Decizia nr. 67/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 67/2012
Ședința publică de la 25 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de către revizuent SC A. D. SRL împotriva deciziei nr.1123 pronunțată la (...) în dosar nr. 4030/2000 al C. de A. C., privind și pe intimat SC A. C. PUI P. SA (M. A. ȘI A.), intimat T. I. H. SA (F. SC A. C. PUI P. SA), intimat T. I. H. SA, R. DE D-L H. I., intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimat M. A. ȘI D. R., intimat AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, intimat S. ROMÂN PRIN GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect procedura insolvenței pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuienta prin administrator C. G. V., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 10 mai 2012 au fost comunicate de către O. informațiile solicitate de instanță. La data de 22 mai 2012 s-au înregistrat note de ședință formulate de intimata T. I., iar la 24 mai 2012 a fost comunicat de către Î.C.C.J. dosarul solicitat de instanță.
Reprezentantul revizuientei arată că a invocat în scris excepția nulității deciziei civile nr. 1123 din (...) pronunțată în dosarul nr. 4030/2000 al C. de A.
C., având în vedere că a fost pronunțată în mod inechitabil. S. soluționarea acestei excepții anterior dezbaterii pe fond.
Curtea învederează faptul că nulitatea deciziei este chiar obiectul prezentei cauze și soluționarea excepției ar echivala cu o antepronunțare.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul revizuientei solicită respingerea excepției lipsei calității de reprezentant și a lipsei calității procesuale pasive invocate prin întâmpinare. A. că SC A. C. Pui a fost reprezentantă la dezbateri de căte M. A. și A. Guvernul României are calitatea de reprezentant al MAA și, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, acesta nu se poate deroga de la răspunderea civilă delictuală datorată faptelor ilicite săvârșite de prepuși.
Ministerul Finanțelor Publice a fost chemat în judecată pentru că s-a invocat că Guvernul României este reprezentat de către M. D. contrar susținerilor din întâmpinările depuse la dosar, aceștia au calitate de parte.
Mai arată revizuienta că motivul respingerii cererii de creanță a fost că această creanță este prescrisă, ceea ce nu este real, întrucât în 1996 s-a formulat o cerere de recuperare a creanțelor la Tribunalul Maramureș, cauză aflată pe rol și azi, întrucât Curtea de A. C. a decis rejudecarea cauzei prin D. nr.3/2012 pronunțată în dosar nr. (...). Prin urmare, nu se poate vorbi de prescripție.
Consideră reprezentantul revizuientei că la soluționarea prezentei cauze, instanța are de verificat trei aspecte, și anume: dacă există o hotărâre C. (pe care a depus-o la dosar), dacă această hotărâre a constatat o încălcare a art. 6 privind garanția unui proces echitabil și dacă această încălcare continuă să-și producă efectele și dacă poate fi înlăturată prin altă cale de atac.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 1123 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. 4030/2000 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de creditorii SC G. C. R. SRL B., SC A. D. SRL B.-M., SC A. 200 TC SRL B., A. B. și debitoarea SC A. PUI C. B.-M. împotriva sentinței civile nr. 154 din 16 februarie 2000 a T.ui M., dosar nr. 917/1995.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 154 din 16 februarie 2000 a T.ui M. s-a admis contestația debitoarei SC A. PUI C. SA B.-M. la creanțele declarate de creditorii săi și s-au stabilit datoriile.
S-au respins declarațiile de creanță ale creditorilor S. A. S. A., SC V. N. C., jud. Satu-M., SC VALPRODCOM SA Valea lui M., jud. Bihor și SC A. D. SRL B.- M.
S-a reținut următoarea situație:
Debitoarea SC A. PUI C. SA B.-M. se află în procedura falimentului declanșată sub incidența Codului comercial și după primirea la data de 2 martie
1999 a tabelului preliminar al creanțelor, a formulat conform art. 772 și 775
C.com. contestații la declarațiile de creanță ale creditorilor.
S-au admis contestațiile și s-a reținut în raport de fiecare creditor următoarea situație:
În ce privește pe creditoarea SC A. D. SRL B.-M. care a solicitat 1.474.012
USD s-a constatat că pretențiile care decurg din contractul nr. 1/5 ianuarie 1995 sunt prescrise iar acțiunile comerciale care au avut loc nu au întrerupt prescripția deoarece s-au finalizat prin anularea acțiunii ca netimbrată conform sentinței civile nr. 1..
În ce privește BA. A. SA B.-M. care a solicitat suma de 21.578.817.322 lei, se justifică numai suma de 1.077.065.723 lei dobânzi în afara bilanțului în baza
Ord. nr. 13/1995 aspect clarificat prin decizia nr. 1. a C. de A. C.
În ce privește creanța A. B., respectiv cesionarea dobânzilor datorate în baza contractelor de credit acordate în perioada falimentului, cuantumul nu a fost dovedit, creditoarea nu a susținut cererea de efectuare a unei expertize încât creanța se stabilește la nivelul recunoașterii debitoarei.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 718 C.com.
