Sentința civilă nr. 188/2013. Obligatie de a face

Comentarii

0

R.

TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _

Cod operator date cu caracter personal 11553

SENTINȚA CIVILĂ NR.188/2013

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE: S. I. GREFIER: A. B.

Pe rol fiind pronunțarea asupra soluționării cererii formulate de către reclamanții J. C. G. C. S. - TIRREANA SS R. - S. C. S., J. C. G. C. S. - T. SS R., J. V. - C. G.

S. (I. P. & C S. ) TIRREANA SS, I. P. I & C. S. și T. S.

S. în contradictoriu cu pârâtul M. C. - N., având ca obiect obligația de a face.

La ambele apeluri nominale efectuate în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, când judecătorul sindic, având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de azi, 22 ianuarie 2012, când a hotărât următoarele :

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 21 octombrie 2011, reclamantele J. V. C. G. C. SpA - T. S. SpA R. S.

C. SA, J. V. C. G. C. SpA - T. S. SpA R., J. V. -C. G. S.p.A. (I. P. & C S.p.A) T. SSp.A. I. P. & C.S., T.

SS, l-au chemat în judecată pe pârâtul M. C. -N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 20.127.349,63 lei (calcul efectuat la data de 30 septembrie 2011) plus TVA, dacă este cazul, reprezentând prejudiciul cauzat Antreprenorului prin neexecutarea Contractului; la plata sumei de 21.434.564,24 lei (calcul efectuat la data de 30 septembrie 2011) reprezentând contravaloarea biletelor la ordin neemise potrivit Contractului; să se constate inexistența dreptului pârâtei de a cere Antreprenorului executarea de lucrări de remediere pentru străzile la care termenul de garanție a expirat ca urmare a împlinirii termenului contractual de garanție calculat în funcție de momentul recepției, care se consideră efectuată, în principal, în raport cu data stabilită prin notificările transmise de Antreprenor pentru convocarea comisiei de recepție potrivit art. 16 din Contract pentru fiecare stradă în parte sau de la data înregistrării la Primărie a notificărilor legale la finalizarea fiecărei străzi în parte.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că la data de 11 august 2005 între părți a fost încheiat Contractul de execuție de lucrări nr. 48965, care avea

ca obiect proiectarea, execuția și finalizarea lucrărilor de reparație și modernizare a 288 de străzi în municipiul C. -N., conform HCL nr. 482/2003, modificată de HCL nr. 5/2004. Prețul contractual a fost stabilit la

suma de 240.391.212,6 lei (RON), din care TVA 33.381.790,2 lei (RON), și urma să fie plătit în termenele stabilite printr-un grafic de plăți. Lucrările care făceau obiectul Contractului trebuiau să fie executate și finalizate în decurs de

48 de luni de la data intrării în vigoare a Contractului. Execuția efectivă a lucrărilor aferente fiecărei străzi trebuia să înceapă în cel mai scurt timp posibil de la primirea ordinului în acest sens din partea achizitorului, după predarea amplasamentului și obținerea tuturor avizelor și autorizațiilor necesare.

Pe parcursul executării Contractului, acesta a fost amendat prin mai multe acte adiționale, după cum urmează: în cursul anului 2006 a fost

încheiat Actul Adițional nr. 1 la Contract, prin care a fost modificat modul, de actualizare a prețului contractual, conform HG nr. 925/2006, prin aplicarea la valoarea rămasă a unui coeficient de actualizare care este egal cu evoluția indicelui prețurilor de consum (total) comunicat de Institutul Național de Statistică; la data de 9 iulie 2009 a fost încheiat Actul Adițional nr, 2 la Contract, prin care a fost modificat termenul pentru executarea Contractului, noul termen fiind stabilit pentru data de 31 iulie 2010, conform HCL nr. 347/2009; la data de 22 martie 2010 a fost încheiat Actuî Adițional nr. 3 la Contract, prin care a fost majorat prețul contractual până la valoarea de 260.572.245,42 lei; la data de 21 mai 2010 a fost încheiat Actul Adițional nr. 4 la Contract, prin care a fost prelungit termenul pentru executarea lucrărilor contractate pentru care au fost emise ordine de începere anterioare datei de 31 iulie 2010 până la data de 31 decembrie 2010. De asemenea, părțile au stabilit mecanismul de actualizare a prețului lucrărilor care vor fi executate după data de 31 iulie 2010; la data de 28 iunie 2010 a fost încheiat Actul Adițional nr. 5 la Contract, prin care a fost majorat prețul contractual până la valoarea de 261.770.088,20 lei; la data de 29 iulie 2010 a fost încheiat Actul Adițional nr. 6 la Contract, prin care a fost majorat prețul contractual până la valoarea de 263.419.902,18 lei; la data de 28 septembrie 2D10 a fost încheiat Actul Adițional nr. 7 la Contract, prin care a fost majorat prețul contractual până la valoarea de 267.138.814,51 lei; la data de 27 octombrie 2010 a fost încheiat Actul Adițional nr. 8 la Contract, prin care a fost majorat prețul contractual până la valoarea de 268.142.844,19 lei, la data de 29 noiembrie 2010 a fost încheiat Actul adițional nr. 9 ia Contract, prin care a fost stabilită valoarea finală estimată a contractului, la finele anului 2010. Astfel, valoarea totală estimată a Contractului a devenit 274.300.000 lei.

Reclamantele au arătat că pe parcursul executării Contractului, Antreprenorul și-a îndeplinit întocmai și cu bună-credință obligațiile decurgând din Contract. În ciuda acestui fapt, M. C. -N. și-a încălcat în repetate rânduri obligațiile sale contractuale, ceea ce a avut următoarele consecințe negative asupra Antreprenorului.

În primul rând, prin neconvocarea recepției lucrărilor și prin nesemnarea proceselor-verbale de recepție, M. C. N. a majorat în mod artificial perioada de garanție a lucrărilor, ceea ce a condus la blocarea artificială și abuzivă a garanției de bună execuție emisă de Antreprenor precum și la prelungirea abuzivă a perioadei în care Antreprenorul ar putea fi obligat să execute lucrări de reparații.

În al doilea rând, neexecutarea Contractului de către Beneficiar a condus la consecințe patrimoniale negative asupra Antreprenorului.

În vederea soluționării pe cale amiabilă a tuturor diferendelor rezultate din executarea Contractului, Antreprenorul a transmis Scrisoarea de conciliere înregistrată sub nr. 159383/1, prin care invita Beneficiarul la negocieri pentru data de 24 iunie 2011.

La data de 24 iunie 2011 a avut loc ședința de conciliere și, drept urmare a fost încheiat Procesul-verbal de conciliere directă din data de_, având data certă și legalizare de semnătură conform încheierii BNP D. -M. Cârlănaru si M. Cârlănaru nr. 4785/_

În cadrul ședinței de conciliere Beneficiarul a recunoscut neexecutarea Contractului precum și faptul că această neexecutare a cauzat prejudicii Antreprenorului și s-a angajat să remedieze unele prejudicii astfel cauzate.

În speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale. Potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunări.

De asemenea, art. 1075 C.civ. prevede că orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.

În cererea de chemare în judecată s-a arătat că potrivit opiniei constante exprimate în literatura de specialitate, condițiile care fac să se nască răspunderea contractuală sunt următoarele: a. existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aducându-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului; b. existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează aceasta atingere; c. raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu; d. vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.

Atunci când toate cerințele răspunderii contractuale sunt întrunite, se naște dreptul subiectiv al creditorului de a cere despăgubiri de la debitorul său. Creanța sa inițială este înlocuită cu altă creanță, anume aceea de despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul încercat de creditor. Despăgubirile sunt datorate în virtutea a înseși obligației inițiale, ele constituie obiectul subsidiar, cu titlu de sancțiune, al executării obligației respective.

Or, în speță, sunt întrunite toate cerințele pentru nașterea răspunderii juridice a Beneficiarului.

Astfel, există o neexecutare a Contractului de către Beneficiar. În ceea ce privește fapta ilicită, obligațiile contractuale care nu au fost respectate de Beneficiar pot fi grupate după cum urmează: refuzul de a debloca garanția de bună execuție constituită de către Antreprenor, corespunzător lucrărilor finalizate; întârzierea la plata unor facturi emise de către Antreprenor; neachitarea a 50% pentru unele din facturile emise de către Antreprenor; refuzul de a confirma organizarea de șantier aferentă lucrărilor executate; neexecutarea conformă a unor obligații contractuale ceea ce a determinat prelungirea termenului contractual; refuzul la plată a cheltuielilor sociale, la valoarea ofertată, cheltuieli incluse în prețul Contractului; neemiterea ordinelor de începere a lucrărilor pentru unele dintre străzile contractate, ceea ce a condus la executarea parțială a Contractului; refuzul la plată al contravalorii detaliilor de execuție aferente străzilor care nu au mai fost executate din culpa Beneficiarului; refuzul la plată a unor cheltuieli suportate de Antreprenor și care, potrivit Contractului, reveneau Beneficiarului; refuzul de a proceda la recepția lucrărilor finalizate, neexecutarea obligației de recepție a lucrărilor finalizate; încălcarea obligației de a executa cu bună-credință Contractul.

Prin executarea întocmai a contractului se înțelege faptul că părțile contractante trebuie să execute toate prestațiile la care s-au îndatorat prin angajamentul lor voluntar, în natura lor specifică, în cantitățile sau volumul stabilit în contract și în condițiile de calitate convenite explicit sau implicit.

Executarea întocmai a contractului este prevăzută în art. 1073 C. civ.,

potrivit căruia: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației";. De asemenea, potrivit art. 970 din Codul Civil "Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într- însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa";.

De aceea, atunci când se apreciază executarea de către o parte a obligațiilor care îi revin, trebuie să se ia în considerare atât modul de executare cât și comportamentul părții față de cealaltă parte, în contextul obligației lor de a coopera cu bună-credință. În scopul de a coopera în mod complet și eficient, părțile sunt obligate să se informeze reciproc în legătură cu respectiva executare a obligației și să arate un comportament loial față de cealaltă parte.

Încălcarea evidentă a acestei obligații de către Beneficiar este prin ea însăși o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, care trebuie reparate. Astfel, comportamentul neloial al Beneficiarului s-a manifestat pe tot parcursul relației contractuale. Ca un corolar al acestui comportament deloial, cu ocazia negocierilor, reprezentanții Beneficiarului au recunoscut pretențiile Antreprenorului, s-au angajat să le rezolve amiabil, însă în realitatea nu au dat curs nici unui angajament asumat cu ocazia procedurii de conciliere directă.

Beneficiarul este culpabil pentru neexecutarea Contractului. Fiind vorba de o răspundere contractuală, culpa debitorului se prezumă din neexecutarea obligațiilor care îi incumbă. În materia răspunderii contractuale, creditorul trebuie să dovedească numai existența contractului și faptul că obligația nu a fost executată. Pe baza acestor dovezi, culpa debitorului este prezumată (art. 1082 C, civ.). În consecință, nu este necesar ca Antreprenorul să facă dovada acestui element al răspunderii juridice a Beneficiarului.

S-a susținut că prejudiciul cauzat este cert. Potrivit doctrinei și practicii judiciare constante în materie de răspundere contractuală, prejudiciul care poate fi reparat vizează atât dauna efectivă (damnum emergens) cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans) pe care le suferă creditorul. În cazul în care debitorul acționează cu rea-credință, prejudiciul care trebuie să fie acoperit cuprinde atât prejudiciul previzibil cât și pe cel imprevizibil.

