Decizia nr. 1924/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1924/2012
Ședința publică de la 09 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr.4428 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., privind și pe intimat O. PE L. TRIBUNALUL SĂLAJ, creditor S. C. SRL, creditor P. M. Z., creditor SC P. D. SRL, creditor A., creditor D. F. A M. T., debitor SC G. I. SRL, intimat N. V. D. - LICHIDATOR J. AL D. SC G. I. SRL, intimat S. G., intimat F. L. -E., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații
S. G. și F. L. personal, asistați de avocat L. C. S., lispă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 1 martie 2012 s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de intimații-pârâți, iar la 9 martie 2012, sa- înregistrat întâminare formulată de lichidatorul judiciar al intimatei-debitoare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Curtea pune în discuție excepția lisei calității procesuale active a D. în formularea prezentului recurs, excepție invocată prin ambele întâmpinări formulate în cauză. Reprezentantul intimaților susține excepția lipsei calității procesuale active, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin 6 din L. nr. 85/2006, solicitând admiterea acesteia. Curtea, după deliberare, în temeiul art. 137 C.pr.civ., reținând și prevederile art. 138 alin 6 din L. nr. 85/2006 și art. 300 C.pr.civ., constată că recurenta are calitate procesuală activă dea formula prezenta cerere de reformare. Pentru a satua astfel, Curtea reține că cererea de antrenare a răspunderii a fost formulată de această creditoare în nume propriu, deci calitatea sa procesuală activă, deptul de a formula o ceree de reformare a sentinței prin care s-a tranșat raportul juridic la fond derivă din calitatea de participant la acea rpocedură în primă instanță, dispozițiile art. 138 din L. nr. 85/2006 nefiind incidente. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, pentru argumentel din cuprinsul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare, conform chitanțelor justificative pe care le depune la dosar. Curtea reține cauza în pronunțare. { F. | } INSTANȚA Prin sentința civilă nr.4428 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. s-a respins excepția dreptului prescripției dreptului material de a formula cererea introductivă. S-a admis excepția ridicată de reprezentanta pârâților S. G., și F. L. E., și s-a respins cererea formulată de creditorul D. S. ca urmare a adimterii excepțieie lipsei calității procesuale active. Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 139 „Acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de doi ani de la data pronunțării deschiderii procedurii";. Prin urmare, data începerii curgerii termenului de prescripție de 3 ani se raportează la două momente: unul coincide cu data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, care este data întocmirii raportului prevăzut de art. 59 din lege; al doilea moment este data la care se împlinește termenul de 2 ani de la deschiderea procedurii. Termenul de 2 ani este un termen de decădere, iar la împlinirea acestuia curge termenul de prescripție de 3 ani. Administratorul judiciar nu a prezentat în raportul prevăzut de art. 59 din lege, persoana care a cauzat starea de insolvență, situație în care creditorul era în imposibilitatea să identifice persoana vinovată, având în vedere atribuțiile clar delimitate ale participanților la procedura insolvenței. Pentru creditor, termenul de prescripție de 3 ani curge de la data când, în urma propriilor verificări, a constatat persoana vinovată de apariția stării de insolvență, dar cu condiția ca această dată să se încadreze în perioada de 2 ani de la data deschiderii procedurii. În acest context, excepția prescrierii dreptului material la acțiune, a fost respinsă ca nefondată. Potrivit disp. art. 138, alin. 3 din lege, dacă administratorul statutar sau lichidatorul, nu a indicat persoanele culpabile sau nu a introdus acțiune în răspundere, calitatea procesuală de a promova o asemenea acțiune, aparține președintelui comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor, în lipsa comitetului creditorilor, creditorul desemnat de adunarea creditorilor, și în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor. Creditorul D. S. nu se află în niciuna din situațiile amintite, adunarea generală nefiind organizată. Deși i s-a acordat un termen în acest sens creditorul SC S. C. SRL nu și-a exprimat acordul pentru promovarea acțiunii.Pornind de la aceste considerente instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a D. S. . Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. S. solicitând, admiterea recursului formulat în sensul modificării Sentintei Civile nr.4428 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj și rejudecând cauza în fond să respinga exceptia lipsei calitatii procesuale active a D. S. si sa admită cererea de antrenare a raspunderii administratorilor F. L. E. si S. G.. În motivele de recurs se arată că sentința pronunțată este criticabilă prin prisma art. 304 punct. 