Decizia nr. 10678/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10678/2012
Ședința publică din data de 12 D. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H.
JUDECĂTOR D. M.
GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de către creditoarea A. F. P. B. și debitoarea SC D. S. S. B. PRIN LICHIDATOR J. CII C. I. împotriva sentinței civile nr. 1045 din data de (...) pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată recurs.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) lichidatorul judiciar a depus întâmpinare la recursul declarat de către A. F. P. B.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din L. nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1045 pronunțată la (...) în dosar nr.(...) al T.ui B. N. a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar CII C. I. și în consecință a fost dispusă închiderea procedurii falimentului privind debitoarea S. Dan S. S. dispusă radierea societății debitoare din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. B.-N. dispusă notificarea închiderii procedurii debitoarei, creditorilor către D. G. a F. P. B.-N., Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. B.-N. pentru efectuarea mențiunilor prevăzute de lege și publicarea ei în BPI; aprobat decontul cheltuielilor în sumă de 1132,50 lei depus de lichidatorul judiciar C. C. I. și dispusă onorarea acestuia conf. art. 4 al. 4 din L. nr. 85/2006; s-a descarcat lichidatorul judiciar C. C. I. de orice îndatoriri șiresponsabilități cu privire la procedură, debitoare și averea acesteia, creditori, titulari de garanții, asociați sau acționari; s-a dispus păstrarea arhivei debitorului de administratorul statutar al societății Pentru a dispune astfel s-a reținut că prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) a fost admisă cererea formulată de reclamantul C. C. I. și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, a fost numit lichidator judiciar C. C. I. căruia i-au fost stabilite principalele atribuții, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii, s-a pus în vedere debitoarei să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prev.de art.28 alin.l din lege, au fost fixate termene limită pentru depunerea declarațiilor de creanță la (...), de verificare a creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar la (...), a fost fixat termen pentru soluționarea eventualelor contestații și afișarea tabelului definitiv al creanțelor la (...). Lichidatorul judiciar prin raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat intrarea societății în încetare de plăți, a arătat că administratorul statutar nu a depus actele prev. de art. 28 alin. 1 din L. nr. 85/2006 și nici fapte care să conducă la atragerea răspunderii administratorului statutar pentru suportarea de către acesta a pasivului falitei.. La dosarul cauzei au fost depuse declarații de creanță, care au fost analizate de către administratorul judiciar și înscrise în tabelul preliminar iar ulterior în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei. 1. AFP B., cu o creanță bugetară în cuantum de 3784 lei; 2. Primăria municipiul B., cu o creanță bugetară în cuantum de 442 lei; A fost întocmit raportul final, bilanțul general, precum și situațiile financiare finale prin care se solicită în temeiul art.l3l din L.85/2006 închiderea procedurii falimentului privind pe debitoare în condițiile în care societatea nu figurează în evidențe cu bunuri impozabile, că nu deține alte bunuri sau valori pentru a se acoperi cheltuielile administrative, iar creditorii care au depus declarație de creanță care au fost acceptate și înscrise în tabelul creanțelor nu s- au oferit să avanseze sume corespunzătoare. Potrivit art.l3l din L.85/2006 privind procedura insolvenței, așa cum a fost modificat prin OG nr.l73/2008, „ în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu sunt bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic a dat o sentință de închidere a procedurii prin care s-a dispus și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. In condițiile în care, urmare a activității desfășurate, lichidatorul judiciar desemnat nu a putut identifica în patrimoniul debitoarei alte bunuri sau valori pentru acoperirea cheltuielilor administrative și pentru plata creanțelor depuse de către creditori, iar creditorul nu s-a oferit să avanseze sume corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative, instanța în temeiul art.l3l din L. nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar și a dispus închiderea procedurii privind pe debitoarea { F. D. S. S. radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud. In realizarea dispozițiilor art.l35 din lege, prezenta hotărâre s-a notificat Direcției Generale a F. P. B.-N. precum și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. B.-N. pentru efectuarea mențiunilor ce se impun. Împotriva soluției arătate a declarat recurs CII Cioscoi I. susținând că potrivit art.89 (1) din forma modificată a statutului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență „ plata onorariilor practicienilor în insolvență ce sunt achitate din fondul de lichidare constituit conform art.4 din L. nr.85/2006 cu modificările și completările ulterioare se va face în ordinea vechimii la următoarele tarife: a) 3000 lei, stabilit în baza hotărârii judecătorești pentru procedurile de insolvență deschise în baza Legii nr.85/2006 cu modificările și completările ulterioare. Pentru practicienii în insolvență înregistrați cu vector fiscal de TVA, onorariul va fi de 3000 lei exclusiv TVA: b). 