Sentința civilă nr. 2602/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.2602/2013
Ședința publică din data de 10 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea SC 2 I. S. în contradictoriu cu debitoarea C. I., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul creditoarei, d-l avocat Lăpușan Marius Rareș, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar și reprezentanta debitoarei, d-na Șimișnean A. -Cristina, cu delegația depusă la dosar la acest termen de judecată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 7 octombrie 2013 a fost înregistrată la dosar, transmisă prin fax, o întâmpinare.
Instanța învederează reprezentantei debitoarei faptul că delegația depusă la dosar nu face dovada faptului că are calitatea de consilier juridic și pune în vedere acesteia să facă dovada faptului că are calitatea de consilier juridic.
Reprezentanta debitoarei susține că are calitatea de consilier juridic în cadrul Consiliului Județean Sălaj dar nu are asupra sa legitimația care atestă calitatea de consilier juridic. Pentru a dovedi calitatea sa de consilier juridic, arată că are posibilitatea de a solicita să-i fie expediată, prin fax, o adeverință.
Reprezentanta debitoarei comunică reprezentantului creditoarei un exemplar al întâmpinării formulate.
Verificându-și din oficiu competența raportat la dispozițiile art.131 C.pr.civ., în temeiul dispozițiilor art.132 alin.1 NCPC raportat la dispozițiile art.1015 NCPC coroborate cu cele ale art.286 alin.1 din OG nr.34/2006, modificată prin OUG nr.77/2012, instanța ridică excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. și acordă cuvântul cu privire la excepție.
Reprezentantul creditoarei arată că în prezentul litigiu se aplică o procedură specială potrivit căreia, într-adevăr, instanța competentă este cea care soluționează și în fond litigiul; fiind vorba de un contract de achiziții publice de lucrări, potrivit dispozițiilor ordonanței speciale cauza se judecă la secția comercială a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul autoritatea contractantă; în concluzie, consideră că excepția ar fi îndreptățită.
Reprezentanta debitoarei solicită admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Tribunalului Sălaj. Apreciază că prezenta cauză este de competența Tribunalului Sălaj fiind vorba de un contract de achiziții, competentă să soluționeze cauza fiind instanța de la sediul autorității contractante.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. .
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că prin cererea formulată la data de 16 septembrie 2013 creditoarea S.C. 2 I. S.R.L. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu debitoarea C. I., prin hotărârea ce se va pronunța, pe calea ordonanței de plată, să fie obligată debitoarea la plata sumei de 998.290,67 lei, reprezentând debitul principal, stabilit conform facturilor fiscale nr. 2080/_, nr.2801/_, la care se adaugă suma de 106.817,1 lei, (998.290,67 lei x 0,1% = 998,2967 lei x 107 zile de întârziere = 106.817,1 lei), reprezentând penalități contractuale de întârziere de 0,1% pe zi calculate asupra debitului principal, începând cu ziua scadenței celor doua facturi fiscale și pana la data de_, obligarea debitoarei C. I. la plata în continuare a penalităților contractuale de întârziere de 0,1% pe zi, calculate asupra debitului principal, începând cu data_, până la plata efectiva și, de asemenea, obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul de achiziție lucrări nr.7238 din_ în baza căruia, creditoarea s-a angajat sa execute, să finalizeze și să întrețină lucrările privind
"realizarea unei pasarele pietonale cu posibilitate auto de 1,5 tone, peste râul Someș";, în schimbul acestora lucrări, debitoarea obligându-se să-i achite creditoarei, cu titlu de preț suma de 2.293.338,25 lei TVA inclus.
Ulterior, prin semnarea actelor adiționale nr. 2 din_, respectiv nr. 3 din_, valoarea contractului s-a majorat cu suma de 872.821 lei Tva inclus s-a prelungit termenul de finalizare a lucrărilor pana la data de _
.
