Sentința civilă nr. 5606/2013. Nulitate act juridic
Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5606
Ședința publică din 09 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
G. ier T. H.
Pe rol fiind cererea formulată de către reclamanta C. M. O., cu domiciliul în B. M., A. M., nr. 6/25, județul M., împotriva pârâtei Ro
C. I. SA - S. B. M., cu sediul în B. M., str. C. nr. 13/21, județul
M., având ca obiect nulitate act juridic.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_, pentru termenul din_, pentru termenul din_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.
T.
Analizând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul_ la Judecătoria Baia Mare, reclamanta C. M. O. în contradictoriu cu pârâta Ro C. I. SA,
S. B. M. a formulat contestație la executare împotriva titlului execuțional nr.446/2010 prin care a solicitat admiterea contestației la executare și în consecință anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional, cu cheltuieli de judecată în situația opunerii la admiterea contestației.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat faptul că executarea silită în speță a fost demarată pentru suma de 219.641,09 lei, conform somației comunicate la data de_ de către ex. jud. Cozma Ighian Ciprian din cadrul Corpului Executorilor ROC. I. SA, în baza unui contract de credit încheiat cu SC AMO GRUP SRL- ÎN INSOLVENȚĂ, pentru suma de 175.000 lei.
Somația de executare a fost comunicată fără a se prezenta un mod de calcul al sumelor solicitate și în condițiile în care SC AMO GRUP SRL a achitat o parte importantă din debit solicită a se face dovada modului de calcul al sumelor solicitate.
Mai mult, restituirea creditului a fost garantată de societate cu bilete la ordin care au fost completate cu o sumă mai mare decât cea datorată și puse în executare împotriva societății, suma pentru care au fost completate fiind diferită de cea care face obiectul prezentei executări silite.
Susține faptul că redactarea contractelor de credit și fidejusiune s-a făcut exclusiv de către creditoare, fără a fi negociată vreo clauză și fără a fi remise spre studiu. Contractele au fost prezentate doar spre semnare la sediul creditoarei și după semnarea tuturor exemplarelor acestea au rămas la creditoare pentru a fi semnate și de conducerea acesteia iar ulterior creditoarea a refuzat să predea câte un exemplar din contractele în original către societate și fidejusor, cu toate că s-au efectuat două adrese în scris în acest sens, astfel încât reclamanta a luat la cunoștință de clauzele contractelor abia la momentul primirii somației de executare silită.
Având în vedere cele de mai sus, reclamanta înțelege să invoce pe cale de excepție nulitatea clauzei de la art. 5 din contractul de fidejusiune nr. 926/A/_
, prin care s-a stipulat: "fidejusorul renunță la beneficiul de discuțiune și de diviziune, precum și la orice cale de atac îndreptată împotriva deciziei Instituției Financiare Nebancare de urmărire a sumelor datorate, efectuată în condițiile prezentului contract", clauză care are cu certitudine caracter abuziv și solicită înlăturarea acesteia din contract înțelegând să invoce beneficiul de discuțiune și pe cel de diviziune.
Prin urmare, făcând aplicarea art. 6 din Directiva Comunității Europene nr. 93/1 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, să se constate ca articolul din contractul de garanție prin care fidejusorul renunță la beneficiul de discuțiune și o diviziune, precum și la orice cale de atac îndreptată împotriva deciziei Instituții Financiare Nebancare de urmărire a sumelor datorate, efectuată în condițiile prezentului contract", reprezintă o clauza abuzivă, impusă și nenegociată cu fidejusorul și pe cale de consecința este lovita de nulitate absolută sens în care nu va mai produce efecte în raporturile dintre comerciant- Banca - și consumator - fidejusorul.
Cadrul procesual din prezenta cauză permite instanței a analiza titlul executoriu în speța fiind incidente prevederile art. 399 aliniat 3 cod procedura civila, unde se arata că în cadrul contestației la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu dacă acesta din urma nu este o hotărâre judecătoreasca.
