Decizia nr. 5475/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5475/2012
Ședința 19 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător A.-I. A.
Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții B. L. I., S. S. împotriva sentinței civile nr.6521 din 5 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. în contradictoriu cu intimații S. C. S. G. I. E. S., S. C. S. G. I. E. S. PRIN LICHIDATOR J. I. A. -., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L. 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul S. S.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență -întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Un exemplar din întâmpinare se comunică cu recurentul care relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat. Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate relevând în susținere că nu au fost încheiate contracte de credit, afirmațiile lichidatorului că ar fi de rea credință sunt neadevărate deoarece a fost internat în spital. Se mai arată că lichidatorul nu a luat în considerare că societatea avea contract de asociere. Nu a fost căzută din bilanțul contabil suma care apare la activ, bunurile firmei au aparținut patrimoniului O. J., care a făcut un abuz, reziliind contractul pe care-l avea . Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 6521 din 5 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în baza art.138, alin. 1, lit. a și d, din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a fost admisă cererea lichidatorului judiciar I. A. M. și au fost obligațipârâții B. L. I. și S. Ș., însolidar, să suporte pasivul social al debitoarei SC C. S. I. E. SRL, în sumă de 30.043,43 lei, care a fost plătită creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc. În considerente se reține că lichidatorul I. A.-M. a solicitat angajarea răspunderii administratorilor statutari B. L. I. și S. Ș. ai debitorului SC C. S. I. E. SRL, în temeiul art. 138, lit. a) și d), din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. A folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138, alin. 1, lit. a) din L. insolvenței nr. 85/2006, constând în nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile lichidatorului judiciar, în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei. De asemenea, a exercitat un management defectuos, ceea ce a condus la o activitate financiară nerentabilă, de nerecuperare a creanțelor și de achitare a datoriilor. Au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138, lit. d) din lege, constând în nedepunerea la organele financiare a raporturilor contabile, a declarațiilor fiscale, societatea fiind sancționată cu amendă. Administratorul statutar a refuzat să coopereze, nu a predat documentele contabile. Administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 3. privind societății comerciale, are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate, în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv. Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului în interesul propriu sau al altei persoane, constituie faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. a) cu consecința micșorării masei credale și fraudarea creditorilor. În cauză, s-a reținut că din înregistrările contabile evidențiate de societate în bilanțul contabil de la sfârșitul exercițiului financiar din anul 2008, în soldul debitoarei exista la titlul active imobilizate, bunuri în valoare de 26.757 lei, iar la titlul imobilizări circulante bunuri în valoare de 5871 lei. În actele contabile nu au fost evidențiate vânzări de bunuri sau alt mod de ieșire a acestora din patrimoniul societății. Deși i s-a solicitat în repetate rânduri, administratorul statutar nu a predat aceste bunuri în vederea valorificării lor în procedura insolvenței, fapt ce prezumă că acestea fie au fost înstrăinate, fie au fost folosite în interesul său sau al altei persoane. Bunurile ar fi putut acoperi pasivul debitoarei dacă s-ar fi depus diligențele necesare, în vederea valorificării sau depozitării corespunzătoare. Folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății, constituie fapta ilicită prevăzută de art. 138, alin. 1, lit. a), care a cauzat ajungerea societății în insolvență și au determinat angajarea răspunderii administratorului statutar. Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe. Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate - deci, ținerea contabilității - , reprezintă pentru creditori ogaranție că, operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate. Apoi, deși a fost somat în mod repetat administratorul nu a predat documentele contabile, nu a dat explicații privind evidența contabilă a societății, ceea ce prezumă că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, a folosit bunurile societății în folosul său sau al altei persoane, sau că a ascuns bunurile societății, faptă ilicită ce se încadrează în disp. art. 138, lit. d), din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Administratorul statutar nu a depus situațiile financiare anuale și declarațiile fiscale trimestriale, nu a contabilizat obligațiile fiscale și celelalte creanțe. Dispozițiile art. 35, din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prevăd obligația debitoarei de a preda lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art. 28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art. 73, alin. 1, lit. e) din L. nr. 3. privind societățile comerciale. L. privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență. De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art. 7 din L. contabilității nr. 82/1991, în sensul că nu și-au îndeplinit obligația de inventariere a patrimoniului societății cel puțin o dată pe an, să îndeplinească, conform art. 2o din lege, registrele contabile obligatorii. Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6, alin. 2, din L. nr. 82/1991 ˝documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea. Având în vedere faptul că potrivit art. 71, din L. nr. 3., obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 1540 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului. Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă. O societate comercială nu poate funcționa viabil, în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății. Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății. Răspunderea reglementată de prevederile art. 138, din lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. O parte din pasivulsocietății a fost suportat de administratorii statuari pentru că datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în stare de insolvență. Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor. Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare, este dovedită în condițiile prevăzute de art. 1169 - 1170 Cod civil, astfel că cererea formulată în condițiile art. 138, alin. 1, lit. a și d, a fost admisă. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții B. L. I., S. S., solicitând anularea plății în solidar a pasivului de către B. L. I. și S. S. În motivarea recursului recurenții au arătat, în primul rand că, cei doi administratori ai SC CRlSANAS. I. SRL au preluat firma in (...) conform certificatului de inregistrare seria B nr. 1557397 iar in luna septembrie 2008 s-a reziliat contractul cu societatea comerciala, aceasta avand punct de lucru in sediul Casei de C. a O. J., str. 1 Decembrie 1918 fiind sub administrarea Primariei O. J. In urma neefectuarii unor lucrari stabilite in caietul de sarcini realizat in baza contractului de asociere dintre SC C.SIL V A I. SRL si P. O. J. nr 5438 din 1998 pe o perioada de 10 ani, recurenții nu au desfasurat nici o activitate din acest motiv. Menționează că în perioada 1998 - 2008 au precedat 3 fosti administratori care nu si-au indeplinit sarcinile ce decurgeau din contractul de asociere. In legatura cu folosirea bunurilor si a creditelor persoanelor juridice in folos propriu sau al altei persone, recurenții in calitate de administratori nu au folosit și nu au contractat nici un credit și nu au avut cunostinta de aceste lucruri., apreciind de buna credinta preluarea SC C. I. SRL. Recurenții apreciază că cei 3 administratori care au precedat la conducerea SC C. I. SRL au prejudiciat cu buna stiinta firma. Referitor la tinerea fictive a docmentelor contabile mentionează faptul ca s-au depus toate actele la A. F. P. si la R. C. conform legislatiei. Arată că nu pot fi acuzati de un management defectuos deoarece nu au avut activitate din motivele expuse mai inainte iar situatia financiara nu le-a permis sa inchidă firma, in momentul preluarii firmei au inchis nu mai putin de 8 puncte de lucru pentru care au platit sume considerabile pe care au crezut ca le vor recupera din activitatea SC C.SILV A I. SRL, lucru care nu s- a intamplat datorita rezilierii contractului de catre P. O. J. Bunurile care s-au solicitat in vederea valorificarii lor in vederea insolventei nu au existat, deorece acestea au fost preluate de catre P. O. J., ca parte acociata in contractul de asociere cu SC C. I. SRL, deci nu se poate dovedi rea credinta prin faptul ca nu au vrut sa pună la dispozitie aceste bunuri, ci faptul ca lichidatorul judiciar nu s-a documentat corect din punct de vedere al administrarii firmei (cine au fost administratori, pe ce perioada, cine a contractat creditele si de ce P. nu a prezentat procesele verbale de preluare a bunurilor devenite proprietatea Primariei O. J. in baza contractului de asociere cu SC C. I. SRL). Mai mentionează faptul ca nu au fost anuntati in momentul rezilierii contractului si a preluarii bunurilor din incinta Casei de C. a O. J., aflând ulterior verbal. Examinând recursul, curtea reține următoarele: Analizând incidența dispozițiilor art. 138 din L. nr. 85/2006 în prezenta cauză, rezultă că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea deinsolvență a debitorului, dacă a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;. .. d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În ceea ce privește calitatea pârâților, aceștia sunt administratori statutari al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului. Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din L. nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. P. de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din L. nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. P. de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din L. nr. 85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. Lichidatorul a notificat cei doi asociati si administratori sa prezinte documentele societatii si bunurile acesteia, însă nici un reprezentant al debitoarei nu s-a prezentat la solicitarea lichidatorului. C. ultimului bilant, depus de debitoare la data de (...), situatia activului si pasivului debitoarei era următoarea: - active imobilizate de 26.757 Ici - stocuri in suma de 5.546 lei - casa si conturi 325 lei Aceste bunuri nu au fost predate lichidatorului, deși recurentii arata ca au preluat firma in data de (...), deci înainte de incheierea bilantului analizat de lichidator. Indubitabil, persoanele care trebue sa prezinte bunurile care figureaza in bilantul contabil sunt cele care au calitatea de administratori la data incheierii bilantului. Preluarea firmei inseamna preluarea activelor si pasivelor acesteia si a documentelor de arhiva. Cei doi asociati si administratori invoca existenta altor administratori in anii 1998 - 2008. De fapt raspunderea administratorilor nu a fost atrasa pentru faptele administratorilor din perioada 1998 - 2008 ci pentru nepredarea activului care figureaza in bilantul contabil incheiat la (...) , bilant intocmit sub administrarea recurenților. Motivatia adusa de recurenti cum ca bunurile din evidenta debitoarei au fost luate de catre P. O. J. ca parte intr-un contract de asociere, nu poate fi reținută, acestia neprezentând un contract de asociere din care sa reiasa ca debitoarea a participat cu anumite bunuri in asociere. Chiar daca exista un asemenea contract, derularea lui este asigurata tot de catre administratorii societatii, iar la data incetarii asocierii bunurile revin in patrimoniul fiecarei parti. Recurentii sustin ca au intocmit toate documentele prevazute de lege privind activitatea debitoarei, dar nu prezinta nici o dovada in acest sens. Concluziile lichidatorului ca administratorii debitoarei nu s-au ingrijit de contabiIitatea acesteia dupa preluarea partilor sociale si a administratiei, pot fi rasturnate prin prezentarea evidentelor contabile, bilanturilor si declaratiilor fiscale intocmite pina la intrarea in insolventa, ceea ce în cauză nu există. În cauză s-a probat existența elementelor care justifică angajarea răspunderii materiale și anume, existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei. Existenta prejudiciului este evident atâta vreme cât pasivul de 30.043,43 lei nu a fost acoperit in urma lichidarii societatii debitoare C. SIL V A I. E. S. si activele neprezentate depasesc valoarea pasivului ramas neacoperit . Faptul ca reprezentantii si administratorii societatii debitoare nu au prezentat bunurile din activul acesteia evidențiate în ultimul bilant incheiat, denotă clar că aceste bunuri au fost folosite in interesul personal sau al altei persoane, fiind incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din L. nr. 85/2006. Neținerea contabilității este o faptă negativă constând în neîndeplinirea unei obligații legale și evident are caracter ilicit, fiind sancționată atât de L. nr. 3., cât și de legea contabilității. În condițiile în care administratorii nu au predat documentele se naște prezumția simplă că nu s-a ținut contabilitatea ori, această prezumție putea fi răsturnată de administratori prin predarea documentelor către lichidatorul judiciar, ceea ce, de asemenea, administratorii nu au făcut. Prejudiciul creditorilor reprezintă masa pasivă, ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, care nu poate fi acoperită din averea debitoarei, in speță fiind de 30.043,43 lei Legătura de cauzalitate între neținereacontabilității conform legii și prejudiciul creditorilor există, fiind evidențiată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru a se asigura plata datoriilor exigibile acumulate. Este evident că lipsa evidențelor societății a cauzat starea de insolvență, deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul societatii, nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Numai ținerea unei evidente corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri. Vinovăția administratorilor există deoarece lor le revine obligația legală a ținerii contabilității, și sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art. 73 din L. nr. 3., iar neținerea contabilității le este imputabilă. Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul, constatând că recurenții se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâții B. L. I. și S. S. împotriva sentinței civile nr. 6521 din 5 decembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: P. D.
| ← Decizia nr. 1481/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 7844/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
