Decizia nr. 2203/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2203/2012
Ședința 20 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de SC F. B & B SRL împotriva încheierii comerciale nr. 1792 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. în contradictoriu cu intimații SC M. F. G. INF SA, SC M. F. G. IFN SA - P. L., intimat SC M. F. G. INF SA PRIN LICHIDATOR J. RTZ & P. I., având ca obiect procedura insolvenței repunere în termenul de declarare a creanței.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. INSTANȚA Prin sentința comercială nr. 1792 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a creanței, formulată de creditoarea SC F. B & B S. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/2006, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin B. procedurilor de insolvență, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, prin excepție de la prevederile alin. 1 se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin.1 lit.c, procedura notificării prevăzută la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin B. procedurilor de insolvență, lista creditorilor comunicată administratorului judiciar fiind cea depusă la filele 261-262, vol.II, creditoarea neregăsindu-se în aceasta. Din textele legale mai sus citate, rezultă fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin B. procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați, ipoteză în care, potrivit alin.3 al art.7 procedura notificării, va fi considerată îndeplinită, dacă a fost publicată în B. procedurilor de insolvență. În acest sens, administratorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei, a notificat creditorii identificați în lista depusă de debitoare, a publicatnotificarea în B. procedurilor de insolvență nr.404/(...), dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare fiind depusă la fila 210 din vol.I, notificarea fiind publicată și într-un ziar de largă circulație (f.212, vol.I), astfel încât, judecătorul sindic a constatat că dispozițiile legale mai sus citate au fost respectate. De subliniat în acest context este și faptul că accesul la informații referitoare la starea de insolvență a unei persoane juridice este gratuit, putând fi obținute de pe site- ul buletinului procedurilor de insolvență, întrucât doar consultarea efectivă a unui anumit buletin al procedurilor de insolvență presupune existența unui abonament. Clarificate fiind aspectele legate de disp. art.7 din Legea nr.85/2006, în cauză se mai pune problema incidenței dispozițiilor art.76 din lege coroborate cu dispozițiile art.103 C. Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, rezultă cu evidență din dispozițiile art.76, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanței peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-și mai realiza creanța în cadrul procedurii insolvenței. Rezultă astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care, dispozițiile art.103 C. sunt pe deplin aplicabile. Într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor două texte de lege (art.76 din Legea nr.85/2006 și art.103 C.), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și acesta, împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii. În acest context, în ceea ce privește cererea de repunere în termenul de formulare a declarației de creanță, deși de principiu astfel de cereri sunt admisibile, în lipsa oricăror probe care să facă dovada că partea a fost împiedicată să-și exercite dreptul său printr-o împrejurare mai presus de voința sa, ipoteză în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, apare ca fiind neîntemeiată. Astfel, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, sancțiunea expres prevăzută de lege pentru depunerea declarațiilor de creanță peste termen, este aceea a decăderii, iar raportat la posibilitatea părții de a solicita repunerea în termen, cu consecința dovedirii prin orice mijloc de probă a unei împrejurări mai presus de voința sa care a împiedicat-o să-și exercite dreptul, în condițiile prev. de art.103 C., judecătorul sindic apreciază că liberul acces la justiție al creditorului în speță nu este încălcat. Împrejurarea că creditorul nu a propus nici un fel de probe în sensul arătat, nu poate conduce la concluzia că i s-a negat în substanță acest drept. Cu privire la o eventuală incidență a dispozițiilor art. 6 din CEDO, judecătorul sindic a reținut cauza Dias Ochoa c. Spania, în considerentele căreia instanța de contencios european a reținut că obligația reclamantului de a citi jurnalul oficial pentru a vedea dacă a fost parte într-un proces civil, conduce la negarea substanței dreptului de acces la justiție și, implicit, încălcarea dispozițiilor anterior menționate. Este de observat că în cauza arătată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6, pornind de la premisa că reclamantul avea obligația de a citi „jurnalul oficial";, adică o publicație asemănătoare monitorului oficial din țara noastră, într-o procedură similară cu cea reglementată