În speță, prejudiciul suferit de Antreprenor este cert și se compune din mai multe categorii: prejudiciul cauzat ca urmare a refuzului deblocării garanției de bună execuție constituită de către Antreprenor, corespunzător străzilor finalizate; cuantumul acestui prejudiciu este de 118.582,59 lei; prejudiciul cauzat de întârzierea la plată a unor facturi emise de către Antreprenor; cuantumul acestui prejudiciu este de 840.232,60 lei; prejudiciul cauzat ca urmare a neplății a 50% din unele facturi emise de către Antreprenor, cuantumul acestui prejudiciu este de.21,434.564r24 lei, la care se adaugă 2,614.360,82 lei, cu titlu de penalități datorate întârzierii la plată; prejudiciul cauzat ca urmare a neconfirmării și nedecontării organizării de șantier, cuantumul acestui prejudiciu este de 1,427,806,99 lei, plus TVA, la care se adaugă 147.853,17 lei, cu titlu de penalități; prejudiciul cauzat ca urmare a prelungirii duratei de execuție a Contractului, cuantumul acestui prejudiciu este de 12.787.916,69 lei plus TVA; prejudiciul cauzat ca urmare a neplății cheltuielilor sociale la valoarea ofertată, cuantumul acestui prejudiciu este de 775.243,07 lei plus TVA; prejudiciul cauzat ca urmare a executării parțiale a Contractului, cuantumul acestui prejudiciu este de 1.096.584,11 lei plus TVA; prejudiciul cauzat ca urmare a elaborării detaliilor de execuție pentru străzile care nu au mai fost executate, cuantumul acestui prejudiciu este de 214.138,36 lei plus TVA, la care se adaugă dobândă în cuantum de 20.527,07 lei; prejudiciul cauzat ca urmare a suportării de către Antreprenor a unor cheltuieli care reveneau beneficiarului, cuantumul acestui prejudiciu este

de 70.872,00 lei plus TVA, la care se adaugă dobândă în cuantum de 13.232,15 lei.

Existența raportului de cauzalitate, în materie contractuală, este prezumată de lege din faptul neexecutării lato sensu a contractului și a existenței prejudiciului direct și necesar. Această constatare rezultă din textul art. 1082 C. civ. potrivit căruia debitorul este îndatorat la plata de daune- interese, în afară de cazul în care neexecutarea sau întârzierea în executare provine dintr-o "cauză străină, care nu-i poate fi imputată";.

În consecință, nu este necesar ca Antreprenorul să facă dovada acestui element al răspunderii juridice a Beneficiarului.

În ceea ce privește prejudiciul rezultat din refuzul de a debloca garanția de bună execuție constituită de către antreprenor s-a arătat că în scopul garantării executării obligațiilor asumate, în temeiul art. 11 din Contract, la data de 8 iulie 2005, Executantul a procedat la constituirea unei garanții de bună execuție a Contractului, prin scrisoare de garanție bancară, în cuantum de 5% din prețul acestuia. Cu toate că Antreprenorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale și legale, atât în ceea ce privește obiectul contractului cât și în ceea ce privește notificarea lucrărilor finalizate, Beneficiarul nu a procedat la eliberarea sumelor corespunzătoare lucrărilor finalizate din garanția constituită.

Potrivit art. 11.3 din Contract: "Autoritatea contractanta are obligația de a restitui garanția de buna execuție după cum urmează: 70% din valoarea garanției, in termen de 14 zile de ia data încheierii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor daca nu a ridicat pana la acea data pretenții asupra ei, iar riscul pentru vicii ascunse este minim. Garanția lucrărilor este de 3 ani de la data procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor. Restul de 30% din valoarea garanției, la expirarea perioadei de garanție a lucrărilor executate, pe baza procesului verbal de recepție finala";.

Pârâtul și-a încălcat în mod sistematic obligațiile contractuale și legale referitoare la recepția lucrărilor finalizate Încheierea procesului-verbal de recepție a lucrărilor produce consecințe foarte importante: de la data recepției începe să curgă termenul de garanție în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, Beneficiarul are obligația eliberării a 70% din valoarea garanției de bună execuție constituită și la data expirării perioadei de garanție, pe baza procesului-verbal de recepție finală, Beneficiarul are obligația eliberării restului de 30% din valoarea garanției de bună execuție constituită. Astfel, neexecutarea obligației de recepție a lucrărilor finalizate produce grave prejudicii patrimoniale Antreprenorului, concretizate în pierderile suferite ca urmare a neeliberării garanției de bună execuție constituita. Mai mult, din culpa Primăriei, care nu a emis la timp ordinele de începere pentru execuția lucrărilor, pentru anumite străzi care făceau obiectul Contractului nu au mai putut fi efectuate lucrările contractate. Prin urmare, pentru aceste străzi se impunea eliberarea în integralitate a garanției de bună-execuție constituită de Antreprenor încă de la momentul la care s-a putut determina că respectivele lucrări nu vor mai fi executate.

În scopul diminuării prejudiciilor cauzate Antreprenorului acesta, începând cu data de 18 mai 2009 acesta a trimis mai multe notificări Primăriei prin care solicita deblocarea sumelor constituite garanție, în concordanță cu valoarea lucrărilor finalizate. Aceste notificări nu au primit nici un răspuns din partea Primăriei iar garanția de bună execuție nu a fost deblocată corespunzător.

Mai mult, blocarea nejustificată a garanției de bună-execuție a produs și alte prejudicii patrimoniale Antreprenorului, acesta fiind obligat să suporte un

comision bancar suplimentar față de cel estimat la data încheierii Contractului. Acest comision bancar este datorat întrucât banca a menținut valabilă garanția de bună execuție dincolo de termenul inițial și într-un cuantum mai mare decât cel agreat, din cauza nediminuării, corespunzător cu lucrările finalizate. Această prelungire a duratei de valabilitate a garanției de bună execuție a fost determinată de neemiterea în termenele contractuale a proceselor-verbale de recepție a lucrărilor.

În cadrul ședinței de conciliere, pârâtul a recunoscut în mod expres creanța și, de asemenea, s-a obligat să reducă garanția de bună execuție constituită.

În ceea ce privește prejudiciul constând în comisionul bancar suplimentar suportat de Antreprenor ca urmare a menținerii întregii sume în garanție, acesta trebuie recuperat, întrucât Beneficiarul trebuie să răspundă pentru toate daunele cauzate Antreprenorului ca urmare a neexecutării Contractului. În aprecierea neexecutării culpabile a Contractului, este important de menționat că Beneficiarul a menționat cu ocazia concilierii prealabile că este de acord să plătească comisioanele bancare suplimentare care au fost suportate de către Antreprenor. Din această perspectivă, având în vedere reaua-credință manifestată de Beneficiar în îndeplinirea obligației de recepție a lucrărilor executate și, mai ales, intenția clar exprimată de a nu plăti comisioanele bancare, deși a recunoscut în prealabil temeinicia reducerii scrisorii de garanție, Beneficiarul trebuie să răspundă pentru toate daunele cauzate Antreprenorului, fiind îndeplinite condițiile răspunderii contractuale.

În ceea ce privește prejudiciul rezultat din întârzierea la plată a unor facturi emise de către antreprenor reclamanții au arătat că Antreprenorul a executat lucrările contractate în acord cu documentația tehnică, parte a Contractului și, după aprobarea situațiilor de lucrări, a procedat la facturarea lucrărilor confirmate. Prețul Contractului, așa cum a fost agreat de părți, urma să fie plătit diferențiat pentru lucrările executate și facturate de către Antreprenor, dovedite prin situații de lucrări, prin două modalități distincte.

Astfel, potrivit art. 18,1 din Contract "18.1, Achizitorul are obligația de a efectua plata către executant în termen de max. 45 de zile de la emiterea

facturii de către acesta. Achizitorul se obligă să achite 50% din valoarea facturilor emise cu ordin de plată, în termenul prevăzut la art. 18.2, iar pentru diferența de 50% se vor emite bilete la ordin la scadența prevăzută în graficul de eșalonare (4 ani), emiterea acestora de către beneficiar ser va face în lei până la trecerea la moneda unică europeană, având în vedere reglementările în vigoare la acea dată. Dacă achizitorul nu onorează facturile în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei prevăzute la clauza 18.1. _";.

Astfel, plata facturilor emise de către Beneficiar urma să fie efectuată ia 45 de zile de la data emiterii facturilor.

Părțile, prin voința lor, au stabilit și o clauză penală pentru neplata facturilor în termenul stabilit, prin care au anticipat cuantumul prejudiciului ce va fi suferit ca urmare a neexecutării Contractului de către Beneficiar, Potrivit art. 23.2 din Contract, "în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei prevăzute la clauza 18.2, acesta are obligația de a plăti, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,02% /zi din plata neefectuată";.

În executarea Contractului, Antreprenorul a procedat la emiterea de facturi pentru lucrările executate și dovedite prin situații de lucrări, aprobate de către firmele consultante, care acționau ca reprezentant contractual al Primăriei. Pe parcursul executării Contractului, în repetate rânduri, Primăria și-a îndeplinit cu întârziere obligația de plată a prețului prin ordin de plată,

creând astfel un prejudiciu Antreprenorului, a cărui reparare a făcut obiectul concilierii dintre părți. Acest prejudiciu, stabilit în funcție de clauza penală citată anterior, a fost calculat pentru fiecare plată făcută cu nerespectarea termenelor contractuale și a fost prezentat In detaliu Beneficiarului.

În cadrul ședinței de conciliere, Beneficiarul nu a negat faptul că sunt datorate penalități de întârziere ca urmare a neexecutării conforme a obligației de plată prin ordin de plată, însă a solicitat un termen pentru a verifica cuantumul penalităților de întârziere. În acest sens, Primăria a menționat în mod expres că "Va comunica rezultatul acestor verificări în

termen de 2 săptămâni de la data prezentului proces-verbal de conciliere";.

La data formulării acțiunii, cu toate că Antreprenorul a întreprins demersuri în vederea clarificării acestor aspecte, Beneficiarul a nesocotit obligațiile asumate în mod expres în cadrul ședinței de conciliere, necomunicând rezultatul verificărilor efectuate. în acest mod, este evidentă, pe de o parte, reaua-credință a Beneficiarului în executarea Contractului, iar pe de altă parte, rezultă că nu există o altă modalitate de calcul și un alt rezultat decât cel prezentat de către Beneficiar cu ocazia concilierii.

Antreprenorul a susținut că este îndreptățit la repararea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării conforme a Contractului de către Beneficiar și solicită instanței să pronunțe o hotărâre prin care să îl oblige la plata penalităților de întârziere datorate. Cuantumul total al acestei categorii de prejudiciu, este de 840.232,60 lei la data de 30 septembrie 2011.

În ceea ce privește prejudiciul rezultat din neplata a 50% din unele facturi emise de către antreprenor s-a arătat că, potrivit Contractului, sumele înscrise în facturile emise de Antreprenor trebuiau plătite după cum urmează: 50% prin ordin de plată și 50% prin emiterea de bilete la ordin cu scadență la 4 ani. Pe parcursul derulării Contractului, au survenit mai multe modificări legislative relative la plata prin bilete la ordin a obligațiilor asumate de către autoritățile publice.

Astfel, potrivit art. I, pct. 7 din Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/ 2009 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului "Din conturile deschise la Trezoreria Statului nu pot fi dispuse plăți pe bază de bilete la ordin, cu excepția celor dispuse pe bază de bilete la ordin emise anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență";.

Așadar, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr. 75/2009 Primăria nu a mai achitat contravaloarea lucrărilor efectuate prin emiterea de bilete la ordin, așa cum s-a obligat prin Contract. Totuși, intrarea în vigoare a OUG nr. 75/2009 nu este de natură să exonereze Primăria de obligația de plată a prețului contractual în integralitate.

