Sentința civilă nr. 3141/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R.
Tribunalul Specializat C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 3141/2013
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte - I. P. Grefier - S. M.
Pe rol fiind examinarea cererii formulată de către reclamantul Z. L.
V., în contradictoriu cu pârâții SC E. R. A. R. S.A. V.
, județul Ilfov și L. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului, avocatul Andone Serghei, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la fila 19 și reprezentantul pârâtei E. R. A. R. S.A., avocatul Andrei M. n, cu împuternicire avocațială la dosar la fila 32.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, în data de 18 noiembrie 2013, din partea pârâtei SC E. R. A. a R.
S.A. o cerere de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 413, al. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 10506/P/2012.
Instanța pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a cauzei, raportat la natura, obiectul și valoarea cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției. Este vorba despre un litigiu între profesioniști și în acest caz competența de soluționare aparține Tribunalului Specializat C. .
Reprezentantul pârâtei lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
Instanța reține cauza în pronunțare, cu privire la excepția invocată.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată în data de 30 august 2013, la Tribunalul Specializat C., reclamantul ZELDS L. V. i-a chemat în judecată pe pârâta SC E. R. A. R. SA și pe intervenientul forțat L. C.
, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă
la plata sumei de 1.030.000 lei (echivalent al sumei de 250.000 euro la cursul BNR de 4,12 lei din data de_ ) cu titlu de daune patrimoniale și nepatrimoniale, din care suma de 905.930 lei, daune nepatrimoniale pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială și suma de 670 lei cu titlu de daune patrimoniale, la plata penalităților în cuantum de 0,2 % zi calculată pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de_, termenul legal scadent de 90 zile când pârâta trebuia să răspundă și până la plata efectivă, să constate că pârâta nu a respectat prevederile art. 36 din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și să fie obligată la plata daunelor solicitate și cuantificate în cererea de despăgubire depusă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în dimineața zilei de _
, ora 5,10, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan cu numărul_, în C. -N., pe Strada Moților, la intersecția cu Strada Coșbuc, a fost lovit de către autoturismul cu numărul de în matriculare_ marca Dacia Logan, condus de către L. C. . Vinovat de producerea accidentului este
L. C., care a efectuat un viraj la stânga fără a acorda prioritate de trecere autoturismului condus de către reclamant. În urma accidentului, reclamantul a fost dus la UPU C. -N., stabilindu-se diagnosticul de fractură cominutivă cu mică deplasare cavitate acetabulară dr. accident rutier din data de_ . Prin rezoluția pronunțată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. 10506/P/2012 s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului L. C., acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 184, al. 2 și 4 Cod penal. Prin adresa nr. 420583/BRCP/LA din data de_, emisă de către Poliția municipiului C. -N., reclamantul a fost informat că în dosarul vinovatului se continuă cercetările de către compartimentul specializat de cercetare penală. L. C. conducea autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de înmatriculare _
, aparținând S.C. M și N SERVICII SRL, având polița de asigurare RCA seria RO/16/K16/BV nr. 3100983095, emisă de către S.C. E. R. A.
