Decizia nr. 1481/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1481/2012
Ședința de la 28 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător A.-I. A.
Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursurilor declarate de SC A. T. S. - PRIN LICHIDATOR J. H&B I. S. și L. C. Z. împotriva Încheierii de ședință din (...) și a sentinței comerciale nr.3950/(...) ambele pronunțate în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. având ca obiect alte cereri recurs la încheierea de stabilire a onorarului expertului.
La data de (...) se înregistrează din partea recurentei Lado C.-Z. - concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de
ședință din data de 14 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința comercială nr. 3950/(...) ambele pronunțate în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar H
& B I. S., având ca obiect antrenarea răspunderii pârâtei L. C. Z., cu domiciliul în G., str. D. nr. 38, jud. C..
A fost obligată pârâta la suportarea pasivului debitoarei SC A. T. S. în cuantum 282.397,46 lei.
În considerente se reține că prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2011 sub numărul de mai sus, H & B I. S., În calitate de lichidator judiciar al SC A. T. S., a solicitat instanței obligarea pârâtei C. L. Z., la plata pasivului societății conform tabelului definitiv de creanțe în sumă de
282.397,46 lei.
Lichidatorul judiciar a arătat că prin S. comercială nr. 1081/(...), la solicitarea creditoarei S. C. de P. C. SA, Tribunalul Comercial Cluj a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva societății. S-a arătat, de asemenea, că la data deschiderii procedurii insolvenței, d-na L. C. Z. deținerea calitatea de administrator statutar al societății debitoarei. S-a menționat, totodată, că pentru a intra în posesia documentelor societății, prin adresa nr. 722/(...), s-a procedat la notificarea privind predarea actelor prevăzute la art. 28 din L. 85/2006 a administratorului statutar al societății, d-na L. Camen Z., iar administratorul statutar a pus la dispoziția lichidatorului judiciar o parte din documentele solicitate.
S-a mai arătat, de asemenea, că din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus societatea la starea de insolvență, întocmit pebaza actelor predate, rezultă faptul că nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, faptă care a fost sancționată cu amenzi, reprezintă una din cauzele privind ajungerea societăți în stare de insolvență., astfel că din procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor din (...), rezultă faptul că debitoarea nu depus la organul fiscal fișele fiscale ale angajaților aferente anilor (...) precum și declarațiile privind impozitele și taxele aferente anului 2007, deconturile de TVA aferente unor perioade din
2006 și 2007. Precizează totodată că din procesul verbal întocmit la (...) de către organele fiscale reiese faptul că comisarii G. F. au constat că debitoarea a emis mai multe facturi fără a le înregistra în evidența contabilă și din constatările organelor de control fiscal este evidentă intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrieri necorespunzătoare sau prin omiterea unor înscrieri în registrele de evidență contabilă, ori conform art. 11 din L. contabilității respectiv L. 8., răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societății revine administratorilor statutari.
Lichidatorul judiciar a arătat că potrivit art. 73 alin. 1, lit. e) administratorii sunt răspunzători față de societate pentru "stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun". Astfel, îndeplinirea îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun este o cerință de maximă generalitate care impune administratorului judiciar obligația de a da dovadă de diligentă, loialitate, transparență, prudență și judecată independentă în îndeplinirea tuturor îndatoririlor care îi revin iar ținerea contabilității în conformitate cu legea reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele deținute împotriva averii debitoarei, iar neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale, a dus la pierderea acestei garanții de către creditorii aflați în imposibilitatea de a-și recupera creanțele la scadență, fapt care a dus totodată la curgerea de dobânzi și penalități, favorizând starea de insolvență.
Pentru motivele expuse lichidatorul a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. d) din L. 85/2006, motiv pentru care solicită admiterea cererii si obligarea pârâtei la plata sumei de 282.397,46 lei, reprezentând pasivul societății.
Prin contestația formulată împotriva cererii de chemare în judecată, pârâta L. C. Z., solicită respingerea cererii.