În acest context, Antreprenorul a încercat în mod repetat inițierea de negocieri în scopul modificării prevederilor Contractului referitoare la plata prețului. În ciuda acestor încercări venite din partea Clientului, pârâta a refuzat să dea curs acestor inițiative. Astfel, printr-o adresa din data de 1 iulie 2009, Antreprenorul a invitat Beneficiarul la negocieri privind modalitatea de plată a contravalorii lucrărilor efectuate. La data de 26 februarie 2010, prin adresa nr. 0179, Antreprenorul a înaintat Primăriei propuneri privind modalitatea de plată a lucrărilor care se vor executa în anul 2010. La data de 5 mai 2010, prin adresa nr. 0294, Antreprenorul a supus aprobării pârâtei o propunere de convenție referitoare Ia modalitatea de plată a prețului Contractului pentru care nu se mai poate emite bilete la ordin. La data de 15 septembrie 2011, prin adresa nr. 2636/44, Antreprenorul a supus aprobării

pârâtei o altă propunere de convenție referitoare la aceleași aspecte. Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 374 din 27 septembrie 2011 Beneficiarul a aprobat încheierea convenției astfel propuse, modificând însă radical oferte formulată de către Antreprenor. Această contraofertă nu a putut fi acceptată. Așa cum s-a arătat, Primăria a refuzat orice negociere. În aceste condiții, Beneficiarul este în culpă pentru întârzierea emiterii biletelor la ordin în termenele prevăzute în contract.

Reaua sa credință este dovedită cu prisosință în condițiile în care, deși obligată să plătească prețul, a refuzat renegocierea clauzelor contractuale privitoare la modalitatea de plată prin bilete la ordin.

Lipsa de cooperare a Beneficiarului a avut drept consecință neplata a 50% din facturile emise începând cu iunie 2009 pentru lucrările executate și confirmate. Mai mult, pentru aceste plăți neefectuate, conform clauzelor Contractului, Beneficiarul datorează penalități de întârziere.

În cadrul ședinței de conciliere Beneficiarul a recunoscut în mod expres încălcarea Contractului și faptul că datorează sumele solicitate de către Antreprenor. Totuși, Primăria nu a întreprins nici un demers în sensul punerii în acord a clauzelor contractuale cu prevederile legale în vigoare.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere, în cadrul ședinței de conciliere, beneficiarul a arătat că "nu este de acord cu cuantumul penalităților";. Așadar, Primăria recunoaște dreptul Antreprenorului la a pretinde penalități de întârziere, contestând doar cuantumul acestora. Totuși, aceste penalități sunt datorate în conformitate cu prevederile art. 23.2 din Contract, care se aplică mutatis mutandis.

În ceea ce privește prejudiciul, acesta este compus din: valoarea facturilor neachitate și penalitățile datorate conform clauzei penale inserată în cuprinsul Contractului, astfel încât, Antreprenorul este îndreptățit la repararea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării conforme a Contractului de către Beneficiar. Cuantumul total al acestei categorii de prejudiciu, este de 24.048.925,06 lei, compus din 21.434.564,24 lei reprezentând valoarea biletelor Ia ordin neemise și 2.614.360,82 lei reprezentând penalități de întârziere, la data de 30 septembrie 2011. Cuantumul acestei componente a prejudiciului urmează a fi confirmată de expertiza de specialitate care se va administra în cauză.

În ceea ce privește prejudiciul rezultat din neconfirmarea organizării de șantier s-a arătat că organizarea de șantier reprezintă a componentă esențială a oricărui contract de antrepriză de lucrări, indispensabilă în vederea optimizării executării lucrărilor. Valoarea organizării de șantier cuprinde toate cheltuielile necesare cu mentenanța acestuia, cum ar fi: cheltuielile cu paza șantierului, cheltuielile pentru depozitarea echipamentelor și materialelor necesare, cheltuielile necesare pentru închiderea traficului în zona efectuării lucrărilor etc. În ceea ce privește includerea cheltuielilor de organizarea de șantier în prețul contractului, în mod particular, în cazul contractelor de antrepriză de construcții încheiate în urma derulării unor proceduri de achiziție publică, există anumite reguli prevăzute de legislația în vigoare referitoare la întocmirea ofertelor. Astfel, potrivit art. 6.4.5. din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 784/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind conținutul-cadru de organizare a licitațiilor, prezentare a ofertelor, adjudecare, contractare și decontare a execuției lucrărilor; în ofertă contractantul va prezenta valoarea lucrărilor de organizare de șantier, în

funcție de organizarea tehnologică proprie, ca o sumă forfetară reprezentând cheltuielile necesare organizării de șantier, în baza unui proiect propriu";.

În vederea participării la procedura de achiziție publică, Antreprenorul a

întocmit oferta respectând aceste prevederi legale. Astfel, valoarea organizării de șantier a fost cuprinsă în formularul C2, fila 1 din oferta financiară depusă de Antreprenor în vederea participării la licitația publică, ca o sumă globală aferentă întregii lucrări.

În ceea ce privește decontarea organizării de șantier, potrivit art. 10.4 din Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 784/1998 așa cum a fost modificat prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 553/1999 "Decontarea valorii organizării de șantier, prevăzută la pct. 6,4.5, se face prin aplicarea procentului corespunzător valorii organizării de șantier, față de valoarea totală a lucrărilor ofertate, la valoarea actualizată a lucrărilor real executate";.

În executarea Contractului, Antreprenorul a întocmit situațiile de lucrări în conformitate cu prevederile legale în vigoare iar Beneficiarul a acceptat la decontare valoarea organizării de șantier ca fiind un procent din valoarea lucrărilor real executate. Acest mod legal de decontare a organizării de șantier a fost aplicat de către Beneficiar timp de 4 ani, până în luna august a anului 2009. Începând cu luna august 2009, pentru unele străzi, Beneficiarul a refuzat să confirme valoarea organizării de șantier sub pretextul că aceasta poate fi achitată numai până la valoarea licitată pentru fiecare cartier. Această practică a Beneficiarului încalcă atât prevederile legale mai sus menționate cât și Contractul întrucât în oferta depusă de Antreprenor și acceptată de către Beneficiar, parte a Contractului, organizarea de șantier a fost prevăzută ca o sumă globală, aferentă întregului Contract, iar nu pe fiecare cartier în parte. Astfel, decontarea organizării de șantier nu poate să fie făcută pe cartier, așa cum a procedat începând cu 2009 Primăria, în cadrul ședinței de conciliere, Beneficiarul a arătat că: "este de acord să plătească suma menționată, după confruntarea situației de lucrări, dar fără penalități";.

Așadar, Beneficiarul a recunoscut în mod expres existența obligației de plată a organizării de șantier nedecontate.

In ceea ce privește penalitățile de întârziere, s-a arătat că, deși nu au fost recunoscute de Primărie cu ocazia concilierii, acestea sunt datorate în temeiul legii. Obligația de plată a organizării de șantier a devenit scadentă la data confirmării lucrărilor de către consultanțe/Primărie. Din acest moment, Primăria datorează dobânzi legale pentru sumele astfel neachitate pentru a repara prejudiciul constând în lipsa de folosință a banilor de către Antreprenor. Pentru această categorie de prejudiciu cauzat Antreprenorului sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale. Astfel, fapta ilicită a Beneficiarului constă în încălcarea prevederilor contractuale referitoare la modul de calcul al organizării de șantier, agreat de părți prin propunerea financiară acceptată și

însușită de Beneficiar și cele referitoare la plata organizării de șantier, astfel calculată. Această categorie de prejudiciu include: contravaloarea organizării de șantier, calculată potrivit Contractului și dispozițiilor legale incidente și dobânda legală aferente principalului, datorată din cauza lipsei de folosință a sumelor neachitate.

În consecință, Antreprenorul a arătat că este îndreptățit la repararea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării conforme a Contractului de către Beneficiar. Cuantumul total al acestei categorii de prejudiciu, este de 1.575.660,16 lei, compus din 1.427.806,99 lei reprezentând valoarea organizării de șantier neconfirmată și 147.853,17 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate la data de 30 septembrie 2011. Cuantumul acestei componente a prejudiciului urmează a fi confirmată de expertiza de specialitate care se va administra în cauză.

In ceea ce privește prejudiciul rezultat din prelungirea duratei de execuție a contractului s-a arătat că prin Contract, termenul de execuție a

lucrărilor contractuale a fost stabilit pentru 48 de luni, respectiv 21 iulie 2009. Ulterior, prin două acte adiționale (Actul adițional nr. 2/2009 și Actul adițional nr. 4/2010), termenul de execuție a Contractului a fost prelungit cu 17,5 luni, respectiv până la data de 31 decembrie 2010. Aceasta prelungire a termenului de execuție a Contractului a fost independentă de culpa Antreprenorului, fiind determinată în realitate de culpa Beneficiarului, care nu și-a executat întocmai obligațiile contractuale. Ori de câte ori termenul contractual este prelungit independent de culpa Antreprenorului și cu atât mai mult atunci când este prelungit din culpa Beneficiarului, prețul Contractului trebuia majorat corespunzător cu cheltuielile suplimentare suportate de către Antreprenor.

În cazul de față, prelungirea termenului de execuție a Contractului a implicat cheltuieli suplimentare din partea Antreprenorului, cheltuieli indispensabile executării lucrărilor și care sunt compuse din: cheltuieli cu salarizarea personalului; cheltuieli cu chiriile locuințelor personalului; cheltuieli cu transportul personalului; cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe; cheltuieli cu închirierea echipamentelor și utilajelor; cheltuieli cu sediul (chiria sediului); cheltuieli cu asigurările auto; cheltuieli cu rovinietele; cheltuieli cu asigurarea echipamentelor/utilajelor; cheltuieli cu combustibilul și consumul vehiculelor; cheltuieli cu paza. Tipurile de cheltuieli menționate se află în relație directă cu perioada de timp în care aceste resurse sunt necesare executării lucrărilor și sunt indispensabile executării lucrărilor. Astfel, prelungirea termenului Contractului a avut drept consecință prelungirea duratei în care Antreprenorul a fost nevoit să suporte aceste cheltuieli, ceea ce a creat acestuia prejudicii, constând în ieșirea din patrimoniu a unor sume de bani pentru suportarea acestor cheltuieli suplimentare. Întrucât prelungirea termenului Contractului s-a datorat neexecutării corespunzătoare a obligațiilor Beneficiarului, acesta va trebui să suporte prejudiciul calculat în funcție de aceste cheltuieli suplimentare, cauzate prin culpa sa.

În cadrul ședinței de conciliere, Primăria a apreciat că "nu datorează această sumă, întrucât actele adiționale de prelungire a termenului de executare a Contractului au fost agreate de ambele părți";.

Reclamantele au arătat că susținerile Beneficiarului sunt neîntemeiate întrucât, prin semnarea actelor adiționale de prelungire, Antreprenorul nu a renunțat la dreptul de a solicita repararea prejudiciului produs ca urmare a acestor prelungiri. Așadar, această pretenție se întemeiază pe răspunderea Beneficiarului, iar nu pe executarea indirectă a obligației de plată a cheltuielilor suplimentare, pretins neinserată în actele adiționale, în mod subsidiar, chiar dacă s-ar reține o executare indirectă a obligației de a suporta cheltuielile suplimentare, absența unei clauze în acest sens din actele adiționale încheiate nu poate avea semnificația unei renunțări din partea Antreprenorului.

Prin actele adiționale prin care a fost prelungit termenul de execuție a Contractului nu au fost prevăzute expres cheltuielile suplimentare aferente acestor prelungiri întrucât, în executarea obligațiilor asumate de către Beneficiar, nu a existat predictibilitate, ceea ce a determinat imposibilitatea anticipării cheltuielilor suplimentare implicate. Lipsa unei clauze în actele adiționale nu echivalează cu renunțarea la dreptul de a cere suportarea cheltuielilor suplimentare efectuate de către Antreprenor ca urmare a prelungirii duratei contractuale cu aproape jumătate din durata inițială.

