Sentința civilă nr. 3139/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 3139/2013
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte - I. P. Grefier - S. M.
S-a luat spre examinare cererea formulată de către creditoarea SC I. C. R & D S. B. în contradictoriu cu debitoarea SC R. 16 F. SA C. -N.
, având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul creditoarei, avocatul Dragoș Marinescu cu împuternicire avocațială depusă la dosar la fila 6.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul creditoarei depune la dosar precizare la cuantumul dobânzii legale solicitate. Solicită calcularea dobânzii legale până la data emiterii cererii de ordonanță de plată. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau alte probe de solicitat, instanța unește excepția inadmisibilității cererii invocată de către debitoare prin întâmpinare, cu fondul cauzei și apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul creditoarei solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii invocate de către debitoare prin întâmpinare. În speță există nu una, ci două notificări care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 1014 Noul cod de procedură civilă. În opina sa, intenția legiuitorului este de a o proteja pe debitoare de o acțiune abuzivă a creditorului, motiv pentru care s-a prevăzut acest termen de 15 zile, termen respectat de către creditoare. Solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii. Pe fondul cauzei, arată că debitoarea a semnat un proces-verbal, dată la care a recunoscut creanța și s-a obligat să o achite în rate lunare. Debitoarea a achitat doar prima rată. Solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității cererii și a fondului ei.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată în data de 26 aprilie 2013, la Tribunalul Speciaizat C., creditoarea SC I. C. R & D S. B., a chemat-o în judecată pe debitoarea SC REMAR_ RUARIE SA C. -N., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună emiterea unei somații de plată prin care să fie obligată debitoarea să-i plătească suma de 582.887,39 lei reprezentând 538.089,17 lei debit principal compus din 478.825,28 lei contravaloarea sumelor datorate pentru lucrările prestate conform contractului
nr. 4190/_ și 59.263,89 lei contravaloarea echipamentelor din factura nr. 20070397/_ și 44.798,22 lei dobândă legală.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul nr. 4190/_ prin care s-a obligat să presteze servicii de consultanță și cercetare pentru elaborarea unor soluții tehnice, respectiv să furnizeze piese de schimb, urmând ca debitoarea să plătească prețul stabilit conform art. 4 din contract. Deși creditoarea și-a îndeplinit întocmai și la timp obligațiile contractuale, debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile de plată față de creditoare. Astfel, în data de_ valoarea datorată de către debitoare se ridica la suma de 505.518,48 lei conform notei debitoarei nr. 120/292/_, respectiv un extras de cont care confirmă debitul menționat. După corespondența purtată cu reprezentanții debitoarei în cursul anului 2012, părțile au negociat încheierea la_ a unui proces-verbal prin care plata debitului a fost eșalonată în rate egale ce urma a fi plătite de către debitoare în perioada ianuarie-mai 2013, respectiv alte rate egale ce urma a fi plătite în perioada iunie-noiembrie 2013. Ca urmare a semnării acestui proces-verbal, creditoarea a remis debitoarei adresa nr. 5628/_, debitoarea urmând să plătească în perioada ianuarie-mai 2013 suma lunară de 44.488,07 lei și în perioada iunie-noiembrie 2013 suma lunară de 50.145,50 lei. Debitoarea a achitat, în data de_ prima rată lunară în valoare de 44.488,07 lei, creditoarea considerând că efectuarea acestei plăți dovedește intenția debitoarei de a respecta procesul-verbal din data de_, însă ulterior debitoarea a încetat să-și onoreze obligațiile asumate. Somațiile adresate debitoarei nu au avut niciun efect, iar o ultimă amânare acordată pentru plata ratelor restante a expirat în data de_, fără ca debitoarea să fi reluat plățile cuvenite. Creditoarea a menționat că fiind de bună credință, a fost de acord cu eșalonarea debitului în vederea stopării aplicării dobânzii legale la nivelul lunii noiembrie 2012 și nu a mai solicitat plata unor echipamente comandate și importate la cererea expresă a debitoarei. Toate aceste facilități au devenit însă caduce prin nerespectarea de către debitoare a angajamentelor asumate, fiind revocate expres de creditoare prin adresa nr. 5651/_ . Potrivit dispozițiilor art. 43 Cod comercial, în vigoare la data semnării contractului nr. 4190/_, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, iar conform prevederilor art. 2 din OG nr. 13/2011, sub imperiul căreia a apărut datoria debitoarei și s-a calculat dobânda aplicabilă, în cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea. Conform prevederilor art. 3 din același act normativ, rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a BNR care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al BNR. Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus patru puncte procentuale. Având în vedere aceste texte legale, precum și acordul debitoarei de a plăti o dobândă penalizatoare egală cu dobânda legală, astfel cum rezultă din pct. c al procesului-verbal din data de_ și ținând cont de faptul că debitoarea și-a executat obligația de plată a acestei dobânzi, care a fost inclusă în rata aferentă lunii ianuarie 2013, creditoarea a considerat că este îndreptățită să
solicite și să perceapă o dobândă penalizatoare aplicabilă sumelor de bani devenite exigibile conform adresei nr. 5651/_ în cuantum egal cu dobânda legală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 31 mai 2013 (filele 46-50), debitoarea SC REMAR_ RUARIE SA a solicitat respingerea cererii creditoarei ca fiind inadmisibilă.