Arată că premisa solicitării instanței de a constata existenta unei clauze abuzive în contractul de garanție semnat de fidejusor a constituit-o însăși demararea executării silite. Ori, aprecierea că este de notorietate faptul că în majoritatea contractelor de garanție semnate de fidejusori aceștia renunța la beneficiul de diviziune și de discuțiune, fără ca aceste noțiuni sau implicațiile juridice ale acestei clauze să poată fi discutate, negociate sau analizate.
Pe cale de consecința pentru a da eficienta art. 6 din Directiva Comunității Europene nr.93/13 potrivit căruia Statele Membre vor prevedea că
clauzele abuzive nu produc efecte față de consumatori și în lumina deciziei Curții Europene - cauza Murciano Quintero, C - 240/1998 - unde s-a arătat că instanța națională poate verifica din oficiu dacă o clauza a contractului dedus judecații are caracter abuziv, solicită instanței ca în urma analizării manierei în care s-a pornit executarea, a noțiunii de notorietate în privința caracterului " impus" al contractelor de garanție semnate de fidejusori cu instituțiile bancare să constate nulitatea clauzei în speță și să dispună înlăturarea ei din contractul de fidejusiune semnat de părți, cenzurând astfel clauza abuzivă din titlul executoriu contestat.
Sub aspect procedural arătă că somația de executare în speță este emisă de un alt executor judecătoresc decât cel la a cărui cerere s-a încuviințat executarea silită în dosar nr._, iar din perspectiva art. 3731 din C. pr. civilă actele de executare trebuiau efectuate de executorul judecătoresc care a solicitat încuviințarea executării și solicită anularea formelor de executare și raportat la acest aspect.
În drept, s-au invocat prevederile art. 399-404 și 274 din C. pr. Civilă. Prin sentința civilă nr.10957/_ pronunțată de Judecătoria Baia
Mare în dosarul nr._ s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a Judecătoriei B. M. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T. ui M. -Secția a II-a civilă.
Prin sentința civilă nr. 763/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a T. ui M. și s-a declinat soluționarea cauzei, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. M., s-a constata ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Maramureș și Judecătoria Baia Mare și s-a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Curții de Apel C. în vederea soluționării conflictului de competență.
Curtea de Apel C. a stabilit competența de soluționarea a cauzei formulate de reclamanta C. M. O. în contradictoriu pârâta RO C. I. SA -S. B. M. în favoarea T. ui M. -Secția a II- a civilă prin sentința civilă nr. 173/_ pronunțată în dosarul nr._ .
Examinând acțiunea, în baza probatoriului administrat, instanța reține următoarele:
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției inadmisibilității invocate de către pârâtă, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește motivul legat de neurmarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7201Cod procedură civilă, instanța reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Cererea inițială de constatare a nulității clauzelor considerate abuzive de către reclamantă a fost formulată în cadrul contestației la executare, sub forma contestației la titlu care era pus în executare.
Or, prin raportare la termenele stricte de formulare a contestației la executare, dacă se urma procedura prealabilă a concilierii directe reclamanta
se vedea în situația de a pierde termenele de formulare a contestației la executare.
Mai mult, din poziția pârâtei față de cererea reclamantei se poate deduce lipsa de finalitate a eventualei cereri de conciliere directă, sens în care aprecierea ca inadmisibilă a prezentei cereri pe considerentul lipsei procedurii concilierii directe ar apărea ca excesivă și formalistă.
În ceea ce privește motivul legat de domeniul reglementat de dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea 193/2000, potrivit cărora orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, instanța reține următoarele:
Contractul ce cuprinde clauzele a căror anulare ca abuzive se solicită în prezenta cauză este unul de fidejusiune, respectiv de garanție, astfel accesoriu unui contract principal de credit, în raport de acesta din urmă apreciindu-se includerea sau nu în sfera avută în vedere de legiuitor.
Or, atâta timp cât contractul de credit se circumscrie sferei prestării de servicii, mai mult, ambii contractanți principali fiind profesioniști, excepția inadmisibilității sub acest aspect apare ca neîntemeiată.
Pentru aceleași considerente va fi apreciată ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de către pârât și sub aspectul obligației unilaterale la care acesta susține că ar da naștere contractul de fidejusiune, aceste aspecte fiind analizate prin raportare la contractul principal și nu la cel de garanție, care constituie un accesoriu al primului.
