Decizia nr. 1693/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1.1
DECIZIA CIVILĂ NR.1693/2012
Ședința din data de 05 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. P.
JUDECĂTOR : A. M. C.
JUDECĂTOR : M. S.
G. : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC A & B S. prin administrator special A. A. L. împotriva sentinței civile nr. 2641 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1.1 al T.ui M., în contradictoriu cu intimata C. I. DE I. B. L. - ADMINISTRATOR J. AL D. AL SC A & B S. și intervenientele SC L. D. S. și SC A. C. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată - intrarea în faliment.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat H. I. pentru recurentă și consilier juridic L. D. pentru C.I.I. B. L. - ADMINISTRATOR J. AL D. AL SC A & B S., lipsă fiind intervenientele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de
60 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei .
S-a făcut cauzei, după care reprezentanta administratorului judiciar depune la dosarul cauzei concluzii scrise și învederează instanței că cele două cereri de intervenție sunt inadmisibile, cele două societăți nu au calitate de terț și justifică un interes propriu.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea celor două cereri de intervenție, sunt formulate în interesul debitoarei nu în interes propriu, scopul fiind îndestularea tuturor creditorilor.
Curtea potrivit art.49, 51 și 52 C. încuviințează în principiu cererile de intervenție accesorii formulate de SC L. D. S. și SC A. C. S. apreciind că intervenientele justifică un interes propriu, atingerea scopului procedurii insolvenței.
Reprezentantul recurentei depun la dosarul cauzei fișa plăților și încasărilor pe perioada (...) - (...) și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Reprezentanta administratorului judiciar arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare
și în subsidiar modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de intrare în faliment cu consecința continuării procedurii de reorganizare.
În susținere se arată că trei sunt criticile sentinței atacate:
- potrivit art. 261 alin.1 pct.5 C., instanța de fond nu a analizat criticile recurentei cu privire la raportul administratorului judiciar care au stat la baza admiterii cererii, motivează lacunar și nu cuprinde motivele de fapt și de drept.
A., arată că cererea de intrare în faliment nu îndeplinește condițiile unei cereri prevăzute de art.112 C., a arătat lacunar motivele, a indicat art. 105 din L. nr.85/2006 fără a arată care sunt condițiile impuse de art.105 din L. nr.85/2006 și că cererea nu este motivată în fapt și în drept.
Cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare, arată că administratorul judiciar avea obligația efectuării mai multor demersuri, arătând că înscrisurile depuse dovedesc efectuarea unor încasări în valoare de 1.,65 lei din care administratorul judiciar nu repartizează nimic, își decontează un decont în valoare de 42374,84 lei și prin urmare pe lângă culpa societății este și culpa administratorului judiciar.
Totodată, arată că în ceea ce privește poziția creditoarei B. acesta își exercită dreptul cu rea credință și că dacă se va intra în faliment nici creditoarea B. nu s-ar îndestula.
Reprezentanta administratorului judiciar solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, arătând că cererea de recurs are la bază un plan din
2009 care nu s-a realizat, că în primele două luni debitoarea trebuia să aibă încasări de 1.450.000 Ron din care nu s-a încasat nici o sumă și ca atare motivul pentru care a solicitat intrarea în faliment a fost neîndeplinirea obiectivelor propuse prin planul de reorganizare.
Totodată, se arată că administratorul judiciar a promovat acțiunea întrucât administratorul special nu a pus la dispoziție actele contabile, neputându-se realiza planul de reorganizare.
În replică, reprezentantul recurentei arată că planul de reorganizare era din anul 2009 iar în februarie 2011 nu mai putea fi pus în aplicare.
În replică, reprezentanta administratorului judiciar arată că planul nu a fost viabil tocmai datorită administratorului special prin formularea cererilor de recurs și că societatea nu mai are activitatea, nu are nici un salariat.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.2641 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M. s-a aprobat raportul administratorului judiciar C. I. de I. B. L. privind intrarea în faliment a debitoarei în procedură simplificată.
În baza art. 107 pct.D rap. la art. 105 alin.1 din L. nr. 85/2006 -modificată, privind procedura insolvenței s-a dispus intrarea în faliment în procedură simplificată a debitoarei SC A & B S., înregistrată la R. C. sub nr. J(...), CUI
5142696, s-a dispus dizolvarea societății înregistrată la O. M. sub . J(...).
În temeiul art. 107 alin.2 din L. privind procedura insolvenței:
S-a desemnat lichidator judiciar C. I. de I. B. L., cu sediul în B. M., Bd.B. nr.5/1 jud.M. cu o retribuție ce se va stabili prin încheiere separată, după adoptarea criteriilor de retribuire care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 25.
