Decizia civilă nr. 582/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
Decizia civilă nr. 582/2013 Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: Președinte: I. P.
Judecător: E. B. Judecător: V. -L. G. Grefier: S. M.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurentul B. I., împotriva sentinței civile nr. 21292/2012, pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca în data de 1 noiembrie 2012, dată în contradictoriu și cu intimata SC
C. de A. S. SA C. -N., având ca obiect, în primă instanță, obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă recurentul B. I. și în reprezentarea intereselor intimatei, avocatul Teaha M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, recurentul B. I. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 204,5 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, aferente recursului promovat.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul B. I. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Susține cererea așa cum a fost formulată, solicitând obligarea intimatei la plata sumei de 3.000 euro pentru lucrările efectuate de către aceasta pe proprietatea sa. Proprietatea sa este afectată de cele două conducte și nu este mulțumit de despăgubirea propusă de către intimată. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată. Suma propusă de către C. de A. S. este în conformitate cu prevederile legale. În baza Legii nr. 251 privind serviciile publice de gospodărire comunală, furnizorii de apă au un drept de servitute legală pe terenurile pe care există sisteme de alimentare cu apă. Prin
înscrisurile depuse la dosar, intimata a arătat că respectiva conductă a fost realizată în anul 1976, iar lucrările realizate în anul 2010 sunt doar de retehnologizare, în condițiile în care recurentul a devenit proprietar în anul 1991. Terenul recurentului a fost afectat de aceste lucrări și i s-au propus despăgubiri pe care însă nu le-a acceptat, în condițiile în care intimata are un drept de servitute.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 21292/2012, pronunțată în ședința publică din data de 1 noiembrie 2012, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. S., aceasta din urmă fiind obligată să plătească reclamantului 408 lei cu titlu de despăgubiri, Statului Român suma de 41,80 lei cu titlu de parte din ajutorul public acordat reclamantului în forma scutirii de la taxă judiciară de timbru, corespunzător pretențiilor admise, fiind respinse celelalte pretenții.
Din probatoriul administrat, instanța a reținut că potrivit CF. nr. 274 Hașdate județul C., reclamantul este proprietarul terenului extravilan în suprafață de 14.294 mp. Reclamantul a susținut că 2500 mp sunt afectați de trecerea unei conducte pe acest teren, conductă aparținând pârâtei. Pe baza înscrisurilor depuse de către părți (autorizația de construire și documentația aferentă, precum și declarația dată de către reclamant), instanța a reținut că din suprafața de teren, proprietatea reclamantului, o suprafață de 1200 mp a fost afectată de retehnologizarea și modificarea traseului unei conducte aferente sistemului de alimentare cu apă. Potrivit art. 27 din Legea nr. 241/2006, dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestuia. Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, operatorii au obligația să le plătească acestora despăgubiri, în condițiile legii. Proprietarul terenului afectat de exercitarea dreptului de servitute va fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate. Cuantumul despăgubirii se stabilește prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, cuantumul se stabilește prin hotărâre judecătorească. Instanța a reținut că la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de
către reclamant, prin reconstituirea dreptului de proprietate, conducta de apă realizată în anul 1976 se afla deja pe terenul în litigiu, reclamantul dobândind
astfel, odată cu terenul și toate servituțile și îngrădirile legale ale dreptului de proprietate. Din documentația depusă de către pârâtă, aferentă anului 2010 a rezultat că lucrările la conductele de apă au fost de extindere și reabilitare, fără ca reclamantul să facă vreo dovadă că terenul său a fost afectat prin alte lucrări de extindere a rețelei de apă, în altă perioadă sau pentru altă suprafață de teren. Deși a susținut că terenul afectat este destinat construcției, reclamantul nu a făcut această dovadă, iar instanța a reținut că suprafața afectată avea destinație agricolă, fiind un teren situat în extravilan. În plus, existenta unei zone aferente conductei de apă nu antrenează în mod automat acordarea unor despăgubiri, iar restricțiile de a construi pe un astfel de teren nu au fost instituite de către pârâtă, ci de legiuitor. În aceste condiții, instanța a reținut îndreptățirea reclamantului la plata de către pârâtă a unor despăgubiri pentru suprafața de 1200 mp teren afectată prin lucrările de retehnologizare a conductei de apă, efectuate în baza autorizației de construire nr. 19/3441/_, eliberată pârâtei. Despăgubirile stabilite de către instanță vor fi în cuantumul propus de către pârâtă, raportat la împrejurarea că un alt cuantum nu a fost dovedit de către reclamant, acesta solicitând suma de 3.000 euro, fără a face dovada pretențiilor sale.
