Sentința civilă nr. 3062/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3062/2013
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de creditoarea S.C. G. SS S.R.L. (fostă S.C. N. GUARD S.R.L.) în contradictoriu cu debitoarea S.C. E. S.A., având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 07 noiembrie 2013, din partea debitoarei, întâmpinare, cu acte anexe, în două exemplare, prin care se solicită, în principal, amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător și, în subsidiar, respingerea cererii, ca inadmisibilă, nelegală și neîntemeiată.
De asemenea, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoare, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 N.C.proc.civ.
Tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 N.C.proc.civ. raportat la art. 94 alin. 1 lit. j N.C.proc.civ., din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL,
Deliberând, reține că prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2013 sub nr._ pe rolul Tribunalului Specializat C., SC G. SS S.R.L.(fostă Napoguard S.R.L.) în contradictoriu cu S.C. E. S.A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 239.179,15 lei, din care 153.393,04 lei cu titlu de preț neachitat a c/v următoarelor facturi, respectiv factura nr.853/_ - rest plată 7270,82 lei; factura nr.876/_ =16.338,24 lei; factura nr.902/_ =16.740,00 lei; factura nr.922/_ =15.683,52 lei; factura nr.945/_ = 15.400,80 lei; factura nr.965/_ =16.606.08 lei;factura nr.984/_ =16.070,40 lei; factura nr.1003/_ =16.606,08 lei; factura nr._ 13=16.070,40 lei; factura nr.1046/_ =16.606,08 lei și 85786,11 lei cu titlu de penalități de 0,1% pe zi de întârziere, calculate în temeiul art. 4.4. din contractul nr. 2/_, atât asupra facturilor restante menționate, cât și asupra facturilor achitate cu întârziere care se încadrează în termenul de prescripție de trei ani de zile, obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, calculate conform contractului, până data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată făcute în procedură.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, prin contractul de prestări servicii nr. 2/_
, prelungit succesiv prin actele adiționale cu nr. 1, 2, aceasta a efectuat servicii de paza a bunurilor proprietatea debitoarei.
De asemenea, creditoarea a învederat că, la data de 01 august 2013, în temeiul notificării nr. 3238/_, completată de adresa cu nr.3411/_, raporturile comerciale au încetat. Cu acest prilej, s-a încheiat procesul verbal nr. 36741/1880/_, prin care s-a făcut predarea - primirea, fără obiecțiuni a pazei la S.C. E. S.A.
Prin adresa nr. 67/_, prin care s-a răspuns solicitării debitoarei de prelungire a contractului, creditoarea a învederat acesteia că are datorii scadente către ea, în valoare de 1.
,56 lei, cu rugămintea de a efectua plata c/v serviciilor prestate până la data de_ .
Debitoarea nu a efectuat plata datoriilor scadente până la data solicitată, iar până la data introducerii prezentei cereri, a achitat numai 10.000 lei din suma datorată.
În vederea realizării creanței sale, creditoarea, în temeiul art. 1014 NCPC., a transmis, prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care a pus în vedere debitoarei, ca în termen de 15 zile de la primire să plătească integral suma datorată.
După primirea somației, debitoarea a plătit numai suma de 10.000,00 lei, iar pentru diferență nu a dat nici o explicație.
Epuizând demersurile pentru recuperarea pe cale amiabilă a creanței, în temeiul art. 1013 și urm NCPC, creditoarea a promovat prezenta cerere în procedura ordonanței de plată, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să oblige pârâta la plata pretențiilor formulate.
Pentru că întârzierea la plată a adus și aduce în continuare prejudicii importante societății creditoare, în temeiul art. 4.4 din contractul prestări servicii nr. 2/_, asupra facturilor achitate cu întârziere, creditoarea a calculat penalități, în cuantum de 0,1% pe zi. Penalitățile de întârziere au fost calculate pe o perioadă de trei ani în urmă, înăuntrul termenului de prescripție, asupra tuturor facturilor achitate cu depășirea termenului contractual.
Astfel, s-a menționat că, valoarea penalităților de întârziere, a rezultat din calculul evidențiat în situația anexată la cerere.
Penalitățile de întârziere au avut în vedere termenele de scadență prevăzute de art. 4.3. din contract și au fost calculate în ordinea vechimii lor.
La data de 7 noiembrie 2013, debitoarea S.C. E. S.A a depus întâmpinare, solicitând respingerea în parte, ca inadmisibilă, nelegală si neîntemeiată, a cererii pentru pronunțarea unei ordonanțe de plată formulată de către creditoare.
