Decizia civilă nr. 29/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 29/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanții T. F. și T. R.
G., împotriva sentinței civile nr. 2253/2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta SC A. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2253 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a respins excepția inadmisibilității petitului 1 din precizarea la acțiune.
S-a respins ca nefondată acțiunea civilă, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții T. F. ȘI T. R. G. în contradictoriu cu pârâta SC A. S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ședința din 8 decembrie 2011, T. a pus în discuția reclamanților, din oficiu, în temeiul art. 111 teza II Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității petitului nr. 1 din precizarea de acțiune, prin care se solicită a se
constata că între reclamanți și pârâtă nu există nici un raport contractual - civil sau comercial și nici o faptă ilicită, cauzatoare de prejudiciu, de natură să atragă răspunderea materială - civilă sau comercială ori delictuală, ca temei legal, din partea pârâtei; reclamanții au depus note de ședință (filele 149-152) și concluzii scrise (filele 182-183).
Având a se pronunța, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură
civilă, asupra excep ției inadmisibilității petitului 1 din preci zarea la acțiune, T.
a reținut următoarele:
Prin acțiunile în constatare reglementate de art. 111 Cod procedură civilă reclamantul solicită instanței numai să constate existența unui drept subiectiv al său ori inexistența unui drept subiectiv al pârâtului.
În speța de față, reclamanții solicită practic să se constate inexistența unui raport juridic concret, respectiv că nu sunt debitorii pârâtei.
Sentința civilă nr. 4214 din 26 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea cererii în anulare de către aceeași instanță, prin sentința civilă nr. 8387 din 16 septembrie 2010 în dosarul nr._, a fost dată în temeiul O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată.
Or, în această materie - în conformitate cu dispozițiile art. 111- ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raportului juridic dintre părți.
T. a apreciat că petitul 1 din precizarea la acțiune vizează o cerere în constatare negativă, recte inexistența unui raport juridic substanțial, mai exact este vorba de inexistența unui drept de creanță al pârâtei, drept întemeiat pe contractul de vânzare-cumpărare nr. 155 din_, încheiat între pârâtă și S.C. Matrix S.A.
Așa fiind, în temeiul art. 6 din C.E.D.O. și art. 21 alin. 1 din Constituția României, reclamanții au deschisă calea acțiunii în constatare negativă, chiar și în situația în care împotriva lor există un titlu executoriu (o hotărâre judecătorească care în lumina art. 111O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată are un caracter provizoriu).
În raport de aceste considerente, T. a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu.
Pe fondul cauzei, T. a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4214 din 26 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, debitorul T. F. a fost somat la plata către creditoarea S.C. A.
a sumei de 9.845,36 lei reprezentând contravaloare factură fiscală neachitată și a penalităților de întârziere de 0,28% pe zi de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului, plus 42 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în termen de 20 zile de la comunicarea hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Baia Mare a reținut, în esență, următoarele:
Între creditoare și S.C. Matrix S.A. s-au desfășurat relații comerciale în baza cărora creditoarea a livrat produse și a emis factura fiscală nr. 0052733/_ pe care S.C. Matrix S.A. era obligată să le achite.
Potrivit art. 41 și art. 42 din contractul de vânzare cumpărare nr. 155 din_ încheiat între creditoare și S.C. Matrix S.A., administratorul și asociații cumpărătorului, în calitate de garanți, se obligă față de vânzător să execute obligația cumpărătorului în cazul în care acesta nu și-o execută, iar vânzătorul va putea urmări pe oricare din garanți, fără posibilitatea invocării beneficiului de diviziune și fără ca această urmărire să fie condiționată de o prealabilă urmărire a cumpărătorului.
Factura invocată de creditoare, respectiv factura fiscală nr. 0052733/_ (f. 10 din dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. ), a fost însușită prin semnare și ștampilare.
Având în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 din O.G. 5/2001, Judecătoria Baia Mare a apreciat că cererea pentru emiterea somației care să cuprindă ordinul de plată al sumei de 9.845,36 lei urmează a fi admisă, întrucât reprezintă o creanță certă, existența ei rezultând în mod neîndoielnic din factura fiscală invocată, acceptată prin semnare, lichidă, cuantumul ei fiind determinat în factura arătată mai sus și exigibilă, prin ajungerea la termenul de plată.