Pentru acest tip de prejudiciu, s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale. Astfel, fapta ilicită a Beneficiarului constă în încălcarea prevederilor contractuale care au determinat prelungirea termenului de execuție a Contractului. Prejudiciul constă în contravaloarea costurilor

suplimentare suportate de Antreprenor pe parcursul celor 17,5 luni de prelungire.

În consecință, Antreprenorul a arătat că este îndreptățit la repararea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării conforme a Contractului de către Beneficiar Cuantumul total al acestei categorii de prejudiciu, este de 12 .787,916,69 lei, la data de 30 septembrie 2011.

In ceea ce privește prejudiciul rezultat din neplata cheltuielilor sociale la valoarea ofertată s-a arătat că potrivit prevederilor ofertei financiare depuse în cadrul procedurii de achiziție publică, parte integrantă a Contractului, cheltuielile sociale (care includ pe lângă CAS și alte cheltuieli, cum ar fi cele cu asigurarea de persoane) reprezintă 25% din valoarea manoperei din Contract (formularul C5, fila 4). Pe parcursul executării Contractului, Primăria a refuzat să accepte la decontare valoarea integrală a cheltuielilor sociale ofertate de către Antreprenor și agreate și a achitat numai sumele în limita unui procent de 22%, iar nu de 25% (exemplu pentru anul 2005). Această modalitate de decontare a cheltuielilor sociale încalcă prevederile contractului întrucât, prin acceptarea ofertei depuse de către Antreprenor, Beneficiarul a consimțit în mod valabil să plătească cheltuieli sociale reprezentând 25% din manopera la Contract.

Așadar, părțile prin acordul lor de stabilire a unui procent al cheltuielilor sociale mai mare decât CAS-ul cel prevăzut în legislația specială nu modifică cuantumul obligațiilor datorate către aceste sisteme de protecție socială, ci doar stabilesc valorile pe care o parte (în cazul nostru Primăria) înțelege să le plătească în acest scop.

În cazul analizat, diferența dintre cuantumul CAS-ului stabilit prin lege și valoarea agreată de părți a fost utilizată de către Antreprenor în vederea încheierii unui contract de asigurare de accidente a personalului, tichetele masă și alte cheltuieli "directe legate de personal încheierea unui astfel de contract de asigurare este obligatorie pentru angajatori conform Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Refuzul Beneficiarului de a deconta cheltuielile sociale la valoarea agreată constituie o încălcare a obligațiilor asumate și îndreptățește Antreprenorul să solicite repararea prejudiciului astfel cauzat în cuantum total de 775.243,07 lei, la data de 30 septembrie 2011.

În ceea ce privește prejudiciul rezultat din executarea parțială a contractului, s-a arătat că potrivit obiectului Contractului, Antreprenorul urma să efectueze lucrări de reparație și modernizare cu privire la 288 de străzi din

M. C. -N. . Cu toate acestea, Beneficiarul a emis ordine de începere a lucrărilor doar pentru 266 de străzi. În consecință, 22 de străzi contractate au rămas neexecutate din culpa Primăriei, care nu și-a îndeplinit obligația de a emite ordinul de începere a lucrărilor pentru toate străzile care făceau obiectul Contractului. Potrivit documentelor contractuale, marja de profit agreată de părți este de 10% din valoarea Contractului. Această marjă de profit a fost agreată de către Primărie, prin acceptarea ofertei financiare depuse de către Antreprenor. Acest profit, agreat de părți, nu a fost realizat integral de către Antreprenor din culpa Beneficiarului, care a ales să renunțe, fără a consulta pe Antreprenor, la executarea integrală a Contractului. Această renunțare a fost decisă de către Beneficiar prin Hotărârea Consiliului Local al M. ui C. -N. nr. 201 din 11 mai 2010, prin care s-a stabilit că vor fi executate doar acele lucrări pentru care au fost emise ordine de începere anterioare datei de 31 iulie 2010. De asemenea, prin această hotărâre s-a majorat termenul de executare a Contractului, reținându-se în mod expres că această majorare nu se datorează culpei Antreprenorului

În cadrul ședinței de conciliere, Primăria a apreciat că "prin actele adiționale de prelungire a termenului Contractului, părțile au fost de acord cu acest nou număr de străzi";. Aceste susțineri ale Primăriei sunt false întrucât, prin Actul Adițional nr. 4 părțile nu au modificat în nici un fel prevederile referitoare la obiectul Contractului. Astfel, nu s-a agreat nici o reducere a numărului de străzi care trebuiau executate de către Antreprenor în baza Contractului.

Așadar, cu excepția termenului Contractului, toate prevederile negociate și agreate de părți au rămas în vigoare. Cu toate acestea, încălcând prevederile referitoare la obiectul Contractului, Primăria nu a emis ordine de începere pentru toate străzile contractate, cu toate că această obligație nu a fost restrânsă prin Actul Adiționai nr. 4. Mai mult, prin Actul Adițional nr. 4 a fost acordat un termen îndestulător (două luni și 10 zile) pentru Beneficiar în vederea emiterii ordinelor de începere pentru restul de străzi. Astfel, Beneficiarul nu a asigurat îndeplinirea întocmai a Contractului.

Pentru acest tip de prejudiciu produs Antreprenorului prin fapta Primăriei sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, iar cuantumul total al acestei categorii de prejudiciu este de 1,096.584,11 lei.

În ceea ce privește prejudiciul rezultat din elaborarea detaliilor de execuție pentru străzile care nu au mai fost executate s-a arătat că elaborarea detaliilor de execuție (DDE) aferente străzilor care au format obiectul Contractului a fost considerată de către Primărie ca o fază distinctă și independentă în cadrul Contractului. Astfel, prin documentația de licitație, parte integrantă a Contractului, s-a prevăzut în mod expres că "La întocmirea ofertei se va ține cont și de valoarea întocmirii Proiectului Tehnic faza DDE";. Antreprenorul s-a conformat acestei cerințe, prin includerea cheltuielilor cu lucrările de proiectare DDE în mod separat în oferta financiară depusă, ca reprezentând 1,5% din costul lucrărilor. Obligația întocmirii DDE este prevăzută și în Contract în art. 12.1 unde se precizează că executantul are, printre altele, obligația de a proiecta, în limitele prevăzute în contract, faza detalii de execuție. Îndeplinindu-și întocmai obligațiile contractuale, Antreprenorul a procedat la întocmirea DDE-urilor pentru fiecare stradă inclusă în obiectul Contractului și le-a transmis Beneficiarului. Totuși, din culpa Beneficiarului, un număr de 22 de străzi nu au mai fost executate. Pentru 20 dintre aceste străzi Antreprenorul a întocmit și transmis Beneficiarului DDE-urile corespunzătoare.

Întocmirea DDE-urilor a determinat cheltuieli în sarcina Antreprenorului, cheltuieli care nu au mai putut fi recuperate în condițiile în care, din culpa Primăriei, respectivele lucrări nu au mai fost executate.

In cadrul ședinței de conciliere, Primăria a apreciat că "_ suma nu este datorată întrucât DDE-uri nu trebuiau executate în absența ordinului sau adresei scrise de începere a lucrărilor, la solicitarea Beneficiarului";. Susținerile Beneficiarului sunt neîntemeiate întrucât, potrivit documentelor contractuale dintre părți, faza elaborării DDE-urilor era distinctă și independentă în cadrul Contractului, nefiind condiționată de execuția lucrărilor. Mai mult, Beneficiarul a solicitat în mod expres întocmirea DDE-urilor pentru aceste străzi prin adresele 55817/_, 89326/_, 114468/_ . Astfel, executarea DDE-urilor era o fază anterioară începerii executării lucrărilor, necesară în vederea estimării lucrărilor și cantităților necesare în vederea executării lucrărilor. Așadar, executarea DDE-urilor nu era condiționată de emiterea de către Beneficiar a ordinului de începere a lucrărilor.

Pentru acest tip de prejudiciu suferit s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale. Astfel, fapta ilicită a Beneficiarului constă

în încălcarea obligației de plată a contravalorii DDE-urilor întocmite și transmise, obligație prevăzută în Contract. Prejudiciul constă în valoarea costurilor elaborării DDE-urilor refuzate la plată, potrivit facturilor emise de subcontractanții care au întocmit detaliile de execuție. În consecință, Antreprenorul este îndreptățit la repararea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării conforme a Contractului de către Beneficiar. Cuantumul total al acestei categorii de prejudiciu, este de 214.138,36 Iei la care se adaugă dobânda legală în cuantum de 20.527,07 lei, calculată până la data de 30 septembrie 2011.

În ceea ce privește prejudiciul rezultat din suportarea de către antreprenor a unor cheltuieli care reveneau beneficiarului s-a arătat că potrivit Contractului și documentației de licitație (art. 13.3), Primăriei îi reveneau anumite obligații legate de: (i) verificarea tehnică a calității documentației - Faza II Detalii de execuție și de (ii) expertizarea tehnică a străzilor înainte de elaborarea detaliilor de execuție. Nesocotind prevederile Contractului, Beneficiarul nu a asigurat aceste servicii indispensabile executării lucrărilor, ceea ce a determinat Antreprenorul să procedeze la încheierea unor contracte având ca obiect efectuarea acestor prestații. Astfel, ca urmare a faptului că Primăria nu a asigurat pentru toate străzile servicii de verificare de proiect, la data de 4 martie 2009, Antreprenorul a încheiat cu SC Empo Consult SRL contractul de prestări servicii nr. 35/2009, care avea ca obiect prestarea din partea SC Empo Consult SRL de servicii de verificare tehnică a calității documentațiilor pentru obiectivul Contract. Contractul de prestări servicii a fost încheiat pentru perioada_ -_ . La data de 1 februarie 2010, între aceleași părți și având același obiect, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 7., Contractul de prestări servicii a fost încheiat pentru perioada_ -_ . În executarea acestor contracte SC Empo Consult SRL a emis facturi achitate de către Antreprenor, în valoare totală de.47,372,00 RON, fără TVA. De asemenea, ca urmare a faptului că Primăria nu a asigurat pentru toate străzile servicii de expertiză tehnică, la data de 17 aprilie 2009, Antreprenorul a încheiat cu P. escu Cătălin Contractul de prestări de servicii care avea ca obiect expertiza tehnică pentru un anumit număr de străzi care fac obiectul Contractului. Ulterior, au fost încheiate 5 acte adiționate, totalizând un număr de 49 de străzi. În executarea acestui contract, inclusiv a actelor adiționale, PFA P. escu Cătălin a emis facturi achitate de către Antreprenor, în valoare totală de 23.500,00 RON, fără TVA.

S-a subliniat că fără aceste servicii tehnice lucrările nu puteau fi executate. Pentru a nu bloca demararea/executarea lucrărilor aferente Contractului, Antreprenorul a încheiat contracte cu experți autorizați în domeniu și a achitat contravaloarea acestor lucrări, neexecutate în mod culpabil de către Beneficiar.

În cadrul ședinței de conciliere, Primăria a apreciat că "_ nu datorează aceste sume întrucât nu a solicitat Antreprenorului angajarea acestor costuri";. Susținerile Beneficiarului sunt neîntemeiate întrucât, în primul rând, aceste servicii prestate pe cheltuiala reclamantelor au fost solicitate de către Beneficiar, așa cum rezultă, spre exemplu, din Adresa nr. 55817/441/17 martie 2009. În al doilea rând, aceste servicii erau indispensabile executării lucrărilor. Astfel, orice întârziere în efectuarea serviciilor mai sus menționate conducea la imposibilitatea executării lucrărilor și, pe cale de consecință, la prelungirea nejustificată a duratei Contractului. Mai mult, aceste servicii contractate in extremis au profitat Beneficiarului, prin executarea conformă de către Antreprenor a Contractului.

