoare, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_, creditoarea S.C. R. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. D. G. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia din urma la plata sumei de 874.931,90 lei, reprezentând debitul restant - contravaloarea produselor livrate catre debitoare si neachitate, si penalitati de intarziere. Cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul demers procesual.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în esență, că între părțile litigante s- au stabilit raporturi comerciale în temeiul contractului de vanzare-cumparare nr. 20/_, in baza caruia a livrat debitoarei marfuri, in valoare totala de 235.805,88 lei, fiind emise la plata pe seama debitoarei mai multe facturi fiscale, insa aceasta nu a achitat la scadenta contravaloarea produselor de care a beneficiat. Cu toate că societatea creditoare și-a executat în mod corespunzător obligațiile contractuale asumate de livrare a marfurilor, prețul produselor livrate nu a fost achitat integral de către debitoare, deși creanțele pretinse sunt certe, lichide și exigibile.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 10 ianuarie 2013 pârâta a solicitat respingerea cererii, arătând că, potrivit art.2 din O.U.G. nr. 119/2007 astfel cum a fost modificată, procedura ordonanței de plată se desfășoară în scopul realizării creanțelor certe, lichide și exigibile ce prezintă obligații de plată a unor sume de bani asumate prin contracte comerciale.
Procedura ordonanței de plată este o procedură necontencioasă, rapidă care are ca scop realizarea creanței certe, lichide și exigibile și care nu presupune decât o pipăire a fondului raporturilor obligaționale dintre părți. În speța de față, vă rugăm să constatați neîndeplinirea condițiilor creanței în sensul O.U.G. nr. 119/2007, soluția cauzei presupunând o cercetare a fondului litigiului.
Pârâta a solicitat să se constate ca, creditoarea solicita in petitul cererii obligarea la plata sumei de 874.931,90 lei ca mai apoi la finalul cererii sa solicite o alta suma respectiv 235.849 lei. Fata de aceasta situatie, pârâta solicita instanței de judecata sa solicite creditoarei precizarea cuantumului pretențiilor sale. Pe de alta parte, reclamanta aceasta nu specifica in mod cert proveniența debitului respectiv contravaloarea facturilor emise de aceasta si neachitate de pârâtă.
De asemenea, deși creditoarea face referire la tabelul de calcul al penalităților, acesta nu a fost anexat prezentei cereri, situație in care pârâta nu poate verifica corectitudinea acestor pretenții.
Pârâta mai arată ca intre părți au fost purtate discuții atât verbal cat si prin corespondenta privind cuantumul debitului, insa nu a reieșit niciodată suma pe care aceasta pretinde a fi achitata in cererea de chemare in judecata.
De le data primirii cererii de emitere a ordonanței de plata societatea creditoare a mai încasat instrumente de plata emise sau girate de pârâtă in valoare totala de: 23.745,48 ron si urmează a mai incasa in decursul acestei luni instrumente de plata emise sau girate de societatea noastră de inca 60.000,00 ron, aveți atașat copii după acestea.
Prin sentința comercială pronunțată la data de 16 ianuarie 2013 Judecătoria C. Napoca a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Specializat C., reținând faptul că potrivit art. 5, alin. (4) din OUG nr. 119/2007, judecătorul verifică din oficiu competența instanței, procedând conform legii. Dat fiind că legea nu distinge, în această procedură simplificată, obligația instanței de a-și verifica din oficiu competența se impune indiferent de faptul că această competență este una absolută ori una relativă.
În cauza de față, litigiul privind două societăți comerciale, iar temeiul de drept invocat fiind OUG nr. 119/2007, privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, rezultă că, în cadrul acestei proceduri, este incidentă și norma de competență materială de la art. 2 lit. b) C.proc.civ., ce instituie competența de drept comun în primă instanță a Tribunalului pentru cauzele al căror obiect depășește pragul valoric de 500.000 lei.
Instanța de fond a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată este evaluabil pecuniar fiind în valoare de 874.931,90 lei. În consecință, din perspectiva prevederilor art. 5 alin. 4 din OUG nr. 119/2007 si art. 2 lit. b) C.proc.civ., Judecătoria Cluj-Napoca nu este competentă sub aspect material sa statueze asupra cererii de față.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de 26 februarie 2013.
În fața Tribunalului Specializat C., creditoarea a depus răspuns la întâmpinarea formulată de debitoare, prin care a menționat că a menționat în mod eronat suma de 874.931,90 de lei cu titlu de pretenții în prima parte a cererii de ordonanță de plată, suma de recuperat fiind de 235.805,88 lei.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat
C., instanța urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Raportat la data sesizării instanței, respectiv a Judecătoriei C. -Napoca,_, procedura specială a ordonanței de plată reglementată de art. 2 și urm. din OUG 119/2007 prevede că instanța competentă pentru soluționarea cererii de emitere a ordonanței de plată este potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ instanța competentă a soluționa fondul cauzei în primă instanță.
Or, raportat la obiectul dedus judecății - acțiune în pretenții -, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 235.805,88 de lei, cuantum care rezultă atât din motivarea cererii deduse judecății, unde creditoarea precizează că debitul pretins este de 208.439,39 de lei, iar penalitățile solicitate însumează 27.366,36 de lei, în total 235.849,88 de lei, dar și din rectificarea erorii strecurate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, depusă de creditoare în fața Tribunalului Specializat C., instanța urmează a constata raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C.p.c., care impun depășirea plafonului de 500.000 de lei pentru atragerea competenței de primă instanță a tribunalului, faptul că Tribunalul Specializat C. este necompetent material a soluționa cererea dedusă judecății.
În plus, dispozițiile art. 181C.p.c., potrivit căruia instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect, nu sunt aplicabile situației de fapt și de drept deduse judecății întrucât creditoarea a înțeles să recunoască și să ceară rectificarea erorii materiale strecurate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind vorba despre o modificare a cuantumului valorii obiectului.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 158 alin. 3 C.p.c. raportat la art. 5 alin. 1 din OUG 119/2007 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b C.p.c. instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a cererii, invocată din oficiu, și va declina competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea S.C.
R. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. D. G. S.R.L. în favoarea Judecătoriei C. -Napoca.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. 2 C.p.c. urmează a dispune sesizarea Curții de Apel C. în vederea soluționării acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a cererii, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea S.C. R.
S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. D. G. S.R.L. în favoarea Judecătoriei C.
-Napoca.
Irevocabilă.
Constată ivit conflictul negativ de competență și dispune sesizarea Curții de Apel
C. în vederea soluționării acestuia.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, | GREFIER, | |
D. H. | N. | N. |
Red., tehnored. D.H. 2 ex/_
| ← Încheierea civilă nr. 3291/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 2626/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 → |
|---|