Față de prevederile art. 969 Cod civil, Judecătoria Baia Mare a considerat că S.C. Matrix S.A. și, prin urmare, debitorului îi revenea obligația de a achita factura fiscală la scadență, respectiv de la data de_ .
Cu privire la cererea formulată de reclamanta-creditoare pentru plata penalităților, Judecătoria Baia Mare a reținut că în art. 31 din contractul nr. 155 din_ depus la dosar (f. 8 din dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. ), părțile au inclus o clauză penală privind penalizările pentru întârziere.
Prin urmare, Judecătoria Baia Mare a acordat și penalitățile de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi de întârziere, calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 8387 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Baia Mare - prin care s-a respins cererea în anulare formulată de debitorul T. F. - s-a reținut că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu au în vedere și acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită îndreptate (inclusiv o cerere introductivă pentru deschiderea procedurii insolvenței) de creditor pentru realizarea uneia și aceleiași creanțe nu împotriva debitorului împotriva căruia s-a deschis procedura, ci împotriva unui codebitor solidar sau a fideiusorului sau a persoanelor care au garantat cu o cauțiune reală executarea obligațiilor debitorului. A apreciat în continuare judecătoria că într-o astfel de ipoteză creditorul poate să formuleze declarație de creanță în procedura
insolvenței care privește debitorul și, în paralel, să deruleze, potrivit dreptului comun (sau chiar printr-o altă cerere introductivă pentru deschiderea procedurii insolvenței), acțiunea pentru realizarea aceleiași creanțe și împotriva codebitorului solidar sau fideiusorului, sau a terțului garant. În fine, judecătoria a precizat că în măsura în care creanța este recuperată de la aceștia din urmă, creditorul respectiv nu mai are de ce să rămână în prima procedură a insolvenței, dar locul lui poate fi luat de către codebitorul solidar, fideiusorul care a plătit debitul, prin subrogarea în dreptul creditorului plătit, în calitate de creditor chirografar, pentru că pentru debitul respectiv debitorul (principal) în procedură rămâne dator.
Acțiunea formulată de reclamanți este neîntemeiată.
Reclamantul, în calitate de administrator al societății Matrix S.A., a semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. 155 din_ (filele 5-9 dosar nr._ ); contractul nr. 155 din_ a fost semnat atât în numele societății Matrix S.A. (aspect ce rezultă din mențiunea "cumpărător";), cât și în nume personal, de către administratorul T. F. (împrejurare ce rezultă din inserarea mențiunii "administrator"; în dreptul semnăturii, care se coroborează cu indicarea numelui reprezentantului S.C. Matrix S.A. în capitolul 1 "Părțile contractante"; din contract).
Inserarea în contractul încheiat de părți a unei prevederi potrivit căreia reprezentantul societății debitoare s-a angajat, în calitate de codebitor, să garanteze în nume propriu obligațiile asumate de cumpărător, renunțând la beneficiul de diviziune și discuțiune (contractul fiind astfel însușit de debitor prin clauza fidejusorie prevăzută la art. 41 - 42 din contract) face dovada obligațiilor existente între părți, în condițiile art. 1652 și următoarele cod civil de la 1864.
Prin această clauză debitorul persoană fizică - reprezentantul societății comerciale - s-a obligat în nume propriu să plătească datoriile debitoarei principale, devenind codebitor alături de aceasta. Codebitorii răspund în solidar față de creditorul comun, acesta având posibilitatea de a solicita plata creanței la oricare dintre debitorii săi, impunându-se a se admite o astfel de cerere formulată împotriva reprezentantului societății debitoare, care s-a angajat, în nume propriu, în condițiile arătate mai sus, chiar dacă societatea comercială alături de care s-a obligat este sub incidența procedurii de insolvență.
Cum fidejustiunea are caracter de garanție personală propriu-zisă atunci când fidejusorul se angajează să acopere în locul debitorului principal obligațiile cu întregul său patrimoniu nu prezintă relevanță juridică faptul că, ulterior
încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 155/_, s-a schimbat administratorul S.C. Matrix S.A. (reclamantul retrăgându-se din funcția de administrator) ori că S.C. Matrix S.A. s-a divizat, iar S.C. Tarmex S.R.L. a preluat o parte din patrimoniul rezultat din divizare (filele 27-35 prezentul dosar).