În susținerea poziției procesuale, debitoarea a arătat că nu a îndeplinit creditoarea, în prealabil, obligația prevăzută de art. 1014, al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, condiție obligatorie de admisibilitate a cererii ce trebuie îndeplinită de reclamant anterior învestirii instanței de judecată cu soluționarea cererii pe calea procedurii de ordonanță de plată, sub sancțiunea respingerii ca inadmisibilă a cererii (art. 1016, al. 2 NCPC). Prezenta cerere a fost introdusă pe calea procedurii de ordonanță de plată, așa cum aceasta a fost reglementată de Noul Cod de procedură civilă, intrat în vigoare în luna februarie a anului 2013. Așa încât, anterior sesizării instanței cu soluționarea unei ordonanțe de plată, societatea creditoare ar fi trebuit să o notifice pe debitoare în acest sens, în condițiile art. 1014, al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, care dispune:
"Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia."; Cu toate că au existat diverse notificări și adrese de răspuns la acestea, între părțile litigante, în legătură cu modul de executare a obligațiilor născute în baza contractului nr. 4190/_, totuși societatea creditoare nu a comunicat o notificare în condițiile art. 1014, al. 1 din NCPC. Deși în anexele la cererea de chemare în judecată creditoarea a susținut că ar fi comunicat respectiva notificare, dovada comunicării și notificarea nu se regăsesc atașate cererii de chemare în judecată, acesta fiind un motiv de inadmisibilitate, așa cum prevede în mod expres art. 1016, al. 2 din Noul Cod de procedură civilă. Somațiile și notificările la care face referire creditoarea și pe care le-a anexat cererii introductive nu îndeplinesc cerințele obligatorii prevăzute de art. 1014 deoarece acestea, fie nu cuprind somația de plată propriu-zisă, fie nu cuprind prevederea cu privire la obligativitatea plății debitului restant în 15 zile de la primirea lor de către debitoare.