Sub aspectul lipsei de interes ce decurge din avalizarea de către reclamantă a biletelor la ordin constituite ca și garanție a restituirii creditului, instanța apreciază că nici acest motiv nu este unul întemeiat, atâta timp cât eventualele apărări pe care reclamanta și le poate face pe de o parte în calitate de avalist iar pe de altă parte în calitate de fidejusor sunt diferite, ultima putând constitui o poziție mai avantajoasă, ceea ce face ca reclamanta să justifice un folos practic urmărit prin prezenta acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între SC AMO GRUP SRL, a cărui administrator era reclamanta și care în prezent se află în procedura insolvenței și pârâtă s-au încheiat mai multe contracte de credit, care, în urma apariției unor dificultăți privind plata ratelor, au fost restructurate prin încheierea contractului de credit nr. RQ09110110029071 din_ .
Aferent acestui contract de credit, printre alte modalități de garantare, s- a încheiat contractul de fidejusiune între reclamantă persoană fizică și pârâtă nr. 926/A din_ .
Potrivit clauzelor contractului, reclamanta se obliga pe de o parte în solidar cu împrumutatul SC AMO GRUP SRL la restituirea creditului, iar pe de altă parte renunța la beneficiul de discuțiune și de diviziune, precum și la orice
cale de atac împotriva deciziei de urmărire în baza acestui contract, aceste din urmă clauze fiind atacate ca abuzive în prezenta cauză.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În ceea ce privește prima condiție prevăzută de legiuitor pentru constatarea unor clauze ca fiind abuzive, respectiv ca aceasta să nu fi fost negociată, instanța apreciază, din analiza probatoriului administrat, respectiv declarația martorului audiat și interogatoriul luat reclamantei, că aceasta este îndeplinită.
Astfel, se reține că reclamanta nu a avut posibilitatea influențării conținutului acestor clauze la momentul semnării contractului.
În ceea ce privește a doua condiție, respectiv existența unui dezechilibru semnificativ între prestațiile părților, instanța apreciază că aceasta nu subzistă în cauză.
Astfel, se poate aprecia, în baza raporturilor contractuale anterior desfășurate între părți, că tocmai această clauză este cea care era menită să asigure păstrarea echilibrului contractual, prin crearea premiselor rezonabile la acel moment, care să conducă la asigurarea că sumele acordate ca și credit urmau a fi restituite.
Pe de altă parte, tocmai riscul urmărit a fi eliminat prin inserarea clauzelor considerate ca și abuzive s-a produs, prin intrarea societății împrumutate în procedura insolvenței.
În aceste sens, prin raportare și la criteriile prevăzute de art. 4 alin. 5 din Legea 193/2000, instanța apreciază că, prezentele clauze ce fac obiectul acțiunii nu pot fi considerate ca dând naștere unui dezechilibru semnificativ între pozițiile reclamantei și a pârâtei, interesul primei de a-și vedea restituit creditul acordat fiind pe deplin justificat.
Mai mult, reclamanta nu a invocat și dovedit nici un moment în ce fel interesele și poziția sa ar fi fost mai avantajoasă și protejată în cazul în care aceste clauze apreciate ca și abuzive nu ar fi existat sau ar fi fost înlăturate din contract, atâta timp cât, prin intrarea societății comerciale în procedura insolvenței, orice acțiune de recuperare a creditului se vedea suspendată de drept potrivit art. 36 din Legea 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de inadmisibilitate.
Respinge acțiunea
formulată de reclamanta C. M. O. domiciliată în B. M., A. M., nr. 6/25, județul M., împotriva pârâtei Ro C. I. SA - S. B. M., cu sediul în B. M., str. C. nr. 13/21, județul M. .
Fără cheltuieli judiciare.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 09 Octombrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. F. T. H.
Red. V.F/ _
Tred. O.M.O./_ - 4 ex
← Sentința civilă nr. 1333/2013. Nulitate act juridic | Decizia civilă nr. 1419/2013. Nulitate act juridic → |
---|