Decizia nr. 2206/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2206/2012

Ședința de la 20 M. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE A.-I. A.

Judecător C. I.

Judecător D. P.

Grefier M. N. Țâr

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții S. D. C., și S. V. împotriva sentinței civile nr. 3270 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al

Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata SC R V C S. PRIN LICHIDATOR J. R. L. I., având ca obiect contestație - depus de R. L. in dos. (...).

La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Borșa D. în reprezentarea intereselor recurenților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este timbrat cu suma de 120 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.

C.ea, din oficiu, în temeiul art.159^{1alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.}

Nemaifiind alte cereri de formulat, C.ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe relevând instanței că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct.6 din C.pr. civilă . În susținere se arată că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art.138 lit.d din L. insolvenței, răspunderea delictuală are implicit o reglementare proprie, derivând nu din îndeplinirea sau neîndeplinirea mandatului dat organelor de conducere, ci din săvârșirea faptelor expres și limitativ prevăzute de art.138 din L. nr.85/2006, care nu au nicio conexiune cu mandatul primit. Se mai arată că nu a fost stabilit raportul de cauzalitate, S. D. i-a acordat mandat lui S. V., nefiind aplicabile dispozițiile invocate de către practicianul în insolvență. Nu a fost demonstrată vinovăția. Nu se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

C.ea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A ,

Prin sentința civilă nr. 3270 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C. s-a respins excpeția lipsei calității procesual pasive a pârâtei S. D. C.

S-a admis cererea, formulată R. L. I., în calitate de lichidator judiciar al SC R V C S., în contradictoriu cu pârâții { L. W. "I. 1194 M. R. A." "O." a

* M. | D. C. }și S. V. și în consecință:

Aui fost obligați pârâții { L. W. "I. 1194 M. R. A." "O." a * M. | D. C. }și S. V., în solidar, la plata sumei de 140.074,78 lei reprezentând pasiv al debitoarei SC R V C S.

L. a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că pârâta a fost administrator și asociat al debitoarei de la data înființării acesteia. Prin sentința comercială nr. 2548/(...) s-a dispus deschidera procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei SC R V C S., iar la masa credală au fost înscrise creanțe în valoare totală de 140.074,78 lei. Pârâta a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și cu privire la obligația sa de a preda actele și documentele finaciare ale debitoarei, însă notificarea expediată prin scrisoare recomandată nu a fost ridicată de pârâtă. La data de (...) soțul pârâtei a luat legătura cu lichidatorul judiciar și i-a comunicat că societatea nu deține bunuri și că vor fi predate documentele contabile.

L. judiciar a arătat că în urma verificării indicatorilor economici înscriși în bilanțurile pe anii 2007-2008 rezultă că debitoarea figurează cu active imobilizate de 41.021 lei, active circulante de 143.550 lei, din care stocuri de 35.663 lei și creanțe de încasat în sumă de 87.895 lei, precum și cu suma de 19.992 lei conturi în bănci. În raportul asupra cauzelor care au determinat apariția stării de insolvență s-a reținut că principalele cauze care au dus la apariția stării d einsolvență a debitoarei au fost neconducerea contabilității în conformitate cu legea, neîncasarea creanțelor și managementul defectuos.

L. judiciar a formulat o extindere a cererii și împotriva pârâtului S. V., solicitând obligarea ambilor pârți, în solidar, la plata pasivului debitoarei.

L. judiciar a arătat, în legătură cu acordul de conciliere încheiat cu SC

RCS CONSTRCT la data de (...), că nu s-a făcut dovada încasării sumei de

100.000 lei, iar acets acord nu a fost operat în contabilitatea debitoarei. E. un sold neachitat de 106.004 lei din factura nr. 21/(...) care a făcut obiectul cesionării și pentru care pârâții nu au prezentat actul de plată al acestei sume. Prin același acord debitoarea consimte să nu i se achite suma de

40.977 lei, iar prețul cesiunii a fost de 66.000 lei, în loc de 106.004,26 lei.

Cu privire la stocuri s-a arătat că pârâții au depus procesele verbale de încasare a acestora, însă nu a depus o listă de inventar a stocurilor. Pentru bunurile care au fost donate, respectiv mobilier, nu s-a prezentat nici un document judtificativ.