Pentru prejudiciul produs Antreprenorului prin fapta Primăriei sunt

îndeplinite condițiile răspunderii contractuale. Astfel, fapta ilicită a Beneficiarului constă în încălcarea obligației de a asigura serviciile tehnice necesare executării Contractului, la care Primăria era obligată prin Contract (art. 13.3). Prejudiciul constă în contravaloarea costurilor suportate de Antreprenor cu aceste servicii tehnice, potrivit facturilor emise de contractanți. În consecință, Antreprenorul este îndreptățit la repararea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării conforme a Contractului de către Beneficiar, prin nepunerea la dispoziție a tuturor documentelor tehnice necesare executării lucrărilor și solicită instanței să pronunțe o hotărâre prin care să îl oblige la plata cheltuielilor ocazionate de întocmirea acestora. Cuantumul total al acestei categorii de prejudiciu, este de 70.872 lei, la care se adaugă dobânda legală în cuantum de 13,232,13 lei, calculată până la data de 30 septembrie 2011. Cuantumul acestei componente a prejudiciului urmează a fi confirmat de expertiza de specialitate care se va administra în cauză.

Cu privire la constatarea inexistenței dreptului Primăriei de a solicita de la Antreprenor remedieri ca urmare a expirării perioadei de garanție pentru lucrările la care recepția se consideră efectuată, s-a arătat că, potrivit legii, recepția constituie o componentă a sistemului calității în construcții și este actul prin care investitorul declară că acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve și că aceasta poate fi dată în folosința. Prin actul de recepție se certifică faptul că executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție. Recepția lucrărilor trebuia realizată în conformitate cu prevederile Contractului și, în subsidiar, cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora. Potrivit Contractului, recepția lucrărilor de construcții se realizează în două etape: recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală la expirarea perioadei de garanție. Potrivit Contractului: "16.2.(E) La finalizarea lucrărilor executantul are obligația de a notifica în scris achizitorul că sunt îndeplinite condițiile de recepție, solicitând acestuia convocarea comisiei de recepție. (2) Pe baza situațiilor de lucrări executate confirmate și a constatărilor efectuate pe teren achizitorul va aprecia dacă sunt întrunite condițiile pentru a convoca comisia de recepție, în cazul în care se constată că sunt lipsuri sau deficiențe acestea vor fi notificate executantului, stabilindu-se și termenele pentru remediere și finalizare. După constatarea remedierii tuturor lipsurilor și deficiențelor, la o nouă solicitare a executantului, achizitorul va convoca comisia de recepție";. Astfel, efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este în

sarcina Beneficiarului, care este obligat să constate îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condițiilor de recepție ori de câte ori Antreprenorul solicită recepția lucrărilor finalizate.

S-a subliniat că ori de câte ori Antreprenorul solicită recepția lucrărilor, Beneficiarul era obligat să inspecteze lucrările și, după caz, fie să notifice Antreprenorului lipsurile și deficiențele, fie să convoace comisia de recepție. Antreprenorul a executat conform Contractului lucrările contractate pentru care a primit ordin de execuție din partea Beneficiarului și a notificat Beneficiarul în legătură cu finalizarea acestora. De asemenea, Antreprenorul a solicitat în repetate rânduri convocarea comisiei pentru efectuarea recepției lucrărilor. Suplimentar față de prevederile Contractului, notificările privind finalizarea lucrărilor aferente fiecărei străzi respectă întrutotul prevederile HG nr. 273/1994, care prescrie o procedură extrem de formalistă și greoaie. Astfel, Antreprenorul și-a executat obligația de notificare a finalizării lucrărilor și a solicitat efectuarea recepției chiar și prin raportare la cele mai exigente norme, suplimentar față de prevederile clare și suple agreate de părți. Cu toate

acestea, Beneficiarul și-a încălcat obligația de convocare a comisiei de recepție prevăzută de art. 16 din Contract, numeroasele adrese ale Antreprenorului rămânând fără răspuns.

Ca urmare a lipsei totale de cooperare din partea Beneficiarului și pentru a nu prejudicia inutil activitățile curente ale locuitorilor municipiului C. -N., după data transmiterii notificării de finalizare a lucrărilor, Antreprenorul a procedat la darea în funcțiune a străzilor finalizate. Procedând în aceasta manieră, Beneficiarul, prin nesocotirea prevederilor contractuale și legale în vigoare, a determinat amânarea recepției pentru lucrările executate, cu următoarele consecințe: prelungirea artificială și abuzivă a perioadei de garanție a lucrărilor și blocarea abuzivă a garanției de buna-execuție a Contractului. Aspectele referitoare la blocarea garanției de buna-execuție a Contractului au fost dezvoltate în paragrafele 36-54 din prezenta acțiune.

În ceea ce privește perioada de garanție a lucrărilor, art. 17.1 din Contract prevede că "perioada de garanție decurge de la data recepției la terminarea lucrărilor, pe ansamblu sau pe părți din lucrare distincte din punct de vedere fizic și funcțional, până la recepția finală";. De asemenea art. 11.3 a} teza finală din Contract prevede că "Garanția lucrărilor este de 3 ani de la data procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor";.

Astfel, prevalându-se de prevederile acestor articole, Beneficiarul a solicitat Antreprenorului efectuarea unor reparații la străzile finalizate cu mai mult de 3 ani de zile înainte față de această solicitare. Or, Beneficiarul nu se poate prevala de abuzul de drept săvârșit în executarea Contractului și de propria turpitudine pentru a considera că unele lucrări sunt încă în perioada de garanție și să solicite astfel lucrări de reparații. De altfel, în cadrul ședinței de conciliere, Beneficiarul "arată că este de acord cu restituirea garanției și cu faptul că termenul de garanție a fost împlinit. întrucât a început să curgă după caz fie la momentul înregistrării notificării transmise de Antreprenor la Primărie (in cazul în care situația de lucrări finală a fost transmisă anterior notificării), fie la momentul în care Antreprenorul a înregistrat la Primărie, situația de lucrări finală, pe fiecare stradă, acceptată de Consultant (în cazul în care notificarea a fost transmisă ulterior situației de lucrări)";.

Așadar, chiar Beneficiarul lucrării a recunoscut că recepția a avut loc în funcție de datele mai sus menționate, fără a avea obiecțiuni pentru conformitatea lucrării. Cu toate acestea, Primăria refuză în continuare să emită un act prin care să constate data efectivă a recepției pentru fiecare stradă în parte, ceea ce afectează în mod direct Antreprenorul în cele două modalități precizate la paragraful mai sus.

În concluzie, se solicită instanței de judecată ca, luând act de voința exprimată de Beneficiar prin Procesul-verbal de conciliere, să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pe Beneficiar să emită un act constatator privind expirarea perioadei de garanție pentru lucrările executate.

Reclamantele au precizat valoarea obiectului cererii pentru fiecare din categoriile de prejudicii solicitate a fi reparate, prin înscrisurile depuse la dosar la filele 97-100 din vol. I, precum și la ultimul termen de judecată, astfel încât valoarea pretențiilor este compusă din: 22.319.804,38 lei reprezentând valoarea biletelor la ordin neemise, 150.568,53 lei reprezentând comisionul bancar suplimentar, 839.661,87 lei reprezentând cuantumul penalităților de întârziere datorate de pârât pentru plata cu întârziere a facturilor, 4.690.451,34 lei reprezentând cuantumul penalităților de întârziere pentru biletelor la ordin, 155.336,17 lei reprezentând cuantumul penalităților pentru prejudiciul cauzat ca urmare a confirmării și decontării organizării de șantier cu întârziere, 14.889.326 lei reprezentând prejudiciul reprezentând cheltuieli

suplimentare determinate de prelungirea termenului contractual, 1.015.786,32 lei reprezentând cheltuielile sociale acceptate și nedecontate, 1.436.833,38 lei reprezentând profitul nerealizat ca urmare a neexecutării parțiale a contractului, 263.674,38 lei reprezentând prejudiciul rezultata din elaborarea DDE-urilor pentru străzile care nu au fost executate, 77.902,48 lei reprezentând prejudiciul suferit prin suportarea unor cheltuieli care reveneau beneficiarului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M. C. -N. a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Comercial C., cu consecința dispunerii declinării competentei de soluționare a litigiului către secția de contencios administrativ a aceleiași instanțe și respingerea acțiunii ca inadmisibilă raportat la lipsa soluționării pe cale administrativa a pretenției, iar in subsidiar, ca fiind nefondata.

La termenul de judecată din data de_, instanța a decăzut pârâtul din dreptul de a depune întâmpinare și de a formula apărări de în cauză, inclusiv de a invoca excepții de ordine privată, având în vedere că nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 114¹alin. 3 c.pr.civ., sancțiunea nerespectării termenelor procedurale fiind decăderea conform art. 103 c.pr.civ.

Din probele administrate în cauză instanța va reține următoarea situație de fapt și de drept:

Prin contractul de execuție de lucrări nr.48965/_ reclamanta J. V.

C. G. C. SpA - T. S. SpA, în calitate de executant, s-a obligat să execute și să finalizeze lucrările de reparație și modernizare străzi în municipiul C. -N., conform HCL nr.482/2003, modificată de HCL nr.5/2004, beneficiar al lucrărilor fiind M. C. -N., în calitate de autoritate contractantă (f.31-44 dosarul Tribunalului C. ).

Părțile au convenit că prețul pentru finanțarea contractului este de 240.391.212,6 lei, iar dispozițiile art.2.3 din contract au fost modificate ulterior, prin actele adiționale nr.3/2010, nr.5/2010, nr.6/2010, nr.7/2010, nr.8/2010 și nr.9/2010, valoarea finală a contractului fiind de 274.300.000 lei, preț care include TVA (f.48-51, 52-55 din dosarul Tribunalului C. ).

Lucrările contractate trebuiau să fie finalizate în termen de 48 de luni de la data intrării în vigoare a contractului, însă prevederile art.3 din contract au suferit modificări prin actul adițional nr.2/2009, convenindu-se ca finalizarea lucrărilor să se facă până la data de 31 decembrie 2010, conform HCL nr.201/2010 (f.49 dosarul Tribunalului C. ).

Prin HCL nr.201/_ Consiliul Local al M. ui C. -N. a aprobat continuarea și finalizarea lucrărilor aferente contractului nr.48965/_, în ceea ce privește lucrările pentru care au fost emise ordine de începere anterioare datei de_, data aprobată prin HCL nr.347/2009, până la data de 31 decembrie 2010 (f.50 dosarul Tribunalului C. ).

Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanta, prevalându- se de disp. art.969, art. 970, art. 1.073 și art. 1.082 C.civ., a solicitat obligarea pârâtei să îi repare prejudiciul rezultat din refuzul de a debloca garanția de bună execuție, prejudiciu care a fost evaluat la suma de 121.426,23 lei, conform ultimei precizări a valorii obiectului cererii de chemare în judecată depusă la dosar la termenul de judecată din data de_ .

În conformitate cu prevederile art.11 din contractul de execuție de lucrări încheiat între părți, executantul avea obligația de a constitui o garanție de

bună execuție, cuantumul acesteia fiind de 5% din prețul contractului. Constituirea garanției s-a făcut prin scrisoare de garanție bancară, care a reprezentat o anexă a contractului, după cum rezultă din disp. art.11.2.1 din

contract. Autoritatea contractantă avea obligația de a restitui garanția de bună execuție în proporție de 70% în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, dacă nu au fost ridicate până la acea dată pretenții asupra garanției, iar riscul pentru vicii ascunse era minim, iar diferența de 30% urma să fie eliberată la expirarea perioadei de garanție a lucrărilor executate, pe baza procesului-verbal de recepție finală.

Din clauzele contractuale care reglementează garanția de bună execuție a contractului nu rezultă cu certitudine dacă restituirea garanției urma să se realizeze la recepția terminării lucrărilor pentru fiecare stradă în parte sau la recepția realizată la momentul finalizării tuturor lucrărilor, însă prin art.16.4 din contract părțile au convenit că recepția se poate face și pentru părți din lucrare, distincte din punct de vedere fizic și funcțional.