În susținerea poziției sale procesuale a arătat că în data de (...), în calitate de administrator statutar al SC A. T. S., a pus la dispoziția administratorului judiciar documentele solicitate, conform procesului verbal întocmit, iar diferența de acte nu a putut fi pusă la dispoziția organelor de control, întrucât societatea era în control fiscal, aceasta fiind ținuta la zi. D. de TVA pe perioada 2006 si 2007 nu au mai putut fi depuse deoarece societatea a intrat in control de fond iar amenzile de 5000 lei nu consideră că au adus societatea in stare de insolvență. În ceea ce privește nota de constatare a G. F. C., menționează că facturile la care se face referire sunt facturi emise pentru societăți la care, a fost administrator, respectiv SC NSD T. S. si SC O. T. S., deci nu avea nici un interes sa nu le înregistreze în contabilitate. Se precizează că, cu SC METALICPLAS S., în baza facturii emise a făcut un proces verbal de compensare prin care și-a stins o obligație în suma de
38.474.14 lei, deci cum ar fi putut să nu o înregistreze în contabilitate.
Pârâta a mai arătat, totodată, că situațiile financiare publicate la 30 iunie 2008 au reflectat toate aceste tranzacții si au fost depuse la timp, deci ele au reflectat realitatea, bilanțurile contabile au reflectat întotdeaunarealitatea iar deconturile de TVA nu au fost depuse la timp în perioada în care societatea nu a mai avut activitate sau a lucrat foarte puțin.
Pârâta a susținut, de asemenea, că motivul real care a dus societatea la starea de insolvență a fost achiziționarea in noiembrie 2004, in sistem leasing operațional, de la SC D. T. S. G., a unui camion tip. M.(TIR), pentru care societatea a plătit lunar in medie 8591 lei, pe care în octombrie 2005 a fost nevoită să-1 restituie întrucât activitatea pe care o desfășura nu realiza un profit suficient de mare pentru a suporta aceste costuri. Se arată că în momentul în care a fost achiziționat societatea avea cheltuieli cu transportul mărfurilor in medie de 10.000 lei pe lună
Având in vedere cele relatate, pârâta consideră ca nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 138 lit. d ) din L. 85/2006, motiv pentru care solicită respingerea cererii privind obligarea sa în calitate de administrator statutar la plata sumei de 282.397.46 lei, reprezentând pasivul societății.
Prin răspunsul la întâmpinare și precizare la cererea de chemare în judecată, lichidatorul judiciar H&B lnsolv S., a arătat că așa cum rezultă din
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 0113162 încheiat la (...) de către D. C., debitoarea nu a depus la organul fiscal : declarațiile privind impozitele și taxele datorate bugetului de stat - declarația
100 aferentă perioadelor fiscale: decembrie 2005 și (...)-(...) precum și deconturile de TVA declarația 300 aferente perioadelor fiscale: (...)-(...) și (...)- (...).
S-a arătat că fapta de a nu depune deconturile de TVA aferente perioadelor enumerate, este recunoscută și de către administratorul statutar prin întâmpinarea depusă, arătându-se de către aceasta că amenda în sumă de 5.000 lei nu a cauzat insolvența societății, iar aceste deconturi de TVA nu au fost depuse deoarece societatea a intrat în control fiscal de fond. ., lichidatorul a susținut că atâta timp cât în fața organelor de control, pârâta a declarat prin nota explicativă din data de (...) faptul că nedepunerea declarațiilor s-a făcut din „neglijență", apreciază declarațiile administratorului statutar ca fiind contradictorii.
S-a precizat, de asemenea, că așa cum rezultă din R. de inspecție fiscală nr.
62755/(...) întocmit la data de (...), ca urmare a faptelor menționate anterior, în sarcina debitoarei s-a stabilit TVA suplimentară de plată în sumă de
6.452 lei și dobânzi aferente de 3.033 lei, iar prin R. de inspecție fiscală nr.
13157/(...) întocmit la (...), organele de control fiscal au constatat faptul că în luna august 2008, societatea a înregistrat pe cheltuieli lichidarea stocului în sumă de 6.288 lei, fără a avea documente justificative. Totodată arată că s-a constatat faptul că societatea nu a depus deconturile de TVA pentru perioada (...) - (...), în cauză fiind relevantă luna martie 2009 în care s-a deschis procedura de insolvența. Se precizează de către lichidatorul judiciar că aceste fapte au generat calcularea unei TVA suplimentare de plată în sumă de 20.348 lei și majorări aferente în sumă de 3.692 lei. Amenzile aplicate de organele de control fiscal, pentru faptele constatate cu ocazia controalelor efectuate se ridică la suma totală de 14.400 lei.