R. S.A., valabilă la data producerii accidentului. Temeiul de drept al cererii de chemare în judecată îl constituie art._ -_, 2223- 2226 Noul Cod Civil, Legea nr. 136/1995, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011. Art. 2223 din Noul Cod civil, prevede că "în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțe persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil";. Potrivit Legii nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în R., asigurarea de răspundere civilă auto, este
un contract forțat prin care asigurătorul se obligă, corelativ încasării primelor de asigurare, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule (prejudicii ale bunurilor, integrității corporale sau vieții unor terțe persoane). Art. 1, indice 1 din Legea nr. 136/1995 prevede că persoana păgubită este persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit, ca urmare a producerii riscului asigurat, printr-un contract de asigurare de răspundere civilă. Dispozițiile legii se completează cu cele cuprinse în normele emise de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, la data accidentului, fiind în vigoare Ordinul nr. 14/2011. Art. 24 (2 b) din Ordin prevede că "pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2011, la nivelul de cel puțin 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieții valutare la data producerii accidentului";. Art. 26 (1) din Ordin prevede că asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului, produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească pentru vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial. În art. 49 se prevede că "La stabilirea despăgubirilor in caz de vătămare corporală sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: Un caz de vătămare corporală: a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită, d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident, t) daunele morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din
R. ."; În art. 36.-1 în termen de cel mult trei luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătoul RCA este obligat a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire; (2) Dacă în termen de cel mult trei luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciară ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii. Art. 19 C.pr.pen. prevede că
persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, poate introduce ia instanța civilă, acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune. În temeiul prevederilor Ordinului au fost înaintate avizarea de daună și cererea de despăgubire, prin scrisoare recomandată. În termenul legal de trei luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat, pârâta nu l-a notificat pe reclamant și nici nu i-a comunicat motivele respingerii cererii de despăgubire. Ca urmare a accidentului reclamantul a fost dus la UPU C. -N., ulterior fiind transferat la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. - Ortopedie, în perioada_ -_ 1, cu diagnosticul fractură cominutivă cu mică deplasare, cavitate acetabulară dr. accident rutier din data de_ . Recomandările la externare au fost repaus la pat trei săptămâni cu membrul inferior procliv, apoi mers cu cârje axilare fără încărcare până la 2 luni de la accident. În data de_, pe fișa de examinare 2. -276, se constatat șold drept fractură fără deplasare secundară față de imaginea precedentă și s-a recomandat mers cu cârje axilare fără încărcare până la trei luni de la accident; mobilizare activă a șoldului, continuă tratament anticoagulant. În data de_, pe fișa de examinare 2. -314 s-a constatat fractură în curs de consolidare și i s-a recomandat să nu se calce pe membrul drept încă patru săptămâni Prin raportul de constatări medico-legal nr. 3430/l/a/607 din data de_, se-a constatat că leziunile necesită 40-45 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. S-a recomandat imobilizarea la pat și evitarea eforturilor fizice pentru trei luni. Deplasarea s-a efectuat cu ajutorul cârjelor. În urma accidentului suferit, reclamantul a fost imobilizat aproximativ 90 zile, având nevoie de îngrijiri și ajutor din partea soției și a părinților pentru a se putea deplasa. Și în continuare reclamantul are dureri la nivelul bazinului, nu poate să stea în picioare mult timp, ceea ce îl împiedică să-și reia activitatea în condiții normale. Ulterior producerii accidentului, reclamantul a efectuat numeroase cheltuieli cauzate de cumpărarea medicamentelor prescrise și cu deplasarea la, și de la spital pentru control. Reclamantul are vârsta de 40 ani, este șofer de taxi, fiind angajat la S.C. SEV SIL SRL. În urma accidentului, reclamantul a fost nevoit să-și înceteze activitatea profesională pe timp de 90 zile. În ceea ce privește traumele fizice și psihice suferite, reclamantul a arătat că le-a resimțit enorm atât în momentul producerii accidentului cât și ulterior pe perioada spitalizării și în tot timpul lungii perioade de convalescență. Datorită faptului că nu se putea deplasa, fiind imobilizat la pat, a fost necesară prezența permanentă a soției și a mamei reclamantului. Suferințele fizice au continuat, astfel că a fost nevoie de o perioadă lungă de timp, pentru a se rezolva toate problemele cauzate de accidentul rutier. Ca urmare a celor peste 40-45 de zile de îngrijiri medicale reclamantul nu a
putut să efectueze nicio activitate profesională sau gospodărească, întrucât nu se putea deplasa decât cu ajutorul cârjelor. Înainte de producerea accidentului reclamantul era o persoană activă social ale cărei planuri de viitor au fost puse serios sub semnul incertitudinii datorită stării de sănătate. Raportat la gravitatea urmărilor accidentului suferit, în ceea ce privește starea de sănătate a reclamantului, la numărul foarte mare de zile de îngrijiri medicale și la incertitudinea cu privire la recuperarea fizică integrală, e impune obligarea pârâtei la plata dunelor nepatrimoniale solicitate. Raportat la nerespectarea prevederilor art. 36 din Ordinul 14/2011 al C.S.A. se impune obligarea pârâtei la plata dunelor nepatrimoniale solicitate. În conformitate cu recomandările făcute de către Consiliul Europei și de către
C. ea Europeană a Drepturilor Omului (Protocol 11 al Convenției Europene privind Drepturile Omului din 1994) dreptul la indemnizare este consacrat prin rezoluția nr. 75-7 care recomandă indemnizarea prejudiciilor corporale reprezentate prin dureri fizice, insomnii, sentimente de inferioritate sau în caz de limitare a anumitor activități recreative (teatru, activități sportive, activități tip hobby, etc). Prejudiciile corporale pot avea un caracter material (economic) în varianta îngrijirilor medicale (damnam emergens), a incapacității de muncă și cu caracter moral, cu următoarele variante: suiferințe și dureri fizice (pretium doloris-prețul durerii), prejudiciu de agrement privit ca imposibilitatea de a avea o viață de calitate și prejudiciu estetic. Față de toate aspectele arătate, reclamantul a susținut că a suferit un prejudiciu nepatrimonial și solicită obligarea pârâtei la plata sumei de
250.000 Euro cu titlu de daune nepatrimoniale pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 1 octombrie 2013 (filele 25-31) pârâta S.C. E. R. A. R. S.A. a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, a solicitat suspendarea prezentei cauze, potrivit art. 19. al. 2 C.pr.pen., până la soluționarea definitivă a cauzei penale, iar pe fond a solicitat respingerea pretențiilor privind daunelor materiale, ca nedovedite și diminuarea cuantumului daunelor morale până la o limită rezonabilă și care să se încadreze în limitele practicii judiciare.