Pe fondul cauzei, debitoarea a arătat că nu are caracter cert, lichid și exigibil creanța solicitată de către creditoare, ea fiind în sumă de 582.887,39 lei și pentru lămurirea cauzei prin administrarea unui probatoriu complet, se impune judecarea litigiului în procedura dreptului comun. Datoria indicată în cererea de chemare în judecată s-a născut din cauza neexecutării obligațiilor de
plată asumate de subscrisa prin contractul nr. 4190/_ și prin procesul- verbal din data de_ . De asemenea, creditoarea face referire la un debit principal restant de 538.089,17 lei, fără a explicita proveniența exactă a acestuia, cu trimitere la documentele fiscale aferente. S-a precizat doar că debitul provine parțial, din contractul nr. 4190/_, acord cadru încheiat între părți pentru a reglementa, în general, obligațiile comerciale ulterioare ce urma să se nască între acestea în baza unor comenzi agreate de părți și parțial, din factura 20070397/_ (emisă în 2013 și nu în 2007, cum greșit a consemnat creditoarea). Această factură însă nu a fost acceptată de către debitoare până în
prezent, mai ales în condițiile in care părțile semnatare au încheiat procesul- verbal din data de_ și au agreat, printre altele, la pct. e) că furnizorul renunță la a mai factura contravaloarea echipamentelor respective, urmând a le valorifica unor terți. În lumina acestor înțelegeri bilaterale, deopotrivă angajante, nici nu putea fi obligată debitoarea la plata lor, așa cum se prevede în art. 7 din contractul nr. 4190/2009. Conform acestor prevederi, în baza facturilor emise de către furnizor, debitoarea trebuia să facă plata unui avans de 30 % din preț la semnarea comenzii și restul de 70 % în 10 zile de la înștiințarea că echipamentele sunt pregătite de expediere. Or, furnizorul nu a remis nici factura în baza căreia debitoarea să facă plata (anterior înțelegerilor de renunțare la comanda) și nici nu a notificat-o cu privire la faptul că echipamentele sunt pregătite de expediere. În acest context, furnizorul nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, debitoarea invocând excepția de neexecutare a contractului de către acesta, întemeiată pe principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor contractuale. Astfel, în situația în care furnizorul nu și-a respectat propriile obligații ce-i incumba nu se poate prevala de propria-i culpă pentru a o obliga pe debitoare la executarea contractului. Prin procesul- verbal din_, în special pct. e), s-a modificat obiectul comenzii anterior agreată de părți, la propunerea furnizorului nr. 5620/_ . Astfel, orice revenire la un act juridic anulat trebuie să se facă prin încheierea unui alt act juridic bilateral angajant, în cazul de față ar fi fost necesară încheierea unei noi comenzi având ca obiect echipamentele la care s-a renunțat. Pe de altă parte, având în vedere natura consensuală a contractelor încheiate de către părți, inclusiv a procesului-verbal din data de_, care are valoarea unei înțelegeri ce își produce efectele între părți întocmai ca un contract, așa cum prevăd și dispozițiile imperative ale art. 1270 NCPC, nu poate fi vorba de caducitatea actului juridic în discuție, așa cum greșit a apreciat creditoarea. Caducitatea este o cauză de ineficacitate a actului juridic, care intervine dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: actul juridic trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate; actul juridic respectiv nu și-a produs încă nici un efect până în momentul în care a devenit ineficace; evenimentul care determină ineficacitatea actului trebuie să fie ulterior formării valabile a actului, dar înainte de producerea oricărui efect; evenimentul care determină caducitatea actului trebuie să fie independent de voința autorului său. Or, evenimentul la care face referire creditoarea, nerespectarea graficului de plăți de către debitoare, a intervenit ulterior producerii unor efecte juridice de către procesul-verbal din data de_ . Astfel, debitoarea a făcut plata unei prime tranșe agreate de către părți și acceptate de către creditoare, respectiv suma de 44.488,07 lei, din care 17.794,87 lei reprezenta dobânda legală agreată de către părți la lit. c) a actului juridic. Prin urmare, actul juridic este deja eficace, parțial prevederile acestuia fiind aduse la îndeplinire de către debitoare. Mai mult, un act care conține o renunțare își produce efectele imediat încheierii actului juridic discutat. Cu privire la argumentația invocată de către creditoare, în baza căreia aceasta a justificat solicitarea dobânzii legale, ea a arătat că facilitățile acordate au devenit caduce ca urmare a nerespectării clauzelor procesului-verbal de către debitoare, iar cu privire la legitimitatea sa de solicitare a dobânzii legale, aceasta a susținut faptul că întrucât debitoarea a achitat, în data de 25.01.201,3 suma de 44.488,07