L. judiciar a indicat ca și temei de drept al cererii sale atât prevederile art. 138 alin 1 lit d din L. nr. 85/2006, cât și pe cele ale art. 138 alin 1 lit a din L. nr. 85/2006.

Pârâta S. D. C. a deținut calitatea de administrator al SC RVC S. de la data înființării societății și până la momentul deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei(f.6). La data de (...) pârâta S. D. C. l-a împuternicit, printr-un înscris sub semnătură privată, pe pârâtul S. V. să administreze SC R V C S., în acest act menționându-se că pârâtul are calitatea de „. de fapt";, însă la registrul comerțului nu a fost înregistrată nici o mențiune cu privire la schimbarea persoanelor care au calitate de administrator la societății.

Având în vedere că nu există nici un înscris din partea SC R V C S. din care să rezulte că a încetat calitatea de administrator al pârâtei S. D. C., înseamnă că aceasta răspunde și după data de (...) de îndeplinirea îndatoririlor prevăzute de lege. Din actele depuse la dosar nu rezultă că pârâta, în calitate de administrator, avea dreptul de a mandata o altă persoană care să îndeplinească actele de adminsitare, astfel încâtjudecătorul sindic apreciază că în cauză sunt incidente dispozițile art. 71 alin 3 din L. nr. 31/1990 conform cărora administratorul care, fără drept, își substituie altă persoană, răspunde solidar cu acesta pentru eventualele pagube produse societății.

În concluzie, având în vedere că nu a încetat calitatea de administrator al pârâtei { L. W. "I. 1194 M. R. A." "O." a * M. | D. C. }și că aceasta l-a susbstituit, fără drept, pe pârâtul S. V. pentru a efectua actele de administrare ale societății, pârâta are calitate procesuală în prezenta cauza, răspunzând solidar cu mandatarul său pentru prejudiciile cauzate societății, în cazul de față acest prejudiciu fiind determinat de faptul că prin modul în care a fost administrată societatea s-a cauzat apariția stării de insolvență a acesteia.

Din indicatorii economici înscriși în bilanțurile pe anii 2007-2008 rezultă că debitoarea figurează cu active imobilizate de 41.021 lei, active circulante de 143.550 lei, din care stocuri de 35.663 lei și creanțe de încasat în sumă de 87.895 lei, precum și cu suma de 19.992 lei conturi în bănci, nici unul din acte active nefiind predat lichidatorului judiciar.

În legătură cu activele imobilizate, pârâții au invocat faptul că aceste active includ un autoturism care a făcut obiectul unui contract de leasing și că bunul a fost predat societății de leasing, astfel încât acesta nu mai face parte din activele imobilizate ale societății, în acest sens fiind depus la dosar procesul verbal de predare a vehicululkui încheiat la data de (...) și fișa mijlocului fix, dovedindu-se astfel că acest bun nu semai afla în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței.

Cu privire la activele circulante, pârâții au invocat faptul că stocurile în valoare de 35.663 lei au fost deteriorate și au fost casate, invocându-se încheierea unor procese verbale de casare la data de (...) și (...), precum și faptul că aceste stocuri nu mai apar înregistrate în registrul jurnal al lunii iulie 2009, însă acest acte nu au fost depuse la dosar, susținerile pârâților fiind nedovedite. Însă în înregistrările contabile aferente lunii august 2009 aceste stocuri nu mai sunt înregistrate în contabilitate. Însă, după cum rezultă din procesele verbale de predare a actelor contabile, nu s-a predat lichidatorului judiciar și o listă de inventar a stocurilor, astfel încât procesele verbale de casare nu fac dovada faptului că obiectul casarii l-au format bunurile aflate în patrimoniul debitoarei.

Pârâții au susținut că o parte din bunurile debitoarei au fost donate la data de (...). Din procesul verbal de predare primire spațiu rezultă că debitoarea a predat un spațiu închiriat, fiind predate și o parte din bunurile mobile existente în acest spațiu. Este de reținut faptul că acest act a fost încheiat după data deschiderii procedurii insolvenței, când pârâții nu mai aveau dreptul de a administra societatea.

