Încheierea civilă nr. 2030/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 2030/2013
Ședința publica din data de 2 august 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SI. IC: E. B.
GREFIER: A. -E. A.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii cu privire la cererea formulată de creditoarea SC YO&A. S. în contradictoriu cu debitoarea SC P. I. S., având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 1 august 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea, înregistrată pe rolul acestui tribunal la 11 iulie 2013, creditoarea SC YO & A. S. a chemat în judecată pe debitoarea SC P. S., solicitând tribunalului, ca prin ordonanța de plată ce se va pronunța, să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 279.752,22 lei, reprezentând debit conform contractului de vânzare-cumpărare de produse petroliere din data de_, precum și la penalități de întârziere în cuantum de 92.394,27 lei calculate până la data de_ și să fie obligată debitoarea și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de_, a încheiat cu debitoarea un contract de vânzare-cumpărare de produse petroliere, contract în baza căruia i-a furnizat debitoarei diferite cantități de motorină. În baza acestui contract, debitoarea lansa comenzi telefonice, creditoarea îi comunica prețul combustibilului în acea zi (prețul fiind fluctuant, neputând fi stabilit contractual), iar în baza acceptului verbal al acesteia, se făcea comanda și livrarea. Fiecare factură era însoțită de foaia de parcurs care era semnată de către reprezentantul debitoarei, făcând dovada faptului că s-a preluat marfa. Astfel, între cele doua societăți comerciale au fost derulate raporturi comerciale în valoare totală de 1.1.
,17 lei din care 826.545,95 lei au fost achitați, restul de 279.752,22 lei reprezentând debit restant potrivit facturilor nr. 66/_, nr. 67/_, nr. 68/_, nr. 69/_, nr. 70/_ și nr. 72/_ .
Din aceste facturi, respectiv din factura nr. nr. 66/_, debitoarea a achitat suma de 31.824,22 lei. Toate aceste facturi au scadența la 40 de zile, termenul fiind împlinit cu mult anterior promovării prezentei cereri. Prin urmare, aceste debite reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile pe care însă debitoarea nu dorește să le achite, invocând diferite motive neîntemeiate.
În ceea ce privește poziția debitoarei față de modalitatea de lansare a comenzilor, a arătat că în contractul încheiat între părți nu există stabilită o modalitate specifică, aceste comenzi fiind lansate telefonic, livrările fiind acceptate în integralitate de către debitoare, acceptând astfel prețul per litru de combustibil oferit de către creditoare. De altfel, creditoarea nu este producător de produse petroliere, acestea fiind achiziționate de către creditoare, ca unic distribuitor de produse petroliere al debitoarei. Apoi, creditoarea nu are
posibilitatea depozitării produselor petroliere nici măcar o yi, fapt ce rezultă din atestatul emis pe numele său de către Direcția Regională de Taxe, Accize și Operațiuni Vamale C. .
În privința termenului de plată al facturilor invocate, creditoarea a arătat că deși în contract a fost stabilit termenul de 30 de zile, în facturi a fost inserat un termen de 40 de zile, însă acesta nu poate fi un motiv justificat pentru plata sumelor scadente. Penalitățile de întârziere au fost calculate potrivit art. 4 din contract, până la data de 20 aprilie 2013.
A mai arătat creditoarea că, în aceste împrejurări, creanța sa fiind certă, lichidă și exigibilă, sunt incidente dipozițiile art. 1013 și următ. NCPC.
Prin întâmpinarea depusă, debitoarea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a debitoarei în ceea ce priveste suma de 137.950 lei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată. În esență, debitoarea a arătat că creditoarea a cesionat către numitul Pintea Ovidiu dan o parte din creanța pretinsă prin prezenta cerere, respectiv suma de 137.950 lei, astfel că nu mai poate solicita această sumă de la debitoare. Pe fondul cauzei, a arătat ca cele șase facturi invocate de către creditoare nu au fost acceptate la plată de către debitoare, prețul nefiind cel convenit de către pșrțile contractante, respectiv prețul fiind determinabil, nu determinat, așa cum prevăd dispozițiile legale incidente. Semnarea foii de parcurs nu inseamnă acceptarea facturii, foaia de parcurs nefiind identică cu avizul de însoțire al marfurilor, creditoarea neaducând dovezi în sensul predării produselor petroliere către debitoare. A mai arătat debitoarea că pentru a se lamuri intinderea creanței pretinse de către creditoare, creanță care nu este constatată printr-un înscris acceptat de către părți, trebuie administrate probe, astfel că se impune respingerea cererii (f. 74- 79).