9 Cod Procedură Civilă si în considerarea dispozitiilor art. 304/1 deoarece instanța de fond in mod greșit a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a D. S. in promovarea actiunii de antrenare a raspunderii administratorilor la debitoarea falita S. G. SRL-Z.. Conform art.138 alin.3 din L. nr.85/2006 cu modificarile ulterioare "Daca administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a . si/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin. 1 aceasta poate fi introdusa de presedintele comitetului creditorllor in urma hotarârii adunarii creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor de un creditor desemnat de adunarea creditorilor.De asemenea, poate intoduce aceasta actiune.in aceleasi conditit, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor insctise la masa credala. " Asa cum se arata si prin hotararea judecatoreasca recurata, instanta de fond a pus in vedere creditorului SC S. C. SRL sa precizeze instanței daca este de acord cu cererea de antrenare a raspunderii formulata de D. S. in calitate de creditor, însa acestea nu s-a conformat,neexprimandu-si in nici un fel optiunea. Consideră ca instanta de fond a fost in eroare, aceasta pronuntandu- se pe exceptia lipsei calitatii procesuale fara sa aiba consimtamantul presedintelui comitetului creditorilor. Avînd în vedere faptul că lichidatorul judiciar d-nul N. V. nu a formulat actiunea în răspunderea materială a persoanelor care au contribuit la apariția stării de insolvență, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin.1 din L. nr. 85/2006 republicată, D. S. în calitate de creditor consideră că potrivit art.138 alin.1 persoanele menționate mai sus, au contribuit la ajungerea societății în această situație întrucât : a)au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; In urma cercetărilor efectuate ,organele de executare silită din cadrul AFP pentru Contribuabili Mijlocii, au identificat că pe parcursul anului 2008 în perioada (...)-(...) S. PERFECT SRL, UNDE ADMINISTRATORI SUNT A. PERSOANE fizice ca si în cazul debitoarei,a dobandit dreptul de proprietate asupra unor active (stocuri de marfă, mijloace fixe ale debitoarei S. G. SRL imediat după care debitoarea și-a introdus cererea de intrare în insolvență la T. S., valoarea active lor tranzacționate fiind următoarea: (...) suma de 238 lei de la S. G. I. S. (...) suma de 64.359 lei de la S. G. I. SRL De asemenea.în luna februarie 2008,S. PERFECT SRL a dobandit dreptul de proprietate asupra unor active corporale ale debitoarei S. G. I. SRL . Toate aceste tranzacții reies clar din facturile fiscale încheiate de către debitoare .Conform dispozitiilor art. 138 din L. nr. 85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoana juridica ajuns în stare de insolventa, sa fie suportata de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului. Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevazute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridica a raspunderii membrilor organelor de conducere si control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane si societate, fiind vorba de o raspundere civila, patrimoniala, iar sursa obligatiei incalcate determina natura raspunderii. Încalcarea unei obligatii decurgând din contractul de mandat - cuprins in actul constitutiv - atrage raspunderea contractuala a administratorului, iar incalcarea unei obligatii legale atrage raspunderea delictuala a administratorului. Antrenarea raspunderii membrilor organelor de supraveghere si conducere presupune constatarea indeplinirii unor conditii, respectiv prejudicierea creditorilor, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si respectiv culpa personala a celui fata de care se antreneaza raspunderea. Prejudiciul creditorilor consta in imposibilitatea incasarii creantelor scadente din cauza ajungerii debitoarei in insolventa, definita de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a starii de insolventa constituie o conditie suficienta pentru angajarea raspunderii, dat fiind faptul ca are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente fata de catre creditori si implicit prejudicierea acestora. """ Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozitiile art. 138 din L. nr. 85/2006, impun conditia ca fapta membrilor organelor de supraveghere si conducere ori fapta oricarei alte persoane sa fi contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa, prejudiciind astfel societate a si indirect creditorii sai. Fapta trebuie sa fi produs starea de insolventa, respectiv incetarea platilor sau sa fi constituit numai o conditie favorabila producerii acestei stari. Vinovatia poate îmbraca forma culpei sau a intentiei si trebuie sa fi existat la data savârsirii faptei. Simpla reprezentare a faptului ca prin savârsirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciaza societatea si creditorii , prin producerea sau numai conditionarea starii de insolventa este suficienta pentru antrenarea raspunderii. În masura în care culpa imbraca forma intentiei, unele din faptele enumerate constituie de altfel infractiuni. Procedura de antrenare a raspunderii este reglementata de art. 138 din L. nr. 85/2006, putând fi antrenata pentru întregul prejudiciu produs prin fapta savârsita, prejudiciu ce se raporteaza la intreaga masa a creditorilor. Simplul fapt ca D. A I. B. S. stiind că aceasta urmează a fi lichidată, consideră că dovedeste o rea credintă din partea administratorului care a premeditat insovența transferand bunurile debitoarei pe o altă societate unde administratori erau aceleasi persoane fozice. Mai mult unele din aceste bunuri au fost tranzactionate către însasi administratorii societătii debitoare. Avînd în vedere aceste aspecte, care, așa cum am menționat mai sus, nu au fost clarificate de către lichidator, și mai ales că mijlocul de transport în valoare de 49980 lei nu a fost predat de către administratorul statutar și figurează în Bilanțul contabil la (...), se poate concluziona că administratorul societății a folosit bunurile debitoarei în interes propriu- faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit.a) din L. nr. 85/2006. Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 1 martie 2012 pârâții-intimați S. G. și F. L. E. solicită, pe cale de excepție, admitereaexcepției lipsei calității procesuale active a creditoarei D. de a formulaprezentul recurs, iar pe fondul cauzei, respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii pronunțate de către Tribunalul Sălaj ca temeinică și legală, cu oblgiarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată .Arată că această cerere a fost soluționată de către Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr. 4428/(...), sentință prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamantei-recurente și astfel a fost respinsă acțiunea. După ultimele modificări ale Legii 85/2006 aduse prin L. 1. singura persoană care are legitimare procesual activă de a introduce prezentul este Iichidatorul/administratorul judiciar al societății debitoare. Astfel, având în vedere reglementările restrictive ale art. 138 alin. 6 din L. 85/2006 care prevăd că "In cazul in care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii introduse in temeiul alin. (1) sau, după caz, alin. (3), administratorul judiciar/. care nu intentionează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenției sale. În cazul în care adunarea generala sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii", rezultă că legiuitorul atribuie o calitate procesuală activă specială de a formula recurs împotriva sentințelor prin care a fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii doar administratorului judiciar/. A. aspecte sunt retinute și de către doctrina în materie. Recurenta nu are calitatea de administrator judiciar și deci nu are calitate procesual activă de a formula prezentul recurs. Prin sentința pronunțată prima instanță de judecată a respins acțiunea formulată de către reclamanta-recurentă constatând în mod temeinic și legal că această cerere a fost introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală fiind nesocotite în mod clar dispozițiile restrictive ale art. 138 alin 1 și alin 3 din L. 85/2006. Potrivit textului de lege invocat anterior calitatea procesuală de a introduce o astfel de acțiune aparține exclusiv următoarelor persoane: - lichidatorului judiciar - președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor - un creditor desemnat de adunarea creditorilor - creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor Înscrise la masa credală în urma adunării generale În cazul de față reclamanta nu s-a aflat în nici una dintre situațiile enumerate, aspect reținut în mod corect de către prima instanță de judecată. Mai mult decât atât în virtutea rolului activ prima instanță de judecată a procedat la citarea expresă a creditorului majoritar SC S. EXPRES SRL pentru a-și exprima opțiunea, însă aceasta nu a înțeles să-și însușească cererea formulată. Acuzele la adresa instanței de către recurentă cu privire la faptul că instanța "a fost în eroare, aceasta pronunțându-se pe excepția lipsei calității procesuale active fără consimțământul președintelui creditorilor" este lipsită de sens și mai ales de temei legal. Obligația convocării adunării creditorilor nu revine în nici un caz instanței de judecată, singura obligată fiind reclamanta-recurentă care anterior formulării acestei cereri ar fi trebuit să-și confere legitimitate procesuală. În ceea ce priveste motivele invocate cu privire la aspectele de fond ale cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale vă solicită a se avea în vedere că acestea sunt de asemenea nefondate si nesustinute de nici un materialprobatoriu, motivele invocate neconstituind nici una din faptele prevăzute de art. 138 alin 1 .Iit a)-g) din L. 85/2006. În primul solicită a se constata că recurenta nu face nici un fel de distincție între calitățile pe care intimații le-au detinut în cadrul societătii debitoarei SC G. I. S. Astfel, S. G. a avut calitatea de asociat și administrator iar F. L. a avut calitatea de asociat și a deținut funcția de D. E. aceste condiții se impune ca recurenta să specifice în mod clar și binențeles pe baza unor documente, care fapte de natură a antrena răspunderea patrimonială au revenit fiecăruia dintre asociații debitoarei de vreme ce atribuțiile acestora nu au fost comune. Totodată contrar afirmațiilor neverosimile ale creditoarei-reclamante care susține că "simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora"; intimații apreciază că în speță se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ condițiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale respectiv existența prejudiciului, existența unei fapte și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu precum și existenta vinovătiei. Dispozițiile art. 138 din L. 85/2006 impun obligativitatea ca organele de conducere să fi efectuat