Insolvenţă. Contestaţie la tabelul preliminar. Creditor bugetar
| Comentarii |
|
Solicitarea înscrierii creanţei rezultate dintr-o decizie de regularizare emisă după expirarea termenului legal pentru declararea creanţelor. Respingere
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 5922 din 2 septembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr.1245 din 05.05.2014 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr..../a8, a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de DGRFP Cluj Napoca AJFP Sălaj împotriva tabelului definitiv al creanţelor debitoarei C.S. SRL filiala Zalău.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr.5316/28.10.2010 s-a admis cererea formulată de debitorul SC C.S. SRL, pentru deschiderea procedurii generale de insolvenţă, fiind numit administrator judiciar Casa de Insolvenţă Transilvania.
Prin sentinţa civilă 1054/8.02.2012 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei.
La data de la 2.08.2012 lichidatorul judiciar a înregistrat la Tribunal tabelul definitiv consolidat al creanţelor-în care DGFP Sălaj a fost înscrisă cu o creanţa în sumă totală de 1.641.639 lei - afişat la grefa instanţei (f.3076-3072 dosar 4853/2010)
La data de 14.02.2014 DGRFP înregistrează la dosarul de insolvenţă cerere prin care îşi precizează creanţa, solicitând înscrierea în tabel cu suma totală de
1.791.455 lei - precizând că suma de 149.816 lei reprezintă obligaţii fiscale anterioare datei deschiderii procedurii falimentului şi neachitate la data formulării precizării -stabilite suplimentar prin decizia de impunere din 14.12.2012 (f.3444).
Potrivit art. 75 alin.din Legea insolvenţei „ dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 73 alin. (2), si pana la inchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabel definitiv de creante, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute”.
Acesta este temeiul juridic invocat de contestatoare pentru susţinerea cererii pentru majorarea creanţei iniţiale declarate deja şi incluse în tabelul definitiv
Cum nu s-a dovedit faptul că această creanţa suplimentară a apărut ca urmare a descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale sau a descoperirii unor titluri hotaratoare si pană atunci necunoscute ,şi cum termenul prevazut la art. 73 alin.
(2) este cu mult depăşit contestaţia formulată apare ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA ÎN NUME PROPRIU ŞI ÎN NUMELE ADMINISTRAŢIEI JUDEŢENE A FINANŢELOR PUBLICE SĂLAJ prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei civile recurate iar pe cale de consecinţă să se dispună modificarea tabelului definitiv în sensul admiterii şi înscrierii creanţei AJFP Sălaj în cuantum de 149.816 lei alături de creanţa declarată în sumă de 1.641.639 lei rezultând un total de 1.791.455 lei, conform precizării la declaraţia de creanţă înregistrată la Tribunalul Sălaj ca şi creanţă depusă în termen.
În motivare se arată că instanţa de fond, ignorând dispoziţiile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 " Dupa expirarea termenului de depunere a contestaţiilor , prevăzut la art 73 alin. 2 , si pina la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestaţie împotriva trecerii uni creanţe sau a unui drept de preferinţa in tabelul defintiv de creanţe, in cazul descoperirii existentei unui fals , doi sau a unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţa , precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaritoare si pina atunci necunoscute" , prin sentinţa civilă atacată a respins in mod nelegal contestaţia formulata de AJFP SĂLAJ.
Prin contestaţia formulata a solicitat trecerea unei creanţe in tabelul definitiv ca urmare a descoperirii unor titluri hotărâtoare, respectv Decizia de Impunere F-SJ 521 din 14.12.2012 si Raportul de inspecţie fiscala f-sj 452 din 14.12.2012 emise de către Activitatea de inspecie Fiscala Salaj.
Textul de lege prevede in mod imperativ termenul de depunere a contestaţiei respectiv, pana la inchiderea procedurii, in aceste condiţii contestaţia a fost formulata in termen legal.
Arată că în urma notificării lichidatorului judiciar desemnat în cauză AJFP Sălaj s-a înregistrat la masa credală cu suma de 1.641.639 lei.
Precizează instanţei faptul că, Raportul de inspecţie fiscală şi Decizia de impunere prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare faţă de cele înscrise în fişa rol nu au fost contestate de către debitoarea S.C. C.S. SRL FILIALA ZALĂU, aceasta acceptând discuţia finală cu organele de inspecţie fiscală, neformulând un punct de vedere diferit faţă de constatările înscrise în Raportul de Inspecţie Fiscală.
Conform art. 141 OG nr. 92/2003 R, cu modificările si completările ulterioare privind Codul de Procedura Fiscala.
Titlul executoriu si condiţiile pentru începerea executării silite (2) Titlul de creanţa devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau Stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Astfel titlul de creanţa ( decizia de impunere nr. 521/14.12.2012) a devenit titlu executoriu, din care rezulta ca in fapt nu este vorba despre o reactualizare a creanţei iniţiale ci despre creanţe ce constau in impozite si taxe.
Potrivit dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile din aceasta lege se completează cu dispoziţiile Codului de procedura civila, in măsura in care sunt compatibile cu acestea. Ori, potrivit dispoziţiilor art. 204 alin 2.pct 2 din Codul de Procedura Civila, reclamantul are posibilitatea de a majora sau micşora cuantumul obiectului cererii sale, o atare modificare a cuantumului pretenţiei nefiind o modificare a cererii iniţiale. Fiind vorba de obligaţii fiscale rezultate dintr-un titlu de creanţa, nu este de natura sa duca la neinscrierea acestei creanţe in tabelul de obligaţii al debitoarei.