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul constată următoarele:
La data de 6 mai 2012, creditoarea SC YO & A. S., în calitate de vânzător, a încheiat cu debitoarea SC P. I. S., în calitate de cumpărător, un contract de vânzare-cumpărare de produse petroliere pe o durată de 1 an, cu privire la cantitatea de 36.000 litri/lună. Cele două părți au convenit că prețul de vânzare pentru produsele petroliere să fie stabilit pentru fiecare livrare în parte, iar orice modificare de prețuri generată de modificarea taxelor, accizelor etc. sau influențelor de piață să fie comunicată debitoarei cumpărătoare, sub rezerva acceptării de către aceasta (art. 3). În ceea ce privește plata produselor petroliere livrate, pârțile au stabilit ca aceasta poate fi făcută prin CEC, bilet la ordin sau ordin de plată, sadența plății fiind de 30 de zile de la data livrării, iar în cazul în care nu este respectată scadența, debitoarea cumpărătoare va plăti daune moratorii în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, penalitățile nefiind limitate la valoarea facturii (art. 4).
În ceea ce privește livrarea mărfii, s-a convenit ca aceasta să aibă loc pe bază de recepție cantitativă și calitativă la sediul depozitului vânyătorului, adică al creditoarei, pentru marfa livrată în cisterne auto (art. 5). Conform art. 6 din același contract, marfa este considerată livrată la data sau în momentul încărcării în mijlocul de transport și confirmată de avizul de expediție al mărfii, iar conform art. 7 alin. 2, documentele emise de vânzător care însoțesc livrarea sunt factuta fiscală, avizul de însoțire a mărfii și declarația de conformitate și raportul de încercări (f. 14-16).
În baza acestui contract, creditoarea a emis mai multe facturi fiscale pe numele debitoarei, unele dintre acestea fiind acceptate, prin semnătură de către debitoare, fiind achitata și contravaloarea produselor petroliere menționate în facturi (f. 30-59).
Alte facturi, respectiv facturile fiscale nr. 66/_, nr. 67/_, nr. 68/_, nr. 69/_, nr. 70/_ și nr. 72/_ nu au fost semnate de către debitoare, aceasta refuzând totodată să achite contravaloarea mărfurilor menționate a fi livrate către debitoare.
Toate aceste facturi, atât cele achitate, cât și cele neachitate si invocate de creditoare în justificarea prezentei cereri, au fost însoțite de ,,foi de parcurs pentru autovehicule transport marfă - Regim special";, de fiecare dată autovehiculul care transporta marfa având nr. de înmatriculare_, fiind condus de către Prodan Ioan.
Creditoarea a susținut, fără a depune însă dovezi, că din factura fiscală nr. 66/_ debitoarea a achitat suma de 31.824,22 lei, această factură fiind acceptată de către debitoare prin plata făcută.
Potrivit dispozitiilor art. 1013 alin. 1 Cod proc.civ. nou, adică din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, procedura ordonanței de plată ";se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege";.
Așadar, pentru a se emite somația de plata trebuie întrunite cumulativ cele trei cerințe în ceea ce privește creanța, respectiv sa fie certă, lichidă si exigibilă, adică să aibă o existență neîndoielnică, să nu implice contestarea sa de către cealaltă parte, sa fie precis determinată și fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege.
Creanța pretinsă de către creditoare nu întrunește cumulativ aceste condiții, respectiv creanța nu este nici certă și nici lichidă .
Astfel, așa cum rezultă din cele ce preced, contractul de vânzare- cumpărare încheiat între părți nu stabilește prețul produselor petroliere livrate, ci doar faptul că acesta se fixează pentru fiecare livrare în parte.
Acceptând faptul că debitoarea a lansat comenzi în baza acestui contract, facturile emise și invocate de către creditoare nu sunt acceptate de către debitoare, prin semnare sau în alt mod prevăzut de lege. În aceste circumstanțe, luând in considerare clauzele contractului datat 6 mai 2013, prețul este determinabil, nu determinat, astfel că sunt întemeiate apărările debitoarei în sensul că nu este certă creanța.