În ce privește creditoarea SC A. Z. B. care a solicitat daune în sumă de
341.676 USD și 93.726.566 lei cheltuieli de judecată s-a reținut justificată suma de 34.540 USD conform expertizei efectuate în cauză și care reprezintă diferența de curs valutar la data de 12 februarie 1999 când a rămas definitivă sentința declarativă de faliment.
Restul pretențiilor nu au fost acordate, instanța stabilind că potrivit relațiilor contractuale debitoarea a acceptat o diferență de curs valuatar numai la limita a 10% din creștere, iar cantitățile contractuale sunt inferioare celor livrate.
În ce privește creditoarea SC G. C. R. B. care a solicitat 146.120.082 lei și a completat ulterior la suma de 148.386.575 lei, dar după sentința de faliment s-a reținut suma recunoscută de 41.943.674 lei avându-se în vedere și plata cantității de 9,85 to. F.
Pentru restul creditorilor creanțele s-au stabilit la sumele indicate în dispozitivul sentinței.
Împotriva sentinței au declarat apel creditorii SC G. C. R. SRL B., SC A. D.
SRL B.-M., SC A. Z. SRL B., A. B. și debitoarea SC A. PUI C. SA B.-M.
În ce privește apelul declarat de creditoarea SC G. C. R. SRL B.
Se solicită modificarea în parte a sentinței și înscrierea în tabloul creanțelor a echivalentului în lei a 6.466,99 USD cu TVA, 765.550 lei dobândă, 14.884.637 lei cheltuieli de transport și 898.996 lei cheltuieli de depozitare.
Se susține în motivarea apelului că potrivit practicii uzuale comerciale ajustarea automată a cuantumului prețului se face în raport de cursul valutar, situație în care valoarea produselor din contractul de vânzare-cumpărare este de
15.701,50 USD pentru 77,5 to. Potrivit OUG nr. 22/1998 din care s-a plătit pentru 45,58 to. Rămânând de plată 31,92 to., deci 6.466,99 USD și restul taxelor.
Se critică aplicarea art. 718 C.com. ca și stabilirea valorii contractului la
129.570.899 lei.
A.ul nu este fondat și a fost respins conform art. 296 C.pr.civ.
Rezultă din actele dosarului că reținerea și stabilirea primei instanțe este corectă și legală.
A.anta și-a declarat inițial la (...) creanța de 146.120.082 lei - fila 282 din care s-au efectuat ulterior plăți recunoscute rămânând astfel neonorată creanța de 41.943.674 lei - fila 345.
Cererea pentru majorarea creanței depusă la (...) cu suprataxa de 6% conform OUG nr. 22/1998 a avut loc după declanșarea procedurii falimentului, caz în care s-au aplicat corect dispozițiile art. 717 și 718 C.com. - fila 278 și urm.
În apel se solicită chiar mai mult decât au constituit pretențiile supuse judecății.
În ce privește apelul declarat de creditoarea SC A. D. SRL B.-M.
Se solicită schimbarea sentinței și stabilirea creanței de 1.474.012 USD, susținându-se în esență în apel și concluzii scrise, că nu este prescrisă creanța declarată la (...) între apelantă și debitoare au avut loc mai multe litigii care au întrerupt prescripția.
Se mai susține că declarația de creanță s-a depus în timp ce dosarul cu acțiunea comercială se afla pe rolul C. de A. C., iar procedura falimentului a început în anul 1995 situație în care se justifică constatarea ulterioară și a altor creanțe.
A.ul nu este fondat și a fost respins conform art. 296 C.pr.civ.
Rezultă din actele dosarului de contestație la creanțe ca și din dosarul nr.
653/1996 al T.ui M. că pretențiile apelante derivă din livrări efectuate în anii
1993 și 1994.
În dosarul nr. 653/1996 apelanta în calitate de reclamantă a solicitat sumele de 389.044.356 lei preț și 2.313.701.612 lei penalități de întârziere și dobânzi. Ulterior acțiunea s-a precizat pentru 2.934.854.487 lei preț și penalități.
Prin sentința civilă nr. 106 din (...) s-a anulat ca netimbrată acțiunea, soluție menținută în apel prin decizia nr. 404 din (...) a C. de A. C. așa încât reținerea instanței că acțiunea este prescrisă conform art. 16 alin. ultim din
Decretul nr. 167/1958 este corectă.
Pe de altă parte creanța nu era certă, lichidă și exigibilă pentru a putea fi înscrisă în tabloul creanțelor. Cuantumul ei nu a fost stabilit în procesul comercial dată fiind soluția de anulare a acțiunii.
În procesul comercial s-a solicitat preț și penalități de 2.934.854.487 lei - și acestea nefinalizate prin judecată - iar prin precizarea creanței din dosarul defaliment făcută la (...) - fila 361 se solicită 1.474.012,64 USD corespunzător a
12.635.236.338 lei, în baza acelorași relații contractuale.
