Decizia nr. 1055/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1055/2012
Ședința de la 14 F. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I. Judecător D. P. Judecător A.-I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de S. C. P. S. PRIN LICHIDATOR P. O. I. împotriva sentinței comerciale nr. 3114 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. în contradictoriu cu intimatul M. C., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din L. 85/2006 (...) dos.antr.rasp.- depus de P. O. in dos. (...).
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. A. M. în reprezentarea intereselor intimatului cu împuternicire avocațială aflată la fila 15 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul intimatului invocă excepția tardivității declarării recursului raportat la data la care sentința recurată a fost publicată în Buletinul Insolvenței, (...) termenul de recurs fiind de 7 zile de la data publicării în BPI.
C.ea, în temeiul art.137 alin.2 C.pr. civilă unește excepția tardivității cu fondul și acordă cuvântul pentru susținerea cauzei. Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției tardivității și respingerea recursului ca tardiv.
În ceea ce privește fondul cauzei solicită respingerea recursului relevând instanței că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.138 lit. d și e din L. nr.85/2006.Societatea a avut sediul social în incinta SC C. A. SA, C. P. nedesfășurând nicio activitate din anul 2005. Se mai arată că toate documentele societății au rămas în incinta SC C. A. SA din Câmpia Turzii, intimatul nemaiavând acces, existând și o adresă din partea fostului administrator care certifică că actele contabile s-au aflat în incinta fabricii.
C.ea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3114 din 2 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., s-a respins cererea lichidatorului judiciar P. O. I. formulată în reprezentarea debitoarei SC C. P. S. în contradictoriu cu pârâtul M. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Conform art.138 lit. d din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivuldebitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere și/sau supraveghere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului a tu nci câ n d a u țin ut o co n tab ilita te fictivă , au fă cu t să d ispa ră u ne le d o cu me n te con tabile sa u n u a u țin u t contabilitatea în conformitate cu legea. Sub aspectul faptei mai sus-menționate, reclamantul a pretins că nu i s-au predat documentele contabile de fostul administrator al societății debitoare, ceea ce atrage suspiciunea și prezumția neținerii contabilității sau a ținerii unei contabilități fictive.
Din răspunsul Casei de I. T., în calitate de lichidator judiciar al S. C. A. S. nr.
1127 din data de (...) ce se coroborează cu depoziția martorului P.-P. A., reiese că pârâtul nu a fost în posesia actelor contabile ale societății debitoare S. C. P. S. la momentul deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, (...) și actualmente este în imposibilitate de a restitui aceste documente întrucât spațiul în incinta căruia erau depozitate actele contabile ale debitoarei a fost înstrăinat unui terț și nu este permis accesul în incintă. A., nepredarea actelor contabile este justificată de către pârât, motiv pentru care judecătorul sindic nu va face aplicarea prezumției simple a ținerii unei contabilități fictive sau a neținerii acesteia. În plus, în condițiile nedesfășurării nici unei activități din partea societății în intervalul 2005-2009 se justifică nedepunerea bilanțurilor contabile la R. C.
Tribunalul a apreciat că nici situația reglementată de dispozițiile art. 138 lit. e din Lege nr. 85/2006 (deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, mărirea în mod fictiv a unei părți din pasivul acesteia) nu a fost probată de către reclamant. A., din extrasul recom reiese că pârâtul nu a avut și calitatea de asociat, ci doar pe aceea de administrator al societății debitoare S. C. P. S., or din simpla calitate de administrator nu se poate trage concluzia faptei ilicite invocate de reclamant. A., față de dispozițiile art. 1169 cod civil se constată că nici această teză a angajării răspunderii nu a fost dovedită.
Împotriva acestei sentințe, lichidatorul judiciar P. O. I. a formulat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii personale a administratorului statutar al S. C. S. și obligarea acestuia la plata pasivului societății în cuantum de 9.267 lei.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece în cauză există premisele necesare aplicării disp. art. 138 alin. 1 lit. d și e din L. nr. 85/2006, potrivit cărora se poate stabili răspunderea personală a persoanelor care au cauzat starea de insolvență întrucât nici până la această dată administratorul societății nu a comunicat actele prevăzute de art. 28 din L. nr. 85/2006, situație în care acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d) și anume a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. De asemenea, potrivit art. 10 alin. 1 din L. contabilității 82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective. F. că administratorul societății debitoare nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar nici unul din documentele contabile ale societății, așa cum prevede art. 28 din lege, deși trebuia și putea să cunoască faptul că legea stabilește în sarcina lui această obligație, nu face decât să întărească afirmația că a fost ținută o contabilitate fictivă, administratorul a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută de disp. art. 138 alin. 1 lit. d din L. 85/2006.