S-a ridicat dreptul de administrare al debitoarei, conform art. 107 pct. 2 lit. a din L. nr. 85/2006-modificată, în baza art. 113 din lege s-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare, s-a dispus indisponibilizarea acțiunilor sau a părților sociale sau de interes în registrele speciale de evidență sau în conturile înregistrare electronic.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.105 alin.1 din L. nr.85/2006 - modificată „dacă debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintrecreditori, precum și administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condițiile art.107 și următoarele";.
În speță, din conținutul raportului precum și din susținerile administratorului special, rezultă că până în prezent debitoarea nu s-a conformat planului de reorganizare, în cele 3 luni din anul I de plan.
Judecătorul sindic, apreciind că prin continuarea planului de reorganizare debitoarea ar aduce pierderi averii sale, a aprobat raportul administratorului judiciar și va dispune intrarea în faliment a debitoarei urmând a desemna în calitate de lichidator judiciar C. I. de I. B. L.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC A & B S. solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de intrare în faliment ca nefondată.
În motivele de recurs se arată că motivarea sentinței recurate nu răspunde exigențelor dispoz.art.261 C.proc.civ. deoarece instanța nu a examinat efectiv susținerile și criticile recurentei-debitoare cu privire la raportul administratorului și condițiile de formă și de fond ale cererii prevăzute de art.105 alin.1 din L. 85/2006.
Arată că T. a apreciat doar că „prin continuarea planului de reorganizare debitoarea ar aduce pierderi averii sale";. Și această singură apreciere a tribunalului asupra cererii administratorului judiciar de intrare în faliment a debitoarei este greșită.
Procedura este colectivă, tocmai pentru ca, creditorii să participe împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor. Ori, prin intrarea în faliment și oprirea activității societății debitoare, singurul creditor care și-ar realiza parțial creanța este B.-GSG G. S., creditor garantat.
Neplata ratelor din programul de plată, anexă la planul de reorganizare este conjucturală.
În susținerea acestei afirmații, arată că a depus contractul de subantrepriză nr.05/21.04.20 11, în valoare de 2.500.000 lei, finanțarea acestuia începând cu luna iunie 2011.
Contractul este unul de subantrepriză în baza unuia de achiziție publică. Este de notorietate faptul că derularea contractelor de achiziție publică este una greoaie, datorită întârzierii finanțărilor acestora.
În fapt, recurenta-debitoare se află în procedura insolvenței, ce face obiectul dos. nr. (...). Prin Sentința civilă nr. 81/(...) judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare al recurentei-debitoare.
La (...) administratorul judiciar depune un raport prin care propune tribunalului intrarea în faliment a debitoarei motivat de faptul a constatat dificultăți în activitatea acesteia, ca urmare a neînceperii lucrărilor conform contractelor de execuție menționate în planul de reorganizare
Raportul administratorului judiciar din (...) nu îndeplinește condițiile unei cereri, în sensul disp. art.112 pctA și 5 Cod procedură civilă. Raportul nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care întemeiază cererea.
Această critică a fost făcută oral în ședința de judecată, reprezentantul administratorului judiciar neînțelegând să-și motiveze cererea în fapt, arătând doar că "cererea" de intrarea în faliment poate fi formulată de orice persoană interesată și arătată la art.105 alin. 1 din L. nr. 85/2006.
A. că "administratorul judiciar constată dificultăți în activitatea debitoarei, ca urmare a neînceperii lucrărilor conform contractelor de execuție menționate în plan" nu constituie motiv de fapt pentru a solicita intrarea debitoarei în faliment.
Administratorul judiciar nu a arătat în concret "dificultățile" constatate în activitatea debitoarei.
Nu s-au arătat cerințele ori măsurile importante ale planului, încălcate de debitoare.
Menționează că cererea administratorului judiciar nu a fost întemeiată în drept. Administratorul judiciar a invocat doar prevederile art.105 alin.1 din L. nr.
85/2006, fără a mai arăta incidența vreunei alte dispoziții legale, necesare, respectiv condițiile art. 107 și următoarele din aceeași lege.
Potrivit disp. art. 105 (1) din L. nr. 85/2006, "Daca debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si administratorul special pot solicita oricând judecătorului - sindic sa aprobe intrarea in faliment, în condițiile art. 107 si următoarele".
Apreciază că în aceste condiții, tribunalul nu putea analiza în fapt și în drept raportul administratorului judiciar din (...), calificat cerere, pentru a-l aproba.
"Cererea", în fapt raportul administratorului judiciar, nu este dovedită. Administratorul judiciar nu și-a îndeplinit, mai întâi, propriile atribuții (art. 20 și urm din lege).