Debitoarea a contestat pretențiile apelantei atât în dosarul comercial cât și în cadrul contestației la creanță susținând că s-au efectuat plăți prin facturi și compensări convenite conform situațiilor de la filele 393 și urm.
În această situație neînscrierea sumei solicitate în tabelul creanțelor este justificată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire SC A. D. SRL solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată.
În motivare revizuienta a arătat că își menține toate afirmațiile din documentele anterioare.
Toate aspectele comunicate în notele de ședință cu aceeași dată au fost transmise părților cu ocazia celorlalte dezbateri în dosarele de la Tribunalul Maramureș, Curtea de A. C. și înalta Curte de C. și J.
Se prevalează de D. din data de 2 noiembrie 2010 a C. Europene a D. O. în cauza C. 21 199/03, S.C. A. D. S.R.L. B. M. împotriva R., hotărâre rămasă definitivă în data de 11 aprilie 2011 prin respingerea cererilor părților de trimitere a cauzei spre examinare de către M. C., publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
567 din 10 august 2011 (anexa 18, filele 0. - 0.).
Invocă explicit articolul 322 alin. (1) pct. 9 Cod de procedură civilă.
Cu privire la termenul de exercitare a cererii, învederează instanței că D. din data de 2 noiembrie 2010 a C. Europene a D. O. în cauza C. 21 199/03, S.C. A. D. S.R.L. B. M. împotriva R., de care se prevalează a fost publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 567 din 10 august 2011 (anexa 18, filele 0. - 0.), termenul de 3 luni prevăzut la articolul 324 alin (3) Cod de procedură civilă a fost respectat căci cererea de revizuire a fost introdusă la data de 3 noiembrie 2011, dată care se situează înainte de expirarea termenului legal, 10 noiembrie 2011.
Cât privește, cerința ca hotărârea susceptibilă de revizuire pe motivul prevăzut la articolul 322 alin. (1) pct. 9 Cod de procedură civilă să îndeplinească condiția de a evoca fondul, potrivit D.ziei nr. 233 din 15 februarie 2011 pronunțată de Curtea Constituțională, aceasta nu se impune sub aspectul de incidență al dispozițiilor articolului 322 alin. (1) pct. 9 Cod de procedură civilă.
Este evident că la fapta ilicită de ascundere a dosarului nr. (...) Curtea de A. C. au participat beneficiari și facilitatori. Beneficiarul final a fost indubitabil S.C. T. I. H. S. B. M., strada F. nr. 7A, reprezentată de H. I., administator unic, alături de profitorii intermediari din sfera de influență directă sau indirectă a beneficiarului final.
Pentru a motiva și facilitatori beneficiarul final persistă și azi în eforturi care să-i potențeze autoritatea și să creeze o stare de temere persoanelor care încearcă să i se opună. Ca urmare facilitatori au răspuns și răspund cu inițiativă proprie,
Din aceste eforturi se vede și faptul că facilitatorul final a știut tot timpul ce face și care sunt urmările faptelor sale.
O afacere de o asemenea amploare nu poate fi cu totul autonomă, lipsită de orice conexiune cu principalul său beneficiar, cu atât mai mult cu cât unii dintre facilitatorii implicați se aflau și se află în mod cert în sfera sa de influență, direct sau indirect. Este de neconceput ca mai multe persoane să acționeze concertat în beneficiul alteia, cu care nu se află în relații apropiate, intime sau de prietenie, fără știrea acesteia, persoană care, prin ipoteză nu doar că nu a determinat conduita celorlalți, dar nici nu va afla vreodată despre „." care i s-a făcut cu forța.
Această ipoteză este cu atât mai puțin plauzibilă, în condițiile în care toate persoanele implicate știu că acționează ilegal, săvârșind mai multe fapte ilicite pentru a-și duce planul la îndeplinire, fără a fi beneficiarii exclusivi sau măcarmajoritari ai acestora. Dimpotrivă, facilitatori s-au expus nu pentru că, ca orice infractor naiv, s-au gândit că nu vor fi descoperiți (dovezile activității lor infracționale fiind suficiente și nu atât de greu de găsit), ci pentru ca au avut credința că nu vor ajunge să fie cercetați tocmai datorită beneficiarului actelor comise și a succesului acestuia (aceasta explicând probabil și obstinația cu care au invocat caracterul neserios al prezentei cauze, căci în societatea imaginată de făptași nimic nu se întâmplă fără decizia factorului conducător al zonei de influență).
Pe de altă parte, este real că toți actorii principali au avut un beneficiu de pe urma activității ilicite, material sau nu: perpetuarea sau preluarea la conducerea unor secții juridice la Tribunalul Maramureș, Curtea de A. C., stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice, prin care sub pretextul unor cerințe impuse de integrarea R. în U. și eficientizarea activității unor instituții și structuri publice, a fost realizată în fapt o promovare a facililitatorilor.