Referitor la îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale, lichidatorul judiciar a arătat că prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credală, din averea debitoarei, deoarece, din cauza nepredării evidențelor contabile, nu se mai poate identifica nici un element de activ care să servească la stingerea masei pasive. Ca urmare, răspunzător pentru acest prejudiciu este administratorul statutar.
Prejudiciul creditorilor reprezintă partea din masa pasivă ce rezultă din tabelul preliminar al creanțelor, care nu poate fi acoperită din averea debitoarei, astfel că prejudiciul există, este cert, real și efectiv.
În susținerea poziției sale, lichidatorul a invocat prev. art. 201 din L. nr. 31 din
1990, conform cărora situațiile financiare vor fi întocmite după normele prevăzute pentru societatea pe acțiuni. În urma aprobării lor de către adunarea generală a asociaților, administratorii vor depune la registrul comerțului, în termen de 15 zile de la data adunării generale, copii ale situatiilor financiare anuale, în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, spre a fi publicate in conformitate cu art. 185.
Referitor la legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor, lichidatorul judiciar susține că și această condiție este evidentă deoarece pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea, se încearcă ascunderea patrimoniului acesteia prin lichidizarea căruia, se putea evita ajungerea în stare de insolvență, iar vinovăția administratorului există deoarece lui îi incumbă obligația legală a ținerii contabilității și este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art. 73 din L. nr. 3. iar neținerea contabilității îi este imputabilă. În concluzie, lichidatorul judiciar apreciază că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
De asemenea, în cauză sunt întrunite și dispozițiile art. art. 138 alin. 1 lit. e) din L. 85/2006, având în vedere că din analiza actelor financiar-contabile existente pe siteul M. F. P., acesta a constatat faptul că la data de (...), patrimoniul debitoarei S. C. P. S. era în valoare totală de 43,587 Ron, acesta fiind format din active imobilizate: 1238
Ron; stocuri: 14759 Ron, numerar si echivalent de numerar: 18306 R. P. societății care este în cunatum de 43587 lei, datorii acumulate în sumă de 50949 lei care ar fi putut fi acoperite parțial din vânzarea unor active, stocuri și recuperarea creanțelo, toate acestea însumând valoarea de 43.587 lei. Datorită faptului că nu s-a realizat predarea contabilității de către societatea debitoare, nu se cunoaște cine sunt titularii acestor creanțe și nici situația financiară a societății după această dată.
P. societății care reiese din tabelul preliminar de creanțe este în cuantum de
9.267 lei. Având în vedere aceste aspecte, lichidatorul judiciar a apreciat că administratorul debitoarei, M. C., se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d și e din L. nr.85/2006 și în consecință acesta trebuie obligat la plata pasivului societății în cuantum de 9.267 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C.ea reține următoarele:
Cu privire la excepția tardivității recursului instanța reține faptul că nu este întemeiată deoarece calea de atac a fost declarată în termenul procedural de 7 zile de la publicarea sentinței recurate în Buletinul Procedurilor de I.. A., sentința recurată a fost publicată în B.P.I. la data de (...), iar calea de atac a fost declarată la data de (...), în interiorul termenului de șapte zile calculate pe zile libere. În consecință, deoarece la termenul din data de (...) excepția a fost unită cu fondul, subsecvent respingerii excepției calea de atac declarată va fi analizată pe fond în ceea ce privește temeinicia ei.
Cu privire la fondul pretenției deduse judecății instanța de recurs reține că soluția pronunțată de către judecătorul sindic nu este conformă cu starea de fapt și nesocotește culpa pârâtului intimat în crearea situației care generează imposibilitatea de predare a actelor contabile.
Potrivit art. 138 din L. nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate în mod exhaustiv de acest text de lege. R. întemeiată pe aceastănormă este o răspundere civilă delictuală specială deoarece are ca scop obligarea persoanelor prevăzute în mod expres de text de lege să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o. De aceea, antrenarea acestei răspunderi presupune ca starea de insolvență a societății debitoare să fie asociată cu săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de articolul de lege amintit mai sus. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa celui față de care se antrenează răspunderea.
Contrar celor susținute de către intimat, instanța reține că în speță sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale. Corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3., care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr.
