Sentința civilă nr. 371/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 371/2013
Ședința publică din data de 7 februarie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. GREFIER: S. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra excepției necompetenței materiale de soluționare de către TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. a acțiunii formulată de către reclamantul G. D. - N. împotriva pârâților SC E. SA, SC S. L. SA, SC M. C. S.A, SC AFAL. SA, SC G. S.A., SC P.
S.A, SC DSA., SC A. SA, SC L. T. S.A., SC F. S.A., SC A.
SA, SC R. S., M. C. A., P. R., I. M. D., C. G. ,
C. C. - C., B. N. ANTONEL -C., PERTCU V. și A. G., având ca obiect obligația de a face.
Se constată că s-a depus la dosar la data de 6 februarie 2013, din partea reclamantului, note scrise.
Dezbaterile asupra excepției au avut loc în ședința publică din data de
31 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2012 în dosarul cu nr. de mai sus, reclamantul G. D. N. i-a chemat în judecată pe pârâții SC E. SA, SC S. L. SA, SC M. C. SA, SC A. SA, SC G. SA, SC P. SA, SC D. SA, SC A. SA, SC L. T. SA, SC F. SA, SC A. SA, SC R. S., M. C. A., P. R., I. M. D., C. G., C. C.
-C., B. N. ANTONEL-C., P. V. și A. G., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților să emită și să înregistreze la CNVM documentația de ofertă de cumpărare conform reglementărilor în vigoare adresată tuturor deținătorilor de mobiliare emise de SC CARBOCHIM SA și având ca obiect toate deținerile acestora, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 1.000 lei pe fiecare zi de întârziere datorate de fiecare pârât în parte până la îndeplinirea conformă a obligației legale ce le revine.
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâților în solidar să-i achite reclamantului suma de 158.382,72 lei cu titlu de daune interese moratorii
egale cu dobânda penalizatoare calculate asupra sumei cuvenite reclamantului ca preț al acțiunilor deținute calculate în conformitate cu art.204 din Legea nr.297/2004 de la data expirării termenului legal de 2 luni stipulat pentru emiterea ofertei de preluare, respectiv_ și până la data introducerii acțiunii.
În plus, s-a solicitat obligarea pârâților, în solidar, să-i achite reclamantului daune interese moratorii egale cu dobânda penalizatoare calculată asupra sumei cuvenite ca preț al acțiunilor deținute de reclamant calculat conform art.204 din Legea nr.297/2004 de la data înregistrării acțiunii și până la data aprobării de către CNVM a documentației de ofertă de cumpărare conform reglementărilor în vigoare, adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare emise de SC CARBOCHIM SA și având ca obiect toate deținerile acestora.
S-a solicitat și obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că SC CARBOCHIM SA este o societate pe acțiuni listată și cotată pe o piață reglementată Bursa de Valori București și că reclamantul este acționar al acesteia, deținând la data de 6 septembrie 2011, data limită la care pârâții aveau obligația de a emite oferta publică de preluare, un număr de 239.114 acțiuni.
Pârâții fac parte dintr-un grup de persoane acționari și neacționari care se susține că acționează concertat sub controlul direct și indirect al domnului
C. C., denumit în continuare Grupul.
Grupul s-a manifestat inițial într-o compunere formată din societățile pârâte care prin achizițiile de acțiuni efectuate la diferite date au ajuns să dețină pragul de 33% din drepturile de vot asupra SC CARBOCHIM SA.
Acțiunea concertată a pârâților s-a susținut că s-a manifestat nu doar prin achiziția pachetului de acțiuni în iunie și iulie 2011, cât și mai ales prin acțiuni ulterioare ce au încercat să disimuleze depășirea pragului și prin acțiuni ce au demonstrat că finalitatea urmărită este controlul deplin și decapitalizarea societății ce urma să participe la achiziția altor societăți în detrimentul activității de producție și prejudicierea acționarilor minoritari printre care reclamantul susține că se numără.
S-a mai arătat că în ceea ce privește CNVM aceasta a statuat în numeroase rânduri atât concertarea, implicit și componenta lărgită a grupului, cât și obligația de a lansa oferta de preluare, fiind prezentate cronologic actele emise de CNVM cunoscute de către reclamant.
S-a mai arătat că în data de 16 septembrie 2012 prin hotărârea consiliului de administrație al SC CARBOCHIM SA s-a constatat că pârâții de rândul 1, 4, 7, 3, 2, 15, 14 și 13 au acționat concertat.
S-a reținut în acest sens că acționarii persoanei juridice sunt prezumați a fi concertați conform dispozițiilor art.2 alin.1 pct.22 lit.a și e și art.23 lit.a din Legea nr.297/2004 privind piața de capital și dispozițiile Regulamentului CNVM nr.1/2006.