Decizia de impunere si Raportul de inspecţia fiscala reprezintă titluri hotaritoare, si se impune admiterea creanţei reprezentând impozite si taxe stabilite prin ţacestea.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs şi a apărărilor formulate şi având în vedere prevederile art.304, 3041 Curtea reţine următoarele: Creditoarea recurentă DGFP Cluj invocă nelegalitatea hotărârii judecătorului sindic din perspectiva aplicării greşite a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 cu privire la modalitatea de soluţionare a contestaţiei
acestei creditoare împotriva tabelului definitiv de creanţe asupra averii debitoarei SC C.S. SRL ZALĂU.
Astfel, este de reţinut faptul că titlul executoriu (decizia de impunere) pe care îşi întemeiază cererea creditoarea a fost emis la data de 14.12.2012, (f.344), iar cererea prin care îşi precizează creanţa a fost înregistrată la data de 14.02.2014, fără a fi formulată o cerere de repunere în termen, câtă vreme lichidatorul judiciar a înregistrat tabelul definitiv al creanţelor la data de 02.08.2012.
Aşa cum rezultă din titlu executoriu, respectiv decizia de impunere, aceasta cuprinde obligaţii fiscale anterioare deschiderii procedurii falimentului care au fost stabilite suplimentar prin această decizie de impunere.
Temeiul juridic invocat de contestatoarea recurentă în susţinerea contestaţiei privind cererea de majorare a creanţei iniţiale declarate deja şi incluse în tabelul definitiv îl reprezintă dispoziţiile art.75 din Legea insolvenţei, însă textul legal sus amintit nu este aplicabil în cauză, atâta timp cât nu s-a dovedit faptul că această creanţă suplimentară a apărut ca urmare a descoperirii existenţei unui fals, dol sau erori esenţiale, sau a descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.
Analizând astfel această contestaţie din perspectiva prev. art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a dispoziţie legale incidente speţei.
Aceasta deoarece, din economia textului legal rezultă, pe de o parte că această cale de atac deschisă părţilor interesate împotriva tabelului definitiv al creanţelor a supra averii debitoarei poate avea ca obiect fie o creanţă, fie un drept de preferinţă înscris în tabelul definitiv de creanţe, iar nu şi măsura neînscrierii unei creanţe în acest tabel. În concret contestatoarea DGFP Cluj a contestat nu o anumită creanţă înscrisă în tabelul definitiv, ci măsura neînscrierii sale cu o creanţă în cuantum de 149.816 lei.
Apoi motivele contestaţiei reglementată de acest text legal sunt expres şi limitativ prevăzute, referindu-se fie la descoperirea unui fals, dol, sau eroare esenţială care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, fie la descoperirea unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute. În această din urmă ipoteză, este necesar ca înscrisurile de care se prevalează contestatorul să fie preexistente momentului la care a fost definitivat tabelului preliminar de creanţe, să aibă relevanţă probatorie, în sensul că dacă ar fi fost cunoscută ar fi condus la o altă soluţie asupra declaraţiei de creanţă şi să nu fi putut fi cunoscute până la momentul definitivării tabelului de creanţă asupra averii debitoarei.
Ori, titlurile de care se prevalează creditoarea recurentă (decizia de impunere privind obligaţiile suplimentate din 14.12.2012) sunt înscrisuri ulterioare datei la care a fost definitivat tabelul de creanţe asupra averii debitoarei (02.08.2012). Chiar dacă aceste înscrisuri stabilesc obligaţii de plată ale debitoarei anteriore deschiderii procedurii, ele nu pot fi considerate „titluri” care să fi existat la momentul definitivării tabelului de creanţe şi care să nu fi fost cunoscute. Constituirea acestor titluri ulterior deschideri proceduri îi este în exclusivitate imputabilă creditoarei întrucât aceasta a avut posibilitatea şi îi revenea totodată şi obligaţia de a face demersuri pentru stabilirea unor eventuale obligatorii fiscale ale debitoarei, până la termenul fixat pentru depunerea declaraţiilor de creanţă în cadrul procedurii. Identificarea unor creanţe fiscale în urma unui control fiscal abia la data de
14.02.2014, nu a fost justificată în nici un fel şi nici nu poate conduce la concluzia că „titlurile” prin care au fost stabilite creanţele fiscale în sarcina debitoarei ar fi fost anterioare momentului definitivării tabelului de creanţă
Întreaga practică judiciară a statuat faptul că invocarea controlului fiscal ulterior nu poate constitui un motiv temeinic pentru justificarea contestaţiei întemeiată pe art.75 din Legea insolvenţei, acesta putând fi exercitat şi anterior, însă din culpa exclusivă a organului fiscal, decizia de impunere a fost emisă cu întârziere.
Faţă de aceste considerente, Curtea constată că în speţă nu este prezent niciunul din motivele de recurs pevăzute de art.304 C.pr.civ., motiv pentru care în temeiul dispoz.art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul declarat de D.G.R.F.P. Cluj-Napoca în nume propriu şi în numele A.F.P.Sălaj, urmează a fi respins ca neîntemeiat.
| ← Insolvenţă. Creditor având sediul într-un alt stat membru UE. | Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de... → |
|---|