82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Pârâtul intimat a susținut în fața judecătorului sindic faptul că documentele debitoarei au rămas în incinta unei alte societăți comerciale, locație unde după un anumit interval de timp nu a mai avut acces. Pentru certificarea acestui aspect a fost solicitată o adresă din partea lichidatorului judiciar al S. C. A. T. S. și s-a solicitat de asemenea audierea unui martor. I. comunicate de către C. de I. T. S. au fost în sensul că la sediul S. C. A. S. nu au fost identificate acte contabile ale debitoarei S. C. P. S. (f.
27 dosar fond). Mai mult, martorul audiat a confirmat doar faptul că într-un anumit interval de timp pârâtul intimat ,,obișnuia să depoziteze,, acte ale societății comerciale la care a fost administrator într-un birou al S. C. S., însă nu a putut preciza dacă toate actele erau acolo depozitate, care a fost destinația lor și nici dacă pârâtului intimat i s-a împiedicat într-adevăr accesul la aceste documente. În opinia instanței de recurs, nici una dintre probele administrate nu confirmă faptul că pârâtul intimat a fost într-adevăr pus în imposibilitatea de a preda actele contabile, aspectele invocate nu pot înlătura obligația acestuia de a le întocmi, gestiona și conserva.
Mai mult, chiar în situația nedovedită în care actele contabile ar fi fost iremediabil pierdute, pârâtul intimat avea obligația legală de a le reface potrivit art. 26 din L.
82/1991 potrivit cărora ,,în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a documentelor financiar-contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora, potrivit reglementărilor emise în acest sens, în termen de maximum 30 de zile de la constatare, iar în caz de forță majoră, în termen de 90 de zile de la constatarea încetării acesteia,,. În consecință, din faptul nepredării actelor contabile instanța are singura variantă de a prezuma într-o manieră logică faptul că aceste acte nu sunt predate pentru că nu există, iar în final nu există pentru că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea sau nu au fost respectate dispozițiile art. 26 din L. 82/1991, faptă prevăzută în enumarea limitativă de la art. 138 din L. 85/2006.
Cerința prejudicierii creditorilor este îndeplinită și decurge din imposibilitatea în care se află aceștia de a-și încasa creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind că aceasta are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. În cauza de față prejudiciul adus creditorilor este de 9267 lei, fiind reflectat în tabelul definitiv al creanțelor. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În aceste condiții există un raport de cauzalitate direct între neținerea contabilității și starea de insolvență, deoarece o activitate economică care nu se reflectă în nici un act contabil are un scop străin legii,nu poate fi evidențiată, analizată sau ameliorată și se îndreaptă inevitabil spre insolvabilitate.
Sunt îndeplinite în opinia instanței de recurs și condițiile angajării răspunderii pârâtului intimat pentru săvârșirea faptei reglementate de art. 138 alin. 1 lit. e din L.
85/2006. A., deși debitoarea deținea conform ultimului bilanț contabil active in valoare de 43.587 Ron (dintre care numai numerarul sau echivalentul în numerar era în cuantum de 18.306 lei, cuantum mai ridicat decât suma totală a creanțelor debitoarei), nu a procedat la predarea acestora catre administratorul judiciar sau lichidator, desi a fost notificat in repetate randuri in acest sens.
In consecinta, in conditiile in care paratul intimat nu a facut dovada destinatiei legale a acestor bunuri prin prezentarea unor acte contabile în acest sens, instanta prezumă faptul ca aceste bunuri au fost fie ascunse de către pârât, fie folosite de către acesta în interes personal. Trebuie precizat in acest context faptul că destinatia bunurilor înscrise in contabilitate poate fi probată și urmarită exclusiv prin acte specifice activitatii comerciale, iar in lipsa oricărei probe utile in acest sens, singura concluzie plauzibilă este aceea ca bunurile au fost deturnate sau ascunse de la destinatia societara si posibil utilizate de catre persoana responsabila cu administrarea lor in interes personal.
Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c., instanța va admite recursul declarat de P. O. I. împotriva sentinței civile nr. 3114 din 2 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., pe care o va modifica în sensul că va admite cererea de chemare în judecată și în consecință va obliga pârâtul la plata sumei de 9.267 lei cu titlu de prejudiciu produs creditorilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de P. O. I. împotriva sentinței civile nr. 3114 din 2 mai
2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată și în consecință obligă pârâtul la plata sumei de 9.267 lei cu titlu de prejudiciu produs creditorilor.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. D. P. A. A. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./ (...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: V.L.Oros.
| ← Decizia nr. 4659/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8170/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