Tribunalul reține și faptul că la momentul la care a fost realizată concilierea prealabilă, în conformitate cu disp. art.720¹C.pr.civ., între părți a fost încheiat un proces-verbal de conciliere (f.68-72 din dosarul Tribunalului C.

), în cadrul căruia pârâtul, în calitate de beneficiar, a arătat că este de acord cu restituirea garanției și cu faptul că termenul de garanție a fost împlinit, deoarece a început să curgă, după caz, fie de la momentul înregistrării notificării transmise de antreprenor către primărie (în cazul în care situația de

lucrări finală a fost transmisă anterior notificării), fie la momentul la care antreprenorul a înregistrat la primărie situația de lucrări finală, pe fiecare stradă, acceptată de consultant. De asemenea, beneficiarul a arătat că recepția la finalizare s-a făcut individual, pe fiecare stradă în parte, pentru toate cele 266 de străzi.

Față de situația de fapt reținută, tribunalul apreciază că pârâta în mod culpabil nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract de eliberare a garanției de bună execuție în conformitate cu clauzele inserate la art.11.3, iar prejudiciul pretins de către reclamantă constă în comisionul bancar suplimentar plătit de către antreprenor băncii la care a fost indisponibilizată garanția.

Prin expertiza contabilă efectuată în cauză (f.269-457 vol.I) și din răspunsurile la obiecțiunile sau completările solicitate de către reclamantă (f.67-123 vol.IV), expertul desemnat a arătat că pentru obținerea garanției de bună execuție antreprenorul a contractat un credit monetar de la o bancă din Italia pentru care datora un comision de 0,7% pentru fiecare an sau fracțiune de an. În urma calculării valorii garanției de bună execuție ce trebuia restituită și comisionului bancar datorat de reclamantă pentru neemiterea la timp a scrisorii pentru diminuarea acestei garanții, expertul a stabilit că valoarea prejudiciului cauzat reclamantei este de 121.209,92 lei, sumă la care se adaugă TVA (f.305-318 vol.I, f.69 vol.IV).

Reținând că pârâtul nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligația contractuală de a elibera garanția de bună execuție, aceasta este ținută să repare prejudiciul cauzat reclamantelor, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 969, art. 1073 și art. 1.082 c.civ., motiv pentru care cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 121.426,23 lei va fi admisă în parte, în limita sumei stabilite de către expert, respectiv 121.209,92 lei și TVA în cuantum de 30.418,83 lei.

Reclamantele au pretins de la pârât și repararea prejudiciului rezultat din întârzierea la plată a unor facturi emise de către antreprenor, prejudiciu evaluat de reclamante la suma de 839.661,87 lei, conform ultimei precizări a cererii depuse la dosar la data de_ .

Modalitățile de plată a prețului au fost reglementate prin art.18 din contract, stabilindu-se că achizitorul are obligația de a efectua plata către

executant în termen de maxim 45 de zile de la emiterea facturii de către acesta. Achizitorul s-a obligat să achite 50% din valoarea facturilor emise cu ordin de plată în termenul prevăzut la art.18.2, iar pentru diferența de 50% urma să emită bilete la ordin la scadența prevăzută în graficul de eșalonare, adică 4 ani.

Prin art.18.2 din contract părțile au stabilit că dacă achizitorul nu onorează facturile în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei prevăzută la art.18.1, executantul are dreptul de a sista executarea lucrărilor sau de a diminua ritmul execuției.

Părțile au înțeles să evalueze prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a obligației de plată, prin dispozițiile art.23.2 inserându-se o clauză penală conform căreia în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei prevăzute la clauza 18.2, acesta are obligația de a plăti, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,02% pe zi din plata neefectuată.

Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză expertul a stabilit care au fost facturile a căror valoare nu a fost achitată la scadență (f.365-674 vol. II), valoarea totală a facturilor care nu au fost achitate la scadență fiind de 73.914.577,08 lei, iar jumătate din valoarea acestor facturi care trebuia achitată prin ordine de plată a fost stabilită la suma de 36.464.637,42 lei. Expertul a stabilit valoarea penalităților de întârziere la 839.661,87 lei, având în vedere o scadență de 45 de zile de la emiterea facturii. Și reclamantele au susținut prin cererea de chemare în judecată faptul că plata a 50% din valoarea facturilor trebuia să se facă în 45 de zile de la emiterea acestora.

Analizând clauzele contractuale, tribunalul reține că obligația de plată a 50% din valoarea facturilor emise era scadentă la 75 de zile de la emiterea facturilor, acest termen fiind compus din cele 45 de zile prevăzute la art.18.1, precum și din cele 30 de zile prevăzute la art.18.2, intenția părților fiind clară, în sensul că emiterea ordinelor de plată trebuia să se facă în termenul prevăzut la art.18.2, clauză care se referă la neplata facturilor în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei prevăzute la art.18.1. Deși prevederile art.23.2 din contract stabilesc că achizitorul datorează penalități în cazul în care nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei prevăzute la art.18.2, tribunalul consideră că acest termen de 28 de zile nu prelungește perioada de scadență a facturilor, ci reprezintă un termen stabilit în favoarea debitorului în cadrul căruia acesta are posibilitatea de a efectua plata, iar în cazul în care plata nu este făcută în acest termen se naște obligația de plată a penalităților de întârziere de la data scadenței, astfel cum aceasta a fost stabilită prin art.8.1 și 8.2 din contract.

Pârâtul, prin notele de ședință depuse la dosar (f.365-374 vol.I), a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere, însă în susținerea acestei excepții pârâtul nu a înțeles să indice care este suma prescrisă și facturile aferente penalităților de întârziere prescrise, astfel încât instanța nu a avut la dispoziție elemente de fapt suficiente pentru a analiza această excepție. Pe de altă parte, este de reținut și faptul că pârâtul a fost decăzut din dreptul de a depune întâmpinare, respectiv de a formula apărări și a invoca excepții cu privire la litigiul dedus judecății deoarece nu a înțeles să-și exercite drepturile procedurale puse la dispoziție de legiuitor până la data de_ (f.36-37 vol.I).

Tribunalul reține că din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă faptul că pârâtul a achitat cu depășirea datei scadenței valoarea de 50% din facturile emise, încălcând astfel obligațiile

contractuale care au forță obligatorie între părți conform disp. art.969 C.civ., născându-se în sarcina acestuia obligația de a repara prejudiciul cauzat prin plata penalităților de întârziere, astfel cum au fost stabilite de către părți prin clauza penală inserată în contract.

Pretențiile reclamantelor în ceea ce privește penalitățile de întârziere vor fi admise în parte, cu luarea în calcul a faptului că obligația de plată era scadentă în termen de 75 de zile de la emiterea facturi și nu în termen de 45 de zile, astfel cum au susținut reclamantele și cum a avut în vedere și expertul la calcularea valorii finale a penalităților.

Valoarea totală a facturilor achitate cu întârziere a fost stabilită de expert ca fiind de 36.464.637,42 lei și aplicând la această sumă procentul penalităților de întârziere de 0,02% rezultă că valoarea penalităților pentru fiecare zi este de 7.292,92 lei. Această sumă se înmulțește cu 30 de zile care reprezintă intervalul de timp ce nu a fost avut în vedere de expert ca reprezentând parte a scadenței, iar valoarea de 218.787,82 lei se va scădea din valoarea totală a penalităților calculate de expert, cu luarea în calcul a unei scadențe de 45 de zile, respectiv 839.661,87 lei, astfel încât valoarea finală a penalităților de întârziere pe care pârâtul le datorează reclamantelor este de 620.874,05 lei, în această limită urmând a fi admisă cererea reclamantelor sub acest aspect.

După cum s-a reținut anterior, părțile au convenit ca pentru 50% din valoarea facturilor emise plata să se facă prin bilete la ordin cu scadență la data prevăzută în graficul de eșalonare, respectiv 4 ani.

Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că pârâtul a emis bilete la ordin pentru jumătate din valoarea facturilor emise de către reclamante, o parte din aceste bilete la ordin fiind emise cu întârziere (f.87-95 vol.IV).

În conformitate cu disp. art.6 alin.4 din OUG nr.75/2009, de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv_, nu s-au mai putut face plăți din conturile deschise la Trezoreria statului pe bază de bilete la ordin, cu excepția celor dispuse pe bază de bilet la ordin emise anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență. Raportat la această dispoziție legală, după data de_ pârâtul nu a mai avut posibilitatea de a emite bilete la ordin ca instrumente de plată a obligațiilor contractuale asumate, între părți purtându- se discuții cu privire la modificarea contractului în ceea ce privește modalitatea de plată stabilită prin emiterea biletelor la ordin.

Pentru perioada anterioară intrării în vigoare a OG nr.75/2009 pârâtul avea obligația contractuală de a emite bilete la ordin cu scadența de plată la 4 ani, emiterea acestor bilete, în lipsa altor clauze contractuale contrare, urmând a se face în termenul de 45 de zile de la emiterea facturii prevăzut de art.18.1 din contract. Termenul de 30 de zile la care face trimitere art.18.2 din contract are în vedere numai plata a 50% din facturile emise, plată care urma să se efectueze prin ordine de plată și nu se referă și la emiterea biletelor la ordin în același interval de timp.

Având în vedere situația întocmită de expert și redată în anexa nr.27 din completarea raportului de expertiză)f.87-95 din vol. IV), tribunalul reține că au fost emise cu întârziere biletele la ordin pentru facturile menționate la pozițiile 1-31, valoarea penalităților de întârziere calculate pentru aceste facturi fiind de 86.178,68 lei. Astfel, ultima factură avută în vedere a fost emisă la data de _

, scadența acesteia fiind anterioară intrării în vigoare a OUG nr.75/2009, astfel încât până la această dată achizitorul avea obligația contractuală de a emite biletele la ordin. Pentru facturile fiscale emise de reclamante după data de_ obligația pârâtului de a emite bilete la ordin a devenit scadentă după intrarea

în vigoare a OUG nr.75/2009, astfel încât pentru aceste facturi nu a mai existat cadrul legislativ pentru a fi emise bilete la ordin.

Tribunalul apreciază că pentru biletele la ordin care, conform clauzelor contractuale, ar fi trebuit emise după data de_, pârâtul nu mai datorează penalități de întârziere, cuantumul penalităților limitându-se la suma de 86.178,68 lei aferentă biletelor la ordin emise cu întârziere anterior datei menționate.

Pe lângă penalitățile de întârziere solicitate pentru emiterea cu întârziere a biletelor la ordin, penalități în cadrul cărora reclamantele au înțeles să includă și intervalul de timp scurs după intrarea în vigoare a OUG nr.75/2009, s-a solicitat și suma pentru care pârâtul ar fi trebuit, în situația în care ar fi existat un cadru legislativ favorabil, să emită bilete la ordin.

Tribunalul reține, însă, că această cerere a reclamantelor este neîntemeiată, deoarece prin prevederile art.18.1 din contract părțile au stabilit care este termenul în care trebuiau emise biletele la ordin ca și documente de plată, însă, conform aceleiași clauze din contract, scadența biletelor la ordin era de 4 ani de la momentul emiterii acestora. Intrarea în vigoare a OUG nr.75/2009 nu exonerează M. C. -N. de obligația de plată a prețului contractului, însă această obligație trebuie onorată la scadență. Chiar și în situația în care nu ar fi fost adoptată OUG nr.75/2009, reclamantele și-ar fi încasat contravaloarea biletelor la ordin numai în termen de 4 ani de la emiterea acestora, astfel încât prin faptul că pârâtul nu mai are posibilitatea să emită aceste bilete la ordin nu a fost cauzat un prejudiciu reclamantelor, executarea contractului urmând a se face la scadență, în conformitate cu dispozițiile dreptului comun.