de dispozițiilor art. 95 din Codul de procedură civilă, o procedură de excepție, de altfel, aplicabilă doar în anumite condiții. În prezenta cauză, însă, buletinul procedurilor de insolvență nu poate fi asimilat jurnalului oficial invocat de Curte, întrucât această publicație este una specializată, care se referă exclusiv la comunicarea actelor de procedură în cadrul procedurilor de insolvență și reprezintă regula în materia citării și comunicării actelor de procedură în ceea ce privește procedura insolvenței. Astfel, stabilirea de către legiuitor a unui termen care începe să curgă de la publicarea unui anumit act într-o publicație specializată în materia în discuție și care reprezintă, în același timp, regula în derularea procedurilor de insolvență, este pedeplin justificată atât pentru rigurozitatea procedurii, cât și pentru buna desfășurare a acesteia într-un anumit cadru stabilit de legiuitor, nu încalcă dispozițiile art.6 din CEDO. În aceeași ordine de idei, instanța a constatat că o încălcare a accesului la justiție, ar exista doar în situația în care termenul de depunere a declarațiilor de creanță ar fi început să curgă, în mod excepțional, de la publicarea unui anumit act într-o publicație nespecializată în materia insolvenței, ceea ce nu este cazul în speță. Față de considerentele de fapt și de drept reținute și în temeiul disp. art. 76 alin.1 coroborat cu art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a creanței formulată de creditoarea SC F. B & B S. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de (...) SC F. B & B S. În esență, recurenta a solicitat repunerea în termenul de declarare a creanței deoarece nu a fost notificată decât prin B., nu și potrivit Codului de procedură civilă. Au fost astfel încălcate în opinia recurentei și considerentele deciziei 1. a C. C.. Mai mult, nici sentința recurată nu a fost comunicată potrivit C.p.c. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele: Recursul declarat a fost inițial anulat ca nemotivat în termen, prin decizia civilă numărul 1107/(...). Împotriva acestei decizii a fost formulată o contestație în anulare admisă prin decizia intermediară nr. 2/(...), instanța a reținut în esență că recursul nu poate fi anulat ca nemotivat atât timp cât sentința nu a fost comunicată potrivit codului de procedură civilă iar termenul de declarare și implicit de motivare a căii de atac nu a început să curgă. În consecință, soluția de anulare a recursului ca nemotivat a fost rezultatul unei erori materiale în sensul art. 318 alin. 1 C.p.c. Cu prilejul rejudecării recursului instanța reține următoarele aspecte relevante legate de procedura de notificare a creditorilor în cazul concret analizat. Argumentele invocate de catre recurenta creditoare S. F. B&B S. in sustinerea caii de atac deduse judecatii sunt neintemeiate, fiind contrare normelor de drept incidente si principiilor generale care guverneaza legea insolventei. Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006, citarea părtilor precum si comunicarea oricărui alt act de procedură se efectuează prin B. P. de I., iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol ,,Prin exceptie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevazută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevazută la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin B. P. de insolvența,,. În conditiile in care reprezentantul legal al debitoarei a predat o listă a creditorilor în care recurenta nu se regăsește, așa cum reține și judecătorul sindic, în conformitate cu textul enuntat creditorii care nu pot fi regăsiți într-o astfel de listă sunt legal notificati prin B. P. de I. în vederea depunerii declaratiilor de creanta. Prin aceeasi modalitate procedurală a fost comunicat si termenul de declarare a creantelor, respectiv de intocmire si definitivare a tabelului de creante al debitoarei. În consecință, în lipsa unei liste a creditorilor si a vreunei posibilitati concrete de a afla identitatea celor care nu se regasesc in aceasta listă, notificarea facută prin B. este pe deplin temeinică si procedurală. În cazul concret dedus judecății, notificarea a fost publicata in B. numărul 404/(...), iar termenul limita de declarare a creantelor a fost stabilit pentru data de (...). In consecinta, creditorii care nu s-au regasit in lista creditorilor debitoarei, (inclusiv recurenta) au avut la indemana un interval de timp suficient de 34 de zile pentru declararea creanțelor. Creditoarea recurentă a depus declarația de creanta doar la data de (...), cu depasirea culpabilă a acestui termen, mai ales în condițiile în care intimata contestatoare nu a invocat si cu atat mai mult nu a facut dovada faptului ca a aflat despre deschiderea procedurii de insolventa a debitoarei pe alta cale decat din B. În mod legal și temeinic judecătorul sindic și practicianul în insolvență susțin că termenul de declarare a creantelor stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii de insolvență nu a fost respectat de catre