Prin puterea pe care o concentra, putea determina conduita ilicită pe care facilitatori și-au asumat-o, având și o motivație proprie pentru un asemenea demers. Circumstanțele în care s-a produs jaful Avicolei B. M. demonstrează că ea putea fi inițiată numai de cineva care a putut să determine deciziile persoanelor implicate, dar și să garanteze acestora inclusive o imunitate (iluzorie) pentru faptele comise.
Faptele ilicite imputate sunt de un asemenea pericol, că pentru subzistența lor nici nu se cere ca beneficiul urmărit, să se fi și realizat în fapt. Cu toate acestea, în speță acest lucru s-a întâmplat, conform notei de control nr. 7 / 864 / O.G
Mecanismul prin care s-a realizat jaful Avicolei, schema gândită de făptuitori pentru atingerea obiectivului demonstrează caracterul elaborat al activității iilicite, în care rolul fiecărui făptuitor a fost bine stabilit.
Fiecare participant la activitatea ilicită a obținut un beneficiu de pe urma acesteia, material sau de altă natură, însă avantajul substanțial 1-a obținut fără îndoială persoana pentru care întreaga „afacere" a fost pusă în mișcare, respectiv beneficiarul final.
In același timp, nu poate fi trecut cu vederea faptul că, în realitate, prin schema pusă la punct de către beneficiari și facilitatori, niște indivizi lipsiți de scrupule care, în schimbul unor avantaje imediate și de perspectivă, au acceptat să încalce legea.
Consideră că trebuie asigurată deopotrivă prevenția specială, dar și cea generală, pentru a preîntâmpina săvârșirea în viitor, de către beneficiar și facilitatori, a unor noi fapte ilicite sau a altora de același gen cu cele care formează obiectul judecății.
Corupția din R., reprezintă un fenomen care nu mai poate fi tolerat de către societatea românească, justiția fiind obligată să riposteze cu fermitate ori de câte ori are de-a face cu un asemenea caz, ca o dovadă că statul de drept nu este o chestiune iluzorie, ci funcționează în beneficiul propriilor cetățeni.
In acest context, măsurile aplicate trebuie să inhibe pe toți cei care ar fi tentați să intre în relații dincolo de limitele legii cu reprezentanții clasei politice, contribuind la realizarea de către aceștia a unor foloase necuvenite. Orice persoană ar trebui astfel să reflecteze asupra riscurilor pe care și le asumă prin procurarea unor beneficii oamenilor care dețin temporar funcții publice sau politice importante, în sensul de a cântări dacă măsurile nu sunt cumva un preț prea mare pe care îl pot plăti pentru antrenarea în activități ilicite în favoarea acestora.
In prezentul dosar a declarat revizuirea în contradictoriu cu:
B. M. unic;
1. S.C. A. Pui C. S. (M. A. și A.) B. M., strada A. I. nr. 10, O. poștal nr. 2
2. T. I. H. S. B. M., strada F. nr. 7A, reprezentată de H. I., administator
3. M. A. și D. R., B., B-dul C. I, nr. 2-4, sector 3, codul postai 0., oficiul postai 37, Direcția Juridică, persoană de contact: director Reia Ștefanescu, e- Mail: comunicare@madr.ro;
4. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.), Direcția insolvență, CUI ROI 1795573, S. C. A. S. nr. 50, sector 1, B., codul postai 0., Tel.
(...) 111, Fax (...) 505, (...) 898, persoană de contact: vicepreședinte C. Chiriac;
5. S. Român prin Guvernul României, P. V. nr. 1, sector 1 , B., Tel. (...)
506, (...) 569, e-Mail: sgg@gov.ro, persoană de contact: secretar general Dezsi
Attila.
Având în vedere multiplele schimbări ale legislației și a statutului instituțiilor mai sus amintite precum și prevederile Noului cod civil privind obligațiile solidare între debitori și principiul adecvanței, a identificat părțile indicate anterior.
Consideră că părțile mai sus indicate au generat prejudiciul urmare a faptelor ilicite care au fost comise și continuă să fie comise.
Dacă instanța de revizuire va considera că părțile indicate nu au calitate procesuală pasivă sau că este necesară introducerea în cauza de revizuire și a altor părți nu se va opune.
Părțile menționate la dosarul 917 / 1995, Tribunalul Maramureș au fost:
1) Banca A. S. - Sucursala B. M., preluată inițial de A. de V. a A. B., B.
și ulterior de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului;
2) A. de V. a A. B., B. inițial o agenție a G. R., înființată în decembrie
1998 care se ocupa de privatizarea unor companii de stat, agenția a fost redenumită în A. în mai 2004. Tot atunci A. se reorganizează prin comasarea prin absorbție cu AP APS - A. pentru Privatizare și Administrarea P. S. (fostă FPS - Fondul Proprietății de S. înainte de 2001), instituție care a fost desființată cu această ocazie. începând cu data de 1 ianuarie 2007 A. se reorganizează prin comasarea prin absorbție cu O. - O. P. S. și P. în I. La sfârșitul anului 2008, OPSPI și-a reluat activitatea ca instituție în subordinea M.ui Economiei.