Cât privește urmărirea silită declanșată de pârâtă împotriva reclamantului - ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 499/2010 al
B.E.J. Pintea B. I. - T. a observat că reclamanții nu au făcut dovada anulării formelor de executare silită de către instanța competentă în condițiile art. 399 și următoarele Cod procedură civilă.
Este adevărat că O.C.P.I. Maramureș - B.C.P.I. B. M. a notat somația de plată asupra imobilului cu nr. cadastral 1. - proprietatea reclamanților (fila 99 prezentul dosar).
Cu toate acestea, executorul judecătoresc a întocmit la data de_ proces-verbal prin care a constatat că imobilului situat pe teritoriul administrativ al localității B. M., str. G. P. de Băsești nr. 14, jud. Maramureș, imobil
înscris în C.F. nr. 1. al localității B. M. (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 5322 B. M. ) nr. cadastral/top. 2348, 2347/4, teren curte, grădină în intravilan, pe care este întabulată casă D+P+E+M este proprietatea comună devălmașă a debitorului T. F. și a soției T. R. ; în aceasta situație executorul judecătoresc a constatat existența unui impediment la executare constând în faptul că bunul imobil menționat mai sus este coproprietatea devălmașă a debitorului și soției acestuia ceea ce împiedică urmărirea și pentru aceste considerente a pus în vedere creditorului să procedeze la efectuarea demersurilor prevăzute de art. 4001și 493 Cod procedură civilă, în vederea împărțirii bunului comun, apoi existând posibilitatea continuării executării silite asupra bunului sau cotei-părți determinate din acesta care i-ar reveni debitorului
T. F. ori asupra sultei ce i s-ar acorda acestuia.
T. a apreciat că cererea de acordare a despăgubirilor pentru abuz de drept procedural în legătură cu dosarele aflate pe rolul diferitelor instanțe ─ indicate de reclamanți în notele de ședință de la filele 149-152 din prezentul dosar ─ este nefondată.
În speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 723 alin. 2 Cod procedură civilă coroborate cu prevederile art. 998 Cod civil de la 1864 sau, după caz, ale art. 1357 și următoarele Cod civil 2009, cu privire la răspunderea pentru fapta proprie.
Astfel, cu privire la depunerea în instanță, în dosarul nr._ a Judecătoriei B. M., a cărții de identitate a reclamantului, T. a apreciat că pârâta a acționat în conformitate cu dispozițiile procedurale cu privire la citare în mod legitim în scopul dovedirii domiciliului acestuia (filele 50-51 dosar nr. _
); de altfel, acesta nu a suferit vreo vătămare câtă vreme datele sale personale nu au fost aduse la cunoștința publicului, personalul instanței având obligația păstrării confidențialității datelor cu caracter personal.
În dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. s-a respins în mod irevocabil contestația la executare formulată de reclamant, așa încât nu se poate susține cu temei vreo vătămare procesuală a reclamanților (fila 154 prezentul dosar).
Încuviințarea executării silite este o instituție prevăzută de art. 373 indice 1 Cod procedură civilă, iar art. 4001Cod procedură civilă dă posibilitatea părții interesate să solicite, în cadrul contestației la executare, împărțirea bunurilor proprietate comună.
Cât privește clauza compromisorie prevăzută în contractul de vânzare- cumpărare nr. 155 din_, T. a apreciat că a intervenit decăderea reclamantului T. F. de a o invoca câtă vreme în dosarul nr._ a
formulat apărări în fond fără nicio rezervă întemeiată pe convenția arbitrală (art. 3434alin. 2 lit. a) Cod procedură civilă).
Ca o concluzie generală, creditoarea-pârâtă a acționat în baza normelor materiale și procedurale, în vederea recuperării creanței sale, așa încât nu poate fi obligată la plata daunelor materiale și morale solicitate de reclamanți, cu atât mai mult cu cât T. nu a decelat vreo atitudine procedurală abuzivă din partea acesteia.
Pentru toate aceste argumente, T. a respins ca nefondată cererea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, recurs, recalificat apel, reclamanții T. R. G. și T. F. .
Prin apelul declarat de reclamanții T. R. G.
și T. F.
s-a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentintei civile nr. 2253 din_ a Judecatoriei B. M., pronuntata in dos. nr, 5588/l00/2011,ca fiind netemeinica si nelegala, in conditiile art. 304 (1) coroborat cu art. 304 pct: 7-9 C.Pr.Civ. si pe cale de consecinta.desfiintand hotararea si rejudecand cauza-in temeiul art 312 (2,3) C.Pr.Civ.,admiterea actiunii introductive, cu cheltuieli de judecata,in ambele instante.