creditoarea recurentă. Astfel, potrivit art. 103 alin. 1 C., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Din textele legale mai sus citate, rezulta fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin B. procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați în lista creditorilor predată de catre administratorii statutari ai debitoarei, ipoteză în care, potrivit alin. 3 al art. 7 din legea 85/2006 procedura notificării va fi considerată îndeplinită dacă a fost publicată în B. procedurilor de insolvență. În acest sens, a arătat judecătorul sindic, lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei, a publicat notificarea în B. procedurilor de insolvență dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare, astfel încât, s-a constatat că dispozițiile legale mai sus citate au fost respectate. Mai mult, instanța de recurs nu apreciază faptul că reaua credință a administratorului statutar al debitoarei ar înlătura aplicabilitatea textului enunțat deoarece chiar ipoteza textului are în vedere mai ales reaua credință a acestuia. Astfel, în quasitotalitatea situațiilor în care nu se predă lista creditorilor sau lista predată este incompletă, acest fapt este pe deplin imputabil administratorului statutar al debitoarei (sau administratorilor statutari). Protejarea creditorilor în această situație se realizează prin notificarea acestora prin BPI, publicație pe care au obligația conferită de calitatea de comerciant de a o studia. Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, rezultă cu evidență din dispozițiile art. 76 din Legea 85/2006, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanței peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-și mai realiza creanța în cadrul procedurii insolvenței. Rezultă astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care dispozițiile art. 103 C. sunt pe deplin aplicabile. Într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor două texte de lege (art. 76 din Legea nr. 85/2006 și art. 103 C.), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și acesta, împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii. Trimiterile recurentei la deciziile C. C. sunt neconforme cu conținutul acestora. Astfel, prin decizia 1. s-a decis ca ,,dispozițiile 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt contrare art. 24 și art. 53 din Constituție, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură că tre p e rsoa ne le împ o triva că rora se promo ve a ză o a cțiu ne în te me iul d ispo zițiilor Legii nr. 85/2006, u lte rio r d e sch ide rii p roce d u rii inso lven țe i, se realizează numai prin B. procedurilor de insolvență, iar nu și potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă,,. In consecinta, decizia enuntata nu dispune cu privire la modalitatea de notificare a creditorilor, dispozitivul ei este extreme de clar, lipsit de echivoc si nesusceptibil de interpretare sau de aplicare prin analogie. Deasemenea, decizia 232/2008 nu aduce nimic relevant cu privire la acest aspect. Prin acesta decizie s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 si 8 din Legea 85/2006, iar in considerentele deciziei se retine ,,.efectuarea citării părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor prin B. procedurilor de insolvență au în vedere soluționarea procesului cu celeritate, în absența unei atari dispoziții de lege, procedura insolvenței,care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe, ar fi cu mult întârziată. Or, această situație ar genera o stare de perpetuă incertitudine cât privește raporturile juridice stabilite între părțile implicate, persoane fizice sau comercianți, afectând grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze.,, Calitatea de comerciant a creditoarei recurente o obligă să urmareasca incasarea creantelor pe care le detine, iar in ipoteza in care un creditor intarzie plata mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligatiei de plata cu mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligatiei de plata, are sarcina de a incepe demersurile pentru recuperarea creantei, demers care implica in primul rand verificarea solvabilitatii debitoarei si a masurii in care aceasta intelege sa-si onoreze obligatiile de plata fata de toti partenerii comerciali. Acest rezultat se atinge cu usurinta prin accesarea B. P. de I. care are ca rol principal tinerea unei evidente complete a tuturor comerciantilor care au ajuns in incapacitate de plata si impotriva carora s-a deschis procedura insolventei,,. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.p.c., recursul declarat de catre recurenta SC F. B & B SRL va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE Respinge recursul declarat de S. F. B&B S. împotriva încheierii comerciale nr.1792 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A.-I. A. C. I. D. P. GREFIER M. N. Țâr Red/Dact/3 ex (...)
| ← Decizia nr. 9513/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 648/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