3) S.C. A. Z. S.R.L. B., strada A. 3;
4) S.C. Romvit S.R.L. B., strada C. nr. 31;
5) S.C. Vital S. B. M., strada Ș. nr. 21;
6) S.C. A. B., strada J. nr. 2, sectorul 2;
7) S.C. V. N. Pir localitatea Pir, jud. Satu M.
8) S.C. Interoil S. Oradea, strada L. 2-6, jud. Bihor;
9) S.C. A. Petrești, jud. Satu M.
10) S.C. Faimar S. B. M., B-dul B. nr. 104;
11) S.C. Ardealul S. Cărei, strada C. V. nr. 4, jud. Satu M.
12) S.C. Metaloplast S.R.L. Satu M., strada V. nr. 87;
13) S.C. Proberco S. B. M., strada F. nr. 7;
14) S.C. G. C. R. S.R.L. B., strada S. nr. 13-17, hotel Diplomat camerele
307-309;
15) S.C. Valprodcom S. Valea lui M., strada S., jud. Bihor;
16) S.C. Holy Internațional S. Oradea;
17) S.C. A. Tărtărești, jud. Dâmbovița;
18) Direcția Sanitară Veterinară M., B. M., strada V. A. nr. 66;
19) S.C. Ami S. B. M., strada E. nr. 1;
20) Administrația Financiară Municipală B. M.
21) Primăria Baia Mare;
22) S. A. S., A., județul Satu M.
23) S.C. V. N., loc. C., jud. Satu M.
24) S.C. Valprodcom S. Valea lui M., jud. Bihor;
25) S.C. A. D. S.R.L;
26) S.C. A. Pui C. S. B. M.
27) S.C. Rombat Bistrița, Drumul Cetății nr. 6;
Pe parcursul desfășurării procedurii de executare silită au mai apărut următoarele părți:
28) S.C. S.D.C. Expert S.R.L. B. M.
29) Direcția Generală de M. și P. S. B. M.
30) Direcția de S. P. M.
31) Casa de A. de S.
32) A. de O. și F. a F. de M. M.
33) A.A.K. Turcia;
34) S.C. Devot S.R.L.;
35) S.C. Combimar B. M.
36) S.C. Roșiori S.;
37) S.C. Roșiori S.;
38) S.C. Azoma S. Arad;
39) S.C. Comcereal Sălaj S.;
40) S.C. Romtelecom S.;
41) S.C. Diesel Serv. S.R.L.
42) S.C. Westbank S.;
43) Mastan I.;
44) S.C. Valida S.R.L.;
45) A.V.A.B. B.
46) F.P.S. B.
47) Bonte Aurel;
48) Szanislzlo Sarolta;
49) S. de T. F. M. S. C.-N.
50) Exploatarea Minieră Jibou;
51) RamiraS.;
52) PECO M.
53) Metaloplast S.R.L. Satu M.
54) Veterim Impex S.R.L. B.
55) S.C. Azomureș, Tg. Mureș;
56) S.C. Comcereal S. Satu M.
57) S.C. Perami S.R.L. Arad
58) S.C. Farmavet S. S. B. M.
59) S.C. Distrigaz Nord S. B. M.
60) S.C. Ulvas S. Vaslui;
61) S.C. Corn Abm S.R.L. Arad;
62) S.C. Drusal S. B. M.
63) Penitenciarul Baia Mare;
64) S.C. ICPPAM Balotești S.;
65) ISCIR C. N.
66) Registrul Român al Acționarilor;
67) S.C. Transgaz S.A Mediaș;
68) S.C. Electrica S. B. M.
69) Banca Populară Colina S. B. M.
70) S.C. Relotex S.R.L.
71) S.C. Top Market S.R.L. B. M.
72) S.C. Maruani S.R.L. B. M.
73) Acim R.;
74) S.C. Integral Timișoara;
Fapta ilicită (delictul) are caracter obiectiv și este diferită de culpă, în sensul că reprezintă o manifestare exterioară a unei atitudini de conștiință și de voință a unei persoane, un factor introdus în contextul relațiilor sociale. Fapta ilicită este distinctă de culpă deoarece fapta poate fi ilicită, dar săvârșită fără culpă.
Spre deosebire de prejudiciu, care constituie rezultatul acțiunii (sau inacțiunii), fapta omului reprezintă expresia exteriorizată a voinței și conștiinței sale.
La jefuirea firmei au participat, direct sau indirect, mai multe persoane și instituții. Lasă la aprecierea instanței instituirea răspunderii civile împotriva unor persoane care au cauzat indirect prejudiciul, ale căror fapte au avut numai rolul de condiții și nu de cauze necesare ale prejudiciului-ca instigatori, complici, tăinuitori, sau favorizatori, cu condiția neinvocării adecvanței.
