Decizia civilă nr. 9823/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9823/2013
Ședința publică din data de 16 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC P. I. S. împotriva deciziei civile nr. 55 din data de_, pronunțată de T. ul Specializat C., în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta SC LS, având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin S. Registratură, la data de_, intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4194/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât și a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S.C. P. I.
S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S.C. LSR.L. ca inadmisibilă față de autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2808/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._ .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin decizia civilă nr. 2808/_, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii generale a insolvenței, a fost admis recursul declarat de reclamantului
S.C. P. I. S.R.L. împotriva sentinței comerciale nr. 2100/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Comercial C. respingând
cererea pârâtului (creditor în respectivul litigiu). De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 19,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
S-a reținut că prin cerere formulată s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 142.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dos. nr. _
.
Prima instanță a reținut că puterea de lucru judecat este reglementată în mod expres ca o prezumție legală, prin art. 1200 pct. 4 cod civil și ca o excepție procesuală, prin art. 166 Cod procedură civilă. Potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil,
"sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat";, iar potrivit art. 166 Cod procedură civilă, "excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs";.
Așadar, efectele lucrului judecat constau în: exclusivitate, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai fie cu putință; incontestabilitate, care face ca hotărârea irevocabilă să nu mai poată fi atacată cu recurs; executorialitate, care face ca hotărârea să poată fi pusă în executare silită la cererea părții care a câștigat sau a procurorului; obligativitate, care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă acel efect al puterii lucrului judecat, care este exclusivitatea.
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Din textul legal menționat, rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Analizând decizia civila nr. 1841/_, pronunțată de Curtea de Apel C.
, în dosarul nr._, instanța a constatat că cererea cu care a fost sesizată prezintă triplă identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel, în ambele procese părțile au aceeași calitate, obiectul este identic pretenții - cheltuieli de judecată. Privitor la cauză, ca și fundament al raportului juridic dedus judecății, instanța a constatat, de asemenea, existența identității juridice.
În consecință, instanța a retinut ca decizia civila nr. 1841/_, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, se impune cu putere de lucru judecat, existenta acesteia constituind un impediment pentru introducerea unei noi cereri de chemare în judecată, vizând același obiect - cheltuieli de judecată.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că, întrucât cercetarea cererii a format și obiectul cererii soluționate prin decizia civila nr. 1841/_, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil, motiv pentru care a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea.
În ceea ce privește susținerile reclamantului în sensul că aceste cheltuieli nu le-a solicitat în fața instanței în care s-a judecat procesul în cauză, instanța le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, întrucât cu ocazia cuvântului pe fond (încheiere de ședință din data de_ - dosar nr._ - f. 58), reprezentantul reclamantului a solicitat cheltuieli de judecată. De asemenea,
instanța de recurs prin decizia civila nr. 1841/_ a obligat pârâtul la plata sumei de 19,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Instanța a reținut că reiterarea solicitării de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată vizând același dosar, după ce aceeași cerere a fost făcută
în fața instanței de recurs - Curtea de Apel C., cerere asupra căreia instanța s-a pronunțat deja, ar constitui o încălcare a autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta SC P. INDUSTRIES S. care a solicitat anularea hotărârii pronunțate de prima instanță, iar în urma rejudecării cauzei să se admită cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 55 din_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ului Specializat C. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC
P. I. S. în contradictoriu cu intimata SC LS împotriva sentinței civile nr.4194/2013 pronunțate la data de 1 martie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o menține în întregime.
T. ul a apreciat că prima instanță a analizat argumentele invocate de reclamantă cu privire la inexistența identității de obiect între cele două cereri deduse judecății, reținând în mod temeinic faptul că în fața instanței de recurs reprezentantul recurentei a solicitat cheltuieli de judecată și că instanța de recurs, prin decizia civilă nr. 1841/_, a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 19,65 lei.
Analizând conținutul încheierii pronunțate în ședința publică din data de_ de către Curtea de Apel C., tribunalul a reținut că, în susținerea cuvântului asupra fondului recursului, reprezentantul recurentei SC P. I.
S. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată. Din considerentele deciziei pronunțate de instanța de recurs rezultă că cererea recurentei având ca obiect plata cheltuielilor de judecată a fost soluționată favorabil, în temeiul art. 274 c.pr.civ., intimata creditoare fiind obligată să achite cheltuieli de judecată de 19,65 lei constând în taxă judiciară de timbru.
Susținerea apelantei conform căreia în dosarul nr._ al Curții de Apel C. a solicitat numai cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru nu este susținută de conținutul actelor de procedură din dosarul nr._ al Curții de Apel C. . Recurenta SC P. I. S. a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, fără a face vreo precizare cu privire la faptul că cererea formulată are un obiect limitat la taxele judiciare de timbru.
Cheltuielile de judecată cuprind orice cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul dovedește că le-a făcut, acestea incluzând taxe de timbru, despăgubirile martorilor, valoarea expertizelor, onorariul avocatului. Recurenta a formulat o cerere de plată a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului, iar cererea a fost soluționată în funcție de modul în care aceste cheltuieli au fost dovedite. Este adevărat că instanța care a pronunțat decizia civilă nr. 2808/2009 nu a făcut în considerente nicio referire la onorariul avocațial pretins în prezentul litigiu, însă acest fapt nu înseamnă că nu există autoritate de lucru judecat. Cererea formulată a avut ca obiect plata cheltuielilor de judecată care includ toate cheltuielile pe care o parte le face într-un proces, iar instanța a analizat această cerere în ansamblul ei și nu distinct, în funcție de tipul de cheltuieli care intră în categoria cheltuielilor de judecată
Apelanta ar fi fost îndreptățită să solicite pe cale separată cheltuielile de judecată numai în situația în care nu le-a cerut în cadrul procesului care le-a generat sau, deși le-a solicitat, instanța a omis să se pronunțe asupra cererii. Aceste ipoteze nu se regăsesc în prezentul litigiu deoarece SC P. I. S. a solicitat obligarea SC LS la plata cheltuielilor de judecată, iar instanța de recurs s-a pronunțat în sensul admiterii acestei cereri. Cererea de plată a cheltuielilor de judecată vizează toate cheltuielile pe care partea le-a făcut, iar dacă o astfel de cerere a fost soluționată, ulterior partea interesată nu mai poate formula o nouă cerere având ca obiect plata unor cheltuieli ocazionate de același
proces, dar care nu au fost acordate de instanța sesizată cu soluționarea primului proces deoarece s-ar aduce atingerii puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească, putere care vizează inclusiv modul de soluționare al cererii cu privire la cheltuielile de judecată.
Raportat la cele reținute, instanța de apel a apreciat că prima instanță a analizat în mod corect starea de fapt și a soluționat în mod legal și temeinic excepția autorității de lucru judecat în sensul admiterii acesteia.
M. ivul de apel invocat în legătură cu încălcarea de către prima instanță a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmează a fi analizat de către instanța de apel prin raportare la soluția pronunțată de prima instanță. Apelanta a susținut că nu au fost analizate toate argumentele invocate în legătură cu faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra onorariului avocațial deoarece nu a fost investită cu astfel de cerere. Este adevărat că dreptul părții la un proces echitabil include dreptul acesteia de a-i fi examinate în mod efectiv toate argumentele invocate și probele administrate. Însă tribunalul a reținut că prima instanță a analizat excepția autorității de lucru judecat cu luarea în considerare a argumentelor invocate de părți și prin raportare la dispozițiile legale care reglementează condițiile acestei excepții. De altfel, din considerentele sentinței atacate rezultă că au fost analizate, inclusiv, susținerile reclamantei în sensul că aceste cheltuieli nu au fost solicitate în fața instanței de recurs. Argumentele care aveau legătură cu fondul litigiului nu au mai necesitat o analiză din partea primei instanțe deoarece, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, instanța nu a mai soluționat fondul litigiului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC P. I.
