Indicarea unei căi de atac neprevăzută de lege în cuprinsul hotărârii şi declararea ei ca atare de către parte.
| Comentarii |
|
Respingerea ca inadmisibilă, urmând a curge termenul pentru declararea căii de atac legale
Curtea de Apel Cluj, Secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 288 din 1 septembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 557 din 28 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. ... s-a admis acţiunea reclamantei Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară Zalău şi a fost obligat pârâtul M.V. la plata sumei de 62 lei reprezentând suma încasată în mod necuvenit cu titlu de ajutor pentru încălzirea locuinţei.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, pe baza cererii şi a declaraţiei pe proprie răspundere, pârâtului i s-a stabilit un ajutor pentru încălzirea locuinţei cu gaz. În urma anchetei sociale efectuate, s-a constatat că pârâtul nu a comunicat modificările intervenite cu privire la veniturile realizate. Aşa fiind, Primarul Municipiului Zalău a emis Dispoziţia nr. 1090/5.07.20102, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit de către pârât, în cuantum de 62 lei, însă acesta nu a plătit nici o suma până în prezent, cu toate că a fost notificat în repetate rânduri să se prezinte la sediul DASC pentru a restitui suma.
Potrivit principiului forţei obligatorii a contractului, aspect consacrat de dispoziţiile stipulate de art.1270, alin.1 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.
Conform lit. G din cererea şi declaraţia pe proprie răspundere pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinţei (f.13 dosar nr.... al Judecătoriei Zalău), pârâtul a declarat că datele şi informaţiile prezentate sunt complete şi corespund realităţii şi s-a obligat să aducă în scris, la cunoştinţa autorităţilor, orice modificare a situaţiei mai sus prezentate care poate conduce la încetarea drepturilor.
Dat fiind faptul că pârâtul şi-a încălcat obligaţia contractuală de a comunica în scris reclamantei orice modificare a situaţiei familiale, a componenţei bunurilor şi veniturilor acesteia, el a încasat în continuare în mod necuvenit ajutorul pentru încălzirea locuinţei, fiind dator să restituie reclamantei suma de 62 lei.
În aceste circumstanţe, acţiunea reclamantei a apărut ca fondată, urmând a fi admisă în consecinţă de către instanţă.
Faţă de cele ce preced, instanţa a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâtul la plata sumei încasate în mod necuvenit pentru încălzirea locuinţei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul M.V. solicitând admiterea apelului şi, rejudecând cauza pe fond, schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca fiind rămasa fără obiect, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelantul a prezentat un scurt istoric, arătând că în data de 07.08.2013 a fost introdusă la Judecătoria Zalău o acţiune pentru recuperarea sumei de 62 lei, sumă reprezentând ajutor de încălzire încasat necuvenit. La data la care a depus cererea de acordare a ajutorului de încălzire, sumele declarate erau cele reale, la acea dată neştiind dacă şi în ce cuantum va primi subvenţia de la APIA. Pe de altă parte nu ştia că acest ajutor, acordat în anul 2011 pentru anul 2010, intră în categoria veniturilor lunare. De altfel, începând cu anul 2012, subvenţiile acordate producătorilor agricoli nu intrau în calculul venitului lunar (face trimitere în acest sens la art.18 din OUG nr.70/2011 coroborat cu art. 8 din Legea nr.416/2001, aşa cum a fost modificata prin Legea nr.166/2012).
Oricum, a achitat suma de 62 lei în data de 05.09.2013, înainte de primul termen de judecată şi chiar mai înainte de a fi citat în cauză. După primirea citaţiei a cerut relaţii de la DASC Zalău, fiind informat că, dacă a plătit suma ce se pretindea a fi restituită, nu trebuie să aibă motive de îngrijorare. Văzând că este citat în continuare a înţeles că reclamanta nu a depus cerere de renunţare la judecată, motiv pentru care, în data de 24.02.2014, a depus chitanţa care dovedea restituirea sumei.