Astfel, obligația de plată a 50% din valoarea facturilor emise de reclamante își are scadența la 4 ani de la momentul emiterii facturilor. În condițiile în care pentru facturile emise după data de_ scadența de plată nu a fost îndeplinită la momentul formulării cererii de chemare în judecată, tribunalul reține că reclamantele nu dețin o creanță exigibilă pentru suma de 22.319.804,38 lei, această cerere urmând a fi respinsă, precum și penalitățile de întârziere aferente acestei sume în cuantum de 4.604.272,66 lei.

Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamantele au solicitat și plata sumei de 1.427.806,99 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin neconfirmarea de către pârât a organizării de șantier și nedecontarea cheltuielilor aferente acesteia.

Tribunalul reține că în contract nu există o clauză expresă privind modalitatea de plată a cheltuielilor efectuate de executant pentru organizarea de șantier, însă având în vedere devizul ofertă făcut de executant (f.218 din dosarul Tribunalului C. ), care face parte integrantă din contractul de executare conform art.4, rezultă că valoarea ofertată de către executant include și valoarea organizării de șantier. Pe de altă parte, pârâtul a recunoscut prin procesul-verbal de conciliere încheiat la data de_ că este de acord să plătească suma solicitată, după confruntarea situațiilor de lucrări aferente

Suma pretinsă cu titlu de cheltuieli aferente organizării de șantier a fost achitată de către pârât în cursul soluționării litigiului, reclamantele menținându-și cererea sub acest aspect numai cu privire la plata penalităților de întârziere aferente acestor sume, penalități care au fost calculate atât de către reclamante, cât și de către expertul contabil, prin raportare la nivelul dobânzii legale.

Având în vedere că pârâtul și-a executat cu întârziere obligația de plată a cheltuielilor aferente organizării de șantier, în conformitate cu disp. art.969 C.civ. și art. 1.082 c.civ. acesta are obligația de a repara prejudiciul cauzat prin

executarea cu întârziere a obligației de plată, prejudiciu care se calculează la nivelul dobânzii legale pretinse de reclamante pentru a acoperi prejudiciul cauzat acestora prin lipsa de folosință a sumelor neachitate, valoarea dobânzii fiind de 155.336,17 lei (f.97-114 vol.IV). Calculul dobânzii legale s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 3 din OG nr. 9/2000, care stabilesc că în materie comercială, dobânda legală se calculează la nivelul dobânzii de referință a BNR. Acest act normativ a fost abrogat prin OUG nr. 13/2011 care a intrat în vigoare la data de_, iar expertul contabil a aplicat dispozițiile OG nr. 9/2000 pentru întreg intervalul de timp pentru care se datorează dobânda legală, deși pentru intervalul_ -_ trebuia aplicat un cuantum al dobânzii penalizatoare calculat prin raportare la nivelul dobânzii de referință a BNR la care se adaugă 4 puncte penalizatoare, conform art. 3 alin. 2 din OG nr. 13/2011. Având în vedere că nu a fost criticat modul de calcul al dobânzii pentru intervalul_ -_, iar reclamantele au precizat valoarea pretențiilor la nivelul dobânzii astfel cum a fost stabilit de către expert, instanța va respecta principiul disponibilității reclamantelor și va acorda dobânda în cuantumul solicitat.

Reclamantele au susținut că prin prelungirea termenului de execuție a contractului au fost cauzate cheltuieli suplimentare compuse din cheltuieli aferente cu salarizarea personalului, chiria locuințelor personalului, transportul personalului, amortizarea mijloacelor fixe, închirierea echipamentelor, utilajelor și sediului, cheltuieli cu asigurările auto, cu rovinietele, cu asigurarea echipamentelor și utilajelor, cheltuieli cu combustibilul și consumul vehiculelor, precum și cheltuieli cu paza, valoarea acestora fiind de 14.889.326 lei, conform precizării de acțiune depuse la ultimul termen de judecată.

Tribunalul reține că în forma inițială a contractului s-a prevăzut că durata de execuție a lucrărilor este de 48 de luni de la încheierea contractului. Însă, prin actele adiționale nr.2 și nr.4 ale contractului părțile, de comun acord, au prelungit termenul de execuție până la_, iar apoi până la _

.

Executantul a fost de acord cu această modificare a termenului de execuție și, implicit, cu faptul că prețul estimat de executare a lucrărilor este același. Cheltuielile solicitate de către reclamante în cadrul acestui capăt de cerere reprezintă cheltuieli care intră în prețul total al contractului, printre clauzele contractuale neexistând reglementări care să permită executantului să solicite cheltuieli suplimentare în cazul modificării termenului de execuție prin acordul părților.

Este adevărat că prin art.15.1 lit.c din contract părțile au prevăzut că executantul are posibilitatea de a prelungi termenul de execuție a lucrărilor în situația în care întârzierea în executare nu se datorează culpei acestuia și nu este rezultatul încălcării contractului de către executant, însă această clauză nu exclude dreptul părților de a modifica, de comun acord, în afara situației expres prevăzute, prelungirea perioadei de execuție a contractului. Faptul că

inițiativa prelungirii duratei de execuție a aparținut pârâtului și a fost concretizată prin adoptarea HCL nr.347/_ și HCL nr.201/_, nu justifică pretenția reclamantelor de reparare a prejudiciului pretins, în condițiile în care acestea au fost de acord cu modificarea contractului.

Cu privire la cererea formulată de reclamante prin care au solicitat repararea prejudiciului reprezentând cheltuieli sociale acceptate și nedecontate în cuantum de 1.015.786,32 lei, tribunalul reține că în oferta financiară a executantului care face parte integrantă din contract (f.275 din dosarul Tribunalului C. ) s-a prevăzut la capitolul "cheltuieli directe"; o valoare a CAS

de 25%, deși în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare valoarea CAS era de 22%. Pretențiile formulate de reclamante vizează diferența dintre CAS plătit de către pârât în procent de 22% din valoarea manoperei și CAS inclus în oferta executantului în procent de 25%. Această diferență este justificată de către reclamante prin necesitatea acoperirii cheltuielilor directe legate de personal, respectiv valoarea contractelor de asigurare pentru accidente, valoarea tichetelor de masă, precum și alte cheltuieli directe legate de personal.

În ceea ce privește valoarea contractelor de asigurare, tribunalul reține că din prevederile art.20.1 din contract rezultă că executantul avea obligația de a încheia, înainte de începerea lucrărilor, o asigurare ce va cuprinde toate riscurile care ar putea apărea privind lucrările executate, utilajele, instalațiile de lucru, echipamentele, personalul propriu, precum și daunele sau prejudiciile aduse terțelor persoane fizice sau juridice. Contravaloarea primelor de asigurare urma a fi suportată de către executant din capitolul "cheltuieli indirecte";.

Raportat la această prevedere contractuală tribunalul reține că este neîntemeiată susținerea reclamantelor conform căreia aceste cheltuieli de asigurare pentru accidente ar fi trebuit suportate din valoarea CAS de 25%.

În ceea ce privește tichetele de masă, instanța reține că acestea au fost menționate în oferta făcută de executant ca și cheltuială directă, însă nu s-a indicat și o valoare a acestora, ceea ce duce la concluzia că valoarea tichetelor de masă nu a fost inclusă în prețul contractului. De asemenea, se reține faptul că valoarea CAS reprezintă o parte componentă a cheltuielilor directe și nu există nici o clauză contractuală din care să rezulte că această valoare ar

include, la rândul său, și alte cheltuieli directe.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că în toate situațiile de lucrări care au fost întocmite de executant, cotele procentuale de CAS au fost menționate în limita a 22%, ceea ce duce la concluzia că, în realitate, executantul a avut în vedere valoarea CAS de 22%, conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului.

Diferența de 3% pretinsă de reclamante și justificată prin necesitatea acoperirii cheltuielilor directe legate de personal nu poate fi acordată cu titlu de prejudiciu contractual cauzat printr-o eventuală executare necorespunzătoare a contractului din partea pârâtului.

Este adevărat că normele de drept fiscal care reglementează plata CAS sunt obligatorii în raporturile dintre contribuabili și autoritățile statului, însă din oferta făcută de executant nu rezultă faptul că eventualele cheltuieli cu asigurările sociale ar cuprinde, pe lângă valoarea impusă de lege de 22%, și alte componente. După cum s-a reținut anterior, cheltuielile pentru asigurarea de accidente și cele necesare tichetelor de masă nu fac parte din cheltuielile de asigurări sociale și nu se justifică plata acestora prin includerea în diferența dintre CAS prevăzută de lege și CAS menționat de executant în oferta contractuală, astfel încât cererea reclamantelor având ca obiect suma de 1.015.786,32 lei este neîntemeiată.

În cuprinsul ofertei pe care executantul a făcut-o s-a prevăzut realizarea unui profit de 10% din valoarea contractului și, raportat la faptul că executantul nu a fost în măsură să realizeze profitul aferent lucrărilor neexecutate din culpa pârâtului, s-a solicitat repararea prejudiciului cauzat în limita sumei de 1.129.531,53 lei plus TVA.

Prin HCL nr.201/_ s-a limitat obiectul contractului, stabilindu-se că urmează a fi finalizate numai lucrările pentru care au fost emise ordine de

începere anterior datei de 31 iulie 2010, această modificare a contractului fiind inserată în actul adițional nr.4/_ .

Tribunalul apreciază că, deși a intervenit o modificare a obiectului contractului, această modificare nu exclude răspunderea contractuală a pârâtului care nu a înțeles să emită ordine de începere a lucrărilor pentru toate străzile contractate, cu respectarea clauzelor contractuale privind punerea la dispoziție a întregii documentații necesare. Pârâtul și-a încălcat obligația contractuală de a pune la dispoziția executantului întreaga documentație necesară pentru a executa lucrările, inclusiv ordinele de începere a lucrărilor, anterior modificării obiectului contractului. Conform art.13.3 din contract, achizitorul trebuia să pună la dispoziție documentația necesară la termenele stabilite prin graficul de execuție a lucrării, iar în condițiile în care pârâtul nu a dovedit în cauză faptul că a respectat graficul de execuție până la momentul la care s-a impus modificarea obiectului contractului, răspunderea contractuală a acestuia în temeiul art. 969 și art. 970 c.civ. este justificată. În situația în care ordinele de începere a lucrărilor pentru lucrările contractate ar fi fost emise până la data de_, nu s-ar mai fi impus modificarea obiectului contractului și a duratei de execuție.

Față de cele reținute, instanța consideră ca fiind întemeiată cererea reclamantelor și va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 1.129.531,53 lei + TVA (271.087,58 lei), cu titlu de profit nerealizat.

În conformitate cu prev. art.12.1 din contract, executantul avea obligația să elaboreze faza de proiectare DDE pentru obținerea autorizațiilor de construire și având în vedere că executantul a întocmit documentațiile necesare pentru un număr de străzi care nu au mai putut fi executate ca urmare a modificării obiectului contractului, s-a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin plata contravalorii elaborării detaliilor de execuție, prejudiciu estimat la valoarea de 263.674,38 lei, sumă la care se adaugă dobânda legală în cuantum de 32.210,75 lei.