S.
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 55/2013, iar in urma rejudecarii pe fond a cauzei sa se dispună admiterea acțiunii introductive de instanța, cu cheltuieli de judecata in conformitate cu dispozițiile art. 274 din Codul de procedura civila de la 1865.
Reclamanta a formulat cerere de chemare in judecata prin care a solicitat in temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul de procedura civila obligarea intimatei la plata sumei de 142.800 lei constând in onorariu avocațial, aferent litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._ soluționat irevocabil prin Decizia civila nr. 2808/2009 de către Curtea de Apel C. .
Având in vedere faptul ca S.C. LSR.L. a căzut in pretenții, in conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.(1) din Codul de procedura civila din 1865, aceasta societate este obligata sa suporte cheltuielile de judecata efectuate in litigiul care le-a ocazionat.
Întrucât cheltuielile de judecata constând in onorariu avocațial pot fi cerute pe cale accesorie ori pe cale principala, iar reclamanta nu a solicitat onorariul avocațial in litigiul in care au fost efectuate, a formulat acțiune separata
Prin sentința civila nr.4194/2013, instanța de fond a admis excepția autorității lucrului judecat invocata de către intimata prin intampinare, si pe cale de consecința a respins acțiunea reclamantei.
Reclamanta a declarat apel impotriva sentinței civile nr. 4194/2013, acesta fiind soluționat de către T. ul Specializat C. in sensul respingerii ca nefondat, si menținerii sentinței civile atacate ca fiind temeinica si legala.
2. Apreciază ca instanța de apel a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor art. 166 din Codul de procedura civila coroborat cu dispozițiile art. 1201 Cod civil., fiind in prezenta motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9din Codul de procedura civila de la 1865.
Astfel, in mod greșit, instanța de apel a reținut ca " apelanta ar fi fost indreptatita sa solicite cheltuielile de judecata numai in situația in care nu le-a cerut in cadrul procesului care le-a generat, sau desi le-a solicitat, instanța a
omis sa se pronunțe asupra cererii. Aceste ipoteze nu se regăsesc in prezentul litigiul deoarece SC P. I. S. a solicitat obligarea SC LS la plata cheltuielilor de judecata, iar instanța de recurs s-a pronunțat in sensul admiterii acestei cereri. Cererea de plata a cheltuielilor de judecata vizează toate cheltuielile pe care partea le-a făcut, iar daca o astfel de cerere a fost soluționata, ulterior partea interesata nu mai poate formula o noua cerere având ca obiect plata unor cheltuieli ocazionate de acelasi proces, dar care nu au fost acordate de instanța sesizata cu soluționarea primului proces deoarece s-ar aduce atingere puterii de lucru judecata de care se bucura o hotărâre judecătoreasca."
Raționamentul instanței de apel este criticabil si contradictoriu, sub următoarele aspecte:
pe de o parte instanța de apel apreciază in mod eronat ca a solicitat si cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocațial, fapt ce s-ar deduce din formularea "obligarea SC LS la plata cheltuielilor de judecata"
pe de alta parte, instanța de apel retine ca a fost admisa cererea reclamantei de obligare a intimatei la plata cheltuielor de judecata, si de aceea
"partea interesata nu mai poate formula o noua cerere având ca obiect plata unor cheltuieli ocazionate de același proces, dar care nu au fost acordate de instanța sesizata cu soluționarea primului proces,"
Or, daca reclamanta ar fi solicitat cheltuieli de judecata constând in onorariu avocațial, si aceste cheltuieli nu au fost acordate asa cum apreciază instanța de apel, o astfel de soluție trebuia sa se regăsească in dispozitivul hotărârii.