Au fost avute în vedere și ordonanțele emise de CNVM.
În ceea ce-l privește pe acționarul I. M. D., prin hotărârea nr.4/_ consiliul de administrație al SC CARBOCHIM SA a dispus suspendarea drepturilor aferente valorilor mobiliare deținute de acest acționar, apreciindu-se că aparține grupului.
Cât privește concertarea pârâtei P. R. s-a reținut că aceasta l-a împuternicit din anularea generală din_ pe dl. Mihalcea Petru să exercite dreptul de vot aferent deținerilor la SC CARBOCHIM SA, în condițiile în care acesta a fost administrator al pârâtei SC A. SA, persoană juridică inclusă în grupul acționarilor care acționează în mod concertat, fiind aplicabilă prezumția de acțiune concertată conform art.2 pct.23 lit.c din Legea nr.997/2004.
În ceea ce-l privește pe acționarul M. C. A., Consiliul a avut în vedere că este membru al grupului, întrucât printr-o tranzacție din 30 martie 2012 pârâta SC R. S. G. i-a vândut 130.200 acțiuni din cele 130.400 deținute la SC CARBOCHIM SA.
Reclamantul susține că grupul a efectuat practici frauduloase având drept scop decapitalizarea societății preluate și vătămarea drepturilor celorlalți acționari și că aceste acțiuni sunt controlate direct sau indirect de pârâtul C.
-C. C. .
CNVM a stabilit că omul de afaceri și persoanele care acționează concertat sunt obligați să depună oferte de preluate pentru SC ARGUS SA, SC
A. SA, SC E. SA, SC LACTATE NATURA SA, SC MECANICA ROTES SA, SC C. AT SA, SC MOBILA SA, SC AURORA SA, SC FAIMAR SA, SC GALFINBAND SA.
Se susține că după preluarea controlului la SC CARBOCHIM SA grupul a continuat să achiziționeze din piață toate valorile mobiliare disponibile și să tranzacționeze în interiorul grupului în încercarea de a crea aparența că cei care au achiziționat inițial și au depășit pragul de 33% nu mai sunt acționari.
Se impută pârâților fapta ilicită de neîndeplinire a obligației de derulare a ofertei publice de preluare și încălcarea disp. art.203 alin.1 din Legea nr.897/2004, susținându-se că prin achizițiile din 6 iulie 2011 grupul a depășit pragul de 33% din drepturile de vot asupra SC CARBOCHIM SA.
În plus, s-a susținut că s-a depășit termenul maxim de depunere a ofertei de 2 luni de la depășirea pragului.
Culpa persoanelor care acționează concentrat este invocată prin raportare la disp. art.998 din vechiul Cod civil, în condițiile în care prin comunicările oficiale ale CNVM și ale Consiliului de administrație al SC CARBOCHIM SA s-a statuat asupra existenței unui grup care acționează concentrat în relațiile cu persoana juridică și a disp. art.203 din Legea nr.297/2004.
În conformitate cu disp. art.277 din același act normativ invocat mai sus, reclamantul susține că CNVM poate aplica sancțiuni persoanelor fizice care săvârșesc contravenții, întrucât puteau și trebuiau să prevină săvârșirea acestora și nu au făcut-o, exercitând de jure sau de facto funcții de conducere, ori exercitând cu titlu profesional activități reglementate de legea menționată.
Persoanele fizice implicate având putere de decizie în cadrul societăților pe care le conduc sunt apreciate ca fiind evident responsabile și pentru
nerespectarea prevederilor legale de a nu derula oferta publică de preluare. Reclamanții menționează pentru fiecare dintre pârâții persoane fizice calitatea pe care o dețin și funcțiile de conducere exercitate.
Cât privește prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii de către pârâți a obligației legale de derulare a ofertei publice de preluare, acesta se susține că se materializează atât în daune interese compensatorii, cât și în daune interese moratorii.
Reclamantul, în calitate de acționar la SC CARBOCHIM SA, se consideră prejudiciat pentru neîndeplinirea de către pârâți a obligației de a emite și a înregistra la CNVM oferta de cumpărare conform reglementărilor în vigoare, prejudiciul fiind reprezentat de daune interese moratorii egale cu dobânda penalizatoare calculate asupra sumei care i s-ar cuveni ca preț al acțiunilor deținute calculat prin raportare la art.204 din Legea nr.297/2004, începând cu data de 6 septembrie 2011, și până la data aprobării de CNVM a documentației de ofertă de cumpărare adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare emise de SC CARBOCHIM SA.
Raportat la numărul de acțiuni deținute de reclamant acesta susține că avea obligația de plată a sumei de 1.315.127 lei și că neîndeplinirea obligației legale de plată are drept consecință obligația grupului în solidar la plata către reclamant a sumei de 158.387,72 lei calculată până la_ . Această sumă ar avea în vedere un preț pe acțiune de 55 lei.