Arată că administratorul nu face dovada demersurilor, pe care pretinde că le-a făcut, așa cum arată la pct. 4, 5 și 15 din raportul încheiat la (...).
Mai mult, la pct. 17 din raport arată că, concluziile urmează a fi prezentate într-un raport viitor asupra reverificării evidenței contabile, verificate inițial de admin. judiciar C. T.
În aceste condiții, în temeiul art.151 Cod procedură civilă, tribunalul trebuia să repună cauza pe rol, citând părțile în conformitate cu disp. art. 153 alin. (2) pct.
3 Cod procedură civilă, punând în vedere administratorului judiciar să-și precizeze cererea în fapt și în drept, și să arate dovezile.
A solicitat tribunalului respingerea solicitării administratorului judiciar, ca prematură, iar în subsidiar ca nefondată.
Apreciază cererea ca prematură motivat de împrejurarea că raportul nu a fost supus aprobării adunării creditorilor ori comitetului creditorilor.
O. propunere/raport al administratorului judiciar trebuie supus, cel puțin analizei, comitetului creditorilor, în conformitate cu disp. art. 17 lit.a din L. nr.
85/2006.
Administratorul judiciar a întocmit raportul din (...), ignorând prevederile art. 2 din lege.
Administratorul judiciar nu și-a realizat obligația prevăzută în plan, pct. 19.2, alin.1, pag.35, în sensul luării de măsuri pentru a îndeplini prevederile planului de reorganizare aferente recuperării creanțelor debitoarei în forma în care a fost aprobat.
Menționează că administratorul judiciar: - nu a inițiat nicio procedură de recuperare a creanțelor debitoarei în instanță. - nu a promovat nicio acțiune în acest sens, în condițiile în care debitoarea are creanțe de recuperat (contravaloarea unor lucrări executate și neachitate de beneficiari; garanții de bună execuție a lucrărilor executate, a căror termen se împlinește în această perioadă)
Creditoarea B.-GSG G. S. își exercită drepturile procesuale cu rea-credință.
Creditoarea B.-GSG G. S. are cesionate o serie de creanțe ale debitoarei anterior deschiderii procedurii și nu a făcut niciun demers în recuperarea acestora.
Mai mult, în unele situații, (exemplu: pentru creanța împotriva Sols
Industriels Francais, în valoare de 124.231,54 Euro, cesionată de către debitoare creditoarei B.-GSG G. S. cu contract nr.438/(...)) termenul general de prescripție s-a împlinit, împrejurare imputabi1ă băncii cesionare.
Prin cererile de intervenție înregistrate la data de (...), creditoarele SC L. D. S.
și SC A. C. S. solicită admiterea acesteia, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate , respingerea cererii de intrare în faliment și continuarea procedurii.
Învederează faptul că, creditoarea B.-GSG G. SA are cesionate o serie de creanțe ale debitoarei anterior deschiderii procedurii și nu a făcut niciun demers în recuperarea acestora.
Mai mult, în unele situații (ex.pentru creanța împotriva Sols Industriels Francais, în valoare de 124.231,54 euro, cesionată de către debitoare creditoarei B.- GSG G. SA cu contract nr.438/(...)) termenul general de prescripție s-a împlinit, împrejurare imputabilă băncii cesionare.
Prin pasivitatea sa în a-și realiza drepturile de creanță în termenul general de prescripție, creditoarea B.-GSG G. SA a produs prejudicii, atât creditorilor cât și debitoarei.
Raportul administratorului judiciar din (...) nu îndeplinește condițiile prevăzute de L. nr.85/2006.
Arată că raportul nu cuprinde motivele de fapt și de drept. A. că „. judiciar constată dificultăți în activitatea debitoarei, ca urmare a neînceperii lucrărilor conform contractelor de execuție menționate în plan"; nu constituie motiv de fapt pentru a solicita intrarea debitoarei în faliment.
Administratorul judiciar nu a arătat în concret dificultățile constate în activitatea debitoarei. totodată, nu s-au arătat cerințele ori măsurile importante ale planului încălcate de debitoare.
Menționează că administratorul judiciar a invocat prev.art.105 alin.1 din L. nr.85/2006 fără a mai arăta incidența vreunei alte dispoziții legale, necesare, respectiv condițiile art.107 și următoarele din aceeași lege.
Consideră că îna ceste condiții, tribunalul nu putea analiza în fapt și în drept raportul administratorului judiciar din (...) pentru a-l aproba. Administratorul judiciar nu și-a îndeplinit mai întâi, propriile sale atribuții, în conformitate cu prevederile art.20 din L. nr.85/2006.