L. judiciar a invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că pârâții nu au efectuat demersurile necesare pentru a recupera creanțele în cuantum de 87.895 lei. Pârâții au invocat faptul că valoarea creanțelor este de 54.941 lei și că au fost efectuate demersuri pentru recuperarea creanței datorate de SC RCS C. S.

Din acordul de conciliere încheiat la data de (...)(f.50-51) rezultă că SC

RCS C. S., în calitate de cedent, a sesionat în favoarea debitoarei SC R V C S. creanța în cuantum de 66.000 lei, debitor cedat fiind C. M. Prin acest acord, cedentul și debitorul cedat au ajuns la o înțelegere în ceea ce privește valoarea creanței, aceasta fiind de 65.999,1 lei. Factura nr. 21/(...) în valore de 120.004,36 lei are în vedere raporturile juridice existente între cedentul și debitorul cedat și nu raporturile existente între cedent și cesionar. Prețulcesiunii a fost stabilit la suma de 66.000 lei. Din interogatoriul administrat pârâtului S. V. rezultă că prin încheierea acestui act s-a urmărit stingerea unei datorii pe care SC RCS C. S. o avea față de debitoare, creanța fiind cesionată în schimbul datoriei pe care cedentul o avea la rândul său față de debitoare. Din cuprinsul contractului de prestări servicii nr. 31/(...) și din factura fiscală nr. 2/2(...) rezultă că SC RCS C. S.avea o datorie față de SC R

V C S. în valoare de 28.298,07 lei, deși după cum rezultă din susținerile pârâtului, aceasată datorie ar fi fost în cuantum de 66.000 lei. Însă indiferent care ar fi fost cuantumul acestei datorii, pârâții nu a făcut dovada modului în care au fost înregistrată în contabilitate și folosită în folosul societății suma de 66.000 lei care a fost încasată de la debitorul cedat, după cum susține pârâtul S. V.

Față de considerentele reținute, judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâților poate fi încadrată în prevederile art.138 lit.a din L. nr.85/2006, respectiv că aceștia au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau in folosul unei terțe persoane. În noțiunea de bun se include si dreptul de creanță A., acești pârâți, nu au dovedit modul în care au fost folosite stocurile înregistrate în actele contabile, motivul invocat în sensul că aceste stocuri au fost casate nefiind dovedit în lipsa unei liste de inventar din care să rezulte că obiectul casării l-au format acele stocuri în valoare de 35.663. lei. De asemenea, nu s-a jutificat în ce măsură a fost folosită suma de

66.000 lei, reprezentând valoarea creanței deținute față de SC RCS C. S., după cum nu s-a dovedit nici care a fost soarta celorlalte creanțe înscrise în contabilitate până la limita de 87.895 lei. Prin faptul ca nu au fost recuperate aceste creante s-a creat, in mod nejustificat, un avantaj pesoanelor fizice sau persoanelor juridice care trebuiau sa achite contravaloarea bunurilor si serviciilor prestate de catre societatea debitoare.

Așadar, față de situația relevată de actele contabile depuse la dosarul cauzei de către lichidator, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât nu există probe care să justifice modul în care au fost folosite activele debitoarei, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie dispozitiilor art.138 lit.a din L. nr.85/2006.

Conform art. 138 lit. d din L. nr.85/2006 o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută și fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea.

Judecătorul sindic a apreciat că pârâtei S. D. C. îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale L. nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din L. nr.31/1990 republicată. În condițiile în care pârâtul S. V. a fost împuternicit să se ocupe de administrarea societății după data de (...), aceleași obligații reveneau și acestui pârât.

Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.

În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta

ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din L. nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.

Contabilitatea societății nu a fost întocmită în conformitate cu dispozițiile legale, chiar pârâții invocă existența unor erori în contabilitate cu privire la active. De asemenea, în contabilitatea societății nu sunt înregistrate în mod corect creanțele debitoarei, pârâții susținând că valoarea a acestora nu este cea înscrisă în documentele identificate de lichidatorul judiciar. De asemenea, din actele contabile nu rezultă care a fost destinația sumei de 66.000 lei încasată în contul creanței deținute față de SC RCS C. S.

Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.

Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții S. V. si S. D. C. solicitând în principal, admiterea recursului si modificarea sentintei instantei de fond, in sensul respingerii ca netemeinica si nelegala a cererii in antrenarea raspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar al S. RVC S., iar in subsidiar, admiterea recursului si casarea sentintei instantei de fond pentru motivele aratate in recursul initial formulat

În motivarea recursului recurenții arată că raspunderea reglementata de art. 138 din lege, poate fi antrenata atat in privinta administratorilor de drept cat si in privinta administratorilor de fapt. R. reglementata de prevederile art. 138 din lege are, asa cum insasi sentinta criticata o arata, natura unei raspunderi delictuale speciale sui generis pentru fapta proprie

.Asadar, pentru atragerea raspunderii persoanelor care se fac vinovate de starea de insolventa a debitoarei trebuie intrunite cumulativ si dovedite cele patru conditii ale raspunderii delictuale.

A. raspundere delictuala de sine statatoare care se declanseaza in conditii proprii are implicit o reglementare proprie, derivand nu din indeplinirea sau neindeplinirea corespunzatoare a mandatului dat organelor de conducere, ci din savarsirea faptelor expres si limitativ prevazute de art. 138 din legea privind procedura insolventei, care nu au nicio conexiune cu mandatul primit.

In consecinta acesta este cadrul legislativ sub imperiul caruia trebuie analizata si solutionata cererea de antrenare a raspunderii impotriva paratilor si nu prevederile L. nr. 31/1990 formal interpretate.

Referitor lipsa calitate procesuala pasiva a recurentei S. D. arată că in mod netemeinic si nelegal, instanta a retinut calitatea procesuala a recurentei parate S. D., intemeindu-si hotararea pe prevederile art. 71 alin. 3 din L. nr. 31/1990, conform carora "administratorul care, fara drept isi substituie alta persoana, raspunde solidar cu acesta pentru pagubele produse societatii".

Prin prezentele motive de recurs, arată ca art. 138 si urmatoarele din

L. nr. 85/2006 mentioneaza in mod explicit faptul ca starea de insolventa a debitoarei poate fi datorata atat membrilor organelor de conducere dar sioricarei alte persoane care a administrat in fapt sau s-a ocupat de activitatea societatii.

Din punctul lor de vedere, inscrisul sub semnatura privata prin care administrarea a fost tranferata in sarcina lui S. V. ar fi fost o proba suficienta pentru a se admite lipsa calitatii procesuale pasive a lui S. D. A. din urma, asa cum reiese din toata probatiunea existenta la dosar nu a savarsit personal fapte care sa determine starea de insolventa a debitoarei, iar hotararea de a se tranfera dreptul de administrare in sarcina unei alte persoane a fost facuta, insusita si recunoscuta prin semnatura de asociatul unic administrator al societatii. Chiar daca declaratia prin care s-a transmis dreptul de administrare nu a respectat formalismul impus hotararilor asociatilor si nici nu a fost inregistrata la ORC pentru a fi opozabil tertilor, existenta actului nu poate negata, iar transmiterea mandatului de administrare este evident ca a operat recunsocuta fiind si de recurentul S. V.

Cererea de antrenare a raspunderii formulate de lichidatorul judiciar al debitoarei a fost formulate initial impotriva lui S. D., intemeiata pe prevederile art. 138 lit. a si d, precizandu-se ulterior pe prevederile art. 138lit. a.

Impotriva lui S. V. s-a formulat extindere de actiune intemeiata pe prevederile art. 138 lit. a si d.

Fata de aceste aspecte, apreciază ca in mod netemeinic si nelegal sentinta instantei de fond analizeaza incidenta pevederilor art. 138 lit. d din

L. nr. 85/2006 raportat la parata recurenta S. D.

Ca urmare, toate cele retinute cu privire la "netinerea contabilitatii in conformitate cu legea" cu privire la S. D. C. nu pot fi retinute ca si motive temeinice si legale in vederea antrenarii raspunderii personale acesteia.

