Decizia nr. 1260/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1260/2012
Ședința de la 21 F. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Judecător A.-I. A. Judecător C. I.
G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de D. M. împotriva sentinței civile nr. 4315 din (...) pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...)/a1 în contradictoriu cu intimata SC P. S. prin lichidator judiciar P. G. I., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L. 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea recurentului
- dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 60 de lei achitată prin mandat poștal.
Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4315 din (...) pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...)/a1 s-a admis acțiunea formulată de . G. I. B. M., lichidator judiciar al debitoarei SC. P. S. B. M., în contradictoriu cu pârâtul D. M. și în consecință, a fost obligat pârâtul să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei S. P. S., în cuantum de
28.425,39 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 138 alin.1 lit. d din L. nr.85/2006 modificată, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin următoarele fapte: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În speță, din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar, rezultă că pârâtul în calitate de administrator al debitoarei, nu a depus actele prevăzute de art. 28 alin.1 din lege și nu a predat bunurile existente în patrimoniul societății.
Lipsa oricăror documente contabile și nepredarea acestora lichidatorului atrage încălcarea dispozițiilor art.138 lit.d din lege, în condițiile în care, corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor prevăzută de L. 3., care în art. 73 stabilește că aceștia sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
În aceste condiții, a apreciat judecătorul sindic, se poate conchide că în fapt, pârâtul a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile saunu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte care se încadrează în dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din lege și că pârâtul prin aceste fapte a cauzat starea de insolvență, astfel încât răspunde pentru pasivul societății în cuantum de 28.425,39 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor
Împotriva acestei sentințe pârâtul D. M. a declarat recurs prin care a solicitat instanței admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii privind atragerea răspunderii sale pentru pasivul societății debitoarei S. P. S.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală în ceea ce-l privește, deoarece sumele la care a fost obligat a le suporta cu averea proprie constituie impozite datorate pentru câteva autovehicul care au fost înstrăinate cu mult timp înainte unor terțe persoane care și-au îndeplinit la rândul lor obligațiile, nefiind așadar incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006. Din această perspectivă, pârâtul a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii, fiind expresia unei greșite interpretări a normelor legale, în cauză nefiind întrunite în persoana sa condițiile angajării răspunderii personale.
Referitor la faptele imputabile în sarcina sa, în calitate de administrator, pârâtul a precizat faptul că nu i se poate fi reproșa în mod distinct săvârșirea nici uneia dintre faptele prev. de art. 138 din L. nr. 85/2006, cauzele care au dus la apariția stării de insolvență fiind de natură obiectivă, iar în ceea ce privește creanța creditorului M. B. M. prin P., reprezentând impozit auto, nu se justifică raportat la faptul că mijloacele de transport au fost înstrăinate și pentru acestea s-a plătit impozitul aferent de către noii dobânditori.
Intimatul P. G. I. B. M., lichidator judiciar al debitoarei SC. P. S. B. M. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat, în principal, anularea recursului ca netimbrat, iar în secundar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond, deoarece în cauză sunt întrunite cerințele disp. art. 138 alin. 1 lit. c, d și e din L. nr. 85/2006. .
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 3041C.p.c., instanța de recurs retine următoarele aspecte relevante în soluționarea demersului dedus judecății. Soluția pronunțată de către judecătorul sindic este pe deplin legală și temeinică, conformă cu starea de fapt. A., potrivit art. 138 din L. nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate în mod exhaustiv de acest text de lege. R. întemeiată pe această normă este o răspundere civilă delictuală specială deoarece are ca scop obligarea persoanelor prevăzute în mod expres de text de lege să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o. De aceea, antrenarea acestei răspunderi presupune ca starea de insolvență a societății debitoare să fie asociată cu săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de articolul de lege amintit mai sus. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa celui față de care se antrenează răspunderea. Contrar celor susținute de către recurent instanța reține că în speță sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale. A., în mod pe deplin întemeiat judecătorul sindic a reținut că pârâtul D. M. a deținut funcția de administrator la debitoarea S. P. S. L. judiciar a susținut că din faptul nepredării documentelor contabile de către administrator se prezumă că acesta nu a condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale, fapt ce a determinat starea de insolvență a debitoarei și prejudicierea creditorilor. Dacă actele contabile ar fi existat, nu exista nici un motiv justificativ pentru care acestea să nu fie predate lichidatorului judiciar, mai ales în condițiile în carenepredarea actelor contabile întrunește și elementele constitutive ale unei infracțiuni speciale reglementată de art. 147 din L. 85/2006 și angajează în consecință răspunderea penală a fostului administrator statutar. Din faptul nepredării actelor contabile instanța are singura variantă de a prezuma într-o manieră logică faptul că aceste acte nu sunt predate pentru că nu există, iar în final nu există pentru că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută în enumarea limitativă de la art. 138 din L. 85/2006. În evidențele Registrului Comerțului care fac deplină dovadă față de terți recurentul pârât deține calitatea de administrator. C. ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3., care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului R. patrimonială a administratorului statutar al debitoarei poate fi antrenată în condițiile art. 138 din L. nr. 85/2006 dacă acesta a comis una din faptele enumerate în mod limitativ de legiuitor în cuprinsul acestui text de lege, faptă care să fi condus debitoarea în stare de insolvență și să prejudicieze creditorii acesteia. Verificând îndeplinirea acestor condiții în cauza dedusă judecății, judecătorul sindic a constatat că aceste cerințe sunt îndeplinite în mod cumulativ în privința pârâtului recurent D. M.. A., cerința prejudicierii creditorilor este îndeplinită și decurge din imposibilitatea în care se află aceștia de a-și încasa creanțele scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind că aceasta are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora. În cauza de față prejudiciul adus creditorilor este de 28. 425,39 lei, fiind reflectat în tabelul definitiv al creanțelor. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În aceste condiții există un raport de cauzalitate direct între neținerea contabilității și starea de insolvență, deoarece o activitate economică care nu se reflectă în nici un act contabil are un scop străin legii, nu poate fi evidențiată, analizată sau ameliorată și se îndreaptă inevitabil spre insolvabilitate. Sunt total neîntemeiate afirmațiile recurentului conform cărora debitoarea nu a desfășurat activitate economică. Din datele care rezultă din ultimul bilanț contabil debitoarea deținea active imobilizate și active circulante de valoarea foarte ridicată (peste 900.000 de lei). Mai mult, debitoarea înregistra datorii de 684.264 lei și pierdere netă de 9.780 lei, rezultate care nu pot fi produse decât prin desfășurarea unei activități economice. Mai mult, aspectele legate de creanța M. B. M. sunt tranșate irevocabil prin chiar sentința de deschidere a procedurii de insolvență prin care s-a statuat cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia, fiind vorba despre chiar creanța în baza căreia s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență și despre unica creanță înscrisă în tabelul de creanțe al debitoarei, tabel care afost definitivat. Este cu totul tardiv din punct de vedere procedural a mai repune în discuție existența acestei creanțe în această etapă. Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. recursul declarat va fi respins și sentința recurată va fi menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâtul D. M. împotriva sentinței civile nr. 4315 din 28 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. A. A. I. C. I. G., M. N. ȚAR Red.A.A.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: N.B.
| ← Decizia nr. 1049/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 217/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