În motivarea apelului a arătat apelanta T. R. G. că instanta de fond a considerat ca temeiul acestor "executari" si sau "actiuni" il reprezinta titlul executor,respectiv sentinta civila nr. 4214 a Judecatoriei B. M. .reprezentand somatia de plata, (titlu care nu isi produce efectele direct si neunivoc fata de recurenta reclamanta,ci colateral si indirect) datorita faptului ca sunt coproprietara si locatara cu celalalt reclamant (sotul T. F. ) ca reclamanta recurenta nu ar fi previzionat si depus masurile de diligenta pentru eventualele obligatii- executabile silit-,(din calitatea sau functia detinuta de sotul meu de fost administrator ),la societatea la care si reclamanta recurenta a detinut actiuni (deci actionara).
Altfel spus: titlul executor - neopozabil reclamantei recurente - a fost valorificat de catre parata intimata in mod indirect si asupra bunurilor reclamantei si asupra personalitatii morale si sociale a reclamantei prin: blocarea conturilor personale: notarea somatiei de plata asupra cotei slae parti de proprietate;exercitarea masurilor de executare silita - materiale asupra acestora- cu consecinte in plan social!.
Cu toate acestea, desi s-au administrat probe si s-a dovedit aceste incalcari, instanta fondului a considerat (urmare a aprecierii probelor si a propriilor convingeri formate) ca pretentiile reclamantei reprezinta doar "un moft" sau cel putin un impediment juridic,in calea realizarii actului de justitie -prin forta legii. Reclamanta fiind "partasa" alaturi de debitorul vinovat pentru faptele acestuia cel putin din doua motive respectiv: de a avea calitatea de asociat si de a locui cu debitorul reclamant-recurent (intr-un imobil comun) si acela de a fi si actionara ,deci "partasa" la faradelegile sotului său, in calitatea lui de fost administrator.
Însa instanta n-a pus in vedere creditoarei retragerea sau repararea agresivitatilor materiale si psihice efectuate (direct sau prin executor) asupra reclamantei sau asupra proprietatii sale, prin solicitarea de scuze sau retragerea masurilor executionale (deblocarea conturilor,stergerea somatiei din cf).
Cele descrise mai sus le spune instanta fondului la o distanta de 7 luni de la pronuntarea sentintei, data pana la care (impotriva vointei reclamantei recurente) situatia materiala si psihica a reclamantei nu este rezolvata nici in ceea ce priveste imobilul si nici in ceea ce priveste pretul durerii,ramanand exclusiv la discretia creditorului (daca si cum acesta a inteles "cele recomandate de instanta" ) ca reclamanta sa-și gasească mijloacele juridice necesare pentru a
contrazice masurile dispuse de creditor si efectuate de executor,fara ca sub semnata sa le datorez nimic, acestora .Cu toate acestea (din 2010 si pana in prezent) instanta fondului pronunta o solutie impotriva reclamantei (nelegala si netemeinica) constatand neexistenta nici unei obligatii pecuniare fata de creditoarea intimata, dar acceptand toate masurile dispuse asupra bunurilor mele ,a familiei si a starii de sanatate psihica si morala-fara ca urmaritoarea sa raspunda pentru aceste fapte- ,considerandu-Ie (sub semnul solutiei nelegale) doar impedimente.
Fapta ilicita s-a produs,desi titlul executoriu invocat de intimata creditoare nu-i este opozabil, calitatea reclamantei de actionar si de sotie a recurentului administrator nu atrag raspunderea juridica a reclamantei.
Nu atrage raspunderea juridica si,impicit executarea silita "fie ea si asupra cotei parti" nici argumentele folosite de instanta fondului cu privire la netemeinicia actiunii formulate, reclamanta recurenta ,neavand cunostinta despre contractul vanzare-cumparare 155/2007 si nici despre incuviintarea executarii silite formulata de creditoarea- intimata,in baza acestui act-inclus in titlu executor.
In schimb atrage raspunderea materiala si morala a intimatei- creditoare pentru atitudinea sa abuziva fata de reclamanta recurenta in ceea ce priveste drepturile sale, drepturile care instanta fondului nu i le-a protejat si aparat prin sentinta recurata.