Deşi acţiunea are ca obiect restituirea unei sume necuvenite, Judecătoria Zalău a ajuns la concluzia că această cauză ar fi de contencios administrativ şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Sălaj. Judecătoria a afirmat că raportul juridic care a determinat demersul reclamantei este unul care se circumscrie sferei contenciosului administrativ, dar nu explică în concret raţionamentul său.
Pornind de la soluţia dată, se poate presupune că reclamanta - DASC Zalău este o persoană vătămată în drepturi, iar pârâtul - M.V., este o autoritate publică. Sau poate că, cererea depusă pentru acordarea ajutorului de încălzire are valoarea unui contract administrativ, fapt ce determină competenţa materială şi funcţională a instanţei de contencios administrativ.
Astfel, dosarul a fost înaintat Tribunalului Sălaj care prin rezoluţie a stabilit o taxă de timbru de 20 de lei, în baza art.3 alin. l lit. a din OUG nr. 80/2013, ceea ce înseamnă că Tribunalul Sălaj a calificat acţiunea ca fiind de natură civilă, evaluabilă în bani. Numai că, la primul termen de judecată, instanţa a uitat să-şi verifice competenţa, raportat la valoarea obiectului cererii, şi nu a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială. Mai mult, a soluţionat cauza în sensul admiterii cererii, fără să observe că nu a fost achitată taxa de timbru, şi nici faptul că la dosar a fost depusă dovada achitării sumei de 62 lei, reprezentând contravaloarea sumei încasată necuvenit.
II. Motive de apel.
Apelantul a arătat că soluţia este întemeiată pe conduita apelantului-pârât care a achitat suma pretinsă de reclamantă înainte de pronunţarea hotărârii atacate. Mai precis, suma a fost restituită în data de 03.09.2013, chiar mai înainte de a fi fost citat în dosar.
A mai arătat apelantul că a fost înştiinţat de DASC Zalău prin adresa nr.10440/23.08.2013, iar în data de 03.09.2013 suma pretinsă a fost achitată (fila 53 -chitanţa seria DASC nr.961 din 03.09.2013). Nicidecum nu a fost vorba despre înştiinţări repetate, aşa cum în mod eronat a susţinut intimata reclamantă prin acţiunea introductivă.
Un alt motiv de desfiinţare a hotărârii este reprezentat de motivarea deficitară, hotărârea fiind dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material.
Astfel, instanţa a calificat cererea de acordare a ajutorului pentru încălzire ca fiind de natură contractuală, motivându-şi hotărârea pe prevederile art.1270 alin. l C. civ. referitoare la forţa obligatorie a contractului. Pornind de la această calificare, instanţa de fond a reţinut că "pârâtul şi-a încălcat obligaţia contractuala de a comunica în scris orice modificare a situaţiei familiale, a componenţei bunurilor şi veniturilor acesteia ... fiind dator să restituie reclamantei suma de 62 lei".
În opinia apelantului, premisele de la care a pornit judecătorul de primă instanţă sunt total greşite, cererea respectivă neavând valenţe contractuale. Prin urmare, nici răspunderea antrenată de nerespectarea obligaţiei nu este de natură contractuală, în realitate, acţiunea are ca temei restituirea plăţii nedatorate, în condiţiile prevăzute de art.1341 -1344 din Codul civil.
Potrivit art.1344 C. civ. restituirea plăţii nedatorate se face potrivit dispoziţiilor art.1635-1649 C. civ. Astfel, potrivit art.1635 restituirea prestaţiilor are loc ori de câte ori cineva este ţinut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare... ".
În concluzie, hotărârea pronunţată este netemeinică şi nelegală, fiind urmarea greşitei aprecieri a situaţiei de fapt şi de drept de către instanţa de fond.
În situaţia în care calea de atac va fi recalificată din apel în recurs, a indicat ca motiv de recurs art.488 alin. l pct. 8 - hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşita o normelor de drept material - pentru considerentele expuse mai sus.
În drept: art.466 şi urm., art.488 alin. l pct. 8 Cod. pr. civ., art.1341-1344, art.1635-1649 Cod civ.