De altfel, atat in instanța de fond cat si in instanța de apel, a arătat ca din decizia civila nr. 2808/2009 rezulta fara putința de tăgada ca nu a solicitat cheltuieli de judecata constând in onorariu avocațial, intrucat instanța nu s-a pronunțat cu privire la acesta, in sensul respingerii, admiterii sau al diminuării acestuia. O astfel de cerere nu a existat, motiv pentru care nici nu a fost analizata de instanța care a soluționat recursul
A existat in cadrul procesual inerent litigiului din dosarul nr._ al Curții de Apel C. o cerere de acordare a cheltuielilor de judecata, generic formulata inițial, iar la individualizarea naturii prestațiilor pentru care solicita cheltuieli de judecata, reclamanta a menționat strict taxa judiciara de timbru, aspect relevat in considerentele deciziei civile nr. 2808/_ (pag. 5, paragraf 3). Ca atare, instanța de judecata s-a pronunțat strict cu privire la ceea ce i s-a cerut, respectând principiul disponibilității, acordând reclamantei cheltuieli de judecata privind taxa judiciara de timbru.
Potrivit art. 1201 din Codul civil " este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are același obiect, este intemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași parti, făcuta de ele si in contra lor in aceeași calitate."
Din textul legal menționat, rezulta ca elementele autorității de lucru judecat sunt: părțile, obiectul si cauza, care trebuie sa fie aceleași in ambele cereri.
Or, prin cererea introductiva reclamanta a invederat instanței de fond ca obiectul acțiunii in pretenții il constituie onorariul avocațial, onorariu ce nu a fost solicitat pe cale accesorie in litigiul care l-a ocazionat. In consecința, obiectul acțiunii in pretenții este diferit de cererea accesorie de cheltuieli de judecata formulata in dosarul nr._ .
Dispozițiile art. 274 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila menționează ce fel de cheltuieli legate de desfășurarea procesului pot fi solicitate pârtii care cade in pretenții: cheltuieli de timbru, plata experților, despăgubirea martorilor, onorariile avocaților etc.
Conform principiului disponibilității, partea indreptatita poate solicita cheltuieli de judecata toate cele enumerate anterior sau doar o parte din acestea. Reclamanta și-a exercitat dreptul de a solicita instanței de fond cheltuieli de judecata strict referitor la taxa judiciara de timbru, pretenția sa fiind admisa.
Raportat la cele invederate, este evident faptul ca NU exista autoritate de lucru judecat cu privire la solicitarea cheltuielilor de judecata constând in onorariul avocațial, nicio instanța nepronuntandu-se nici asupra admiterii unui asemenea petit si nici asupra respingerii acestuia.
Pur si simplu, cheltuielile de judecata constând in onorariu avocațial nu au fost nici solicitate si nici discutate vreodată. Nimic nu impiedica partea sa solicite o parte a cheltuielilor de judecata in cadrul procesual care atrage acordarea lor si o parte pe cale separata. De pilda, nimic nu il impiedica pe martor sa solicite ulterior cheltuieli de judecata pentru deplasare la o cauza, desi alte cheltuieli de judecata aferente litigiului au fost solicitate si acordate in cadrul procesual inițial.
Astfel, desi reclamanta a invederat instanțelor de fond ca nu a solicitat onorariu avocațial in dosarul nr._, anexând in sprijinul susținerilor sale si Decizia civila nr.2808/2009, acestea s-au rezumat a aprecia ca atâta timp cat au fost solicitate cheltuieli de judecata pe cale accesorie- fara sa analizeze ce tip de cheltuieli au fost solicitate-, alte cheltuieli de judecata nu mai pot face obiectul unei acțiuni separate.
Solicită a se observa ca noțiunea de cheltuieli de judecata are o sfera de cuprindere larga incluzând cheltuieli de judecata de natura diferita, respectiv taxa judiciare de timbru, onorarii experți, despăgubiri martori, onorarii avocatiale etc.
Instanța de judecata nu a analizat toate probele aflate ia dosarul cauzei precum si argumentele reclamantei, de unde rezulta fara echivoc ca instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra onorariului avocațial, intrucat nu a fost investita cu o astfel de cerere.
Învederează instanței de control judiciar ca, Curtea Europeana de la Strasbourg retine ca dispozițiile art. 6 din CEDO implica in sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al tuturor argumentelor, elementelor de proba ale pârtilor.