lei, rezultă că a înțeles să respecte procesul-verbal din data de_ și deci, ca urmare, și-a dat acordul să plătească o dobândă penalizatoare egală cu dobânda legală. Astfel, creditoarea se contrazice inițial prevalându-se de eficacitatea procesului-verbal din data de_, pe care apoi îl declară caduc. Din cele expuse, rezultă, așadar, faptul că suma de 582,887,39 lei nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă. Pentru ca prezenta cerere să fi admisibilă în procedura ordonanței de plată, trebuie să îndeplinească în mod cumulativ cele trei caracteristici enunțate, așa cum sunt reglementate în Noul Cod de procedură civilă. Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Or, în cuprinsul sumei de 582.887, 39 lei, există inclusă contravaloarea unor echipamente nefurnizate debitoarei și totuși facturate. Mai mult, modul de reglementare a dobânzii penalizatoare este, de asemenea, abuziv. Drept urmare, existența creanței si determinarea acesteia, pe baza unui contract și a unui proces-verbal, este îndoielnică, și deci, acesteia îi lipsește caracterul cert. Aspectul cert al creanței nu poate fi primit in condițiile în care parte din creanță este constatată prin facturi emise de către creditoare și neacceptate de către debitoare (factura privind dobânda legala emisa de creditoare la_, dar care nu a fost comunicată debitoarei și nici nu a fost acceptată în vreun fel de aceasta), parte din sumă reprezintă contravaloarea unor echipamente care nu mai fac obiectul contractului prin renunțare, deci nu sunt cuprinse în niciun înscris provenind de la debitoare sau acceptat de aceasta. De asemenea, creanța conținând dobânzi penalizatoare și contravaloarea unor echipamente nefurnizate nu poate avea nici caracter exigibil, întrucât scadența sumelor reprezentând dobânzi și contravaloarea respectivelor echipamente nefurnizate debitoarei nu poate fi determinată în concret, din moment ce există dubiu asupra obligației de plată însăși cu privire la respectivele sume de bani. Totodată, cu privire la exigibilitatea debitului principal, aceasta poate fi eventual, primită parțial, pentru ratele scadente, însă nu și pentru cele care, conform procesului-verbal încă nu sunt scadente. Prin înțelegerea părților, s-a prorogat termenul de plată, deci exigibilitatea creanțelor în discuție. Pe cale de consecință, suma arătată nu are caracter cert, lichid și exigibil, și în egală măsură, pentru determinarea creanței deținută de către creditoare împotriva debitoarei se impune analizarea litigiului în procedura de drept comun pentru a se determina, pe baza unui probatoriu complet, care sunt, în realitate, izvoarele generatoare de obligații de plată în sarcina debitoarei, care sunt echipamentele comandate, cele furnizate debitoarei în realitate și care sunt echipamentele facturate și acceptate de creditoare.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la dosar, în data de 17 iunie 2013 (filele 53-58), creditoarea a arătat că a notificat-o pe debitoare în repetate rânduri cu privire la neîndeplinirea obligațiilor asumate prin procesul-verbal semnat de părți la_ . Astfel, au fost trimise debitoarei următoarele: notificarea-somație nr. 2 privind executarea obligațiilor de plată cu nr. 5647/ _
, cu nota inventar poștă din data de_ și confirmarea de primire din data de_ ; adresa nr. 5651/_ prin care creditoarea anulează facilitățile oferite
debitorului prin procesul-verbal din_, fiind atașată factura nr. 20070397; cu nota inventar poștă din data de_ și confirmarea de primire din_ ; somația prevăzută de art. 1014, al. (1) din codul de procedură civilă trimisă în data de_, prevăzând un termen de plată de 15 zile, cu nota inventar poștă din data de_ și confirmarea de primire din data de_ ; document justificativ nr. 5657/_ pentru modul de calcul al dobânzii dimpreună cu factura nr. 20070402 din_ ; adresa nr. 5658/_ prin care creditoarea a transmis factura nr. 20070402 din data de_ și a informat-o că dosarul pentru recuperarea datoriilor va fi depus în instanță, cu nota inventar poștă din data de_ și confirmarea de primire din data de_ . Creditoarea a primit din partea debitoarei adresa nr. 106/95 din data de_ care conținea promisiunea de a achita ratele restante până în data de_, creditoarea trimițând debitoarei adresa nr. 5662 din_ prin care a acceptat amânarea depunerii dosarului în instanță dacă ratele restante se vor achita până în data de_, conform promisiunii debitoarei, împreună cu factura 44 din_ emisă de către cabinet avocațial Dragoș Marinescu (confirmarea transmiterii prin telefax la_ ). Având în vedere toate notificările trimise de către creditoare debitoarei sale și răspunsul acesteia din urmă conținând o promisiune neonorată de achitare a debitului, creditoarea a considerat că au fost respectate litera și spiritul prevederilor din Codul de procedură civilă. Aceste prevederi legislative urmăresc să preîntâmpine inițierea unui litigiu prematur ca urmare a exercitării de către creditor, cu rea-credință, a drepturilor sale procesuale. Debitorul nu trebuie să sufere un eventual abuz de drept din partea creditorului care ar putea depune cererea de chemare în judecată înainte de a permite debitorului un timp suficient pentru a plăti creanța. Or, în cazul de față, debitorul a fost încunoștințat în timp util și s-a angajat încă o dată că va efectua plata datorată, promisiune pe care nu și-a îndeplinit-o. În speță, există nu una, ci două notificări care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 1014 CPC, respectiv notificarea-somație nr. 2 din data de_ și notificarea din data de_ . Prin urmare, creditoarea a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței de plată.