În susținerea excepției netimbrării, pârâta a arătat că solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata unor daune, este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală și constituie o veritabilă acțiune în pretenții, motiv pentru care este supusă regulilor privind timbrajul cererilor de chemare în judecată. Taxa de timbru pentru prezenta acțiune se calculează conform prevederilor OG nr. 80/2013. Potrivit art. 33, al 1 din OG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile
prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 197 C.pr.civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrase anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii. Așadar, pentru pretențiile privind daunele morale de 905.930,00 lei, taxa judiciară de timbru este de 12.664,30 lei, pentru cele privind daunele materiale de 670,00 lei, taxa judiciară de timbru este de 83,40 lei, în total taxa judiciară de timbru fiind de 12.747,70 lei. De asemenea, reclamantul a solicitat și penalități de întârziere de 0,2 % pe zi, motiv pentru care se solicită instanței să pună în vedere reclamantului să precizeze cuantumul sumei reprezentând penalități de întârziere și să timbreze corespunzător și acest petit.
Cu privire la solicitarea de suspendare a cauzei prin aplicarea dispozițiilor art. 19, al. 2 C.pr.pen. până la soluționarea definitivă a cauzei penale intimata a arătat că astfel cum reiese din adresa IPJ anexată cererii de chemare în judecată, în urma evenimentului rutier produs la data de_, reclamantul Z. L. V., a depus o plângere prealabilă împotriva lui L.
C., solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia, întocmindu-se astfel dosarul de urmărire penală cu nr. 10506/P/2012. Potrivit acestei adrese, în data de_, a fost începută urmărirea penală a lui Z. L. V.
. De asemenea, din cunoștințele pe care le deține pârâta, reiese că reclamantul Z. L. V., nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal. Potrivit art. 19, al. 1 C.pr.pen. persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiuni însă potrivit prevederilor art. 19, al. 2, judecata în fața instanței civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale. În prezent, dosarul penal se află în lucru la organul de poliție, în faza de urmărire penală. Așadar, nu s-a dispus trimiterea în judecată a lui Z. L. V. și nu s-a soluționat definitiv cauza penală, motiv pentru care această cauză nu poate fi judecată, conform art. 19, al. 2 C.pr.pen. În aceste circumstanțe, reclamatul are posibilitatea de a se constitui parte civilă în procesul penal, potrivit art. 15 C.pr.pen, sau de a aștepta până la finalizarea cauzei penale pentru a putea promova această cerere. De asemenea, prezenta cauză nu se încadrează în niciuna din cazurile speciale de rezolvare a acțiunii civile prevăzute de art. 20 C.pr.pen.