Lichidatorul judiciar a apreciat faptul că prin nedepunerea declarațiilor și deconturilor de TVA s-a întârziat plata impozitelor către bugetul de stat, faptă care este de natură să favorizeze insolvența societății, întrucât urmare a controalelor efectuate s-au stabilit sume suplimentare de plată care au agravat pasivul societății, s-au aplicat sancțiuni constând în amenzi și s-au calculat în sarcina debitoarei majorări și penalități, fapte care au condus la creșterea datoriilor societății. Recapitulând consecințelefaptelor pârâtei expuse anterior, rezultă un prejudiciu total în sumă de
54.377 lei compus din: TVA stabilită suplimentar 26.800 lei; majorări aferente TVA stabilită suplimentar 6.725 lei; amenzi 14.400 lei și lichidarea stocului fără documente justificative 6.452 lei.
S-a arătat, de asemenea, că prin nota de constatare încheiată la data de (...) de către Garda Financiară C., s-a reținut faptul că societatea debitoare a emis o serie de facturi aferente tranzacțiilor efectuate în cursului anului 2008, fără a fi înregistrate în contabilitate.
Din cele expuse anterior, lichidatorul judiciar apreciază că pârâta nu a ținut evidența contabilă la zi, conform dispozițiilor legale. Totodată prin întâmpinarea depusă pârâta arată faptul că redresarea societății nu a fost posibilă întrucât societatea nu a beneficiat de credite bancare, lucrând pe credit furnizor. Se susține faptul că principalul client de la care societatea A. T. avea de recuperat banii este HERA S WOOD S., societate al cărui asociat și administrator este tot pârâta L. C. Z. Din coroborarea susținerilor administratorului statutar, lichidatorul judiciar arată că s-ar putea reține faptul că debitoarea se îndatora către furnizorii de la care achiziționa mărfuri pe credit, urmând ca marfa livrată să fie vândută mai departe către alte societăți, clienții principali fiind societăți administrate tot de către pârâtă precum HERA S WOOD S.
Față de aceste aspecte, lichidatorul judiciar a apreciat că în speță sunt incidente și dispozițiile art. 138 lit.a) din legea 85/2006, fiind evidentă intenția de favorizare a altor societăți precum HERA S WOOD S., NSD T. S. etc., societăți în care pârâta avea interese directe sau indirecte, raportat și la lipsa oricăror demersuri de recuperarea a creanțelor pe care societatea A. T. S. le deținea împotriva acestora.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit. a și d din L. nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.3. sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă șiprejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din
L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtei se circumscrie dispozițiilor art.138 lit. a și d din L. nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane și a ținut contabilitatea cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
Astfel, judecătorul sindic reține că în urma unui control fiscal efectuat la debitoare de către organele de inspecție fiscală s-a întocmit un raport, la data de (...), perioada supusă verificării fiind cuprinsă între data de (...) și (...). Urmare a acestei verificări, inspectorii fiscali au constatat o serie de diferențe evidențiate în cuprinsul raportului, respectiv diferențe ale impozitelor pe veniturile microîntreprinderilor, împreună cu majorările aferente, diferențe de TVA cu majorările aferente, diferențe împreună cu majorări și dobânzi ale datoriilor societății debitoare către bugetele de asigurări sociale, diferențele fiind generate, astfel cum s-a reținut și în cuprinsul raportului de inspecție fiscală și în nota de constatare întocmită de comisarii gărzii financiare, de neînregistrarea veniturilor aferente unor facturi în contabilitatea societății, necalcularea, neevidențierea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor și taxelor.
În același sens, expertiza contabilă dispusă în cauză a relevat faptul că sumele suplimentare stabilite de către organele de control ca urmare a înregistrărilor contabile cu nerespectarea dispozițiilor legale se ridică la suma totală de 108.706 lei, fiind compusă din debite, dobânzi și penalități de întârziere.