În motivarea întâmpinării, debitoarea, referitor la preț, a arătat că, prin cererea care formează obiectului dosarului nr._ creditoarea a solicitat plata sumei totale de 153.393,04 lei cu titlul de preț pretins ca neachitat pentru următoarele facturi: factura nr.853/1 XI 2012 din care a pretins ca rest plată 7.270,82 lei; factura nr.876/2 XII 2012 la care a pretins 16.338,24 lei; factura nr.902/1 I 2013 la care a pretins 16.740,00 lei; factura nr. 922/1 II 2013 la care a pretins 15.683,52 lei; factura nr. 945/1 III 2013 la care a pretins 15.400,80 lei; factura nr.965/1 IV 2013 la care a pretins 16.606,08 lei; factura nr.984/2 V 2013 la care a pretins 16.070,40 lei; factura nr.1003/3 VI 2013 la care a pretins 16.606,08 lei
; factura nr.1022/1 VII 2013 la care a pretins 16.070,40 lei; factura nr.1046/1 VIII 20131a care a pretins 16.606,08 lei.
Referindu-se la facturile susmenționate incluse de creditoare în cererea din dosarul nr._, debitoarea a precizat că recunoaște că datorează creditoarei numai suma totală de 97.359,84 lei reprezentând valoarea însumată a următoarelor facturi, respectiv factura nr.945/1 III 2013 la care pretinde 15.400,80 lei; factura nr.965/1 IV 2013 la care pretinde 16.606,08 lei; factura nr.984/2 V" 2013 la care pretinde 16.070,40 lei; factura nr. 1003/3 VI 2013 la care pretinde 16.606.08 lei; factura nr.1022/1 VII 2013 la care pretinde 16.070,40 lei; factura nr.1046/1 VIII 2013 la care pretinde 16.606,08 lei.
Ca atare, s-a menționat faptul că, debitoarea nu s-a opus pentru ca suma de 973.59,84 lei, reprezentând valoarea însumată a celor 6 facturi, să fie admisă cererea creditoarei.
De asemenea, s-a arătat că, se contestă pretinsa creanță de 56.032,58 lei cu titlul de preț solicitat de creditoare, ca reprezentând valoarea însumată a următoarelor facturi, respectiv factura nr.853/1 XI 2012 din care pretinde ca rest plată 7.270,82 lei; factura nr.876/2 XII 2012 la care pretinde 16.338,24 lei; factura nr.902/1 I 2013 la care pretinde 16.740,00 lei; factura nr.922/1 II 2013 la care pretinde 15.683,52 lei.
S-a învederat ca, motive ale contestării sumei de 56.032,58 lei, obligația de plată a contravalorii facturilor menționate, obligație care s-a stins prin plată astfel: factura nr. 853/1X12012 în valoare de 15.683,52 lei; plățile efectuate: 7.841,76 lei în data de_, conform ordinului de plată nr.1997/_ și extras de cont bancar 26/_, 7.841,76 lei în data de_ conform ordinului de plată nr.2049/_ și extras de cont bancar 13/_, sold: 0; factura nr. 876/2X1. în valoarea de 16.338,24lei, plățile efectuate: 8.169,12 lei în data de_, conform ordinului de plată nr.211O/27.12.2O12 și extras de cont bancar 27/_, 8.169,12 lei în data de_, conform ordinului de plată nr.2167/_ și extras de cont bancar 21/_, sold: 0; factura nr. 902/1 I 2013 în valoare de 16.740,00 lei, plățile efectuate: 8.370 lei în data de_, conform ordinului de plată nr.2202/_ și extras de cont bancar 07/_, 8.370 lei în data de_, conform ordinului de plată nr.2255/_ și extras de cont bancar15/_, sold:0; factura nr. 922/1 II 2013 în valoare de 15683,52 lei, plățile efectuate: 7.841,76 lei în data de_, conform ordinului de plată nr.2374/_ și extras de cont bancar 3/_, 7.841,76 lei în data de_, conform ordinului de plată nr.2450/_ și extras de cont bancar 30/_, sold: 0.
Ca atare, debitoarea a solicitat respingerea cererii creditoarei pentru suma de 56.032,58 lei pretinsă cu titlu de preț pentru facturile nr. 853/1 XI 2012, nr.876/2 XII 2012, nr.902/1 I 2013 și nr.922/1 II 2013, facturi pe care le-a plătit integral.