La dosar au fost depuse cereri de intervenție în interes propriu de către I.
M. PIETRO la data de 23 ianuarie 2013, SC CARBOCHIM SA la data de 30 ianuarie 2013, P. A G. TITUS D. la data de 23 ianuarie 2013.
La data de 30 ianuarie a fost depusă la dosar întâmpinare din partea pârâtei M. C. A., iar la data de 31 ianuarie 2013 a fost depusă la dosar întâmpinare de către pârâta P. R., fiind depusă întâmpinare la aceeași dată de către pârâta SC A. SA.
În ședința publică din data de 31 ianuarie 2013 instanța din oficiu a
invocat excepția necompetenței materiale a instanței specializate de soluționare a litigiului dedus judecății, prin raportare la disp. art.2 pct.1 lit. b C.pr.civ., art.1 pct.1 C.pr.civ., având în vedere și prevederile art.230 alin.1 lit. c din Legea nr.71/2011 actualizată pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009.
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a instanței prin raportare la disp. art.1591alin.2 C.pr.civ., în conformitate cu care instanța la prima zi de înfățișare este obligată din oficiu să verifice și să stabilească dacă este competentă general material și teritorial să judece pricina, reține următoarele:
Obiectul cererii cu care a fost învestită instanța este obligația de a face, în baza căreia reclamantul solicită obligarea pârâților profesioniști și neprofesioniști să emită și să înregistreze la CNVM documentația de ofertă de cumpărare conform reglementărilor în vigoare adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare emisă de SC CARBOCHIM SA.
Această cerere dedusă judecății nu este o cerere patrimonială evaluabilă în bani, motiv pentru care instanța consideră că raportat la dispozițiile legale aplicabile în vigoare, respectiv prevederile Legii nr.297/2004 invocate de
reclamant în justificarea temeiniciei pretențiilor reclamantului, se impune a fi soluționată de către judecătorie prin raportare la disp. art.1 pct.1 C.pr.civ., judecătoria judecând în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Prin raportare la ultima dispoziție din norma legală enunțată, tribunalul reține faptul că prin legea specială care se susține că este aplicabilă cererii deduse judecății nu se stabilește în favoarea sa competența materială de soluționare a unor litigii supuse spre reglementare actului normativ invocat, aspect pe care de altfel nici reclamantul nu l-a dovedit în cauză. Aprecierile acestuia în sensul că instanța specializată este competentă material să soluționeze în primă instanță cererea întrucât executarea unei obligații legale de a face impusă de prev. art.203 din Legea nr.297/2004 se completează cu Legea nr.31/1990 în măsura în care nu contravin acesteia se impun a fi
înlăturate, dat fiind faptul că Legea nr.31/1990, deși este legea care reglementează ca lege generală organizarea și funcționarea persoanelor juridice societăți comerciale, nu conține dispoziții procedurale derogatorii de la dreptul comun, în baza cărora să se statueze că orice litigii în care sunt implicate persoane juridice profesioniste (societăți comerciale), indiferent de temeiul de drept și legea specială în baza cărora sunt formulate, s-ar impune a fi soluționate de tribunalul specializat prin raportare la dispozițiile art.63 din Legea nr.31/1990.
Dispozițiile enunțate menționează că cererile și căile de atac prevăzute de prezenta lege, de competența instanțelor judecătorești, se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are societatea sediul principal, fără însă a reglementa competența de soluționare a litigiilor care sunt reglementate de alte legi speciale, cum ar fi de exemplu Legea nr. 297/2004.
Legea nr.297/2004 prin raportare la Legea nr.31/1990 reprezintă, într- adevăr, o lege specială, însă competența materială a instanțelor de soluționare a litigiilor reglementate de această normă legală nu se face prin raportare la prevederile legii societăților comerciale, întrucât aceasta nu conține reglementări în ceea ce privește competența materială a instanțelor de soluționare a tuturor litigiilor în cadrul cărora partea este o societate comercială, această reglementare fiind însă realizată de codul de procedură civilă în cuprinsul disp. art.1 și 2 care interesează în cauza în speță.
În cuprinsul Legii nr.297/2004 nu este reglementată competența materială a tribunalelor specializate de soluționare a litigiilor eventuale care se întemeiază pe prevederile legii speciale, iar împrejurarea că Legea nr.31/1990 a fost modificată și completată prin Legea nr.297/2004 nu poate fi considerată ca motiv care să justifice susținerile reclamantului în sensul că dispozițiile Legii nr.297/2004 se completează cu dispozițiile Legii nr.31/1990 în ceea ce privește competența materială a instanțelor de soluționare a litigiilor.