Pe fond, pârâta a arătat că pentru acordarea daunelor materiale este necesară dovedirea lor cu documente justificative de către partea civilă, criteriile pentru cuantificarea acestora, spre deosebire de daunele morale, fiind cât se poate de obiective. Dispozițiile art. 49, al. 1, pct. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, aflat în vigoare la data producerii accidentului sunt foarte
clare în ceea ce privește obligația reclamantului referitoare la probarea daunelor materiale: La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: în caz de vătămare corporală: diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, si indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie: daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din R. . Reclamantul nu face dovada în niciun fel a cheltuielilor cu medicamentele, tratamentele medicale si deplasări la spital pentru care solicită suma de 670,00 lei. De altfel, însuși reclamantul afirmă în cuprinsul cererii de chemare în judecată că ar fi efectuat "numeroase cheltuieli";, dar că a omis să păstreze chitanțe doveditoare. Actele comunicate pârâtei nu conțin niciun document justificativ cu privire la aceste sume solicitate de reclamant. Aceste presupuse cheltuieli ar putea fi foarte ușor dovedite cu documente fiscale iar faptul că reclamantul nu depune aceste documente trebuie să aibă drept consecință respingerea acestor pretenții, ca nedovedite. Prevederile legale în material daunelor materiale enunțate mai sus sunt foarte clare în sensul că stabilesc obligația persoanei vătămate de a proba exclusiv cu documente cheltuielile efectuate ca urmare a accidentului. în opinia noastră, reclamantul nu se afla într-o situație în care îi era imposibil să obține documente care să ateste veridicitatea cheltuielilor solicitate. Eventualele cheltuieli prilejuite de accident și care sunt probate cu documente, pot fi acordate doar în măsura în care acestea nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale. Sumele solicitate de reclamant cu acest temei trebuie analizate și sub acest aspect. Referitor la solicitarea de diminuare a cuantumului daunelor morale până la o limită rezonabilă și care să se încadreze în limitele practicii judiciare pârâta a arătat că pretențiile
reclamantului în cuantum de 905.930 lei sunt exagerate și nefondate. Reclamantul nu s-a conformat cerințelor medicale. Potrivit fișei de examinare din data de_, recomandarea medicilor a fost internarea, pe care pacientul a refuzat-o pe proprie răspundere contrar indicațiilor medicale. Prin aceasta, se poate concluziona că reclamantul și-a prelungit voit perioada de tratament și s-a expus singur unor riscuri. De asemenea, a efectuat costuri suplimentare cu deplasarea la centrul medical și cu îngrijirile medicale, deși indicațiile medicilor au fost foarte clare. În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a afirmat că a avut nevoie de îngrijiri și de ajutor din partea soției și a părinților pentru a se putea deplasa. Aceste îngrijiri puteau fi oferite de către cadrele medicale specializate din cadrul spitalului în care medicii au recomandat internarea. De asemenea, diagnosticul de examinare de pe fișa de examinare din data de_ este
"Fractură cominutivă cu mică deplasare cavitate acetabulară dreapta";, iar pe fișele de concediu medical atașate diagnosticul fiind apare codul 911 care potrivit Clasificării internaționale a maladiilor reprezintă "Fractura coloanei vertebrale și a bazinului";. Așadar, cele două diagnostice nu corespund. Reclamantul nu suferit o fractură a coloanei vertebrale și nicio fractură a bazinului. Acetabulul este o cavitate delimitată de osul ilion, ischion și pubis și este locul în care se articulează capul rotunjit al femurului. Perioada de timp necesară vindecării a fost voit prelungită datorită nerespectării indicațiilor medicale, motiv pentru care valoarea despăgubirilor medicale trebuie stabilită de către instanță ținându-se cont de acest aspect foarte important. Trebuie evitată acordarea unor daune prea mari unor persoane care în mod conștient nu s-au supus indicațiilor medicale și care astfel au prelungit perioada în care s-ar fi putut reface după accidentul rutier. Cu privire la veniturile nerealizate de reclamant, nici acest aspect nu este probat cu documente fiscale. Reclamantul nu face dovada faptului că înainte de accident avea anumite venituri. Reclamantul trebuie să dovedească aceste fapte cu documente fiscale, prevederile legale nu permit alte modalități de probă. În aplicarea art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., conform căruia "Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condițiile de viată, durata asigurării, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților, criteriile și condițiile pentru acordarea sau retragerea autorizației, persoanele care au obligația să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum și alte informații referitoare la acest tip de asigurare";. Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor a emis Ordinul nr. 14/2011, în vigoare la data evenimentului prezentei cauze, respectiv_ . Conform dispozițiilor art.