Referitor la faptul că, creditoarea nu a inclus, la sume plătite, ultima plată în sumă de
10.000 lei, creditoarea a arătat că această plată a făcut-o cu ordinul de plată nr.2923/17 X 2013 și extrasul de cont bancar per. 17 X 2013 - 17 X 2013 (deci ulterior depunerii cererii de ordonanță de plata), pe ordinul de plată specificându-se că plata reprezintă contravaloarea facturii nr. 790/1 VIN 2013 și contravaloarea facturii nr. 811/3 IX 2012 parțial.
Conform prevederilor art.1507 alin. (1) din Codul civil privind imputația plății, debitoarea a indicat/consemnat în ordinele de plată că, facturile pe care le-a plătit au fost consemnate și în extrasele de cont bancar.
Ca atare, debitoarea, în mod legal a făcut imputația plății cu respectarea art. 1507 alin
(3) din Codul civil și anume conform mențiunilor consemnate pe ordinele de plată și în extrasele de cont bancar.
S-a menționat faptul că, creditoarea nu a respectat imputația plății prevăzută de art.
1.507 din Codul civil astfel că, în mod nelegal și neîntemeiat a imputat plățile asupra altor datorii decât acelea pe care debitoarea le-a indicat în ordinele de plată.
Referitor la penalități, debitoarea a precizat faptul că a recunoscut că datorează creditoarei suma de 21.978,58 lei penalități de întârziere, reprezentând penalitățile însumate de la pozițiile nr. 1-2 și 4-18 din situația sa de penalități pe care le-a calculat pentru facturile nr. 403/1 X 2010, nr.424/1 XI 2010, nr.474/3 I 2011, nr.496/2 II 2011, nr.506/1 III 2011, nr.531/1 IV 2011, nr.555/2 V 2011, nr.573/1 VI 2011, nr.588/1 VII 2011, nr.604/1 VIII 2011, nr.621/1 IX 2011, nr.635/1 X 2011, nr.651/1 XI 2011, nr.657/1 XI 2011, nr.670/1 XII
2011, nr.682/3 I 2012 și nr._ 12.
Pentru facturile nr. 453/1 XII 2010, nr.705/1 III 2012, nr.718/2 IV 2012, nr.728/2 V 2012, nr.747/1 VI 2012, nr.770/2 VII 2012, nr.790/1 VIII 2012, nr.811/3 IX 2012, nr.832/1
X 2012, nr.853/1 XI 2012, nr.876/2 XII 2012, nr.902/1 I 2013, nr.922/1 II 2013, nr.945/1
III 2013, nr.965/1 IV 2013, nr.984/2 V 2013, nr.1003/3 VI 2013, nr.1022/1 VII 2013 și
nr.1046/1 VIII 2013, s-a contestat suma de 63.807,53 lei penalități reprezentând cuantumul însumat al penalităților de întârziere calculate și pretinse de creditoare pentru aceste facturi prin situația sa de penalități, dar, debitoarea a recunoscut că datorează creditoarei, pentru aceste facturi, suma de 31.836,76 lei penalități de întârziere pe care le-a calculat conform contracalculului acesteia nr. 4319/7 XI 2013.
Referitor la motivele contestării sumei de 63807,53 lei, respectiv factura nr. 453/1 XII 2010, debitoarea a arătat că, la această facură, creditoarea a greșit numărul zilelor de întârziere.
Astfel, la data scadenței valorii de 50% = 12.090 lei, a fost în data de_ și a fost achitata în data de_, astfel că numărul de zile de întârziere este de 71 zile și nu de 99 zile cât a inclus în calculul său creditoarea.
Data scadenței valorii de 50% = 12.090 lei a fost în data de_ și a fost achitată în data de_ astfel că, numărul de zile de întârziere este de 50 zile și nu de 78 zile cum a inclus creditoarea în calculul său.
Ca atare,valoarea penalităților este de 1.462,89 lei și nu de 2.139,93 lei cât a calculat greșit creditoarea..
Astfel, calculul corect (redat și la poziția 1 din contracalculul debitoare, anexat la întâmpinare) este: 12.090 lei x 0.1%/zi x 71 zile = 858.39lei (nu 1.196,91 lei); 12.090 lei x 0,1/zi x 50 zile = 604,50lei (nu 943.02 lei), total =1462,89 lei penalități, diferența pe care a calculat-o și cerut-o în plus creditoarea fiind de 677,04 lei penalități (2._ ,89).
S-a menționat faptul că, la celelalte facturi, creditoarea nu a respectat imputația plății prevăzută de art. 1.507 din Codul civil astfel că în mod nelegal și neîntemeiat a imputat plățile asupra altor datorii decât acelea pe care debitoarea le-a indicat în ordinele de plată.