În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat T. F. că, sub aspectul sentintei recurate, ambele valente ale verdictului-pe exceptie si pe fond-,sunt nelegale. Invocand o exceptie dirimanta si peremtorie,de drept material ,- din oficiu- instanta era obligata sa o solutioneze separat de (temeinicia si legalitatea fondului),si nu o data cu acestea exceptia fiind "o chestiune de drept" anterioara sau concomitenta cercetarii fondului ,care face deprisos cercetarea materiala, in spatiul juridic dedus judecatii.
Faptul ca instanta "si-a retractat propria-i problema juridica" chiar o data cu fondul, denota neincrederea si nesiguranta in solutia pronuntata,-in formarea convingerii proprii a instantei-,din ansamblul probelor administrate.
Daca aceasta exceptie s-ar fi solutionat la termenul pus si impus de catre instanta-in oricare dintre solutiile permisive-soarta litigiului ar fi fost alta, atat in privinta probelor, a fondului pricinii cat si a exercitarii cailor de atatc.
Ca este asa rezulta -fara putinta de tagada- intrucat instanta si-a format convingerea nu la termenul din Decembrie (deci pe exceptie) ci la pronuntare (pe fond) ca intre parti (reclamantul-recurent si parata-intimata) exista un raport contractual, generator al titlului executoriu, titlu aparat si protejat de toate instantele (care l-au emis sau cenzurat), si care a fost confirmat si prin sentinta recurata.
I.Dar vadita nelegalitate a sentintei recurate rezulta din excederea cadrului procesual cu care a fost investita instanta de catre reclamantul-recurent,atat in actiunea introductiva cat si in cea precizata (alaturi de cealalta parte din actiune): cu alte cuvinte reclamantul (in limita principiului disponibilitatii) a investit instanta cu o actiune in pretentii,pentru prejudiciul material si moral cauzat.
Pentru aceasta reclamantul trebuia sa probeze si sa dovedească o fapta ilicita a paratei, un prejudiciu o legatura de cauzalitate- sustinute de un temei de drept-si sa determin instanta la obligarea repararii acestuia ,pe cale pecuniara
,ceea ce a si facut,netinand cont si neaducand in discutie tilul executor aratat.
Altfel spus, prin actiunea formulata reclamantul era "condamnat sa răstoarne probatiunea pe care se sprijinea titlu" si totodata sa "dovedească justetea si legalitatea dar si temeinicia actiunii formulate", ceea ce nu a reusit in "formarea convingerii instantei fondului", pe baza probelor administrate.
In acest sens, a formulat precizarea de actiune (conform celor aratate) cu determinarea,de a "infrange" eventualele argumente ale intimatei-parate si pentru a convinge instanta de temeinicia si legalitatea actiunii, fara a pune in discutie-in limita petitelor formulate - titlu executor ci doar probele administrate,ale ambelor parti si,cu deosebire,ale intimatei-parate.
Cu toate ca intimata-parata a depus intampinare, instanta fondului nu retine (si apreciaza) probele administrate ci preia argumentele paratei (din intampinare) si totodata, "elemente", "argumente si concluzii" ale deciziilor celor doua instante implicate in procedura simplificata, desi investirea ei s-a facut pe alt temei de drept si cu alte petite.
II.a). Vadita nelegalitate a sentintei rezulta din "analiza juridica a tiltului" de la formarea acestuia (izvoarele) si pana la emiterea lui (de catre instanta) si de catre instanta fondului, in cadrul procesual cu care a fost investita.
Își permite sa critice acest aspect intru-cat reprezinta unul dintre argumentele cele mai elaborate in considerentele sentintei recurate,prin care instanta isi motiveaza solutia pronuntata
b). Astfel retinerile T. ui- pe fondul cauzei-sunt, in parte ,corecte si probate, insa confuzia care se creeaza este cu privire la antrenarea raspunderii reclamantului in calitate de GARANT-PERSONAL-,atat de care instantele inferioare (in toate procedurile formulate) cat si de catre Tribunal, prin aprecierea gresita a acestora in sensul punctului 8 al art. 304 Cod. Pr. Civ- interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii.
Solutia instantei fondului -sprijinita pe aceasta "constructie" incalca si dispozitiile pct. 9 din art. 304 Cod.Pr.Civ- (teza a 2 -a), fiind lipsita de temei legal, prin aplicarea gresita a legii.