49 din Ordinul CSA nr. 14/2011 "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: 1. în caz de vătămare corporală: d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din R. ";. În dreptul anglo-saxon, precum și în dreptul internațional, jurisprudența se constituie în izvor de drept, sens în care, pentru spețe similare se pronunță hotărâri similare. Deoarece legislația din R. nu conține norme pentru determinarea cuantumului daunelor morale, criteriul de determinare al acestora îl reprezintă jurisprudența. Conform dreptului românesc, jurisprudența nu constituie izvor de drept. Totuși, reglementarea cuprinsă la art. 49, al. 1, pct. 1, lit f) tinde să acorde statul de izvor de drept jurisprudenței, în privința daunelor morale. În cauze similare s-au acordat sume mult mai mici drept daune morale iar o analiză a sumelor acordate de instanțele din R. este efectuată de Ghidul de Soluționare a Daunelor Morale publicat în 2012 și publicat pe site-ul Fondului de Protecție a Victimelor Străzii. Acest instrument a luat naștere folosindu-se doar informații publice, aflate pe portalul Jurindex - Indexul jurispudenței naționale, disponibil pe pagina web: http://www.jurisprudenta.org/. Peste 2300 de decizii ale Curților de Apel din R. au fost utilizate pentru crearea acestui ghid. Aceste elemente fac ca ghidul menționat să fie un instrument demn de a fi folosit și de a fi în urma acestor studii, au rezultat sume medii acordate de instanțele de judecată, cu titlu de daune morale, propuse a se lua în considerare de către instanțele de judecată. Determinarea prejudiciului nepatrimonial se realizează pe baza actelor medico-legale din care rezultă numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării. Potrivit certificatului medico legal, leziunile suferite de partea vătămată necesitau 40-45 de zile de îngrijiri medicale. Așadar, conform jurisprudenței, pentru vătămări ce au necesitat mai puțin de 60 de zile de îngrijiri medicale, media despăgubirilor este de 474 lei/zi, ceea ce înseamnă că părții vătămate ZELPI L. V. i s-ar cuveni despăgubiri morale cuprinse între 18.960,00 lei și 21.330,00 lei (40-45 de zile de îngrijiri medicale). Or, reclamatul a solicitat suma de 905.930,00 lei care este mult peste valoarea acordată în mod obișnuit de instanțele din R. . Potrivit jurisprudenței, un factor foarte important în acordarea daunelor morale a fost cel al leziunilor posttraumatice, al invalidității. în acest caz, persoana vătămată nu a rămas cu o invaliditate postraumatică (pierdere organ/pierdere funcție), care să justifice acordarea unei sume mai mari decât media acordată în mod obișnuit pentru astfel de vătămări corporale. Răspunderea civilă delictuală, antrenată în cauză ca urmare a săvârșirii, de către inculpat a
faptului ilicit generator de prejudicii, este guvernată de principiul reparării integrale a daunelor provocate. În situația prejudiciilor de natură morală, cum este cazul în speță, compensarea acestora se realizează prin acordarea unor despăgubiri bănești, însă cuantumul acestora nu trebuie să conducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile. Având în vedere că leziunile suferite de către reclamant au necesitat un număr mediu de îngrijiri medicale (40-45 zile) pentru vindecare, ținând cont de faptul că în urma accidentului reclamantul nu a rămas cu dizabilități permanente, jurisprudența oferă despăgubiri morale în cuantum mult mai mic decât suma solicitată de partea vătămată (905.930 lei). Prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni presupune o apreciere în raport cu o serie de criterii, precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Nu este negat faptul că părții vătămate i-au fost aduse prejudicii de natură morală, suferințe pentru îngrijirile medicale necesare însănătoșirii, dar urmările acestui eveniment nu se pot constitui într-o împrejurare de sporire considerabilă a patrimoniului reclamantului. Ținând cont de faptul că victima nu a rămas cu nicio infirmitate permanentă, că viața familială și socială a persoanei vătămate a reintrat în normalitate și față de numărul mediu de îngrijiri medicale, se solicită diminuarea considerabilă a daunelor morale solicitate de partea civilă, astfel încât hotărârea pronunțată să se încadreze în limitele jurisprudenței, în media jurisprudenței în ceea ce privește daunele morale.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, în data de 21 octombrie 2013 (filele 35-38) reclamantul Z. L. V. a solicitat respingerea excepției netimbrării cererii, arătând că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată îl constituie art._ -_, 2223-2226 din Noul Cod civil, Legea nr. 136/1995, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 și art. 14-15 și următoarele din Codul de procedură penală. Față de aceste aspecte, în calitate de parte vătămată, reclamantul se poate constitui parte civilă în fața instanțelor civile de judecată (art. 19 Cod de procedură penală). Art. 15, al. 4 din Codul de procedură penală prevede că acțiunea civilă este scutită de taxa de timbru. Art. 19 din Codul de procedură penală prevede că "persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal, poate introduce la instanța civilă, acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune."; Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru prevede la art. 29 că "(1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de
timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la i) cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea."; Din analiza textelor de lege enunțate, rezultă că pretențiile reclamantului decurg dintr-o cauză penală și acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru. În prezentul dosar sunt depuse înscrisuri care dovedesc calitatea de parte vătămată a reclamantului.