Potrivit art. 13.2 din contractul de achiziție lucrări nr. 7238/_, în cazul în care achizitorul, în speță C. I., nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la scadență (care este stabilită de art. 19.1 din același contract ca fiind împlinită în termen de 14 zile de la data exprimării acceptului de către autoritatea contractanta), atunci acesta avea obligația de a plați, cu titlu de penalități de întârziere, o suma echivalenta cu o cotă procentuală de 0,1% din plata neefectuată pentru fiecare zi de întârziere.
Astfel, pentru o parte a lucrărilor executate în baza contractului mai sus amintit, creditoarea a emis facturile fiscale nr.2080/_, în valoare de 789.888,83 lei Tva inclus, respectiv nr.2081/_, în valoare de 208. 401,84 lei Tva inclus, întrucât lucrările facturate au fost acceptate de dirigintele de șantier desemnat de către debitoare pentru a supraveghea execuția lucrărilor.
Creditoarea a mai arătat că, pentru factura fiscală nr.2080/_ a fost întocmit centralizatorul situațiilor de lucrări din_, aferent transei nr.2, iar pentru factura fiscală nr.2080/_ a fost întocmit centralizatorul situațiilor de lucrări din_, aferent transei nr.10.
De asemenea, creditoarea a menționat faptul că, raportat la dispozițiile contractuale menționate, facturile fiscale nr.2080 și nr.2081 au devenit scadente la data de_, având în vedere că lucrările pentru care acestea au fost emise au fost acceptate de către achizitor prin centralizatoarele situațiilor de lucrări menționate, semnate la data de_ .
Cu privire la penalitățile de întârziere, creditoarea a invocat art.13.2 din contract, arătând că debitoarea datorează penalități de întârziere de 0,1%, calculate la valoarea totală a celor două facturi neachitate, cu începere din data de _
În ceea ce privește modalitatea de calcul a penalităților de întârziere, creditoarea a precizat că, potrivit dispozițiilor art. 13.2. coroborate cu cele ale art. 19.1 din contract, acestea sunt stabilite într-o cota procentuală de 0,1%, din plata neefectuată, pentru fiecare zi de întârziere, cu începere din a 29 zi de la scadența facturilor, scadență care se socotește ca fiind împlinită în termen de 14 zile de la data exprimării acceptului de către autoritatea contractanta cu privire la lucrările realizate de către executant.
Astfel, s-a arătat că, în concret, suma de 106.817,1 lei reprezintă penalitățile de întârziere aferente facturilor fiscale nr 2080/_ si nr.2801/_ (998.290,67 Lei x 0,1% = 998,2967 lei x 107 zile de întârziere
= 106.817,1 lei).
Pe lângă aceste penalități contractuale de întârziere în valoare totală de 106817,1 lei, calculate pana la data de_, C. I. mai datorează, în continuare penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate asupra debitului principal in suma de 998.290,67 lei, începând cu data_, pana la plata lui efectiva.
Creditoarea a apreciat că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate, întemeiate pe dispozițiile art.1013 - art.1024 C. pr. civ. coroborate cu cele ale art.1270 Cod Civil.
În concret, creditoarea a apreciat că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 1013 alin.1 C. pr. civ., respectiv că aceasta a deținut împotriva COMUNEI I. o creanță certă, lichidă și exigibilă, ce reprezintă obligația de plată a unei sume de bani rezultând dintr-un contract civil încheiat între un profesionist și o autoritate contractantă, contract constatat printr-un înscris, însușit de părți prin semnătură.
Referitor la creanța deținută de creditoare față de C. I., s-a arătat că aceasta este o creanță certa deoarece existenta ei a rezultat din actul de creanța, contractului de achiziție lucrări nr.7238/_ și actele sale adiționale, precum și din alte înscrisuri, facturi fiscale și centralizatoarele situațiilor de lucrări, acceptate de către debitoare.
Creditoarea a învederat că, esențiale în dovedirea existentei creanței ei, sunt centralizatoarele situațiilor de lucrări din_, aferente fiecărei facturi fiscale invocate, acceptate de debitoare prin dirigintele de șantier, desemnat de aceasta, pentru a supraveghea execuția lucrărilor, respectiv dl.