In stabilirea raportului cauzal trebuie avut în vedere că fenomenul-cauză nu acționează singur și izolat, ci în anumite condiții externe care fără a produce efectul păgubitor, au favorizat totuși producerea acestui efect, înlesnind nașterea procesului cauzal, grăbind și favorizând dezvoltarea lui sau agravându-i ori asigurându-i rezultatele negative.
O posibilitate abstractă, o simplă eventualitate a fost prefăcută astfel într-o posibilitate concretă și actuală, care de altfel a și condus la realitatea efectului negativ produs. în aceste situații socotește că, din punctul de vedere al răspunderii juridice, asemenea condiții exterioare, care au contribuit precumpănitor la realizarea efectului păgubitor, alcătuiesc împreună cu împrejurarea cauzală, o unitate indivizibilă, în cadrul căreia asemenea condiții dobândesc, și ele, prin interacțiune cu cauza, caracter cauzal.
Unitatea acestor împrejurări este dată de faptul că ele concură ca un tot la producerea prejudiciului, astfel încât trebuie recunoscută eficiența cauzală a fiecăruia dintre elementele complexului cauzal.
Cu alte cuvinte, între cauza principală și condiții este o unitate indivizibilă, raportul de cauzalitate cuprinzând nu numai faptele care constituie cauza necesară și directă, ci și condițiile cauzale, fapte care au făcut posibilă acțiunea (cauza) sau i-au asigurat ori agravat efectele dăunătoare. Așa se explică, în planul dreptului civil, antrenarea răspunderii instigatorilor, complicilor, favorizatorilor și tăinuitorilor.
Pentru stabilirea faptelor ilicite care intră în câmpul cauzal, vom recurge, dacă va fi necesar, la efectuarea unor expertize de specialitate. în acest mod se va determina științific toate corelațiile dintre fapte și împrejurări, reținându-se în câmpul cauzal doar acelea care au contribuit, direct sau indirect, mediat sau nemijlocit la producerea prejudiciului. Cercetarea se va încheia cu stabilirea, pe bază de probe, a cauzelor principale și secundare, interne și externe, concurente ori asociate, precum și a condițiilor care au asigurat sau facilitat acțiunea cauzelor.
Raportul juridic dintre revizuientă și aceste persoane s-a născut prin participarea acestor persoane, direct sau indirect, la săvârșirea faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii.
Răspunderea civilă este acea formă a răspunderii juridice ce constă în obligația pe care o are orice persoană de a repara prejudiciul pe care 1-a cauzat altuia. A răspunde în mod civil înseamnă, în sens juridic, a răspunde din punct de vedere civil.
Prin funcția sa reparatorie, răspunderea civilă are drept scop repunerea patrimoniului persoanei prejudiciate în situația anterioară, prin înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite. Regulile pe care le pune la bază atât practica judiciară, cât și literatura de specialitate, dar mai cu seamă legea civilă, ca fiind principii de bază ale răspunderii civile se referă la obligația de reparare. învederează instanței că judecătorul național, în calitate de prim judecător al C., are obligația de a asigura efectul deplin al normelor acestei Convenții, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte intervenția legiuitorului pentru abrogarea ei.
De asemenea, conform jurisprudenței C. de Justiție de la L., este de competența judecătorului național, în calitate de prim judecător comunitar, să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național care i s-ar opune.
Efectele hotărârilor C. Europene a D. O. - prin care se constată violarea de către instanțele naționale a drepturilor omului, consfințite in C., cu ocazia pronunțării hotărârilor rămase irevocabile - după epuizarea tuturor căilor de atac prevăzute de legislația națională - operează asupra acestor hotărâri - prin intermediul căii de atac extraordinare - a revizuirii - prevăzută de articolul 322 pct. 9 Cod procedură civilă - prin care instanța își retractează propria hotărâre.
Prioritatea reglementărilor internaționale, a pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului față de legislația internă, în cazul neconcordanței dintre acestea, precum și principiul de interpretare și aplicare a dispozițiunilor constituționale privind drepturile și libertățile justițiabililor în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte, toate consacrate constituțional de articolul 20, motivează aplicarea articolului 322 pct. 9 intr-o nouă viziune de interpretare a alineatului 1 al art. 322 Cod procedură civilă
Revizuirea prevăzută de articolul 322 pct. 9 Cod procedură civilă introdusă prin O. nr. 5. aprobată prin L. nr. 1. operează numai in condițiile existenței unei hotărâri pronunțată de C. prin care s-a constatat o incălcare a drepturilor și libertăților fundamentale, printr-o hotărâare judecătoreasca internă și numai dacăconsecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii.
Depune dovada plății taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. S. soluționarea cauzei și în lipsă.
Consacrarea motivului de revizuire prevăzut de articolul 322 alin.(l.) pct.9
Cod procedură civilă a fost necesară pentru a crea posibilitatea reparării prejudiciilor cauzate prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului, atunci când se constată această situație printr-o decizie a C. Europene a D. O..