Referitor la cererea de suspendare a cauzei, reclamantul a solicitat respingerea acesteia, arătând că momentul în care obligația societății de asigurare privind acordarea despăgubirilor devine exigibilă este dat de prevederile art. 46 din Ordinul CSA nr. 14/2011, conform cărora "în cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, dacă: potrivit legii, acțiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părților; deși hotărârea instanței penale a rămas definitivă și irevocabilă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; deși acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților: s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția; sau, din actele încheiate de autoritățile publice, rezultă atât răspunderea civilă a acestora, prejudiciile cauzate, cât și vinovăția penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția."; Atâta timp cât obligația societății de asigurare este exigibilă, înainte ca împotriva asiguratului să se dispună începerea urmăririi penale, cu atât mai mult răspunderea este exigibilă, în momentul în care împotriva asiguratului s-a pus în mișcare urmărirea penală, conform regulii de drept "quipotest plus, potest mins";. Consecința prevederilor art. 46 din Ordinul nr. 14/2011 al CSA, este că începerea urmăririi penale împotriva asiguratului vinovat de producerea unui eveniment rutier soldat cu victime, nu este de natura să aducă în mod obligatoriu la suspendarea acțiunii comerciale, exercitată împotriva societății de asigurare, acest incident procedural intervenind eventual în ipoteza în care reclamantul ar fi refuzat să-si dea acordul în scris pentru o eventuală restituire. La dosarul cauzei sunt depuse înscrisurile și declarația prin care mă oblig sa restitui de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită. Același punct de vedre îl are și C. ea de Apel C. în decizia civilă nr. 3511/2011, pronunțată în dosarul nr._ /a1. Art. 413,
al. 2 N.C.pr.civ. intitulat "Suspendarea facultativă"; prevede că instanța poate suspenda judecată "când s-a început urmărirea penală care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel";. În cauză, L. C. și-a recunoscut fapta pe timpul urmăririi penale, iar organele de urmărire penală au întocmit referat de terminare a urmăririi penale cu propunere de trimitere în judecată.
Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că raportat la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată se impune să fie reținută răspunderea civilă delictuală a intervenientului forțat L. C. în condițiile prevăzute de N.C.pr.civ. și răspunderea pârâtei în temeiul art. 49, 50, art. 54, al. 2 și art. 55, al. 1 din Legea nr. 136/1995, în speță nefiind contestate nici fapta ilicită, nici existența prejudiciului și nici raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Pârâta nu a contestat raportul contractual născut în baza contractului de asigurare de răspundere civilă RCA, încheiat cu agentul economic proprietar al autovehiculului implicat în accident. Toate daunele materiale solicitate au fost probate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Referitor la daunele morale, reclamantul a arătat că legislația în vigoare nu detaliază criteriile după care se stabilește acest cuantum, aprecierea fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanțelor de judecată care se raportează la circumstanțele fiecărei cauze în parte. Nicio instanță de judecată nu este ținută de eventuale date statistice rezultate din analiza jurisprudenței în materia instanțelor românești și internaționale, indiferent de colectorul național sau internațional al acestor date. Este inadmisibil ca în stabilirea daunelor morale o instanță să se raporteze la niște date statistice, chiar dacă ele rezultă dintr-o medie a sumelor acordate prin alte hotărâri judecătorești, astfel cum susține asigurătorul (acest punct de vedere este susținut și de C. ea de Apel Brașov în decizia penală nr.250/R din Dosarul nr._ ). Susținerea pârâtei potrivit căreia stabilirea cuantumului daunelor morale către o instanță de judecată, trebuie raportată exclusiv la numărul de zile de îngrijire medicală necesare pentru vindecare și fără a ține cont de multitudinea efectelor în plan medical, psihosocial, prezentate anterior, este simplistă, pro domo și discriminatorie din perspectiva reparării integrale a prejudiciului, principiul de bază al dreptului în materia răspunderii civile delictuale. Analizând din punct de vedere statistic argumentația prezentată de pârâtă, raportată la Ghidul de soluționare a daunelor morale, se remarcă faptul că s-a utilizat, ca metodă de calcul, media aritmetică, care nu operează decât limitativ. Aceasta exclude alte criterii care ar putea opera în aprecierea suferinței victimelor cum ar fi: durata suferințelor, intensitatea acestora, natura acestora (fizic, psihic, etc) precum și consecințele pe plan individual, dar și la nivel social, pe plan mediu și lung, care se reflectă asupra calității