Cu privire la fondul cauzei, creditoarea a arătat că debitoarea pretinde în mod neîntemeiat că suma de 582.887,39 lei solicitată nu este explicată și nu ar fi o creanță certă, lichidă și exigibilă. În realitate, această sumă este explicată în cererea de emitere a ordonanței de plată, pe prima pagină, paragraful 2 aliniatele
a) și b). Aceeași sumă este explicată și în tabelul nr. 5665 din_, centralizator documente justificative pentru creanța SC I. C. R&D împotriva SC R. 16 F. C. la data de_ . În acest tabel se explică elementele componente ale debitului principal, cum au fost calculate precum și care sunt documentele justificative, după cum urmează: poziția "Total intermediar 1"; reprezentând un total 300.873,00 lei a fost recunoscut anterior de debitoare, prin documentele menționate în coloana 7, "Explicații, confirmări și documente justificative"; anexate la dosarul prezentei cauze, poziția 6 din același tabel reprezintă piesele facturate ulterior (similar cu poziția 8), poziția "Total intermediar 2"; (inclusiv poziția 6), reprezentând un total 505.518,48 lei a fost recunoscut anterior de debitoare, prin documentele menționate în coloana 7,
"Explicații, confirmări și documente justificative"; anexate la dosarul prezentei
cauze, poziția 7, factura 20070394 referitoare la dobânzi calculate până la _
, recunoscută de debitoare, prin documentele menționate în coloana 7,
"Explicații, confirmări și documente justificative"; anexate la dosarul prezentei cauze, poziția 8, factura 20070397, întrutotul similară poziției 6 (recunoscută de debitoare), doar că prin procesul-verbal din_ creditoarea a acceptat să renunțe la această facturare, condiționat de achitarea de către debitoare a soldului. Pct. e) al acestui proces-verbal conține angajamentul creditoarei de a renunța la facturarea unor echipamente, dar această renunțare este condiționată, după cum s-a arătat. Poziția 9, Factura 20070402, dobânda suplimentară față de poziția 7, calculată până la data de_, conform document justificativ 5657/_ și în acord cu prevederile legale. Față de cele arătate rezultă că dosarul conține toate elementele creanței solicitate, descrierea și justificarea acestora, precum și toate documentele necesare. Mai mult, din cele nouă poziții componente ale debitului (conform tabel nr. 5665 din_, primele șapte poziții (în valoare de 523.313,35 lei) au fost recunoscute de către debitoare, conform documentelor prezentate în dosar. Ultimele două poziții 8) și 9) sunt similare cu poziții anterioare (6 și respectiv 7) doar că au apărut mai târziu deoarece prin procesul-verbal din data de_ creditoarea a acceptat să ofere unele facilități în speranța unei înțelegeri amiabile. Din păcate înțelegerea nu a fost respectată de către debitoare. Cu toate că în întâmpinare recunoaște procesul-verbal, debitoarea nu oferă nicio explicație pentru nerespectarea unilaterală a documentului și a promisiunilor făcute ulterior. Debitoarea a înțeles greșit că creditoarea susține caducitatea procesului-verbal menționat și a argumentat inutil în acest sens. Procesul-verbal este în vigoare și și-a produs o parte din efectele dorite de părți. Dat fiind însă că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația esențială de a plăti conform calendarului stabilit, facilitățile oferite de creditoare la pct. c) și e) ale procesului-verbal au fost revocate de către creditoare care conform pct. g) al aceluiași document, a fost "îndreptățită să recurgă la proceduri judiciare";. Debitoarea face o confuzie elementară între caducitatea actului juridic (neinvocată niciodată de creditoare) și caducitatea (lipsirea de eficacitate) facilităților acordate debitoarei în schimbul plății debitului. Cu privire la excepția de neexecutare a contractului invocată de către debitoare, creditoarea a arătat că anterior contractului nr. 4190 din data de_ a existat contractul cadru nr. 77 din_, pe perioada 2007-2009, cu aceleași clauze și același mod defectuos de colaborare. În acest fel, în toată perioada 2007-2012 au existat datorii ale debitoarei față de creditoare. Cu toate acestea, nicio comandă din contractul nr. 4190, deci nici comanda nr. 7/_ nu a fost anulată sau sistată de debitoare. Nicio notificare de întârziere nu a fost trimisă de debitoare, după cum în mod fals se pretinde. Faptul că se discută în speță despre două facturi din totalul de 38 de facturi, restul fiind achitate, dar niciodată conform contractului, ci mereu eșalonat, fragmentat și cu mari întârzieri, conform tabel nr. 5696/_ anexat, demonstrează că realitatea a fost cu totul alta decât cea prezentată în întâmpinare. Referitor la dobânda legală, creditoarea a arătat că aceasta a fost solicitată după ce a fost nevoită să revoce facilitatea prevăzută la pct. c) al procesului-verbal din_, este explicată prin tabelul nr. 5657 din_, document justificativ pentru modul în care a fost calculată dobânda și a fost facturată prin factura nr. 20070402 din data de_ . Aceeași
dobândă este explicată și în tabelul nr. 5665 din_, centralizator documente justificative pentru creanța SC I. C. R&D împotriva SC R. 16 F.
C. la data de_ la poziția 9. Prin urmare, este lipsită de temei (dar și de o elementară politețe) susținerea debitoarei potrivit căreia solicitarea dobânzii ar fi
"elucubrantă";. Conform pct. c) al procesului-verbal din_, dobânda legală era datorată și acceptată de către debitoare, calculul acesteia fiind însă limitat la luna noiembrie 2012. Nerespectarea, de către debitoare, a prevederilor cuprinse în procesul-verbal amintit a îndreptățit-o pe creditoare să calculeze și să factureze dobânda legală la zi prin factura nr. 20070402 din_ . Debitoarea a mai susținut, fără să explice, că "modul de reglementare a dobânzii penalizatoare este, de asemenea, abuziv";. Nu reglementarea interesează aici, aceasta fiind atributul legiuitorului, ci calculul dobânzii care a fost efectuat potrivit prevederilor legale în vigoare. Din toate cele arătate, rezultă neîndoios că fiecare componentă a sumei 582.887,39 lei solicitate pe calea ordonanței de plată reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă. Astfel, certitudinea creanței este dată de recunoașterea ca datorată a sumei de 300.873,00 lei, prin patru documente semnate de debitoare documente menționate în coloana 7,
"Explicații, confirmări și documente justificative";, conform tabelul nr. 5665 din_, Centralizator documente justificative pentru creanța SC I. C. R&D împotriva SC R. 16 F. C. la data de_ . recunoașterea ca datorată a sumei de 505.518,48 lei prin nota debitoarei nr. 120/292/_ + extras de cont la data de_ recunoașterea ca datorată a sumei de 59.263,89 lei prin semnarea procesului- verbal din_, pct. e); creditoarea a renunțat condiționat la această sumă, dar condiția nu s-a îndeplinit; efectuarea de către debitoare la_ a unei plăți în valoare de 44.488,07 lei. Factura 20070402, dobândă suplimentară, calculată până la data de_, conform document justificativ 5657/_ și în acord cu prevederile legale. Lichiditatea creanței este dată de toate documentele care poartă asupra creanței și o definesc; procesul-verbal din_ nu este singurul document de acest fel, ci reprezintă doar ultima încercare de a ajunge la un acord cu debitoarea, prin acceptarea tuturor cerințelor debitoarei care, cu toate acestea, nu a respectat înțelegerea. În fine, exigibilitatea creanței este conferită de același proces-verbal din_ pe care debitoarea nu l-a respectat. Susținerea acesteia ca ordonanța de plată să privească doar sumele scadente nu poate fi primită întrucât pct. g) al procesului-verbal îndreptățește creditoarea să recupereze întreg debitul ca sancțiune a nerespectării de către debitoare a angajamentelor de plată.