Art. 322. - "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
Dacă Curtea E. a D. O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate." în acest caz de revizuire, instanța trebuie să verifice pe de o parte, dacă există o hotărâre pronunțată de Curtea E. a D. O. prin care s-a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale printr-o hotărârejudecătorească internă și, pe de altă parte, dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
A., R. este un stat de drept în care, potrivit articolului 1 alin. (5) din Constituție, „respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". în condițiile în care articolul 11 din L. fundamentală prevede că statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte și că tratatele ratificate de P., potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar articolul 20 alin. (1) din Constituție că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte, P.ul are îndatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare pentru asigurarea reală a respectării accesului liber la justiție, fără de care nu se poate concepe existența statului de drept, prevăzută prin articolul 1 alin. (3) din Constituție. Fără îndeplinirea acestei îndatoriri, normele constituționale menționate ar avea un caracter pur declarativ, situație inadmisibilă pentru un stat care împărtășește valorile democratice ce fac parte din patrimoniul constituțional european, așa cum este prefigurat de C. E. a D. O.
și de C. drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
De altfel, necesitatea respectării principiului supremației Constituției și a principiului legalității a mai subliniată de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu prin D. nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, și D. nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011. îndatorirea P.ului pentru asigurarea reală a respectării accesului liber la justiție decurge din faptul că R. a devenit parte la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în urma ratificării ei prin L. nr. 3., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, asumându-și obligația de a respecta prevederile acestei Convenții, precum și interpretarea dată de Curtea E. a D. O. acestei Convenții, în limitele prevăzute de această C., în conformitate cu prevederile articolului 46, potrivit cărora „înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale C. în litigiile în care ele sunt părți".
De asemenea, Curtea Constituțională mai constată că prin H. din 20 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Iosif și alții împotriva R., publicată și în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 561 din 24 iulie 2008, Curtea E. a D. O. a statuat că „articolul 322 alin. (1.) pct. 9 din codul de procedură civilă permite revizuirea unui proces pe plan intern, „dacă Curtea a constatat încălcarea drepturilor unui reclamant. în plus, Curtea de la S. a apreciat că, „atunci când constată că un reclamant nu a avut acces la o instanță stabilită prin lege, redresarea cea mai potrivită ar fi, în principiu, rejudecarea sau redeschiderea procedurii în timp util, cu respectarea cerințelor articolului 6 din C.".
De altfel, aceleași concluzii reies și din H. din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva R. (paragraful 56), H. din 21 februarie 2008, pronunțată în Cauza S.C. Marolux S.R.L. și Jacobs împotriva R. (paragraful 52) și H. din 8 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Rusen împotriva R. (paragraful 47 și
48).
În aceste condiții, Curtea Constituțională a constatat prin D. CCR nr. 2. că articolul 20 alin. (1) din Constituție impune interpretarea articolului 21 privind accesul liber la justiție din L. fundamentală prin prisma înțelesului dat acestui drept de Curtea E. a D. O. în jurisprudența sa.
Dacă nu s-ar ajunge la această concluzie, justițiabilul s-ar vedea lipsit de protecția conferită de C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar dreptul său de acces liber la justiție prevăzut de articolul 21 din L. fundamentală ar fi încălcat. Ca o consecință directă, R. ar fi în situația unei părți la C. care nu își respectă obligațiile asumate pe planul dreptului internațional public și al dreptului intern, contrar prevederilor articolului 11 alin.
(1) și (2) și articolului 20 alin. (1) din Constituție.
Așadar, având în vedere dispozițiile constituționale menționate, faptul că R. este parte la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind obligată să respecte atât C., cât și interpretările date de Curtea E. a D. O. în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat, prin D. CCR nr. 2., că dispozițiile articolului 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă sunt afectate de vicii de neconstituționalitate. A., în măsura în care aceste prevederi legale nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s- au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea E. a D. O., se ajunge la lipsirea de conținut a unui drept garantat de C. R.
Potrivit articolului 322 alin.(l) pct.9 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă
Curtea E. a D. O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Textul a fost introdus prin O. de urgență a G. nr.
58 / 2003 , aprobată prin L. nr. 1..
Consacrarea acestui motiv de revizuire a fost necesară pentru a crea posibilitatea reparării prejudiciilor cauzate prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale justițiabilului, atunci când se constată această situație printr-o decizie a C. Europene a D. O.. în acest caz de revizuire, instanța trebuie să verifice pe de o parte, dacă există o hotărâre pronunțată de Curtea E. a D. O. prin care s-a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale printr-o hotărâre judecătorească internă și, pe de altă parte, dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. în speța de față, Curtea E. a D. O., s-a pronunțat prin decizia din data de 2 noiembrie 2010, în cauza C. 21199/03, S.C. A. D. S.R.L. B. M. împotriva R., hotărâre rămasă definitivă în data de 11 aprilie 2011 prin respingerea cererilor părților de trimitere a cauzei spre examinare de către M. C.. în condițiile în care hotărârile a căror revizuire se solicită au rămas în vigoare, ea continuă să-și producă efectele și consecințele grave ale încălcării dreptului la care face referire decizia C. Europene, situație în care înlăturarea acestor consecințe nu poate fi realizată decât prin revizuirea acestei hotărâri.