anumite demersuri prin care să contribuie efectiv la declanșarea stării de insolvență și astfel în mod voit să urmărească prejudicierea creditorilor. Astfel art. 138 din L. 85/2006 enumeră în mod limitativ actele organelor de conducere a debitoarei de natură a fi apte de a crea stare de insolventă. În cazul de față solicită a se constata că atât din toate actele depuse în cadrul dosarului de insolvență al debitoarei SC G. I. SRL cât mai ales din raporturile întocmite de către administratorul judiciar al societății debitoarei nu rezultă în nici un caz că intimații au săvârșit acte sau fapte de natură a duce la apariția stării de insolvență. Consideră că singurul în măsură să stabilească motivele care au determinat intrarea societății în insolvență este administratorul judiciar care a avut la dispoziție toate documentele societății .Astfel în urma verificării documentelor contabile și ale actelor societății, administratorul judiciar în cadrul raportului de activitate depus la dosarul de insolvență la data de (...) ( ANEXA NR.4) analizând cauzele care au determinat starea de insolvență a debitoarei la art. 2.4. a arătat atât faptul că s-a înregistrat un blocaj din cauza discordanței dintre costuri și venituri, blocaj accentuat și de nerecuperarea debitelor mari pe care le avea societatea. Așa cum au arătat și în fața primei instanțe prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei împreună cu un set de documente, pârâtii au pus la dispoziția administratorului judiciar atât situația cu creditorii societății - debitoare cât mai ales a situației debitorilor cu atât mai mult cu cât la momentul deschiderii procedurii insolvenței existau o serie de acțiuni în justiție întreprinse de către subsemnații în calitate de reprezentanți ai debitoarei împotriva propriilor debitori, fapt care a demonstrat preocuparea permanentă cu privire la starea societății debitoare, stare de insolvență .Ca și în fața primei instanțe afirmațiile creditoarei - reclamante cu privire la faptul că în speță sunt incidente prevederile art. 138 alin 1 lit a) și d) sunt nefondate și nedovedite. Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele: Art.138 din L. 85/2006 individualizează titularii dreptului la acțiunea în răspundere a membrilor organelor de conducere. În principal, acțiunea poate fi exercitată de către administratorul și lichidatorul judiciar, în subsidiar, dreptul la acțiune aparține masei credale. Regula consacrată de această normă este aceea că angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere se poate realiza la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar. D. creditorilor de a acționa individual în procedură poate fi valorificat, în principiu, în etapa formulării cererilor de admitere a creanțelor precum și în cazul contestării măsurilor dispuse de administratorul/. judiciar. După modificarea operată de L. 1. prerogativa exercitării acțiunii a fost transferată expres din sarcina comitetului creditorilor în sarcina masei credale. Astfel, dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului, și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea, aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Transferul prerogativei exercitării acțiunii în acoperirea pasivului pe seama adunării creditorilor, nu încalcă liberal acces la justiție al creditorului individual. Nici în doctrina interbelică creditorilor nu li se recunoștea dreptul de a exercita în interesul masei credale acele acțiuni pe care sindicul refuza să le promoveze, fiindu-le deschisă, în acest caz, doar calea unei acțiuni în despăgubiri. S-a apreciat că a admite contrariul ar însemna să se distrugă unitatea de vederi și de administrare a falimentului. Titularul acțiunii în angajarea răspunderii este unul din creditorii participanți la procedură. D.a Jud.S. a exercitat acțiunea fără să existe o hotărâre a masei credaleîn acest sens. Se mai reține că acest creditor nu deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Prin urmare, reclamanta nu avea calitate procesuală activă de a exercita acțiunea în acoperirea pasivului. Pentru aceste considerente, Curtea reține că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în material analizată. Validarea modului de soluționare a acestei excepții de ordine publică face de prisos cercetarea motivelor care vizează fondul raportului juridic litigious. Acest incident procedural obliterează analiza condițiilor de fond ale angajării răspunderii civile pentru acoperirea pasivului. Pentru aceste motive, întemeiat pe dispoz.art.312 C., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea D. S. împotriva sentinței civile nr.4428 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S.. În temeiul prevederilor art.274 C., culpa procesuală a recurentei fiind dovedită, aceasta va fi obligată să plătească intimaților F. L. E. și S. G. suma de 2659,32 lei cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de D. S. împotriva sentinței civile nr.4428 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimaților F. L. E. și S. G. suma de 2659,32 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER S. AL H. M. I. I. G. A. N. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.D. P.
| ← Decizia nr. 5197/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 1696/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