Tribunalul reține că prin adresa nr.55817/441/_ M. C. -N. a solicitat întocmirea documentației necesare în vederea obținerii autorizației de construire pentru străzile T. Brediceanu, Magaziei, Rarău, E. Lovinescu, N. Pătrașcu, Oradiei, Tăbăcarilor, Pripor, Brăila, Dejului, Anina, I. Vulcan, Viile Nădășel, Breaza, Odobești, P. Poienaru, Banatului, Ioan Goia, A. Davila, Alunului, Aleea Scărilor, M. Eliade, Vântului, Cosminului, Diaconul Coresi, Adonici, Povârnișului, Ion Neculce, Pomet, Iasomiei, T. Vladimirescu, Spătarul Milescu și Oașului (f.303 din dosarul Tribunalului C. ). Prin adresa nr.89326/441/_ (f.304 din dosarul Tribunalului C. ) Primăria M. ui

C. -N. a solicitat executantului începerea demersurilor pentru executarea lucrărilor pe străzile Petrache Poienaru, Viile Nădășel, Constantin Nottara, Odobești și Uliului și s-a solicitat revizuirea DDE-urilor aferente străzilor Vântului și Postăvarul. De asemenea, prin adresa nr.114468/_ pârâtul solicită executantului întocmirea DDE-urilor pentru străzile Viile Nădășel, Petrache Poienaru, Odobești, Postăvarul, Vântului, Povârnișului, Constantin Nottara, Uliului, Eugen Lovinescu, G-ral Ghe. Pomuț, Adonici și N. Pătrașcu (f.305 din dosarul Tribunalului C. ).

În anexa nr.29 a raportului de expertiză (f.402-403 vol.I), precum și prin înscrisul de la fila 307 din dosarul Tribunalului C., se menționează străzile pentru care a fost elaborat proiectul DDE, însă lucrările de executare a acestor străzi nu au mai fost realizate. Atât în înscrisul întocmit de reclamante, cât și în raportul de expertiză întocmit în cauză s-au stabilit costurile de proiectare a DDE-urilor pentru străzile nereabilitate la nivelul sumei de 214.138,36 lei, la care se adaugă TVA aferent de 51.393,21 lei.

În urma verificării străzilor pentru care pârâtul a solicitat întocmirea documentației necesare emiterii autorizației de construire, documentație care

include și proiectarea DDE, tribunalul reține că din lista străzilor nereabilitate doar pentru o parte din străzi s-a solicitat întocmirea documentațiilor menționate. Este vorba de străzile Oradiei, Breaza, Viile Nădășel, Povârnișului, Tăbăcarilor, Cosminului, Banatului, Dejului, G-ral Ghe. Pomuț și Uliului, valoarea lucrărilor fiind de 8.449.677,21 lei. În urma aplicării costului de proiectare a DDE-urilor de 1,5% rezultă un costul suplimentar pentru elaborarea acestora a fost de 126.745,15 lei la care se adaugă TVA de 30.418,83 lei.

Din anexa 2 la formularul de ofertă (f.299 din dosarul Tribunalului C. ) rezultă că în cheltuielile cu lucrările aferente contractului au fost incluse și costurile DDE, procentul acestora fiind de 1,5% din costul lucrărilor.

Tribunalul reține că executarea DDE-urilor reprezenta o fază anterioară începerii executării lucrărilor, deoarece acestea trebuiau întocmite înainte de emiterea autorizațiilor de construire, astfel încât executarea acestor lucrări de proiectare nu era condiționată de emiterea de către beneficiar a ordinului de începere a lucrărilor.

Executantul a făcut dovada faptului că a întocmit documentațiile necesare DDE-urilor prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, motiv pentru care se apreciază că pârâtul este ținut, conform clauzelor contractuale, să realizeze plata contravalorii acestor documente, însă numai în limita sumei de 126.745,15 lei la care se adaugă TVA de 30.418,83 lei, care reprezintă contravaloarea DDE-urilor întocmite pentru străzile pentru care a existat o solicitare expresă din partea beneficiarului.

Pentru celelalte străzi ce nu au fost reabilitate, dar pentru care s-a pretins de către reclamante elaborarea fazei de proiectare DDE, tribunalul reține că, în lipsa unei solicitări de întocmire a acestei documentații din partea pârâtului, ar fi trebuit să se dovedească faptul că acestea au fost întocmite cu respectarea clauzei inserate la art.12.1 din contract, respectiv cu minim 45 de zile înainte de data preconizată pentru începerea lucrărilor, dovadă care nu a fost făcută.

Deoarece pentru sumele pretinse cu titlu de contravaloare a lucrărilor de proiectare DDE nu au fost emise facturi, nu se poate stabili scadența de plată a acestora, conform termenilor impuși de art.18-1 și 18.2 din contract, astfel încât dobânda legală solicitată de către reclamante se va datora de la data formulării cererii de chemare în judecată, cuantumul dobânzii legale urmând a se aplica la suma globală acordată de instanță și nu în mod separat, pentru valoarea proiectului aferent fiecărei străzi. Temeiul de drept al dobânzii penalizatoare acordate îl reprezintă dispozițiile art. 3 alin. 2 din OG nr. 13/2011.

Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamantele au solicitat obligarea pârâtului și la suportarea unor cheltuieli pe care executantul le-a făcut în numele beneficiarului. S-a susținut că, potrivit contractului și documentației de licitație, respectiv art.13.3 din contract, pârâtului îi revenea obligația de a verifica tehnic calitatea documentației și de a expertiza tehnic străzile înainte de elaborarea detaliilor de execuție. Reclamantele au susținut că beneficiarul nu a executat aceste obligații, fapt ce a determinat executantul să încheie contracte cu persoane juridice specializate având ca obiect efectuarea unor prestații, sens în care au fost depuse la dosar facturile fiscale emise pentru serviciile prestate (f.388-391 din dosarul Tribunalului C. ).

Temeiul de drept al pretențiilor formulate în limita sumei de 77.902,48 lei și dobânda aferentă îl reprezintă răspunderea civilă contractuală a pârâtului, astfel cum aceasta este reglementată de disp. art.969 C.civ.

Tribunalul apreciază că, deși sumele pretinse au legătură cu contractul

încheiat între părți, acestea trebuind suportate de către beneficiar, totuși răspunderea pârâtului pentru plata acestor sume nu-și are izvorul în contract, ci într-un fapt juridic licit, respectiv îmbogățirea fără justă cauză. Astfel, mărirea patrimoniului pârâtului prin neplata unor sume datorate în temeiul contractului și diminuarea patrimoniului executantului prin suportarea acestor cheltuieli este lipsită de temei juridic. Este adevărat că repararea prejudiciului cauzat prin îmbogățirea fără just temei are un caracter subsidiar, în sensul că o astfel de modalitate este pusă la dispoziția celui sărăcit numai atunci când nu are la dispoziție o altă acțiune în justiție, însă acțiunea în răspundere contractuală a pârâtului nu acoperă prejudiciul pretins de reclamante. În temeiul răspunderii contractuale s-ar fi putut solicita executarea obligațiilor de către pârât sau repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea culpabilă a acestor obligații, însă executarea obligațiilor contractuale de către o parte care nu era ținută a le executa generează dreptul acestei din urmă părți să-și recupereze pierderea suferită pe un alt temei decât cel contractual.

Față de aceste considerente, se va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantelor având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 77.902,48 lei și dobânda aferentă.

În conformitate cu disp. art.111 C.pr.civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Reclamantele au solicitat să se constate inexistența dreptului pârâtului de a cere antreprenorului executarea de lucrări de remediere pentru străzile la care termenul de garanție a expirat ca urmare a împlinirii termenului contractual de garanție calculat în funcție de momentul recepției.

În conformitate cu prevederile art.16 din contractul încheiat între părți, la finalizarea lucrărilor executantul avea obligația de a notifica în scris achizitorul că sunt îndeplinite condițiile de recepție, solicitând acestuia convocarea comisiei de recepție. Pe baza situațiilor de lucrări executate confirmate și a constatărilor efectuate pe teren, achizitorul urma să aprecieze dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a convoca comisia de recepție. Această comisie avea obligația de a constata stadiul îndeplinirii contractului și în funcție de constatările făcute, achizitorul avea dreptul de a aproba sau de a respinge recepția. Părțile au convenit că recepția se poate face și pentru părți din lucrare, distincte din punct de vedere fizic și funcțional, ceea ce înseamnă că recepția se putea face și separat pentru fiecare stradă executată.

Conform art.11.3 din contract, trebuia întocmit un proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și un proces-verbal de recepție finală la expirarea perioadei de garanție a lucrărilor executate, această garanție fiind limitată la 3 ani de la data procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor. Din procesul-verbal de conciliere directă încheiat la data de_ rezultă că pârâtul a recunoscut faptul că recepția de finalizare a lucrărilor s-a făcut individual, pe fiecare stradă în parte, pentru toate cele 266 de străzi. În același timp pârâtul a fost de acord cu restituirea garanției și cu faptul că termenul de garanție a fost împlinit, acest termen începând să curgă fie la momentul înregistrării notificării transmise de antreprenor, în cazul în care situația de lucrări finală a fost transmisă anterior notificării, fie la momentul în care antreprenorul a înregistrat la primărie situația de lucrări finală pe fiecare stradă acceptată de consultant.

Raportat la această susținere provenită de la pârât, tribunalul reține că anterior demarării litigiului, în procedura prealabilă a concilierii directe, părțile au convenit asupra faptului că termenul de garanție a lucrărilor a fost împlinit, fapt ce determină inexistența dreptului beneficiarului lucrării de a mai pretinde

remedierea lucrărilor executate în temeiul contractului nr.48965/_ .

Față de aceste considerente, instanța va admite această din urmă cerere a reclamantelor și va constata că pârâtul nu are dreptul de a solicita reclamantelor executarea lucrărilor de remediere pentru străzile pentru care termenul de garanție a expirat.

În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele J. V. C. G. C. SpA - T. S. SpA R. S. C. SA, cu sediul în localitatea S., str.C. nr.89, jud.C., J. V. C. G.

C. SpA - T. S. SpA R., cu sediul procesual ales în localitatea S.

, str.C. nr.89, jud.C., J. V. -C. G. S.p.A. (I. P. & C

1. T. SSp.A., cu sediul procesual ales în localitatea S., str.C. nr.89, jud.C., I. P. & C.S., cu sediul procesual ales în localitatea S.

   , str.C. nr.89, jud.C. și T. SS, cu sediul procesual ales în B., sector 5, str. Dr. N. S. nr.2, etaj 2, la SS & A., în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N., cu sediul în C. -N., str.M. nr.1-3, jud.C. .

   Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 2.570.468,27 lei cu titlu de despăgubiri, sumă care este compusă din:

   • 121.209,92 + TVA (30.418,83 lei), comision bancar suplimentar suportat de antreprenor;

   • 620.874,05 lei, penalități de întârziere pentru plata cu întârziere a facturilor;

   • 86.178,68 lei, penalități de întârziere pentru emiterea cu întârziere a biletelor la ordin;

   • 155.336,17 lei, penalități de întârziere datorate pentru confirmarea și plata cu întârziere a organizării de șantier;

     - 1.129.531,53 lei + TVA (271.087,58 lei), profit nerealizat;

   • 126.745,15 lei + TVA (30.418,83 lei), prejudiciu rezultat din plata DDE pentru lucrările neexecutate.

Obligă pârâtul să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumei de 126.745,15 lei începând cu data formulării cererii de chemare în judecată,_, și până la momentul plății efective.

Respinge restul pretențiilor bănești formulate de reclamante cu titlu de despăgubiri pentru neexecutarea contractului, precum și cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 22.319.804,38 lei reprezentând valoarea biletelor la ordin care nu au fost emise de către pârât.

Constată că pârâtul nu are dreptul de a solicita reclamantelor executarea lucrărilor de remediere pentru străzile pentru care termenul de garanție a expirat.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

S. I. A. B.

Red.SI/MM 8 ex./_

← Sentința civilă nr. 759/2013. Obligatie de a face		Decizia civilă nr. 100/2013. Obligatie de a face →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Decizia civilă nr. 27/2013. Obligatie de a face Decizia civilă nr. 20/2013. Obligatie de a face Decizia civilă nr. 582/2013. Obligatie de a face Sentința civilă nr. 759/2013. Obligatie de a face Decizia civilă nr. 100/2013. Obligatie de a face Decizia civilă nr. 839/2013. Obligatie de a face Decizia civilă nr. 2401/2013. Obligatie de a face Decizia civilă nr. 13/2013. Obligatie de a face