Cu riscul de a se repeta (acest motiv dezvoltandu-l in fiecare instanta si in fiecare cale urmata) spune cu convingere ca:
contractul de vanzare-cumparare nr. 155/2007 incheiat intre intimata- parata si S.C. MATRIX SA, l-a incheiat,in virtutea calitatii statutare si oficiale pe care o detinea de administrator-,avand calitatea de reprezentant legal.
acest contract nu vizeaza persoana reclamantului - ca persoana fizica- titulara de drepturi subiective,patrimoniale sau nepatrimoniale (morale)
calitatea statutara -de administrator-a incetat o data cu retragerea din functia de administrator,si descarcarea de gestiune, urmata de predarea gestiunii
pe cale de consecinta, descarcarea de gestiune, o data cu divizarea societatii, intocmirii proiectului de divizare aprobarea lui de catre organul decizional,face imposibila interventia si opozitia instantei sau instantelor,de a se substitui vointei actionarilor cu privire la ceea ce s-a decis: cu alte cuvinte instanta nu poate obliga "extinderea unei calitati" sau efectele acesteia (chiar indirecte) peste vointa Adunarii Generale si "pentru viitor".
divizarea societatii nu inseamna divizarea bunurilor ci a patrimoniului adica divizarea drepturilor si obligatiilor patrimoniale incluzând aici-cu specificitate- si drepturile si obligatiile generate din contractul amintit: 155/2007
contractul ivocat nu a fost incheiat cu frauda la lege sau la terti intru-cat pe durata existentei sale nu a atras niciodata raspunderea administratorului -in baza mandatului de reprezentare -
(semnatar al contractului si/sau a celor care au preluat ulterior aceasta functie) nici de catre organul de conducere nici de catre organele - legal abilitate (finante/parchet/instante) si nici de intimata -creditoare
transferul statutar a mandatului de reprezentare (in contextul aratat) implica si transferul drepturilor si obligatiilor secundare conform principiului de drept: accesoriu urmeaza soarta principalului
Desi nu a semnat contractul (cu pricina) ,noul administrator ales -statutar- a preluat inclusiv drepturile si obligatiile aferente pentru titulara contractului,respectiv persoana juridica S.C. MATRIX SA
Ca este asa rezulta-irefutabil-din factura cu pricina respectiv factura fiscala seria MMIO nr. 0052733 din data de_ ,emisa de catre intimata, pentru produsele livrate.
In drept-ca si in viata- exista nenumarate evenimente sau lucruri mici, "minuscule" pe care le trecem cu vederea, insa care,ne schimba viata sau/si gandirea. Aceste lucruri "mici" contin insa adevaruri netegaduite dar si "solutii miraculoase"si simple,pe care le ignoram. Adica nu stim sa privim, sa ascultam pentru-ca, in final, sa intelegem.
Daca vreti, daca doriti ca adevarul sa triumfe-in formarea convingerii juridice, bazata pe adevar si probe indestructibile-(si nu pe loteria argumentelor si temeiurilor de drept ale intimatei,invocate in instantele anterioare ),trebuie doar sa analizati proba invocata ca izvor al titlului executor,a sentintelor pronuntate (pana acuma).
La data emiterii facturii respectiv_ reclamantul nu avea calitatea de administrator si implicit de GARANT PERSONAL al cumparatoarei,pentru cele aratate si dovedite in drept si (in fapt) mai sus.
Ca este asa rezulta tot din proba (factura) invocata de catre parata- intimata, proba cu care a sucit mintile magistratilor care n-au vrut sa asculte,sa priveasca si,in final, sa inteleaga:
la baza acestei facturi a existat ( si exista) bineinteles o comanda, emisa de catre inlocuitorul reclamantului în calitate de administrator, al cumparatoarei: nu cunoaște daca aceasta comanda a fost facuta in baza contractului de vanzare- cumparare, dar nici nu prezinta interes pentru reclamant, ci doar pentru instanta
aceasta comanda a fost insusita de catre reprezentantul ( desemnat) al intimatei -parate, dovada existand pe insasi inscrisul oficial unde apare: livrare client _
o data cu livrarea marfii s-a emis si un aviz de insotirea marfii respectiv 6000627890 din_ (deci cu o zi inainte de emiterea facturii), certificat probabil, de catre cei carora li s-a dat aceasta sarcina de serviciu.
plata facturii s-a efectuat concomitent cu emiterea acesteia prin B.O. (bilet la ordin) (acest instrument de plata a fost inmanat reprezentantului legal conform inscrisului aratat)
scadenta platii (respectiv al valorificarii instrumentului de plata) a fost determinata respectiv_ (in termen de o luna de la facturare)
Pentru aceste "amanunte" reclamantul nu a decis si nici gestionat in niciuna dintre atributiile statutare si/sau contractuale avute (administrator: garant personal).