vieții victimelor accidentelor de circulație. Dacă se admite totuși media aritmetică, ca fiind unica modalitate de calcul, aceasta intră în contradicție logică cu susținerea că finalitatea acordării daunelor morale, trebuie să se producă în primul rând pe plan afectiv și moral. Această contradicție rezidă din faptul că nu pot fi cuantificate suferințele fizice și psihice, și implicit daunele morale printr-un calcul matematic simplist bazat pe media aritmetică. Ordinul CSA nr. 14/2011 prevede "Art. 36. - (1) în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat: fie să răspundă cererii parii solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; fie să notifice parii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire. Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii. Asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice. Asigurătorul RCA are obligația să comunice în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data avizării daunei. Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. În situația în care dosarul de daună conține toate elementele necesare stabilirii dreptului la despăgubire și cuantificării daunei, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la completarea dosarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat";. Conform art. 37, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2 %, calculată pentru fiecare zi de întârziere. Pârâta nu a respectat termenele legale prevăzute de către legislația în domeniu.
La acest termen de judecată, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, reprezentantul reclamantului opunându-se admiterii ei iar reprezentantul pârâtei lăsând la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
Analizând excepția invocată, instanța o va admite conform art. 132 N.C.pr.civ. și va dispune trimiterea dosarului spre soluționare Tribunalului
C., pe raza teritorială a căreia își are sediul un dezmembrământ al pârâtei, tot aici fiind domiciliul intervenientului forțat și locul producerii accidentului, acțiunea fiind înregistrată în data de 30 august 2013, după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă și având ca obiect principal, acordarea unor despăgubiri de peste un milion de lei, în speță fiind aplicabile și prevederile art. 115 N.C.pr.civ..
Așa cum se deduce din prevederile art. 94, pct. 1, lit. j și art. 95 N.C.pr.civ., tribunalele sunt competente să soluționeze cererile în materie civilă cererile având o valoare de peste 200.000 lei.
Faptul că litigiul se poartă între "profesioniști"; nu atrage competența materială de soluționare a acestuia de către Tribunalul Specializat C., neexistând vreo normă de procedură care să prevadă faptul că litigiile dintre
"profesioniști"; trebuie să fie judecate de către această instanță specializată. Instanță specializată fiind, Tribunalul Specializat C. nu poate soluționa decât acele cauze ce îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluționare. Categoria "profesioniștilor"; nu este identică și nu poate fi confundată cu cea a foștilor comercianți, o extindere a competenței, prin analogie, considerând că automat toate litigiile purtate între "profesioniști"; trebuie soluționate de către instanțele specializate, foste comerciale, neputând fi făcută. La stabilirea competenței materiale, nu se poate aplica vreo analogie, normele ce reglementeează această materie, trebuind să fie exprese și de strictă interpretare. Nu există nicio normă legală care să prevadă că fostele instanțe comerciale se transformă în instanțe
"profesioniste"; practic toate textele de lege ce se refereau la competența instanțelor comerciale față de raporturile dintre comercianți, fiind căzute în desuetudine, odată cu dispariția "dreptului comercial";, ca ramură distinctă a
"dreptului civil";.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de către reclamantul Z. L. V., cu domiciliul procesual ales în C. -N. ,
str. 21 D. 1989, nr. 104, bl. L.1, ap. 1, în contradictoriu cu pârâta SC E.
A. R. SA, cu sediul procesual ales în C. -N., str. O. G.
, nr. 1, ap. 8 și cu intervenientul forțat L. CORNEL, domiciliat în C. -N.
, str. O. G. nr. 8, ap. 1 A, în favoarea Tribunalului C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. S. M.
| ← Decizia civilă nr. 547/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 117/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