Aceasta întrucât prevederile Legii nr.31/1990 nu statuează asupra competenței materiale a instanțelor de soluționare a altor litigii derulate în baza altor legi speciale cum ar fi legea pieței de capital, litigiul dedus judecății neavând nici un fel de legătură cu legea societăților comerciale, referindu-se în mod exclusiv la nerespectarea unor dispoziții din legea specială.
Tribunalul consideră că nu pot fi reținute susținerile reclamantului conform cărora, în situația în care nu există, în cuprinsul legii privind piața de capital, o normă atributivă de competență ar deveni aplicabilă prevederea art. 63 din Legea nr. 31/1990 întrucât legea societăților comerciale nu reprezintă în planul dreptului procesual dreptul comun, fiind o lege specială, ca și legea pieței de capital, dreptul comun din această perspectivă fiind dispozițiile Codului de procedură civilă în vigoare la data formulării cererii de chemare în
judecată. Dispozițiile din cuprinsul prevederilor Legii nr. 31/1990 referitoare la competență sunt derogatorii de la dreptul comun și nu pot fi extinse prin interpretare, excepțiile fiind de strictă interpretare norma de competență neputând fi extrapolată astfel cum apreciază reclamantul.
În condițiile în care legiuitorul ar fi intenționat să atribuie soluționarea litigiilor reglementate de Legea nr. 297/2004 tribunalelor, respectiv instanțelor specializate ar fi menționat în cadrul acestei legi competența sau ar fi făcut trimitere la dispozițiile art. 63 din Legea nr. 31/1990, în lipsa unor dispoziții exprese reglementarea competenței materiale de soluționare a litigiilor făcându- se prin raportare la dispozițiile Codului de procedură civilă.
C. petența materială a tribunalului specializat nu poate fi reținută în cauză și prin raportare la faptul că disp. art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. au fost abrogate prin art.219 din Legea nr.71/2011, astfel încât procesele și cererile în materie comerciale al căror obiect este neevaluabil în bani nu se mai soluționează în primă instanță de către tribunal, ci prin raportare la prev. art.1 pct.1, de către judecătorii, ca instanțe de drept comun.
În plus, cererea ce face obiectul litigiului cu care a fost învestită instanța de către reclamant prin care se solicită obligarea pârâților, în solidar, să-i achite suma de 158.382,72 lei cu titlu de daune interese moratorii și petitul subsidiar de obligare a pârâților în solidar să-i achite și dobânzi penalizatoare calculate asupra sumei ce i s-ar cuveni ca preț al acțiunilor deținute, preț calculat în conformitate cu art.204 din Legea nr.297/2004, sunt evaluabile în bani, valoarea acestora fiind sub pragul minim prevăzut de art.2 pctl.1 lit. b C.pr.civ. - 500.000 lei, astfel încât tribunalul nu este competent material nici din această perspectivă să soluționeze litigiul, competența revenindu-i, de asemenea, judecătoriei.
Pe de altă parte, dispozițiile art.56 Cod comercial au fost abrogate de prev. art. 230 alin.1 lit. c din Legea nr.71/2011, astfel încât din această perspectivă, prin raportare și la data la care a fost formulată cererea de chemare în judecată, după intrarea în vigoare a noului Cod civil, nu se mai poate reține caracterul de comercialitate al litigiului, motivat pe faptul că unii dintre pârâți sunt profesioniști persoane juridice (societăți comerciale), calitate care ar avea drept consecință considerarea raportului dintre părți ca fiind comercial și aplicărea normelor de drept comercial raporturilor dintre acestea.
De altfel, și prevederile art. 3 pct.4 Cod comercial au fost abrogate de același act normativ astfel încât nu mai pot fi avute în vedere pentru a considera că prin raportare la aceste dispoziții legale competența materială ar reveni instanței specializate.
Față de considerentele mai sus reținute, prin raportare la normele legale mai sus enunțate, ținând cont de prev. art.2 pct.1 lit. b coroborat cu prev. art.1 pct.1 C.pr.civ., ținând cont și de disp. art.1591alin.2 și 4 C.pr.civ., Tribunalul Specializat C. va dispune declinarea competenței de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Judecătoriei C. -N., competentă material să soluționeze cererea dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a cererii și în consecință:
Dispune declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamantul G. D. N. în contradictoriu cu pârâții SC E. SA, SC S.
L. SA, SC M. C. SA, SC A. SA, SC G. SA, SC P. SA, SC D. SA, SC A. SA, SC L. T. SA, SC F. SA, SC A. SA, SC R. S., M. C. A., P. R., I. M. D., C. G., C. C. -C., B.
N. ANTONEL-C., P. V. și A. G., în favoarea Judecătoriei C. -N. . Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
C. | C. | S. | M. |
Red.CC/MM 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 634/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 876/2013. Obligatie de a face → |
|---|