Instanta nu poate si nu trebuie sa se pronunte asupra unor aspecte cu care nu a fost investita, deci, in situatia de fata nu putea sa analizeze incidenta lui 138 lit. d cu privire la acest recurent.

Cererea de antrenare a raspunderii formulate initial de lichidator mentiona faptul ca "starea de insolventa a debitoarei a fost cauzat de managementul deficitar realizat de administratorul statutar al debitoarei".

R. organelor de conducere, reglementata de art. 138 din L. insolventei este o raspundere comerciala delictuala. M.agementul defectuos nu a fost dovedit in nici un fel in prezenta cauza, afirmatia lichidatorului nefiind sustinuta prin dovedirea unor fapte imputabile recurentilor (mai ales recurentei S. D.). Lipsa de interes manifestata prin nerecuperarea datoriilor a fost contrazisa de toate documentele si inscrisurile depuse la dosarul cauzei, acte care dovedesc ca cei ce s-au ocupat de administrarea societatii au facut tot ce se poate pentru a diminua pierderile debitoarei si a mari patrimonial acesteia.

Cu privire la stocul de materiale, instanta a retinut ca nu a fost dovedita existenta acestuia de o lista de inventar si in consecinta "procesele verbale de casare nu fac dovada ca obiectul casarii l-au format bunurile aflate in patrimonial debitoarei".

Dispozitiile art. 28 lit. b din L. nr. 85/2006 prevad faptul "lista completa a bunurilor debitorului " trebuie predate lichidatorului. In speta de fata, procesele verbale de constatare marfa deteriorata intocmite la (...) si la

0(...) au fost predate lichidatorului fiind operate si in contabilitate.

In consecinta, la data predarii documentelor catre lichidatorul judiciar,

(...), aceste bunuri nu mai erau evidentiate in lista de inventar. R. jurnal intocmit la octombrie 2009 evidentiaza si el in mod corespunzator operatiunile contabile realizate.

Oricum, apreciază ca nu s-a dovedit si nici nu se poate dovedi existenta raportului de cauzalitate starea de insolventa a debitoarei si nepredarea listei de inventar. L. nu a facut dovada ca au fost sustrase bunuri din patrimonial debitoarei, ca ar fi fost insusite aceste bunuri de recurentii parati sau ca listele de inventar ar fi fost incorect intocmite . De asemenea, lichidatorul nu a facut nicio obiectie cu privire la procele verbale de marfa deteriorate, la modalitatea lor de intocmire sau la contabilizarea acestora.

Cu privire la incasarea sumei de 66.000 lei de catre debitoare de la debitorul cedat C. Marisel, cesiune de creanta evidentiata in Acordul de conciliere incheiat la data de 0(...), poate fi privit doar ca un demers facut de reprezentanții legali ai debitoarei in sensul recuperarii creantelor acesteia si maximizarii averii. Incasarea sumei a fost dovedita cu extrasul bancar si a aceasta era singura dovada care trebuia sa o faca debitoarea pentru a nu se putea retine culpa administratorilor de drept si de fapt pentru ne incasarea creantelor scadente.

Reprezentantii legali au gasit o modalitate de a-si recupera suma de bani astfel incat au dat dovada de calitati manageriale.

Afirmatiile regasite in cuprinsul sentintei cum ca paratii recurenti "nu au facut dovada modului in care a fost inregistrata in contabilitate si folosita suma de 66.000 lei de catre debitoare" este un aspect lipsit de relevanta din perspectiva actiunii de antrenare a raspunderii. Banii au intrat in contul debitoarei, iar o eventuala eroare de contabilizare nu poate sa determine atragerea raspunderii personale a recurentilor .

Examinând recursul, curtea reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta R. L. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC R V C S. a solicitat obligarea pârâților la suportarea pasivului debitoarei în sumă de 140.074,78 lei, temeiul juridic al cererii fiind dispozițiile art.138 alin.1 lit.a și d din L. nr.85/2006 motivat de împrejurarea că administratorul statutar al debitoarei nu a predat bunurile și documentele impuse de art.28 alin.1 din L. nr.85/2006 și că, implicit, a făcut să dispară documentele și nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.

Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza L. nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.