Având în vedere cuantumul debitelor pe care societatea debitoare le avea față de bugetul statului, precum și dificultățile financiare cu care societatea se confrunta, rezultă cu certitudine că starea de insolvență a fost generată de imposibilitatea societății debitoare de a mai face față acestor datorii.
De asemenea, din interogatoriul luat pârâtei judecătorul sindic a reținut că pârâta a fost administrator al SC NSD TEHNOLOGY S., administrator și asociat al SC O. T. S. și administrator și asociat al SC HERA S WOOD S., iar pe parcursul derulării activității societății debitoare, aceasta a avut relații comerciale cu societățile amintite, însă operațiunile nu au fost înregistrate în contabilitatea societății debitoare, relevant fiind în acest sens răspunsul la întrebarea nr.5 din interogatoriu.
Neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor derulate cu aceste societăți comerciale, astfel cum se reține și în nota de constatare întocmită decomisarii gărzii financiare la data de 23 martie2009 care ulterior a și generat controlul de fond, organele fiscale reținând aceleași aspecte, a condus la generarea unei taxe pe valoarea adăugată suplimentară în cuantum de
23.802,73 lei, perspectivă din care sunt incidente atât disp. art.138 alin.1 lit.d, cât și lit.a din L. nr.85/2006, prin prisma faptului că veniturile rezultând din aceste operațiuni comerciale nu au fost folosite în interesul societății, ci în scopul personal al pârâtei și al celorlalte societăți pe care aceasta le controla.
Astfel, în ceea ce privește raportul de cauzalitate, în concret, judecătorul sindic a reținut că neconducerea contabilității în conformitate cu legea a generat o serie de diferențe de taxe și impozite, al căror cuantum substanțial a condus la încetarea plăților.
În acest context, judecătorul sindic a considerat că pârâtei îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a-și îndeplini atribuțiile derivate din calitatea sa, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.3..
., conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.8. republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Pentru toate considerentele expuse, judecătorul sindic, în temeiul disp. art.138 alin.1 lit.a și d din L. nr.85/2006, a obligat pârâta la suportarea pasivului debitoarei SC A. T. S. în cuantum de 282.397,46 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs H&B I. S., în calitate de lichidator judiciar al SC A. T. S. solicitând în baza art. 312 raportat la art. 304. ind. 1 cod proc. civilă, admiterea recursului și modificarea în parte a încheierii de ședință din data de (...) în sensul dispunerii onorariului expertului în sumă de 5.050 lei în sarcina debitoarei A. T. S.
În motivarea recursului arată că în conformitate cu dispozițiile art. 4 din legea 85/2006, cheltuielile de procedură aferente procedurii ... vor fi suportate din averea debitoarei.
Obiectul reglementarii art. 4 din L. nr.85/2006 îl reprezintă sursele financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare desfășurării procedurii și modul lor de utilizare.
În alin. 1 se prevede cu valoare de principiu, că toate cheltuielile aferente procedurii, vor fi suportate din averea debitorului, iar când averea debitorului este insuficientă pentru satisfacerea cheltuielilor, acestea vor ti acoperite din fondul de lichidare, plățile urmând a fi făcute pe baza unui buget previzionat.
În condițiile în care conform dispozițiilor articolului 25 litera a) din legea 85/2006 lichidatorul este obligat să indice, prin raportul asupra cauzelor și împrejurările care au condus la insolvență, persoanele vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență și să formuleze cererea de atragere a răspunderii dacă a identificat persoane răspunzătoare, iar rezultatul admiterii cererii profită doar creditorilor, lichidatorul judiciar nu poate fi ținut a suporta din patrimoniul propriu cheltuielile privind onorariul expertului contabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și L. C. - Z., solicitînd admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei pe fond cu consecința respingerii cererii formulate de H&B I. S. pentru atragerea răspunderii personale a acesteia pentru datoriile S. «A. T.» S. pentru suma de 282.397, 46 lei.
În motivarea recursului se invocă faptul că recurenta nu ar fi respectat prevederile legale privind ținerea contabilității, fapt ce reprezintă una din cauzele privind ajungerea societății în stare de insolvență conform raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus societatea la starea de insolventă.
