Decizia nr. 2196/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2196/2012
Ședința din data de 19 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C.
G. : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul H. E. O. împotriva sentinței civile nr.6682 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimata SC M. S. S. prin lichidator judiciar P. G. I., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat, lipsind taxa judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 02 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei SC M. S. S. - P. G. I.
Se reține că deși recurentul a fost citat cu mențiunea timbrării recursului promovat, cu suma de 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, fila 19 din dosar, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței.
Curtea, din oficiu, raportat la dispozițiile art. 20 alin.1 și 3 din L. nr.
146/1997 invocă excepția nelegalei timbrări a recursului și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
După închiderea dezbaterilor s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentului la care a anexat dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,3 lei și prin care solicită amânarea cauzei.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.6682 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al
T.ui M. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta P. G. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC M. S. S. în contradictoriu cu pârâtul H. E. O. și a fost obligat pârâtul H. E. O. să suporte cu averea proprie pasivul debitoarei SC M. S. S. în cuantum de 168.395,17 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Potrivit art.138 alin.1 lit.a și d din L. nr.85/2006 modificată, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau deconducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin următoarele fapte: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În speță, din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar, rezultă că pârâtul în calitate de administrator al debitoarei, a predat doar o parte din documentele solicitate, nu au fost depuse listele de inventar astfel încât nu s-a putut determina care este componența activelor.
Nu a fost depusă nici suma de 5.182,30 lei, reprezentând numerar în casierie.
Nepredarea tuturor documentelor impuse de lege și nedepunerea numerarului, în casierie, atrage încălcarea dispozițiilor art.138 lit.d din legea nr.85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor prevăzută de L. 3., care în art.73 stabilește că aceștia sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Nepredarea activelor evidențiate în documentele contabile, conduce la concluzia că pârâtul le-a folosit în interesul său sau în cel al unei alte persoane, faptă prevăzută de art.138 lit.a din lege.
Prin aceste fapte pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei, astfel încât răspunde pentru pasivul societății, în cuantum de 168.395,17 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul H. E. O. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivele de recurs se arată că pârâtul nu a fost citat decât pentru primul termen de judecată, iar corespondența a primit-o și semnat-o o persoană care nu are nicio legătură cu societatea, iar ulterior nu a mai fost citat, motiv pentru care, consideră că în condițiile în care nu a fost prezent, trebuia să fie citat cel puțin încă o dată și să semneze de primire pentru a putea fi luat în considerare faptul că a luat la cunoștință în mod efectiv de proces.
Menționează că, în urma discuțiilor cu lichidatorul, s-a obligat ca pe lângă documentele deja depuse la prima solicitare, să depună și celelalte documente după ce le obținea de la contabil, dar pentru că nu a mai fost citat și, totodată încerca să recupereze diverse sume de bani ce îi erau datorate, a fost mai mult plecat în țară, deoarece activitatea era preponderent la societatea SC C. GAS S. B.
Precizează că, în condițiile în care nu a mai primit nicio citație, nefiind cine să îl anunțe și, prin neglijența sa, a amânat predarea actelor. Arată că după primirea hotărârii a făcut toate demersurile pentru predarea întregii contabilități, motiv pentru care solicită desființarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare, judecătorului-sindic.
În ceea ce privește creanțele care s-au considerat a fi suportate de recurent, precizează că acestea nu sunt reale, sunt exagerate, valoarea reală fiind undeva în jurul sumei de 50.000-60.000 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 2 martie 2012, P. G. I. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul declarat de către pârât prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta P. G. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC M. S. S. a solicitat obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitoarei în sumă de 168.395,17 lei, temeiul juridic al cererii fiind dispozițiile art.138 alin.1 lit.a și d din L. nr.85/2006 motivat de împrejurarea că administratorul statutar al debitoarei nu a predat bunurile și documentele impuse de art.28 alin.1 din L. nr.85/2006 și că, implicit, a făcut să dispară documentele și nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza L. nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC
M., pârâtul este administratorul debitoarei.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe fostul administrator să predea registrele și actele societății; cu toate acestea, pârâtul nu a înțeles să dea curs solicitării lichidatorului și nu a predat documentele prevăzute de art.28 din L. nr.85/2006, probele administrate în cauză evidențiind această împrejurare.