Ca atare, și calculul de penalități a fost greșit pentru aceste facturi.
S-a învederat faptul că, debitoarea, în mod legal a făcut imputația plății cu respectarea art. 1507 alin. (3) din Codul civil și anume conform mențiunilor specificate de aceasta pe ordinele de plată, consemnate și în extrasele de cont bancar, și a calculat penalitățile în mod corect în raport de această imputație a plăților.
Așadar, pentru facturile nr. 705/1 III 2012, nr.718/2 IV 2012, nr.728/2 V 2012, nr.747/1 VI 2012, nr.770/2 VII 2012, nr.790/1 VIII 2012, nr. 811/3 IX 2012, nr.832/1 X 2012,
creditoarea a greșit data scadenței de plată și ca atare, a calculat un cuantum mai mare de penalități.
Debitoarea a arătat că, s-a încheiat protocolul nr. 1982/16 XI 2012 prin care părțile au convenit efectuarea plății sumei de 152.133,12 lei, reprezentând valoarea însumată a facturilor de mai sus, la următoarele termene de plată, respectiv 20 XI 2012; 20 XII2012, 21 I 2013, 20 II 2013, 20 III 2O13; 22 IV 2013, 20 V 2013, 20 VI 2013, câte 19.016,64 lei la fiecare
termen.
Pentru aceste facturi, creditoarea, în mod greșit, a luat în calcul alte termene de plată decât cele convenite prin protocol. Astfel, prin protocolul încheiat, creditoarea nu și-a rezervat beneficiul întârziere anterioare.
Ca atare, s-a arătat că, pentru aceste facturi este total greșit și neîntemeiat calculul de penalități depus de creditoare, prin care aceasta nu a respectat imputația plății conform specificațiilor noastre din ordinele de plată și extrasele de cont bancar, nu a luat în considerare termenele de plată convenite prin protocolul susmenționat.
Pe baza termenelor de plată din protocol și a imputației plăților asupra datoriilor specificate de debitoare, s-a efectuat contracalculul nr. 4319/7 XI 2013 al penalităților de întârziere pentru facturile în cuantumul de 31.836,76 lei penalități de întârziere pe care, debitoarea l-a recunoscut că îl datorează pentru respectivele facturi.
În concluzie, debitoarea a arătat că, pretențiile și sumele contestate de aceasta nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile și nu reprezintă obligații de plată pentru aceasta, nefiind îndeplinire condițiile art. 1013 (1) din C.proc.civ.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii, Tribunalul urmează a o admite pentru următoarele considerente:
În fapt, prin cererea formulată la data de 21 octombrie 2013, creditoarea SC G. S.
SS a solicitat obligarea debitoarei SC E. SA la plata sumei de 239.179,15 lei, din care 153.393,04 lei cu titlu de preț neachitat reprezentând contravaloarea a unui număr de 11 facturi menționate în cerere și suma de 85.786,11 lei cu titlu de penalități contractuale de întârziere.
Conform art. 94 pct. 1 lit. j C.p.c.( aprobat prin Legea nr. 134/2010, aplicabil proceselor începute din data de 15 februarie 2013) judecătoria judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Potrivit secțiunii a doua din Titlul III al C.p.c. dedicată determinării competenței după valoarea obiectului cererii introductive de instanță, art. 98 alin. 2 C.p.c. prevede în mod expres faptul că pentru stabilirea valorii obiectului dedus judecății nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.
În lumina prevederilor art. 98 alin. 2, pretenția principală care stabilește valoarea obiectului dedus judecății este debitul principal pretins de creditoare al cărei cuantum este de 153.393,04 lei, cuantum care, potrivit art. 94 pct. 1 lit. j C.p.c. atrage competența materială de primă instanță a judecătoriei.
Întrucât competența materială a instanței are caracter de ordine publică, raportat la dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 C.p.c., la prima zi de înfățișare, în temeiul art. 131 alin. 1 C.p.c., tribunalul, procedând la verificarea competenței sale generale, materiale și teritoriale de soluționare a cauzei din perspectiva respectării normelor de competență de ordine publică, a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.
Având în vedere argumentele expuse, în temeiul art. 132 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j C.p.c., Tribunalul va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., invocată din oficiu și, în consecință, va declina competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea SC G. SS S. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA în favoarea Judecătoriei C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., invocată din oficiu și, în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea SC G. SS
S. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA în favoarea Judecătoriei C. -N. . Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.DH/tehnored.AA 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3576/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 | Decizia civilă nr. 1971/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 → |
|---|