Susținerea nu corespunde realității deoarece recurenta a pus la dispoziția organelor de control ale Administrației F. G. toate actele societății, cu ocazia celor 2 controale efectuate de organele fiscale din data de (...), respectiv cel din perioada (...)-(...). Cu ocazia controalelor susmenționate s- au întocmit R. de inspectie fiscală nr. 62755/(...), pentru perioada (...) - (...), în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr. 226/(...), precum și R. de inspecție fiscală nr. 13157/(...), pentru perioada de la (...)-(...), în baza căruia s-a emis decizia de impunere 138/(...).
Deși, deconturile de TVA și unele din celelalte declarații au fost depuse cu întârziere, acest fapt nu a afectat activitatea societății și nici lichiditățile acesteia, astfel că nu a avut un rol determinant n ceea ce privește intrarea n incapacitate de plată a S. A. T. S., astfel cum rezultă atât din raportul de inspecție fiscală, precum și din raportul de expertiză judiciară contabilă depus la dosarul cauzei.
Motivul real al intrarii societății în insolventa, a fost achizitionarea in iulie 2004 a unui camion tip.M. (TIR), pentru care societatea a plătit până în octombrie 2005 câte 2000 euro lunar - plătiți în lei la cursul zilei din data platii.
La (...) a încheiat o convenție prin care a renunțat la camion datorită situației financiare care nu mai permitea continuarea acestui contract. Rata care s-a platit pentru camion s-a transformat in chirie conform conventiei si a contractului din anexa, iar veniturile pe care le-a adus activitatea de transport nu au fost suficiente pentru acoperirea acestora.
Pe parcursul derulării activității societății s-a străduit să recupereze pierderea, dar nu a mai putut continua în acest mod ajungând în imposibilitatea de plată a furnizorilor și nu a mai putut face nimic pentru redresarea situației.
In ce privește inventarierea bunurilor acele sume reprezintă lipsă la inventar și nu le puteam propune pentru casare. Acele stocuri trebuia să le înregistreze în contabilitate ca lipsă la inventar, ceea ce a și făcut. Suma reprezentând aceste lipsuri nu a influențat activitatea societății.
În cauză s-a administrat proba cu expertiză contabilă, concluziile căreia confirmă faptul că societatea nu a intrat în faliment din culpa administratorului statutar, dimpotrivă acesta a depus toate diligențele pentru continuarea activității societății și plății creditorilor.
Conform art. 138 alin. 1 din L. nr. 85/2006 răspunderea personală a administratorului va fi angajată numai dacă persoana împotriva căreia se exercită acțiunea a cauzat starea de insolvență a debitoarei. S. unei fapte dintre cele prevăzute limitativ de textul de lege și existența unui prejudiciu sunt două condiții necesare dar nu suficiente pentru antrenarea în mod efectiv a răspunderii persoanei în temeiul articolului menționat mai sus. R. de cauzalitate trebuie să existe între una din faptele prevăzute de art. 138 din L. nr. 85/2006 și starea de insolvență a debitorului astfel încât prin săvârșirea unor astfel de fapte debitorul ar ajunge în imposibilitate de a achit datoriile scadente.
În prezenta speță nu s-a stabilit cu exactitate prin raportul de expertiză contabilă existența unui raport de cauzalitate între faptele reținuteîn sarcina sa și ajungerea societății în stare de insolvență, motiv pentru care cererea de antrenare a răspunderii persona le a administratorului trebuie respinsă.
Examinând recursurile, curtea constată următoarele:
Potrivit art. 4 din L. nr. 85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii instituite de prezenta lege vor fi suportate din averea debitoarei.
Potrivit art. 25 lit. a din L. nr. 85/2006, lichidatorul este obligat să indice prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la insolvența persoanele vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență și să formuleze cereri de atragere a răspunderii dacă a identificat persoane răspunzătoare.
Lichidatorul judiciar a formulat acțiune în răspundere, instanța încuviințând efectuarea unor expertize la cererea pârâtei recurente L. C..
Onorariul aferent expertizei reprezintă o cheltuială de procedură care urmează a fi suportată de debitoare, astfel că recursul lichidatorului urmează a fi admis.