Susținerile creditoarei în sensul că foile de parcurs anexate celor șase facturi dovedesc faptul că debitoarea a acceptat prețul și produsele petroliere menționate nu pot fi primite întrucât, conform art. 7 din contract, livrarea poate fi dovedită nu numai prin emiterea facturilor, ci și prin avizul de însoțire a mărfii și prin declarația de conformitate și raportul de încercări. Ori, foile de parcurs depuse de către creditoare nu sunt identice cu avizul de însoțire a mărfii, acest din urma document având cu totul alta însemnătate, respectiv funcție. Prin urmare, debitul solicitat de creditoare nu este materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege.
Mai mult, prin contractul încheiat la data de 6 mai 2012, cele două părți contractante au stabilit că livrarea să se facă la sediul depozitului vânzătorului, adică la sediul creditoarei. Din certificatul emis de către ANAF la data de 9 aprilie 2012 rezultă că SC YO & AKZM SOLUTIONS S. (societate care are același cod unic de înregistrare și același număr de înregistrare în registrul comerțului) nu are dreptul că depoziteze produsele petroliere comercializate, respectiv nu are depozite proprii (f. 26-28).
În aceste circumstanțe, în lipsă semnăturii reprezentantului debitoarei, pentru a stabili dacă facturile fiscale nr. 66/_, nr. 67/_, nr. 68/_, nr. 69/_, nr. 70/_ și nr. 72/_ au fost emise în baza contractului încheiat la data de 6 mai 2012 și care este prețul convenit de părți, ar trebui administrate probe așa cum a arătat și debitoarea, chestiune incompatibilă cu procedura specială reglementată de art. 1013-1024 NCPC.
A mai reținut instanța că la data de 17 mai 2013 creditoarea a cesionat numitului PINTEA OVIDIU D. creanța în cuantum de 137.950 lei pe care o avea de încasat de la debitoarea din prezenta cauză (f. 81-82). Această cesiune a fost notificată debitoarei conform art. 1578 alin. 1 din noul C.civ., fiind înregistrată de
către debitoare sub nr. 39/2013. Creditoarea a susținut că nu a invocat acest contract de cesiune și a pretins prin cererea ce formează obiectul prezentei cauze inclusiv suma menționată în contractul de cesiune deoarece debitoarea nu ar fi acceptat cesiunea. Este real faptul că în acest contract de cesiune cedenta creditoare a convenit cu cesionarul PINTEA OVIDIU D. faptul că debitorul cedat urmează să iși dea acordul, fără a fi prevăzută o durată de timp în acest sens, însă, în principiu, conform art. 1178-1245 din Noul Cod Civil, cesiunea de creanță este guvernată de principiul consensualismului și nu este necesar consimțământul debitorului cedat pentru validitatea cesiunii.
Or, în condițiile în care creditoarea cedentă a cesionat suma de 137.950 lei din suma totală de 279.752,22 lei pretinsă prin prezenta cerere de emitere a ordonanței de plată, suma cesionată ar trebui dedusă din suma pretinsă prin cerere, urmând a fi aplicate regulile speciale care guvernează imputația plății, respectiv art. 1507 din noul Cod civil. Însă și această operațiune este incompatibilă cu procedura ordonanței de plată reglementata de Titlul XIX din NCPC care impun creditoarei să facă dovada caracterului lichid al creanței pretinse.
Cum creanța nu este certă și lichidă, nu se mai impune analiza caracterului exigibil al creantei.
Față de toate aceste aceste considerente, având în vedere specificul procedurii ordonanței de plata si limitele analizei cererii cu care instanta a fost investita, instanta fiind oprita sa administreaza probe pe fondul cauzei, urmeaza ca, in baza art. 1020 alin. 2 NCPC sa fie respinsa ca în întregime cererea formulată de către creditoarea SC YO & A. S., aceasta avand posibilitatea sa formuleze o noua cerere, pe calea dreptului comun, cerere in care sa-si valorifice pretentiile indreptate impotriva debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge în întregime cererea formulată de creditoarea SC YO & A. S. cu sediul în C. -N., str. A. Francu, nr. 4, jud. C. în contradictoriu cu debitoarea SC P. I. S. cu sediul în C. -N., str. N. Titulescu, nr. 16, ap. 21, jud. C., cerere având ca obiect emiterea somației de plată pentru suma de 279,752,22 lei reprezentând debit principal și suma de 92.394,27 lei reprezentând penalități de întârziere.
Cu drept de a formula cerere in anulare in termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii, cerere care se depune la Tribunalul Specializat C. .
Pronunțată în ședința publică din 2 august 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. B. A. -E. A.
Red./Dact./E.B./_
| ← Decizia civilă nr. 32/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 4712/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 → |
|---|
