Sentința civilă nr. 1616/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1616/2013
Ședința Camerei de Consiliu din data de 3 iunie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de către reclamantul I. M. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S. I. S., cauza având ca obiect anularea punctului 1.2 din Adunarea Generală a Asociaților S.C. T. S. I. S.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor reclamantului, d-l avocat P. M. și reprezentanta pârâtei, d-na avocat Anja Mărginean, în substituirea avocatului titular, d-l avocat Virgiliu Ghidra.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar, în data de 31 mai 2013, din partea reclamantului, note de ședință, în două exemplare.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar dovada publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV - a, a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. T. S. I.
S.R.L. din data de_ .
La interpelarea instanței de a preciza dacă apreciază că a formulat acțiunea în termen, reprezentantul reclamantului arată că, în opinia sa, acțiunea a fost formulată în termen.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, tribunalul acordă reprezentanților părților cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
În susținerea poziției sale, reprezentantul reclamantului apreciază că temeinicia acțiunii este redată de înscrisurile de factură contabilă, existente în dosarul de fond și din răspunsul la interogatoriu formulat de către pârâtă. Mai mult, reprezentantul reclamantului arată că instanța urmează să stabilească dacă votul majoritar al asociaților are căderea să dispună asupra profitului societății prin nerepartizarea acestuia. În opinia sa, profitul poate avea doar două destinații: repartizarea către acționari cu titlul de dividente sau repartizarea profitului pentru rezerve. Din moment ce societatea nu a distribuit acest profit, apreciază că a fost încălcată atât legea fiscală, cât și Legea nr. 31/1990.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 august 2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Dej reclamantul I. M. -V. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S. I. SRL, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea pct. 1.2. din Adunarea Generala a Asociaților SC Tiqer S. I. SA. prin care s-a aprobat
ca profitul societății realizat in exercițiul financiar al anului 2011 sa ramana nerepartizat și obligarea la plata dividendelor datorate asociaților incepand cu anul 2007 si pana in prezent, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că în data de_ a fost adoptată Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC T. S. I. SA, prin care s-a aprobat la pct. 1.2. de pe ordinea de zi ca profitul societății realizat in exercițiul financiar al anului 2011 sa ramana ca profit nerepartizat. In cadrul acestei adunări a votat împotriva acestei hotărâri si a cerut sa se insereze acest fapt in procesul verbal al ședinței.
Reclamantul consideră ca prin refuzul actionariatului majoritar de a repartiza profitul sub forma de dividende se săvârșește un abuz de drept al acestuia in dauna acționarilor majoritari printre care se găsește si el.
In prezenta speță acționarii majoritari au votat pentru al cincilea an consecutiv nedistribuirea profitului societății. Acest fapt nu se justifica printr-o grija legitimă de prevedere, societatea fiind prosperă, nici prin vreo cheltuială semnificativă temporară, care ar fi necesitat disponibilități financiare cărora societatea nu le-ar fi putut face față.
De asemenea, reclamantul consideră ca acest comportament al actionariatului majoritar conduce spre o simpla tezaurizare prin afectarea sistematica a beneficiilor in rezerve si este profund contrara interesului legitim al acționarilor. Scopul participării sale intr-o societatea comerciala pe acțiuni este acela al realizării de profit. Ori printr-o asemenea atitudine constanta si de neexplicat a actionariatului majoritar se săvârșește un abuz împotriva intereselor patrimoniale ale reclamantului, cu atât mai mult cu cat aceste hotărâri consecutive nu pot fi explicate de nici o politica investitionala realizata de către societate pana la aceasta data cat nici de situația financiar contabila a acesteia. Refuzul de a distribui dividende și constituirea rezervelor se fundamentează, în principiu, pe grija legitimă de a dispune de posibilități de finanțare suficiente și, poate deriva dintr-o politică investitionala prudenta, doar asa acesta nu constituie prin el- însusi abuz de majoritate. In speța de fata nu sunt întrunite aceste condiții deoarece situația financiara a societății permite dezvoltarea durabila a acesteia si desfășurarea in bune condiții a tuturor activităților de natura comerciala fara a fi necesara păstrarea unei sume atât de semnificative, ajunse in acest an aproape de valoarea de 2.000.000
euro ca si rezerva.
Incorporarea beneficiilor în rezerve, de-a lungul a cinci exerciții financiare, in cazul de fata nu reprezintă un semn al unei politici prudente de dezvoltare și nici nu se poate justifica din perspectiva diversificării activității societății.
Intr-o analiza detaliata a cuantumului rezervelor față de ce! al capitalului social și perioada de-a lungul căreia s-a refuzat distribuirea de dividende instanța de judecata cu ușurința poate observa prin intermediul unei expertize contabile ca nu a existat nici o incidența concretă a rezervelor asupra politicii de dezvoltare a întreprinderii, dat fiind nivelul de creștere a întreprinderii și situația financiară a acesteia.