Analizând recursul pârâtei, curtea reține următoarele:
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din L. nr. 85/2006. ea putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs pentru faptele săvârșite prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorilor se apreciază după tipul abstract culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-ne în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i. Conform art. 138 lit. a din L. nr. 85/2006, o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că ar fi folosit bunurile sau creditele societății în folosul propriu sau al altor persoane, iar potrivit art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006, o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă,au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pârâtei recurente îi revenea obligația în calitate de administrator statutar de a aduce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat administratorului, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 79 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 3., precum și dispozițiile art. 11 alin. 4 din L. nr. 3.. Totodată, conform prevederilor art. 10 alin. 1 din L. nr. 8., răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidențele contabile nu au fost ținute sau nu au fost ținute în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, ținerea registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3., care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru evidența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr. 8. a contabilității prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorilor.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea deficiențelor cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar putea fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect, care ar permite administratorului să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care dată fiind natura unor creanțe înscrise în tabelul definitiv și anume creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare putea fi substanțial mai mic, deoarece debitele principale nu ar fi adus penalități și majorări de întârziere.
Din expertiza efectuată în cauză rezultă că la finalul anului 2008 societatea înregistra o pierdere contabilă de 984.741,80 lei la activitatea curentă a anului 2008 s-au adăugat debite suplimentare, dobânzi și penalitățile de întârziere stabilite prin R. de inspecție fiscală nr. 62755/(...) rezultă la sfârșitul anului o pierdere de 29.993,84 lei la care s-a adăugat pierderea raportată de 68477,96 lei.
În urma controlului fiscal finalizat prin R. de inspecție fiscală nr.
62755/(...) societatea a fost sancționată pentru nedepunerea declarațiilor fiscale și a bilanțurilor fiscale pentru anul 2006.
Debitoarea a derulat raporturi comerciale cu SC NDN T. S., SC O. T. S. și SC Hera s WOOD S., la care administrator era pârâta o parte dintre facturile care atestă relațiile derulate între societăți nefiind înregistrate în contabilitatea debitoarei sau fiind înregistrate cu întârziere.
De asemenea, administratorul societății debitoare a ridicat sume de bani din contabilitatea acesteia, restituind doar o parte (cu titlu exemplificativ în anul 2004 a ridicat suma de 48.181,53 lei și a restituit doar suma de 31.481,53 lei, rămânând o datorie la societate de 16.700 lei), iar sumele avansate de pârâtă în anul 2004 fiind mai mici decât sumele pe care le datora societății, aceste sume reprezentând o restituire parțială a sumelor ridicate și nu o creditare a societății.
Pe parcursul anului 2005 administratorul a ridicat sume de l societate, astfel că la sfârșitul anului datorează societății suma de
175.168,22 lei.
De asemenea, la sfârșitul lunii mai 2006 pârâta datora societății debitoare suma de 76.102,22 lei.
Din expertiză rezultă că nu există documente justificative pentru scăderea din gestiune în luna august 2008 a stocului în valoare de 6288 lei și trecerea lui pe cheltuieli deductibile neprezentându-se documente justificative înregistrare în contabilitate a sumei de 2941.00 lei în contul
23.01 Imobilizări corporale în curs de execuție, nerespectându-se prevederile art. 6 din L. contabilității.
Din actele de la dosar rezultă că pârâta se face vinovată de faptele prevăzute de art. 138 lit. a și d din L. nr. 85/2006, astfel că în baza art. 312 Cod proc.civ., va respinge recursul declarat de pârâta L. C. Z. împotriva sentinței nr. 3950/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C..
În baza art. 312 (3), art. 304 (9) Cod proc.civ., instanța va admite recursul declarat de SC A. T. S. - PRIN LICHIDATOR J. H&B I. S. împotriva încheierii din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C. care o vamodifica în parte în sensul că diferența de onorariu de 5050 lei va fi suportată de debitoare.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de H&B I. S. în calitate de lichidator judiciar al SC A. T. S. împotriva încheierii din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C. pe care o modifică în parte în sensul că diferența de onorariu de
5050 lei va fi suportată de debitoare.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge recursul declarat de pârâta L. C. Z. împotriva sentinței nr.
3950/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C..
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
3 ex/(...)
Jud.primă instanță: N. Koșa
| ← Decizia nr. 4772/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 5475/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