Inițial, prin sentința civilă nr. 2077/2013 a Tribunalului Specializat C., competența materială de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului C. . Întrucât această instanță, la rândul ei, prin sentința civilă nr. 494/2013 și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat C., conflictul negativ de competență a fost soluționat de către C. ea de Apel C., prin sentința civilă nr. 55/F/2013, în sensul stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat C. .
În rejudecare, prin precizarea depusă la dosar la filele 81, 82, creditoarea a arătat că prin cererea de emitere a ordonanței de plată a solicitat debitoarei suma
de 44.798,22 lei cu titlu de dobândă legală calculată până la_, însă până la termenul din_ la dobânda legală deja solicitată se adaugă suma de 27.211,04 lei calculată în baza dobânzii de referință a BNR la care se adaugă patru puncte procentuale conform Legii nr. 72/2013, astfel că dobânda legală calculată până la data de_ este de 72.009,26 lei. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 8 lei taxă judiciară de timbru, a sumei de 1.465,77 lei conform documentelor justificative de călătorie și a sumei de 10.000 lei onorariu avocațial.
Referitor la excepția inadmsibilității introducerii cererii, aceasta va fi respinsă, ca neîntemeiată. Procedura prealabilă prevăzută de art. 1013 N.C.pr.civ. a fost îndeplinită, creditoarea trimițând debitoarei, inclusiv prin intermediul unui avocat, mai multe notificări legate de debitul datorat (filele 23- 42). A fost încheiat chiar un proces-verbal, semnat de către ambele părți, prin care s-a încercat o conciliere cu privire la mai multe pretenții formulate între părți (fila 22).
Analizând cererea creditoarei raportat la ansamblul probelor administrate în cauză, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 61021 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază pretențiile creditoarei ca nefondate întrucât nu s-a făcut dovada că debitoarea ar fi fost de acord cu plata banilor, astfel cum este prevăzut în art. 1013 din Noul Cod de procedură civilă, conform căruia procedura prevăzută de acest act normativ se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării creanțelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, rezultând din contracte constatate printr- un înscris, însușite de părți prin semnătură.
Creanța nu este exigibilă și nici măcar certă, trebuind ca instanța să intre pe fondul cauzei pentru a analiza temeinicia pretențiilor formulate, așa cum s-a arătat, dealtfel și prin întâmpinare. Astfel, vor trebui făcute probe în sensul stabilirii faptului dacă bunurile au fost livrate, dacă lucrarea a fost efectuată, în ce condiții și de ce anume nu a fost achitată contravaloarea acestora. Trebuie făcute probe și în sensul stabilirii certitudinii creanței. La dosar a fost depus, în susținerea pretențiilor, doar contractul inițial, cu actele adiționale aferente și copiile unor facturi care nici măcar nu sunt semnate de către debitoare.
Procesul-verbal depus de către creditoare la dosar nu poate reprezenta un act prin care debitoarea a recunoscut pretențiile, acesta trebuind fi privit dintr-o perspectivă mai complexă, în el părțile recunoscând pretenții reciproce și obligându-se la plata unor sume de bani ce exced obiectului prezentului dosar. În plus, o parte dintre pretențiile solicitate în prezenta cauză nu sunt cuprinse în acel proces-verbal, nefăcând obiectul vreunei recunoașteri.
În dese rânduri între părțile implicate într-o relație contractuală a fost încheiat și un contract, dar acesta reprezintă doar manifestarea de voință dată anterior derulării lui, neputând constitui înscris acceptat de către debitoare referitor la modul cum s-a realizat efectiv prestația creditoarei și că ar fi fost de acord aceasta cu plata banilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge cererea formulată de către creditoarea SC I. C. R & D
, cu sediul în B., Strada N., nr. 14, sector 2, în contradictoriu cu debitoarea SC REMAR_ RUARIE SA, cu sediul în C. -N., Strada T. V.
, nr. 2-4, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula cerere în anulare, de către creditoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. S. M.
| ← Sentința civilă nr. 431/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 3576/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 → |
|---|