Pe plan intern, norma cuprinsa la art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului a fost transpusa in art. 6 din Codul de procedura civila aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Art. 6 din Codul de procedura civila aprobat prin Legea nr. 134/2010 prevede in aliniatul (1) ca "Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in termen optim si previzibil, de către o instanța independenta, imparțiala si stabilita de lege."
Potrivit jurisprudentei constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil potrivit articolului 6 din CEDO include în esență obligația instanțelor de a-si motiva hotărârile (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Ruiz Torija împotriva Spaniei din 9 decembrie 1994 - cererea nr. 18390/91, § 29, Hotărârea Higgins împotriva Franței din 19 februarie 1998 - cererea nr. 20124/92, Recueil des arrets et decisions, 1998-1, § 42 si Hotărârea Hirvisaari împotriva Finlandei din 27 septembrie 2001 - cererea nr. 49684/99, § 30.
Asa cum rezulta si din CONCLUZIILE AVOCATULUI GE. RAL JULIANE KOKOTT, prezentate la 26 aprilie 2012, in cauza C-619/10 Trade Agency Ltd împotriva Seramico Investments Ltd, "Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești servește unui dublu obiectiv. Pe de o parte, este menita sa asigure ca dreptul de a fi audiat in instanța este respectat și" ca, prin urmare, instanța ia in considerare in suficienta măsura argumentele părților. Pe de alta parte,
obligația de motivare are menirea de a permite părții care cade în pretenții sa exercite in mod efectiv caile de atac care ii sunt disponibile. Justițiabilul trebuie să poată ințelege motivele pentru care a căzut in pretenții. In caz contrar, nici intinderea autorității de lucru judecat a hotărârii nu ar mai putea fi definita."
Având in vedere toate aceste considerente, solicită ca prin decizia ce se va pronunța sa se dispună admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 55/2013, iar in urma rejudecarii pe fond a cauzei solicită sa se dispună admiterea acțiunii introductive de instanța.
In drept s-au invocat prevederile: - art. 166, art. 304 pct. 9, art. 312, art. 274 din Codul de procedura civila din 1865; - art. 1201 din Codul civil de la 1864 - art. 6 din CEDO.
În apărare, pârâta intimată SC LS a formulat întâmpinare
prin care a solicitat ca, in baza probelor ce se vor administra, sa se constate si sa se dispună respingerea cererii formulate de către recurenta SC P. I. S. ca neîntemeiata.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prezentul litigiu este generat de pretențiile reclamantei recurente vizând obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 142.800 lei, pretinse a fi fost avansate dar nesolicitate în dosarul nr._ al T. ului Specializat C. .
În respectivul dosar, prin SC nr. 2100/_ judecătorul sindic a admis cererea creditoarei SC LS și a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva debitoarei SC P. I. S. . Curtea de Apel C., soluționând recursul declarat împotriva respectivei hotărâri, l-a admis, a modificat sentința recurată și a respins cererea creditoarei, obligând-o în același timp la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 19,5 lei. În încheierea de ședință din_ care face parte integrantă din decizia nr. 2808/_, Curtea de Apel a consemnat că ,, Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reclamantei-intimate, cu cheltuieli de judecată.,,
Judecătoria Cluj-Napoca, învestită cu soluționarea pretențiilor pecuniare ale reclamantei SC P. I. S. cu privire la onorariul avocațial neacordat prin decizia Curții de Apel, a reținut incidența autorității de lucru judecat, raționamentul său fiind validat și în apel.
Se susține în recurs că ,, instanța de judecată nu a analizat toate probele aflate la dosarul cauzei precum și argumentele subscrisei de unde rezultă fără echivoc că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra onorariului avocațial întrucât nu a fost investită cu o astfel de cerere.,,
Maniera neclară de formulare a acestei afirmații a condus la o dificultate de analiză din partea completului de recurs învestit în prezenta cauză. Astfel, în măsura în care se susține că, în dosarul de insolvență, instanța nu a analizat toate probele aflate la dosarul cauzei și nu a răspuns tuturor cererilor recurentei, trebuie arătat că, pe calea acțiunii ce face obiectul prezentei judecăți nu se poate ajunge la analizarea modului în care au fost concentrate și redate considerentele avute în vedere la pronunțarea Deciziei nr. 2808/2009 a Curții de Apel C. .
