Decizia nr. 1696/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1696/2012
Ședința de la 06 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI-A. împotriva sentinței civile nr. 2375 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M. în contradictoriu cu intimata SC P. S. PRIN LICHIDATOR J. E. I. având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată obiecțiuni la raportul de închidere.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.8. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 2375 din 3 mai 2011 a T.ui M. s-au respins obiecțiunile formulate de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - A. B., la raportul final privind propunerea de închidere a procedurii de faliment, întocmit de către lichidatorul judiciar E. I., desemnat pentru falimentul debitoarei SC P. S. B. M. În motivare se arată că la data de (...), creditoarea A. B. a formulat contestație la raportul privind propunerea de închidere a procedurii de faliment întocmit de lichidatorul E. I. B. M., arătând că raportul a fost întocmit în mod succint fără o analiză temeinică a cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență, fără a identifica persoanele care se fac vinovate de ajungerea societății în această stare. Motivele intrării în incapacitate de plată se datorează unei proaste administrări a societății, fosta conducere nu a acționat ferm pentru recuperarea creanțelor, complăcându-se într-o stare de indiferență. A susținut că se opune închiderii procedurii până nu se procedează la angajarea răspunderii personale a administratorului statutar. Lichidatorul judiciar prin concluziile scrise depuse la (...) a arătat că, a formulat acțiune în răspundere însă prin sentința civilă nr. 1903/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., acțiunea a fost respinsă. Împotriva sentinței, lichidatorul judiciar a declarat recurs care a fost admis prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C., cauza fiind trimisă spre rejudecare. A mai arătat lichidatorul că după studierea documentelor depuse și după discuțiile purtate cu pârâtul P. D., a reieșit faptul că nu există legătură de cauzalitate între fapta și prejudiciul cauzat astfel că prin Î. nr. 4897/(...) s-a luat act de renunțarea la judecată. Pe de altă parte, a fost întocmit raportul final, întrucât în averea debitoarei nu există bunuri din a căror valorificare să poată fi acoperite cheltuieli administrative. Examinând obiecțiunile, în raport de actele dosarului și de susținerile lichidatorului judiciar, judecătorul - sindic a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 3 din L. 8., dacă administratorul judiciar, ori după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și s-au hotărât că nu este cazul să întocmească acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii creditorilor, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. În speță, lichidatorul judiciar a introdus acțiunea prevăzută de art. 138 alin. (1) din L. 8., care inițial a fost respinsă de către Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr. 1903/(...) ulterior, ca urmare a declarării recursului de către lichidator, recursul a fost admis iar cauza a fost trimisă spre rejudecare. Împrejurarea că în rejudecare lichidatorul judiciar a considerat că administratorul statutar al debitoarei nu este culpabil de starea de insolvență, nu poate fi apreciată ca o lipsa de diligență a lichidatorului de a recupera prejudiciul, constând în pasivul societății. Întrucât în averea debitoarei nu mai există bunuri, prin valorificarea cărora să poată fi acoperite cheltuielile administrative și nici un creditor care s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul - sindic a respins obiecțiunile și va aproba raportul final, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 131 din lege. Împotriva acestei sentințe declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A., solicitând admiterea recursului asa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și să se pună in vedere lichidatorului judiciar sa convoace Comitetul Creditorilor (avand in vedere ca un creditor este in imposibilitate de a solicita convocarea Comitetului Creditorilor iar, in lipsa aceste convocari, creditorilor li s-ar limita nejustificat accesul liber la justitie). În motivarea recursului s-a arătat că fiind indreptat impotriva unei hotarari care nu poate fi atacata cu apel, recursul A. nu este limitat lamotivele prevazute de art.304 Cod procedura civila, instanta de recurs avand posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art.304 indice 1 Cod procedura civila. Judecatorul sindic a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila). Judecatorul-sindic si lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile raspunderii instituite de dispozitiile art 138 si urm. Este evident ca aceste fapte trebuie privite in contextul starii de insolventa a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau conditii care au dus sau au favorizat ajungerea societatii in incetare de plati. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsita de lichiditati tocmai pentru ca a fost administrata cu rea-credinta sau cu neglijenta, creditorii nemaiputandu-si recupera creantele, scopul acestei dispozitii legale fiind tocmai punerea la indemana creditorilor a unor proceduri speciale, prin care sa poata sa-si acopere creantele de la persoanele vinovate de ajungerea societatii in incapacitate de plata, atat in ceea ce priveste judecarea acestora, cat si in ceea ce priveste probatiunea, legea instituind prezumtii de culpa si de cauzalitate intre fapta si prejudiciu. Lichidatorul trebuia sa mentioneze persoanele din conducerea societatii debitoare din vina carora nu au fost platite contributiile la fondul asigurarilor sociale de sanatate. Statul roman, reprezentat in cauza de fata prin A. a suferit un prejudiciu "a carui existenta certa se stabileste prin constatarea de catre judecatorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in incetare de plati ci si a imprejurarii ca obligatiile fata de creditori nu pot fi platite integral din averea debitorului" . Faptul ca recurenta, in calitatea sa de creditor, este in situatia imposibilitatii recuperarii sumei cu care s-a inscris la masa credala, constituie o premisa concreta pentru a determina instanta de judecata sa oblige persoanele responsabile la plata, aspect necercetat de instanta a carei sentinta o critica. In acest sens, arată reaua-credinta de care a dat dovada administratorul debitoarei in exercitarea atributiilor sale, atunci cand a dus S.C. P. S.R.L. spre o incapacitate de plati de natura a prejudicia creditorii, persoane de buna-credinta, printre acestia aflandu-se si A. A. a suferit un prejudiciu a carui existenta certa este stabilita prin constatarea de catre T. a faptului ca debitoarea a ajuns in incetare de plati si ca impotriva acesteia a fost declansata procedura falimentului. Prevederile art. 138 din L. 8. nu contin in mod explicit cerinta culpei sau a greselii membrilor organelor de conducere ale societatii comerciale ajunsa in incetare de plati; "aceasta omisiune nu este intamplatoare, ci vine sa sublinieze regimul agravat al raspunderii acestor membrii ai organelor de conducere". In acest sens evidentiază faptul ca legiuitorul, in textul legii, foloseste expresia "au contribuit" la ajungerea societatii in stare de insolventa, ceea ce sugereaza aplicabilitatea textului si in situatia in care fapta a constituit numai conditia favorabila pentru realizarea efectului. Astfel, atat din cuprinsul cererii de chemare in judecata, cat si din documentele depuse ulterior de catre parti, se impune concluzia existentei unei cauzalitati necesare si indivizibile cu faptele ilicite, fiind evident ca faptele savarsite de catre intimati au favorizat aparitia prejudiciului, chiardaca nu l-au produs in mod nemijlocit. Din perspectiva reglementarii prevazute de L. nr. 8., raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatilor ajunse in incetare de plati, asa cum este prevazuta de art. 138 din lege, este o raspundere speciala care pune la indemana creditorilor si a instantei mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea in tot sau in parte a pasivului debitorului. Faptul ca, in rejudecare, lichidatorul judiciar a renuntat la actiunea promovata de atragere a raspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, nu conduce indubitabil la concluzia inexistentei unei legaturi de cauzalitate intre faptele administratorului si prejudiciul, respectiv starea de faliment, in care se afla societatea. Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304 indice 1 C.p.c., instanța de recurs apreciază recursul declarat ca fiind neîntemeiat si sentința recurată pe deplin legală si temeinică. Astfel, motivele de recurs invocate de catre creditoarea recurentă sunt neîntemeiate, deoarece lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile stabilite in sarcina sa prin sentința de deschidere a procedurii de insolvență și de către legiuitor, însă analiza activității debitorului relevă faptul că nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte dintre cele relevate de art. 138 din L. 8.. Cu privire la cererea de angajare a răspunderii materiale a fostului administrator statutar al debitoarei, instanța de recurs reține faptul că lichidatorul judiciar a considerat că nu se mai impune promovarea unui astfel de demers deoarece nu sunt întrunite condițiile reglementate de textul incident din legea specială. Instanța de recurs apreciază faptul că, în conditiile refuzului lichidatorului judiciar de a promova cererea de angajare a raspunderii fostului administrator statutar, creditorii au avut la dispozitie un interval de timp mai mult decat suficient pentru a solicita judecătorului sindic autorizarea necesară introducerii unei cereri de angajare a răspunderii foștilor administratori statutari sau a oricărei alte persoane pe care o consideră responsabilă. Mai mult, sunt pe deplin incidente în cauză și dispozițiile art. 131 C.p.c. conform cărora ,,în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul - sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat";, ori în cauză nici un creditor și nici chiar recurenta nu au avansat vreo sumă de bani pentru continuarea procedurii. Pentru toate aceste argumente, in baza art. 312 alin. 1 C.p.c., recursul va fi respins ca neintemeiat, iar sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind legala si temeinica. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI-A. împotriva sentinței civile nr. 2375 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. C. I. D. P. A. I. A. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: N. B.
| ← Decizia nr. 1924/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2650/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