C. M., având autorizația nr.OOO18186, fapt care a atestat îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de creditoare, si, implicit, caracterul cert al creanței sale.
De asemenea, creanța este lichida, deoarece câtimea ei a fost determinată prin însuși actul de creanța. Cuantumul penalităților de întârziere solicitate este și el determinabil cu ajutorul actului de creanța, art.13.2 din contractul de achiziție lucrări nr.7238/_ stabilind ca sunt de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculându-se la valoarea obligațiilor de plata restante.
S-a menționat faptul că, exigibilitatea creanței este dată de faptul ca scadența acesteia, așa cum a fost stabilita de părți, prin art.19.1 din contractul de achiziție lucrări nr.7238/_, s-a împlinit în termen de 14 de zile de la data exprimării acceptului de către autoritatea contractanta cu privire la lucrările realizate de către executant, și anume la data de_ pentru facturile fiscale nr. 2080/_ și nr. 2081/_ .
Creanța certă, lichidă și exigibilă pe care creditoarea o deține împotriva COMUNEI I. reprezintă obligația de plată a unei sume de bani (998.290,67 lei, debitul principal si 106.817,1 lei, penalități contractuale de întârziere calculate până la data de_ ), ce au rezultat dintr-un contract civil încheiat intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un înscris, însușit de părți prin semnătura.
La data de 7 octombrie 2013, debitoarea a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat necompetența teritorială a Tribunalului Specializat C., întemeiat pe dispozițiile art.286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii creditoarei, ca inadmisibilă.
În motivare, intimata a arătat că, în conformitate cu prevederile art.286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, cererile privind executarea unui contract de achiziție publica se soluționează de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, în speță Tribunalul Sălaj.
La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2013, tribunalul specializat, verificându-și din oficiu competența prin prisma disp. art. 131 NCPC, a ridicat din oficiu excepția necompetenței sale materiale.
Analizând excepția necompetenței materiale, tribunalul reține următoarele:
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv ordonanță de plată, tribunalul specializat reține dispozițiile art. 1015 NCPC, potrivit cărora competența de soluționare a acestor cereri, aparține instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță,
Astfel, din perspectiva acestor dispoziții legale, este necesară stabilirea naturii juridice raporturilor dintre părți.
Din cuprinsul contractului de lucrări încheiat între părți aflat la filele 7-11, tribunalul reține că acesta este un contract de achiziție publică, încheiat în temeiul OUG nr. 34/2006, ceea ce conduce la incidența în cauză a dispozițiilor art. 286 alin.1 din actul normativ invocat.
Potrivit acestor dispoziții, astfel cum au fost ele modificate prin OUG nr. 77/2012, procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Așadar, dispozițiile legale citate anterior, reglementează competența de soluționare a cererilor de chemare în judecată, rezultate inclusiv din executarea contractelor de achiziție publică, atribuindu-le spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.
În consecință, față de natura raporturilor dintre părți guvernată de legislația aplicabilă actelor de achiziție publică, precum și față de sediul autorității contractante care se află în raza de competență a Tribunalului Sălaj, în temeiul dispozițiilor legale anterior arătate precum și a disp. art. 132 alin.1 și 3 NCPC, Tribunalul Specializat C., în urma admiterii excepției necomptenței sale materiale, va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. și, în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea SC 2 I. S., cu sediul procesual ales în C. N., DP, nr.24, jud. C.
, CUI RO10399821, J_, în contradictoriu cu debitoarea C. I., cu sediul în I., str. 1 D. 1918, nr.43, jud. Sălaj, CUI RO 4495204, în favoarea Tribunalului Sălaj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. K. C. P.
Red.4.ex. NK/LU/_
| ← Sentința civilă nr. 2078/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 | Încheierea civilă nr. 2287/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 → |
|---|