1000 lei prev. la art.2/1 din OUG nr.116/2009, aprobată cu modificările și completările prin L. nr.84/2010 pentru procedurile de lichidare derulate în conformitate cu dispozițiile Legii nr.359/2004 cu modificările și completările ulterioare ale Legii nr.31/1990 republicată cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr.26/2000 cu privire la asociații și fundații. Pentru practicienii înregistrați cu vector fiscal de TVA onorariul va fi de 1000 lei exclusiv TVA. Se poate vedea în mod clar și fără nici un echivoc din textul legal, faptul că în cazul procedurilor de insolvență deschise și derulate în baza Legii nr.85/2006- așa cum este cazul de față- onoraaraiul lichidatorului este de 3000 lei potrivit art.89 alin.1 lit.a și nu de 1000 de lei potrivit art.89 alin.1 lit.b așa cum a fost stabilit prin sentința civilă nr.1045/(...). Mai mult procedura lichidării societăților comerciale în temeiul Legii nr.359/2004, a Legii nr.31/1990 și ale Legii nr.26/2000 nu se desfășoară în fața judecătorului sindic, și pe cale de consecință judecătorul sindic nu este în poziția de a aproba un onorariu de 1000 lei potrivit prevederilor art.89 alin.1 lit.b. iar art.89 alin.1 lit.b se referă doar la procedurile de lichidare derulate în conformitate cu L. nr.359/2004 ale Legii nr.31/1990 și ale Legii nr.26/2000 și în nici un caz la cele derulate după legea insolvenței. Prin recursul său creditoarea A. F. P. B. a solicitat admiterea acestuia casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținerea celor solicitate se arată că lichidatorul pe parcursul desfășurării procedurii nu a examinat temeinic toate aspectele care ar fi imputabile reprezentanților debitoarei, făcând doar formal mențiune în raportul final cu privire la inexistența unor elemente ce ar impune formularea unei acțiuni în răspunderea membrilor de conducere a debitoarei potrivit art.138 din L. insolvenței. Atâta timp cât prin rapoartele de activitate privind cauzele și împrejurările care au determinat intrarea societății în încetare de plăți, lichidatorul judiciar arată că societatea a intrat în procedura insolvenței datorită managementului defectuos și a lipsei de preocupare a administratorilor statutari societatea nefigurând în evidențe cu bunuri impozabile și nedetinând alte bunuri sau valori pentru a fi acoperite cheltuielile administrative cât și pentru plata creanțelor depuse de către creditori se impunea o analiză mai amănunțită asupra modului de administrare a societății debitoarei. Analizând recursurile declarate Curtea constată următoarele: În ceea ce privește recursul declarat de către lichidatorul judiciar, Curtea constată că potrivit art. 38 alin.1 și 2 din OUG nr.86/2006, practicienii în insolvență au dreptul la onorarii pentru activitatea desfășurată, sub forma unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinație a acestora, iar la stabilirea nivelului onorariului se vor avea în vedere următoarele tipuri de factori care reflectă gradul de complexitate a activității depuse: a) numărul de salariați ai debitorului; b) riscul privind conflictele de muncă; c) cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani; d) valoarea totală a datoriilor și numărul creditorilor; e) valoarea creanțelor, numărul debitorilor;f) numărul și complexitatea litigiilor aflate pe rol în care debitorul are calitate de reclamant și, respectiv, de pârât; g) valoarea patrimoniului, potrivit evaluării; h) natura activelor, atractivitatea pe piață, riscurile legate de conservarea lor; i) nivelul de lichidități aflate la dispoziția debitorului pentru acoperirea cheltuielilor inițiale de lichidare. Rezultă, prin urmare, fără echivoc, faptul că legiuitorul a stabilit elemente obiective în raport de care lichidatorii judiciari și ulterior judecătorii sindici stabilesc, respectiv încuviințează, onorariile pentru activitatea desfășurată. Se apreciază că derularea și durata procedurii, complexitatea acesteia și numărul actelor întocmite sunt esențiale în determinarea cuantumului cheltuielilor de procedură și a onorariului lichidatorului. Ca atare, în raport de criteriile amintite anterior diminuarea onorariului acordat lichidatorului judiciar al debitoarei se justifică. Astfel, instanța reține că recurentul a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar al debitoarei la data de (...), prin sentința civilă nr. 1. înscrisurile existente la dosar evidențiază împrejurarea că de la momentul desemnării sale, lichidatorul judiciar a întocmit două rapoarte prin care a informat judecătorul sindic cu privire la activitatea desfășurată. Astfel, a procedat la notificarea administratorului debitoarei cu privire la obligațiile care îi revin după declanșarea procedurii, la notificarea creditorilor bugetari, întocmind raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 din L. nr. 85/2006; de asemenea, a întocmit raportul final (pentru o procedură cu un singur creditor), l- a afișat la ușa instanței și a procedat la comunicarea spre publicare in buletinul procedurilor de insolvență. Se poate observa, așadar, că activitatea desfășurată de către recurent precum și numărul actelor întocmite nu justifică cuantumul onorariului solicitat, diminuarea acestuia de către judecătorul sindic fiind fondată, din perspectiva faptului că acesta a dat prevalență criteriilor