Considerând că au fost făcute toate demersurile pentru intrarea în posesia documentelor contabile și că fostul administrator statutar a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și administrative ale societății a formulat cererea de atragere a răspunderii personale a persoanelor vinovate în conformitate cu prevederile art. 138 alin.1 lit. a și d din L. insolvenței .
Curtea constată că pârâtul a fost legal citat cu prilejul soluționării cauzei, dovadă fiind procedura de citare existentă la dosar (f.32, 37,46) îndeplinită în condițiile art.89 și 921C.pr.civ., susținerile contrare fiind nefondate.
Este cunoscut faptul că inexistența registrelor contabile și a altor documente financiar-contabile fac imposibilă cunoașterea unor eventuali debitori ai societății împotriva cărora să fie formulate acțiuni pentru recuperarea acestora. Lipsa documentelor face imposibilă formularea unor eventuale acțiuni de anulare a unor operațiuni comerciale făcute în paguba unora dintre creditori, cum aceeași lipsă a documentelor face imposibilă cunoașterea situației unor eventuale bunuri de natura activelor imobilizate sau a activelor circulante materiale (stocuri de exemplu) , a căror valorificare pot acoperi pasivul patrimonial sau o parte din acesta. Aceste fapte îndreptățesc instanțele să susțină că administratorii societății nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea prin neîntocmirea registrelor contabile obligatorii pentru a nu cunoaște natura operațiunilor economice dispuse de administratori și ascunderea situației reale financiare a societății în scopul de a nu se afla modul de gestionare defectuoasă a societății debitoare.
După cum rezultă din rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar al debitoarei, acesta a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății; probele administrate relevă împrejurarea că administratorul debitoarei nu a pus la dispoziția lichidatorului actele societății iar creditorii societății nu au putut fi identificați iar eventualele bunuri nu au putut fi valorificate pentru a se realiza scopul procedurii.
De asemenea, din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu deține în patrimoniu bunuri, eventuala înstrăinare a activelor nefiind evidențiată în contabilitatea societății, ceea ce permite instanței să tragă concluzia că în cauza nu au fost respectate dispozițiile art.1 din L. nr.82/1991 republicata și art.5 din același act normativ ceea ce face sa fie incidente dispozițiile art.73 alin.1 lit.c si art.73 alin.2 din legea nr.3., potrivit cărora "Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății";.
Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a pârâtului și prejudiciul cauzat creditoarelor prin neplata datoriilor către acestea.
Se poate conchide, așadar, că toate aceste constatări și susțineri fundamentate pe prevederile L. societăților comerciale sau L. insolvenței sunt corecte și îi vizează pe administratorii societății adică pe pârâtul din cauză. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind prezumat atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din L. nr.85/2006.
Rezultă, prin urmare, că judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală atunci când a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar al debitoarei privind obligarea pârâtului la suportarea pasivului neacoperit din bunurile debitoarei, în temeiul art.138 lit.d din L. nr.85/2006, pârâtul recunoscând că nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele debitoarei.
Curtea constată, de asemenea, că administratorul debitoarei nu a predat lichidatorului judiciar suma de 5.182,30 lei ce figurează ca fiind ridicată de către acesta din casieria societății astfel că în mod corect judecătorul sindic a apreciat că pârâtul se face vinovat și de săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.a din L. nr.85/2006, susținerile contrare fiind nefondate.
Cât privește cuantumul sumei pentru care s-a dispus angajarea răspunderii administratorului statutar al debitoarei, Curtea constată că aceasta a fost corect determinată fiind la nivelul pasivului debitoarei. S. pârâtului cu privire la întinderea masei credale nu pot fi reținute de către instanță la soluționarea cauzei întrucât acesta nu a formulat nici o contestație împotriva tabelelor de creanțe întocmite și înregistrate la Tribunalul Maramureș, în termenul prevăzut de art.73 din L. 85/2006 astfel că cererea acestuia de a se efectua verificări cu privire la realitatea creanțelor este tardivă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul H. E. O. împotriva sentinței civile nr.6682 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. |
M. S. C. P. AUGUST AM. C. | L. F. |
2 ex. - (...)jud.fond.B. N.
| ← Decizia nr. 648/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 03/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