Potrivit art. 18 din OG nr. 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume. Prin încheierea din data de_, a fost admisă, în parte, cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar, astfel că taxa judiciară de timbru stabilită la suma de 885 lei a fost redusă la jumătate, respectiv 442,50 lei, care apoi a fost eșalonată în cinci rate lunare. Având în vedere cele menționate, raportat la admiterea parțială a pretențiilor, instanța a obligat-o pe pârâtă să plătească, în favoarea Statului, 41,80 lei cu titlu de ajutor public, corespunzător pretențiilor admise.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B. I. a formulat recurs, solicitând modificarea sentinței nr. 21292/2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca, în data de_, în sensul admiterii, în întregime, a acțiunii formulate.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat valoarea despăgubirilor cuvenite acestuia, apreciind că terenul care face obiectul prezentului dosar nu se afla în intravilanul localității G. . Astfel, raportat la acest fapt nereal, instanța a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 408 lei, această sumă fiind derizorie pentru suprafața de 1200 mp de teren afectată prin lucrările efectuate de intimată. De asemenea, recurentul a precizat că deține un teren în suprafață de 14.300 mp în orașul G., teren care este în intravilanul orașului. În anul 2012, intimata i-a solicitat reclamantului acordul pentru a monta o nouă conductă de apă de 400 mm și i s-a spus să facă o cerere la sediul acesteia pentru a-și arăta pretențiile de despăgubiri. În acest sens,
reclamantul a fost de acord cu acea construcție, prin separarea unui canal de 150 de metri, el solicitând despăgubiri de 6.000 lei. Totodată, conducta de metal construită în anul 1976 era suspendată și funcționa. De asemenea, pe terenul recurentului, în anul 2007 s-a construit o conductă pentru apă potabilă de diametru de 300 mm pe o lungime de 115 metri. În anul 2011, reclamantul a fost chemat la C. de A. G., în fața unei comisii și a unui inginer delegat de la C.
, recurentul fiind întrebat care sunt pretențiile acestuia, pentru cele două conducte construite pe terenul său, una construită în 2007 și una în anul 2010.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, așa cum cere art. 304/1 C.pr.civ., tribunalul va respinge calea de atac, ea nefiind întemeiată.
În mod corect instanța de fond a considerat că reclamantul nu poate fi despăgubit, pentru porțiunea de teren afectată de conducta aparinând pârâtei, decât în condițiile propuse de către această pârâtă. Reclamantul nu a dovedit în niciun fel valoarea pretențiilor emise. Simplele afirmații făcute în sensul că terenul ocupat de conductă s-ar afla în intravilanul localității și că el nu poate fi folosit așa cum s-ar dori, prin construirea unui imobil pe acesta, nu pot fi luate în considerare. Din extrasul de carte funciară aflat la dosar (filele 18, 19 dosar de fond) rezultă că terenul este în extravilan și prin urmare, nefiind construibil. Această interdicție de construire nu a apărut ca urmare a faptei initmatei, ea fiind una legală, instituită de către legiuitor.
În fine, toate discuțiile purtate de către recurent cu reprezentanții intimatei, legate de modalitatea în care acesta urma să fie despăgubit pentru porțiunea de teren afectată de conductă, însuși recurentul a arătat că nu s-au finalizat cu vreun rezultat pozitiv lui. Intimata nu a fost de acord să plătească, pentru lipsa de folosință a terenului ca urmare a lucrărilor efectuate, decât valoarea de 408 lei (filele 27, 28 din dosarul de fond), valoare acordată și de către instanța de fond.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de către recurentul B. I., împotriva sentinței civile nr. 21292/2012, pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca, pronunțată în data de 1 noiembrie 2012, dată în contradictoriu și cu intimata SC C. de A. S. SA C. -N. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. | P. E. B. | V. | L. G. | S. M. |
Judecător fond: D. Cătuna Judecătoria Cluj-Napoca
Red.IP/AA 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 20/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 759/2013. Obligatie de a face → |
|---|