se stabilire a onorariului cuvenit practicianului în insolvență, astfel cum acestea sunt reglementate în textul art. 38 alin. 1 și 2 din OUG nr. 86/2006, act normativ cu forță juridică superioară, care nu poate fi modificat printr-unul de rang inferior, într-o astfel de ipoteză punându-se în discuție necesitatea respectării obligației de compatibilitate, ce revine organului emitent al acestuia din urmă. Ca atare, calea de atac declarată de către practicianul în insolvență va fi respinsă. În ceea ce privește recursul creditoarei, se reține că prin sentința comercială nr.1045/2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar C. C. I. și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei. La dosarul cauzei a fost depusă o singură declarație de creanță, care a fost analizată de către lichidatorul judiciar și înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei, respectiv AFP B., cu o creanță bugetară în cuantum de 3784 lei iar Primăria municipiului B. cu o creanță în cuantum de 442 lei. Lichidatorul judiciar prin raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat intrarea societății în încetare de plăți, a arătat că debitoarea nu deține bunuri în averea sa nu au fost înregistrate transferuri patrimoniale în perioada supusă controlului și de asemenea starea de insolvență nu se datorează săvârșirii de organele de conducere a debitoarei a unor fapte de natură a atrage suportarea de către aceștia a unei părți din pasivul debitoarei. Prin sentința recurată, în baza disp.art.131 din lege, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia din registrul de publicitate. Obiect al prezentului recurs îl constituie dispoziția referitoare la admiterea cererii de închidere a procedurii insolvenței debitoarei, solicitându-se casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivele de recurs se arată că au fost prejudiciate drepturile și interesele acestui participant, în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a dat curs prev. art. 129 din lege și nu a întreprins toate demersurile necesare în vederea constatării situației reale a debitoarei și a identificării persoanelor responsabile de starea de insolvență. Analizând aceste motive de nelegalitate, prin prisma celor mai sus arătate, Curtea constată că susținerile creditoarei nu își găsesc fundament în modul în care judecătorul sindic a înțeles să administreze procedura insolvenței debitoarei. Pentru a dispune astfel, Curtea a luat în considerare împrejurarea că recurenta ignoră faptul că închiderea procedurii nu a survenit în condițiile reglementate de prev. art. 129 din lege, ci în cele prevăzute de textul art. 131, iar criticile din recurs sunt contracarate de disp. art. 131 alin. 2 din lege, conform cărora, în astfel de situații, nu sunt aplicabile prev. art. 129. Pe de altă parte, publicitatea raportului prin care s-a propus închiderea procedurii a fost realizată prin BPI, așa cum atestă înscrisurile depuse la fila 21 din dosarul de fond, susținerile contrare fiind nefondate. Pe de altă parte, așa cum rezultă din textul art.131 din L. nr.85/2006, condițiile care trebuie îndeplinite sunt numai lipsa bunurilor din averea debitoarei, sau insuficiența acestora, raportat la cheltuielile procedurii și refuzul creditorilor de avansare a sumelor corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli. Or, așa cum reiese din cererea întocmită de către lichidatorul judiciar, ambele cerințe sunt prezente în speță, astfel încât sentința pronunțată este temeinică și legală. În acest context, nu pot fi reținute susținerile conform cărora art.131 din lege nu are o natură imperativă, întrucât modificarea acestor dispoziții, survenită prin O. nr. 1. noiembrie 2008, a stabilit în mod imperativ în sarcina judecătorului sindic obligația de a închide procedura în acele situații prevăzute în mod clar și explicit în lege, situații în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiționat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli. În final, important de subliniat este și faptul că, raportat la temeiul legal invocat de către judecătorul sindic pentru închiderea procedurii, respectiv art. 131 din lege, orice referire la activitatea prestată de către lichidator, apreciată prin recurs ca fiind superficială, în lipsa clarificării cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței, este neavenită, în condițiile în care pentru continuarea demersurilor în acest sens nu există fonduri în averea debitoarei, iar creditoarea nu s-a oferit, nici chiar prin recurs, să avanseze sumele corespunzătoare. Astfel, în optica legiuitorului, dezideratele obiective ale degrevării fondului de lichidare și ale asanării circuitului comercial prevalează față de cele subiective invocate de către recurentă, în situația în care aceasta nu înțelege să-și asume riscurile avansării sumelor necesare continuării procedurii. Prin urmare față de cele arătate în conformitate cu prevederile art.8 din L. nr.85/2006 și art.312 alin.1 C.pr.civ., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursurile declarate de creditoarea A. F. P. B. și CII C. I. împotriva sentinței civile nr. 1045 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 12 XII 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. D. M. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 9733/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2877/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