Prin urmare, sunt întrunite condițiile cerute de articolul 322 alin.(l) pct.9
Cod procedură civilă, și se impune revizuirea hotărârilor indicate în capitolul capete de cerere și schimbarea în tot a acestora conform cererilor revizuientei.
Analizând cererea de revizuire, Curtea constată următoarele:
Cererea de revizuire, intemeiata pe dispozitiile art 322 pct 9 cod pr civ are ca obiect deciziei nr.1123 pronunțată la (...) în dosar nr. 4030/2000 al C. de A. C.
Prin decizia civilă nr. 1123 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. 4030/2000 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de creditorii SC G. C. R. SRL B., SC A. D. SRL B.-M., SC A. 200 TC SRL B., A. B. și debitoarea SC A.
PUI C. B.-M. împotriva sentinței civile nr. 154 din 16 februarie 2000 a T.ui M., dosar nr. 917/1995.
Prin sentința civilă nr. 154 din 16 februarie 2000 a T.ui M. s-a admis contestația debitoarei SC A. PUI C. SA B.-M. la creanțele declarate de creditorii săi și s-au stabilit creantele creditorilor.
S-au respins declarațiile de creanță ale creditorilor S. A. S. A., SC V. N. C., jud. Satu-M., SC VALPRODCOM SA Valea lui M., jud. Bihor și SC A. D. SRL B.- M.
Debitoarea SC A. PUI C. SA B.-M. se afla în acel moment în procedura falimentului declanșată sub incidența Codului comercial și după primirea la data de 2 martie 1999 a tabelului preliminar al creanțelor, a formulat conform art. 772
și 775 C.com. contestații la declarațiile de creanță ale creditorilorm, inclusiv împotriva creanței declarata de creditoarea SC A. D. SRL de 1.474.012,64 USD apreciind ca aceasta creanta ar fi prescrisa.
T. M., prin sentinta civila nr 1. a reținut că este prescrisă creanța pretinsă de către creditoarea A. D. T. retine ca în ce privește pe creditoarea SC A. D. SRL
B.-M. care a solicitat 1.474.012 USD s-a constatat că pretențiile care decurg din contractul nr. 1/5 ianuarie 1995 sunt prescrise iar acțiunile comerciale care au avut loc nu au întrerupt prescripția deoarece s-au finalizat prin anularea acțiunii ca netimbrată conform sentinței civile nr. 1..
Curtea de A. C. prin decizia nr. 1123 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. 4030/2000 s-a respins ca nefondat apelul declarat de creditoarea
SC A. D. SRL B.-M.
Curtea observă că prin sentinta civila nr 1. a fost solutionată contestația debitoarei SC A. PUI C. SA B.-M. (societate aflată în procedura insolvenței la acel moment) la creanțele declarate de creditorii săi - printre care și SC A. D. SRL.
Curtea mai observă că în ceea ce o privește pe debitoarea SC A. PUI C. SA (in prezent denumita SC T. I. HI SA) procedura insolventei a fost inchisa întrucât debitoarea și-a achitat creanțele. A. potrivit istoricului primit de la ORC M. (pag
14) rezullta ca procedura a fost inchisa prin sentinta civila nr 2812 din (...) pronuntata in dosar nr 6694/2003 al T.ui M. și prin incheierea ORC nr 27343 din (...), respectiv nr 104 din (...) a fost operată mențiunea închiderii procedurii, debitoarea continuând să existe ca subiect de drept (nefiind dispusă radierea sa).
In prezent procedura insolventei fiind inchisa, nu mai exista calea valorificării creanței pretinse de SC A. D. SRL pe calea procedurii concursuale a insolventei, această creditoare având la dispozitii remedii procesuale prevăzute de dreptul comun (și nu de calea specială a procedurii insolventei) pentru valorificarea creanței sale. Normele Legii nr 64/1995 sub care s-a deschis procedura insolventei nu mai pot fi aplicate în scopul valorificării creanței SC A. D. SRL.
Prin urmare curtea, observând că în prezent procedura insolventei în ceea ce o privește pe debitoarea SC A. PUI C. SA (in prezent denumita SC T. I. HI SA) procedura insolventei a fost inchisa întrucât debitoarea și-a achitat creanțele,potrivit art 326 cod pr civ va respinge revizuirea declarată de SC A. D. SRL împotriva deciziei civile nr. 1123 din (...) pronunțată în dosarul nr.
4030/2000 al C. de A. C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D.DE
Respinge revizuirea declarată de SC A. D. SRL împotriva deciziei civile nr.
1123 din (...) pronunțată în dosarul nr. 4030/2000 al C. de A. C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
Președinte, M.-I. I. | Judecător, G.-A. N. | Judecător, S. Al H. |
Grefier, A. B. |
}
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: L. R. B., Ana Roman
| ← Decizia nr. 7926/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2904/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