Tot din dovezile invocate de intimata parata (credtioare) (bineinteles invocate ca probe in dovedirea pretentilor sale) rezulta lucruri "uimitoare",si anume:
ca intimata parata nu si-a valorificat in timp util si legal instrumentul de plata: (desi-l detinea: altfel spus marfa era platita dar neincasata).
ca,cumparatoarea a returnat o parte din marfurile cu pricina,inainte de intrarea in insolventa, urmare a comunicarii intre cele doua conduceri si a deciziilor luate de catre administratorii acestora
ca suma pretinsa reclamantului (in invocarea garantiei personale) este diferita de cea pretinsa debitorului principal
ca reclamantului niciodata nu i s-a adus la cunostiinta de ce trebuie sa plătească aceasta suma (9845,36 LEI) reprezentand debit si penalitati de 0,28%
penalitati pentru fiecare zi de intarziere,conform act. 31 al c.v.-c. nr. 155/2007 (a se vedea adresa nr. 286/_ emisa de intimata pentru sesizarea instantei cu cerere de emitere a somatiei de plata),cand valoarea facturii-cu titlu de pret- are inscrisa suma de plata 18.220,64 LEI
concluzia se desprinde: intimata creditoare cu- buna stiinta -a indus in eroare instantele de judecata dar, ceea ce este si mai grav, a prezentat situatii contradictorii si informatii false pentru a-si argumenta punctul de vedere: cu toate acestea instantele (de toate gradele) inclusiv instanta fondului (din prezentul dosar) nu numai ca au crezut-o dar i-au si "legitimizat" pretentiile prin metoda specific romaneasca contemporana; "dreptate in afara legii".
Argumentul esential al instantei fondului il reprezinta (in motivarea data) faptul ca reclamantul s-ar fi agajat "in calitate de co-debitor" sa garanteze -IN NUME PROPRIU - obligatiile asumate de cumparator.
A demontat toate argumentele intimatei-parate (care din pacate,au fost preluate aproape "ad literam" de catre instantele implicate ).
Fideiusiunea-fiind o garantie personala propriu-zis a- insemna existenta unui asemenea contract,separat,distinct,incheiat intre parti, cu obiect, cauza, obligati reciproce, consimtit de catre fiecare parte, si asumat.
De unde si cine dovedeste existenta unui astfel de raport juridic? intru-cat nu s-a depus "forma scrisa a acestuia- "ca proba", si nici nu s-a facut referire la vreo clauza virtuala Clauza fideusorie (prevazuta la art.41 ,42 din amintitul contract) SUPLINESTE, EA, SINGURA lipsurile celorlarte elemente esentiale ale unui contract de fideiusiune?
Poate fi inteleasa si aplicata aceasta clauza ca fiind "intuitu persone", daca s-a stipulat renuntari la beneficii de diviziune sau discutiune,in contractul principal?
Poate fi aceasta clauza apreciata separat de soarta clauzelor principale din contract?
Poate genera aceasta clauza actiuni in instanta distincte si paguboase, fara a fi analizat fondul cauzei?
Din intelegerea si aplicarea dreptului de catre instanta fondului, acest lucru este permisiv si, totodata, validat.
Ceea ce dovedește reclamantul este opusul adica faptul ca aplicarea acestei clauze reclamantului este nelegala si profound paguboasa, atat pentru instante cat si pentru partile implicate.
Este paguboasa pentru instante intru-cat au generat (dealungul timpului) abuzuri de drept procedural, in diferitele dosare, aflate pe rolul instantelor.
Dovezile sunt evidente: solutii diferite, probe administrate ilegal, justificari penibile in situatii conjuncturale (daca prezentarea copiei de pe cartea de identitate a reclamantului de catre reprezentatul intimatei, fara acceptul reclamantului in fata instantei pentru a i se face dovada domiciliului-( cand procedura de citare si de aflare a domiciliului este reglementata de lege) (dar si uzitarea datelor cu caracter personal),prin obtinerea si folosirea lor inainte de a fi prezentate si cunoscute de instanta,reprezinta o modalitate corecta, dar si licita, nu ne mai mira argumentele instantei in motivarea solutiei)
Toate aceste incercari ale intimatei (prin inducerea in eroare si manipularea instantelor intr-un mod apreciativ si demn de invidiat) au generat pagube atat materiale dar mai ales, incalcari grave a drepturilor subiective nepatrimoniale
Reclamantul arată că nu luptă pentru "jucarii".