Intervenientele mai arată că raportul nu a fost supus aprobării adunării creditorilor ori comitetului creditorilor. O. propunere al administratorului judiciar trebuie supusă cel puțin analizei, comitetului creditorilor în conformitate cu disp.art.17 lit.a din L. nr.85/2006.
Administratorul judiciar nu și-a realizat obligația prevăzută în plan, pct.19.2 alin.1, pag.35, în sensul luării de măsuri pentru a îndeplini prevederile planului de reorganizare aferente recuperării creanțelor debitoarei în forma în care a fost aprobat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
1. Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei "justiția a fost servită". Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în sensul căinexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. A., Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate". adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului ", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de H. c.
Ț. de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza A.ina c. R., hot. din
28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției"
(hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003,
§ 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Cât privește, spre exemplu, cauza A.ina c. R. (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți.
Curtea apreciază că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părților de un veritabil acces la justiție. R.-ne la hotărârea atacată, se constată că instanța a analizat - chiar dacă în cuvinte puține - în mod grupat argumentele, apărările și cererile părților, răspunzând în aceeași manieră tuturor problemelor puse în discuție și evidențiate ca fiind esențiale soluționării speței, susținerile contrare fiind nefondate.
2. Potrivit art.105 alin.1 din L. nr.85/2006, dacă debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea in faliment, în condițiile art. 107 si următoarele.
În speță, Curtea constată că cererea de intrare în faliment a fost formulată de către administratorul judiciar al debitoarei, prin raportul de activitate publicat în
BPI la data de 12 aprilie 2011. Conform raportului întocmit de către administratorul judiciar, există dificultăți în activitatea debitoarei ca urmare a neînceperii lucrărilor conform contractelor de execuție menționate în planul de reorganizare, în condițiile în care încasările previzionate de debitoare pentru primele trei luni din primul an al planului sunt de 2.137.700 lei iar încasările efective sunt de 13.000 lei, urmare a încasării unor garanții de bună execuție, sume necesare derulării cheltuielilor cu procedura.
Raportul administratorului judiciar deși depus și publicat nu a fost contestat de către administratorul special al debitoarei, de către comitetul creditorilor sau oricare creditor în condițiile art.21 alin.2 din L. nr.85/2006.
Curtea constată analizând raportul administratorului judiciar că acesta corespunde cerințelor art.21 din lege și cuprinde, în descrierea activității desfășurate, demersurile întreprinse pentru derularea procedurii insolvenței în concordanță cu dispozițiile legale astfel încât participanților să le fie respectate drepturile și garanțiile procesuale.
Analizând conținutul raportului întocmit, Curtea constată că acesta cuprinde suficiente elemente care să justifice intrarea debitoarei în procedura falimentului. A., existența unor dificultăți în activitatea debitoarei ca urmare a neînceperii lucrărilor conform contractelor de execuție menționate în planul de reorganizare, în condițiile în care încasările previzionate de debitoare pentru primele trei luni din primul an al planului sunt de 2.137.700 lei iar încasările efective sunt de 13.000 lei, urmare a încasării unor garanții de bună execuție, sume necesare derulării cheltuielilor cu procedura, constituie motive întemeiate care să susțină ideea că debitoarea nu se conformează planului iar desfășurarea activității aduce pierderi averii sale.
În consecință, Curtea va constata că în mod corect judecătorul sindic a admis cererea formulată de către administratorul judiciar al debitoarei și, constatând că ipoteza normei legale enunțată în art.105 din lege este întrunită a dispus intrarea debitoarei în faliment.
Curtea nu va achiesa apărărilor formulate de către administratorul special al debitoarei potrivit cărora administratorul judiciar este culpabil pentru neexecutarea planului de reorganizare al debitoarei. A., se poate observa că alături de administratorul judiciar al debitoarei și administratorul special are drepturi și obligații proprii în procedură, apreciate ca fiind suficiente pentru a asigura succesul unui plan. Apoi, pentru ipoteza în care s-ar fi constatat o neîndeplinire culpabilă de către administratorul judiciar a atribuțiilor care-i revin, măsurile prevăzute de art.22 din lege puteau fi aplicate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C. raportat la art.8 din L. nr.85/2006 îl respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de debitoarea SC A & B S. împotriva sentinței civile nr.2641 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M., pe care o menține în întregime.
Respinge cererile de intervenție formulate de SC L. D. S. și SC A.-C. S.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. C. P. A. M. C. M. S. L. F.red.M.S./A.C.
2 ex. -(...)jud.fond.B. N.
| ← Decizia nr. 2656/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 3819/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