Pe de altă parte, dacă recurenta susține că hotărârea instanței de apel ar fi nemotivată, trebuie subliniate următoarele:
Este real faptul că potrivit art. 261 alin. 1 C.pr.civ. instanța are obligația de a arăta în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, dar această obligație circumscrisă și jurisprudenței CEDO în materie nu înseamnă că judecătorul trebuie să răspundă în mod concret fiecărui argument în parte adus de către participanții la proces fiind suficient ca
soluția să prezinte explicit considerentele avute în vedere la pronunțare, cu referire evident la susținerile părților.
De altfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, exprimându-și poziția cu privire la obligația de motivare, a arătat că ,, fără să aducă atingere posibilității, ba chiar obligației din partea judecătorului de a acționa în unele cazuri după bunul plac, acesta nu ar trebui să răspundă decât mijloacelor pertinente ce ar putea influenta asupra soluționării litigiului.
,,…Obligatia instantelor de a-si motiva hotararile nu trebuie inteleasa ca necesitand un raspuns la fiecare argument invocat in sprijinul unui mijloc de aparare ridicat. Intinderea acestei obligatii poate varia in functie de natura hotararii.
In conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, intinderea motivarii depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica in instanta, precum si de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale si de practicile diferite privind prezentarea si redactarea sentintelor si hotararilor in diferite state. Pentru a raspunde cerintelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidentieze ca judecatorul a examinat cu adevarat chestiunile esentiale ce i-au fost prezentate. ,,
Verificând considerentele hotărârii recurate, Curtea constată că instanța de apel a făcut trimitere la aspectele învederate de către apelantă prin motivele depuse astfel încât motivarea este acoperitoare și menită a înlătura criticile de nemotivare.
Cheltuielile de judecata pe care SC P. I. S. le-a solicitat prin recursul declarat împotriva sentinței de deschidere a procedurii insolventei, nemominalizate, au fost acordate de către instanța de recurs, nefăcându-se nicăieri mențiune cu privire la solicitarea onorariului avocațial pe cale separată. Nu este reală susținerea recurentei potrivit căreia a individualizat natura prestațiilor pentru care a solicitat cheltuieli de judecată, menționând strict taxa judiciară de timbru, considerentele deciziei civile nr. 2808/_ făcând referire la suma de 19,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată întrucât acestea au putut fi stabilite pe baza actelor dosarului, în lipsa unui document justificativ al plății onorariului avocațial.
Așa cum în mod corect susține intimata, onorariul avocațial este o cheltuială inclusa in cheltuielile de judecata. Prin pronunțarea instanței asupra cheltuielilor de judecata (in ansamblul lor), a fost acoperita inclusiv categoria onorariului avocațial. Recurenta nu a fost impiedicata in niciun fel ca, pe langa cheltuielile cu taxa de timbru, sa solicite si astfel de cheltuieli motiv pentru care se poate aprecia că excepța autorității de lucru judecat a fost judicios analizată.
Invocarea, de către reprezentantul SC P. I. a art. 33 alin 5 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei nu se aplica in acest caz, întrucât cererea inițiala de deschidere a procedurii insolventei a fost initial admisa, doar în recurs fiind modificată hotărârea inițial pronunțată.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de SC P. I. S. împotriva deciziei civile nr. 55 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. I. S. împotriva deciziei civile nr. 55 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
Președinte, F. T. | Judecător, M. H. | Judecător, D. M. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.apel: N. | Koșa, S. | Ivănescu |
Jud.fond: A. | P. escu |
| ← Decizia civilă nr. 1217/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1616/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