Reclamanta DIRECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ COMUNITARĂ ZALĂU a formulat întâmpinare prin care a arătat că, pe baza cererii şi a declaraţiei pe propria răspundere, pârâtului i s-a stabilit de către Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară Zalău, un ajutor pentru încălzirea locuinţei cu gaz. În urma controlului efectuat de către Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Sălaj, s-a constatat că M.V. nu a comunicat modificările intervenite cu privire la veniturile realizate. Aşadar, Primarul Municipiului Zalău a emis Dispoziţia nr. 1090/5.07.2012, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit de către pârât, în cuantum de 62 de lei.
Potrivit art. 1270 alin. 1 cod civil „ contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante", iar potrivit lit. G din cererea şi declaraţia pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinţei, apelantul-pârât a declarat că datele şi informaţiile prezentate sunt complete şi corespund realităţii şi se obligă, de asemenea, să aducă la cunoştinţa autorităţilor în scris şi în termenul prevăzut de lege, orice modificare a situaţiei mai sus prezentate. în condiţiile în care apelantul-pârât nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, şi anume acelea de a anunţa în scris orice modificare a componenţei familiale, a modificărilor survenite în legătură cu bunuri ori venituri, ieste evident, aşa cum pe deplin justificat a reţinut instanţa de fond, că acesta a încasat necuvenit ajutorul de încălzire în suma de 62 de lei.
Deşi M.V. a fost notificat de către DASC Zalău în data 3.09.2012, iar somaţia de plată a fost trimisă în data de 26.09.2012, acesta a plătit suma datorată abia în data de 3.09.2013, deci după aproximativ un an de la data emiterii somaţiei de plată. Plata datoriei a fost făcută ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Prin plata sumei de 62 de lei, conform chitanţei nr. 961 din data de 3.09.2013, recunoaşterea datoriei este voluntară, neîndoielnică, pură şi simplă, nefiind afectată de nicio condiţie sau rezervă din partea autorului ei.
În ceea ce priveşte depunerea unei cereri de renunţare la judecată, la momentul respectiv, s-a considerat, ţinând cont de prevederile art. 406 alin. 3 C. pr. civ. care specifică „ Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut", că este util ca litigiul să fie tranşat printr-o sentinţă, pentru a nu exista riscul de a plăti cheltuieli de judecată. A considerat că plata unor cheltuieli de judecată de către Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară Zalău este, în condiţiile mai sus descrise, inacceptabilă.
De asemenea, afirmaţia conform căreia cauza a fost soluţionată fără achitarea taxei de timbre este netemeinică întrucât potrivit art. 30 alin. (1) din OUG 80/2013 „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de apel şi a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reţine următoarele:
Obiectul pricinii este circumscris sferei contenciosului administrativ-fiscal, iar potrivit art 20 alin 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, hotărârea pronunţată în prima instanţă, poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Judecătorul fondului a indicat în dispozitiv calea de atac a apelului.
Cum în speţă, judecătorul fondului este cel care a indicat o cale de atac neprevăzută de lege, nu se impune a se face aplicarea art. 152 N. Cod proced. civilă.
Alin 1 al art. 457 N. Cod procedura civila consacră principiul legalităţii căilor de atac în sensul că: "Hotărârea judecătoreasca este supusa numai căilor de atac prevăzute de lege, in condiţiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.,,
Astfel, în considerarea art. 457 alin. 3 din Codul de procedura civila care reglementează ipoteza în care împotriva unei hotărâri judecătoreşti a fost promovata o cale de atac neprevăzuta de lege, urmare a menţiunii inexacte/incorecte din cuprinsul hotărârii atacate, apelul declarat împotriva unei hotărâri susceptibile de a fi atacate doar cu recurs se impune a fi respins ca inadmisibil.
În temeiul art. art. 457 alin. 3 din Codul de procedura civila, Curtea va dispune comunicarea prezentei decizii cu toate părţile din dosar, întrucât de la data comunicării începe să curgă termenul pentru exercitarea căi de atac a recursului.
| ← Cerere de completare a hotărârii, referitor la acordarea... | Autoritate de lucru judecat. Litigiu anterior, având acelaşi... → |
|---|