După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC C., pârâta este administratorul statutar al debitoarei, iar în data de (...) pârâta l-a împuternicit prin înscris sub semnătură privată pe pârâtul S. V. să administreze debitoarea, menționând în scris că acesta este administratorul de fapt, însă la ORC nu au fost făcute mențiuni cu privire la schimbarea administratorilor debitoarei.

Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și administratorul de drept și de fapt să predea registrele și actele societății; cu toate acestea, pârâții nu au înțeles să dea curs solicitării lichidatorului și nu au predat documentele prevăzute de art.28 din L. nr.85/2006, probele administrate în cauză evidențiind această împrejurare.

Considerând că au fost făcute toate demersurile pentru intrarea în posesia documentelor contabile și că administratorul statutar a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile șiadministrative ale societății a formulat cererea de atragere a răspunderii personale a persoanelor vinovate în conformitate cu prevederile art. 138 alin.1 lit. a și d din L. insolvenței .

Este cunoscut faptul că inexistența registrelor contabile și a altor documente financiar-contabile fac imposibilă cunoașterea unor eventuali debitori ai societății împotriva cărora să fie formulate acțiuni pentru recuperarea acestora. Lipsa documentelor face imposibilă formularea unor eventuale acțiuni de anulare a unor operațiuni comerciale făcute în paguba unora dintre creditori, cum aceeași lipsă a documentelor face imposibilă cunoașterea situației unor eventuale bunuri de natura activelor imobilizate sau a activelor circulante materiale (stocuri de exemplu) , a căror valorificare pot acoperi pasivul patrimonial sau o parte din acesta. Aceste fapte îndreptățesc instanțele să susțină că administratorii societății nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea prin neîntocmirea registrelor contabile obligatorii pentru a nu cunoaște natura operațiunilor economice dispuse de administratori și ascunderea situației reale financiare a societății în scopul de a nu se afla modul de gestionare defectuoasă a societății debitoare.

După cum rezultă din rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar al debitoarei, acesta a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății; probele administrate relevă împrejurarea că administratorul debitoarei nu a pus la dispoziția lichidatorului actele societății iar creditorii societății nu au putut fi identificați iar eventualele bunuri nu au putut fi valorificate pentru a se realiza scopul procedurii.

De asemenea, din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu deține în patrimoniu bunuri, eventuala înstrăinare a activelor nefiind evidențiată în contabilitatea societății, ceea ce permite instanței să tragă concluzia că în cauza nu au fost respectate dispozițiile art.1 din L. nr.82/1991 republicata și art.5 din același act normativ ceea ce face sa fie incidente dispozițiile art.73 alin.1 lit.c si art.73 alin.2 din legea nr.31/1990, potrivit cărora "Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății";.

Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a pârâților și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către acestea.

Se poate conchide, așadar, că toate aceste constatări și susțineri fundamentate pe prevederile L. societăților comerciale sau L. insolvenței sunt corecte și îi vizează pe administratorii societății adică pe pârâții din cauză. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind prezumat atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din L. nr.85/2006.

Deși s-a solicitat pârâților să justifice sumele de bani și bunurile evidențiate în bilanțuri, aceștia nu au dat curs solicitării, astfel că se prezumă că aceștia au folosit bunurile în interes personal sau al altei persoane, fiind incidente și dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din L. nr.

85/2006.

De asemenea, pârâții nu fac dovada modalității în care a fost utilizată suma de 66.000 lei, încasată în contul creanței deținute față de SC

RCS C. S.

Rezultă, prin urmare, că judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală atunci când a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar al debitoarei privind obligarea pârâților la suportarea pasivului neacoperit din bunurile debitoarei, în temeiul art.138 lit. a și d din L. nr.85/2006.

Pentru toate aceste considerente, C.ea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE M.E ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de pârâții S. D. C., și S. V. împotriva sentinței civilă nr. 3270 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

A. I. A. C. I. D. P. M. N. ȚÂR

Red. D.P. dact. GC

2 ex/(...)

Jud.primă instanță: S. Ivănescu

← Decizia nr. 8547/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale...		Decizia nr. 5689/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... →

Decizia nr. 2206/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 2206/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)