Constient fiind de potentialul si valoarea intimatei (cu care reclamantul in calitatea detinuta) a colaborat excelent pana la inlocuirea sa) din jocuri obscure si interese meschine ale unora sau a ajuns, din cetatean respectabil ,"abonatul instantelor" de judecata pentru a-și dovedi nevinovatia.
Daca instanta fondului, constata si (in acelasi timp,) motiveaza ca, creditoarea parata a actionat in baza normelor materiale si proceduale, in vederea recuperarii creantei sale! se întreabă si întreabă instanta: cum a actionat reclamantul și soția sa, in tot acest conflict?, generat de catre intimata.
Raspunsul vine de la sine: a actionat "strigand in gura mare adevarul",insa acest nu a fost bagat in seama ba dimpotriva, luat in deradere
Nu a fi solicitat nimic intimatei daca aceasta-prin reprezentatii locali si -ar fi cerut scuze personale (nici macar publice) pentru eroare comisa si faptul ca nu reclamanții purtau vina unor certuri si scandaluri (bineinteles pe "bani grei") intre persoane "fara frica de Dumnezeu " si fara constiinta Daca in privinta daunelor materiale,( acestea nu sunt greu de determinat si de dovedit-si, care, in esenta) reprezinta echivalentul debitului circumstantiat de creditoare-intimata (pentru fiecare parte din proces) consideră ca si daunele morale reprezinta si se situeaza la acelasi nivel insa acestea urmeaza sa fie apreciate si confirmate de instanta, pentru ca numai instanta poate face dreptate "in interiorul legii si numai pe baza acesteia"
Examinând apelul declarat în cauză, pin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Practic, acțiunea în pretenții promovată de apelanți vizează repararea prejudiciului material și moral cauzat de intimata-pârâtă, prin punerea în executare a sentinței civile nr. 4214/2010 pronunțate de Judecătoria Baia Mare, executare care, în viziunea apelanților, a fost făcută cu încălcarea normelor legale. În acest context, apelanta T. R. G. a invocat faptul că în mod nelegal s-a declanșat executarea silită asupra casei de locuit, bun comun cu soțul, în condițiile în care împotriva ei intimata nu deține nici un titlu executoriu, iar apelantul T. F., faptul că în mod nelegal i se impută un prejudiciu contractual de peste 20.000 lei, la care se adaugă penalități pentru neplata obligațiilor rezultând dintr-o factură, ca persoană fizică, în considerarea unei foste calități de administrator.
Or, toate aceste motive invocate de către apelanți vizează, practic, modalitatea de executare a unei hotărâri judecătorești, aspecte care puteau fi invocate doar pe calea unei contestații la executare, formulată în termenele și condițiile prevăzute de lege. În lipsa unei hotărâri judecătorești prin care să se constate nelegalitatea executării silite, aceasta nu poate fi analizată pe calea ocolită, astfel cum se dorește în prezentul litigiu, actele de executare fiind prezumate a fi legale.
Mai mult decât atât, toate motivele de apel pe larg expuse de către apelantul T. F. vizează, în esență, nemulțumirea acestuia față de o hotărâre
judecătorească irevocabilă, astfel încât în nici un caz nu se poate susține cu succes săvârșirea, de către intimată, a unei fapte ilicite, prin punerea în executare a acestei hotărâri, faptă care să poată conduce la acordarea de daune materiale și morale.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de către T. F. vizând modalitatea de soluționare de către instanța de fond a excepției de inadmisibilitate, Curtea constată că, prin respingerea acesteia, nu s-a cauzat nici o vătămare apelantului care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii apelate, pentru a fi incidente dispozițiile art. 105 Cod procedură civilă.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că apelul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de T. F. și T. R. G., împotriva sentinței civile nr. 2253 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
M. D.
JUDECĂTOR,
R. -R. D.
G. ,
M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
5 ex./_ Jud.fond: A. S.
| ← Încheierea civilă nr. 4509/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 5/2013. Obligatie de a face → |
|---|