Reclamantul a mai arătat că instanța va fi nevoita sa verifice destinația concretă a fondurilor constituite în rezerve si sa răspundă la următoarele întrebări ale caror răspunsuri sunt toate negative, respectiv dacă au fost acestea folosite pentru a acoperi pierderile din exercițiile financiare precedente, dacă au fost contractate ori s-a decis contractarea unor împrumuturi de către societate, se pregătește sau se derulează construirea unor imobile ori efectuarea altor investiții pentru care sunt necesare rezervele ca măsuri legitime de precauție.
Se mai arată că temeiurile de drept material care ar fundamenta controlul judiciar al abuzurilor de majoritate, asa cum poate fi catalogata acțiunea actionariatului majoritar, sunt străine dreptului societar, regasindu-se in dreptul comun: art.3 din Decretul nr.31/1954, privind exercitarea drepturilor subiective in conformitate cu
scopul lor economic si social, art.97O Cod civil, privind executarea cu bună-credință a obligațiilor contractuale si art.998 - art.1003 cod civil referitoare la angajarea răspunderii civile pentru fapte cauzatoare de prejudicii.
Pârâta deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1938/2012 pronunțată la data de 13 decembrie 2012 Judecătoria Dej a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului C., iar prin încheierea civilă pronunțată la data de 1 februarie 2013 Tribunalul Cluj a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea acesteia Tribunalului Specializat C. .
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Specializat C. la data de 12 februarie 2013 sub nr._ .
În fața Tribunalului Specializat, reclaamntului i s-a pus în vedere că are obligația de a achita o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 9596,65 de lei și un timbru judiciar de 2,3 lei afrente celor două petite ale acțiunii.
La termenul de judecată din data de 25 martie 2013, reclamantul a plătit doar diferența de 27 de lei taxă judiciară de timbru aferentă petitului principal, arătând că nu înțelege a timbra și capătul de cerere accesoru, motiv pentru care instanța, în temeul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 147/1996 a anulat ca netimbrat al doilea capăt de cerere având ca obiect ovboligarea pârâtei la plata dividendelor datoratereclamantului din 2007 și până în prezent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 132 alin.2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la acesta sau care au votat contra și au cerut a se menționa acest lucru în procesul-verbal al adunării.
Potrivit procesului-verbal al hotărârii Adunării Generale Ordinare a acționarilor SC T.
S. I. SRL din 29 mai 2012 s-a stabilit ca profitul obținut de societate în exercițiul financiar al anului 2011 să rămână profit nerealizat, fiind consemnată poziția contrară a acționarului reclamant I. M. .
Modalitatea în care o societate comercială hotărăște să dispună de profitul obținut într-un exercițiu financiar, cum ar fi anul 2011, este un aspect de oportunitate, iar nu unul de legalitate, astfel încât nu poate fi supus analizei judecătorului în temeiul art.
132 din Legea 31/1990, articol care face vorbire de încălcarea legii sau a actului constitutiv.
Cu toate acestea, atunci când se invocă un abuz de drept, cum este cazul în speță, argument de ordine publică care atrage nulitatea absolută și poate fi invocat necondiționat de respectarea unui termen - se poate verifica în ce măsură nerepartizarea profitului către acționarii majoritari pe o perioadă îndelungată de timp reprezintă un abuz de drept susceptibil a fi analizat în condițiile art. 132.
Reclamantul a depus la dosar acte contabile de unde reiese că în intervalul 2007- 2011 societatea T. S. I. SA nu a repartizat dividende, deși a obținut un profit de
7.798.073 lei, potrivit adresei nr. 950 din_ ( fila 68) și a actelor contabile depuse în probațiune. Acest aspect nu este de natură, însă, exclusiv prin el însuși, a prezuma reaua-credință a acționarilor majoritari care sunt și ei dezavantajați de o asemenea măsură. În lipsa altor dovezi susținute de studii tehnice de specialitate din care să rezulte cu certitudine faptul că în intervalul invocat 2007-2011 societatea nu a înregistrat datorii semnificative pe termen lung care necesită resurse financiare, că nu are în derulare investiții semnificative, că în viitor activitatea profesională pe care o
desfășoară nu comportă riscuri, tribunalul nu va reține teza invocată de reclamant privind abuzul de drept al acționarilor majoritari privind nerepartizarea profitului aferent anului financiar 2011 acționarilor SC T. S. I. SRL.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale Tribunalul va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul I. M. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S. I. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. M. V., cu domiciliul în Dej, str.
L. R. nr. 9, jud. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S. I. SRL, cu sediul în Dej, str. Bistriței nr. 63, jud. C., având CIF RO 2. și J_, cu sediul procesual ales la SCA Giurgea, Ghidra și Asociații din C. -N., Bd. 21 D. 1989 nr. 102, jud.
.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iunie 2013.
PREȘEDINTE, pt GREFIER,
H. N. N. în CO
Prim-grefier L. U. u
Red. DH/tehnored LU 4.ex./_
| ← Decizia civilă nr. 9823/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 829/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
